anulare decizie de concediere

Dosar nr. 4048/93/2013
R O M A N I A

TRIBUNALUL ILFOV
SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA NR. 2154
Sedinta publica de la 12 Iunie 2014
Tribunalul constituit din:
PRESEDINTE N.G.
Asistent Judiciar M.M.
Asistent Judiciar P.R.L.
Grefier M.M.P. Pe rol judecarea cauzei Litigii de munca privind pe contestatorul M. B.-C. in contradictoriu cu intimata B.C.R., avand ca obiect contestatie decizie de concediere.
Dezbaterile si sustinerile partilor au fost consemnate in  incheierea de sedinta din data de 22.05.2014, ce face parte integranta din prezenta hotarare, cand, tribunalul avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 05.06.2014 si 12.06.2014.

TRIBUNALUL

Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 28.11.2013, contestatorul  M..B.- C. a chemat in judecata pe intimata B.C.R. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: anularea deciziei de concediere nr. _./17.10.2013 na nelegala si netemeinica, reintegrarea sa pe functia detinuta anterior, obligarea intimatei la  plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data  concedierii si pana la data reintegrarii efective; obligarea intimatei la plata sumei de 7500 euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul  suferit in timpul derularii raportului de munca, cat si cu ocazia concedierii nelegal dispuse, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamantul a aratat ca a fost angajat al BCR in functia de sef departament, in temeiul contractului individual de munca nr. 53 din 10.01.2008, Directia operatiuni bancare, departamentul Coordonarea Numeralului.
Prin decizia nr. _/17.10.2013 a fost concediat in temeiul art. 65 alin. 1 si art. 66 din Codul muncii,  iar concedierea a fost determinata de desfiintarea postului de sef departament, ca urmare a reorganizarii Directiei operatiuni bancare.
Reclamantul  a mai aratat ca decizia contestata este nula absolut pentru neindeplinirea conditiilor de forma mentionate la art. 76 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, care este aplicabila tuturor deciziilor de concediere ce tin sau nu tin de persoana salariatului, nulitatea fiind atrasa potrivit art. 78 din Codul muncii.
Dintr-o simpla verificare a deciziei de concediere nr. _/17.10.2013 rezulta ca simpla precizare a angajatorului in sensul ca " concedierea este determinata de desfiintarea postului de Sef departament ..... ca urmare a reorganizarii structurii Directiei operatiuni bancare" nu reprezinta o motivare a deciziei de concediere avand ca temei de drept art. 65 alin. 1) din Codul muncii. Prin urmare, motivele care determina concedierea, nu sunt cuprinse in decizia contestata.
Astfel, concedierea dispusa in temeiul art. 65 Codul muncii - pentru motive care nu tin de persoana salariatului, reprezinta incetarea contractului individual de munca, determinata de desfiintarea locului de munca, urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii.
In decizia de concediere nr. _/17.10.2013 se arata ca incetarea contractului individual de munca al reclamantului se produce deoarece "concedierea este determinata de desfiintarea postului de Sef departament ..... ca urmare a reorganizarii structurii Directiei operatiuni bancare " fara precizarea si detalierea acestor motive, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 76 alin. lit. a) Codul muncii.
. Prin motivarea in fapt, se intelege expunerea explicita si fara echivoc a motivelor de fapt care au determinat luarea masurii. Acesta se realizeaza prin descrierea, in cuprinsul deciziei, a situatiei de fapt care atrage incidenta temeiului juridic invocat pentru luarea masurii.
. In speta, in decizie se mentioneaza doar .concedierea este determinata de desfiintarea postului de Sef departament ..... ca urmare a reorganizarii structurii Directiei operatiuni bancare " - ceea ce nu echivaleaza cu expunerea motivelor concrete ce determina concedierea. Astfel, se genereaza o situatie de fapt ce nu poate fi verificata si supusa cenzurii instantei de judecata investita cu solutionarea contestatiei deciziei de concediere. Nici chiar indicarea in preambulul deciziei, a actelor care au stat la baza emiterii deciziei de concediere, nu pot complini aceasta cerinta legala, atata timp cat in decizie nu sunt reproduse motivele care au fost avute in vedere la intocmirea acestor documente, pentru a se putea verifica concordanta si realitatea documentelor privind concedierea .
Reclamantul a mai aratat ca nici aceasta cerinta legala de  obligativitate a  mentionarii criteriilor de stabilire a ordinii de prioritati, nu este pe deplin indeplinita deoarece, mentiunea de la art. 5 din decizia de concediere este destul de generala, facand trimitere la Codul Muncii si Acordul nr. _/15.03.2013 al BCR SA. Se mentioneaza in decizie ca, aceste criterii care au fost avute in vedere "acolo unde a fost necesara aplicarea acestora" sunt cele prevazute de Codul Muncii si Acordul nr. _/15.03.2013 al BCR SA, respectiv evaluarea realizarii obiectivelor de performanta.
Este evident ca la nivelul angajatorului a avut loc o concediere colectiva, iar in procedura de reorganizare au fost folosite criteriile pentru stabilirea unei ordini de prioritati, "acolo unde a fost necesara aplicarea acestora" dar, orice decizie de concediere vizeaza un singur salariat si cazul particular al acestuia in functie de postul detinut, de performantele individuale precum si de situatia sociala a acestuia, si, prin urmare, si criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritati trebuie sa fie individualizate pe fiecare salariat in parte, aceasta fiind si ratiunea textului de lege instituit de art. 76 alin. llit. c din Codul muncii,
. O decizie de concediere nu trebuie sa cuprinda motivarea generala a masurii de reorganizare ce a avut loc la nivelul angajatorului, ci, pornind de la motivele concrete care determina concedierea, sa se ajunga astfel, prin decizia de concediere emisa pentru fiecare salariat in parte, la individualizarea masurii de concediere cu respectarea conditiilor legale imperative.
Cu privire la nerespectarea prevederilor art. 65 din Codul muncii, reclamantul a mai aratat ca nici conditiile unei desfiintari a locului de munca nu sunt indeplinite, chiar daca angajatorul a aratat ca temei al deciziei de concediere doar art. 65 alin. 1), intrucat nu au fost  indeplinite si urmatoarele conditii cumulative:  desfiintarea sa fie efectiva si  sa aiba o cauza reala si serioasa.
In ceea ce priveste prima conditie, se arata ca aceasta nu este indeplinita avand in vedere urmatoarele considerente:
Potrivit Notei nr. _./15.07.2013 de reorganizare a liniei functionale Operatiuni & IT, au fost propuse anumite modificari organizationale, printre care reorganizarea Directiei Operatiuni bancare in 2 directii distincte: Directia Bank Office Pasive si Tranzactii si Directia Bank Office Active a caror structura organizationala este prezentata in continutul notei, a punctul D.
Principiile care au stat  la baza acestor schimbari organizationale au constat in simplificarea si standardizarea proceselor din zona operatiuni, alinierea structurilor organizationale pe proces, standardizarea si uniformizarea functiilor de executie in zona de back office, sustinerea strategiei de business, driver in reducerea costurilor operationale, crearea unei structuri dedicate pentru Proiectele strategice ale Bancii, cresterea vizibilitatii costului operational.
S-a mai aratat ca din cuprinsul deciziei contestate  nu rezulta caracterul real al cauzei desfiintarii locului de munca si deci caracterul obiectiv al acestei masuri, decizia nerelevand motivul obiectiv care a dus la reorganizarea activitatii, respectiv nu  rezulta din aceasta ca reorganizarea activitatii si  implicit  la desfiintarea postului se impuneau cu necesitate pentru ratiuni legate de eficientizarea activitatii, avand la baza studii temeinice privind activitatea intimatei.
Cu privire la a doua conditie, respectiv desfiintarea postului sa aiba o cauza reala si serioasa, reclamantul a aratat ca aceasta nu este indeplinita, deoarece nu a avut loc o reorganizare a activitatii reala prin desfiintarea efectiva a postului pe care l-a  detinut.
Reclamantul a mai aratat ca un alt motiv de nelegalitate a masurii de concediere il constituie nerespectarea prevederilor art. 69 alin. 2 lit. d si alin. 3 din Codul Muncii: in sensul ca,  in etapa selectarii salariatilor care urmeaza sa fie disponibilizati colectiv, angajatorul trebuie mai intai sa procedeze la evaluarea realizarii obiectivelor de performanta ale salariatilor si abia apoi va aplica criteriile de departajare prevazute de 69 alin. 2 lit d) Codul Muncii. O prima conditie pentru a se realiza o triere a salariatilor care urmau sa fie afectati de concediere, era evaluarea profesionala.
S-a mai aratat ca  in Anexa 5.4 la Nota _ s-a prevazut ca se desfiinteaza un post Sef Departament Operatiuni Carduri si 1 Post de sef departament Coordonarea Numerarului si se creeaza  1 post Sef departament Operatiuni carduri si Coordonarea Numerar care se va ocupa prin selectie dintre titularii posturilor desfiintate.
Criteriile avute in vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere au fost stabilite prin Notificarea deciziei de concediere colectiva, in sensul ca departajarea salariatilor se va realiza prin evaluarea realizarii obiectivelor de performanta, conform art. 69 alin. 3 Codul muncii, iar in urma consultarii cu sindicatele, criteriul mentionat va fi aplicat, astfel: PDS (anii 2011 si 2012) cu o pondere de 60 % din calificativul final si indicator de productivitate pentru anul in curs, respectiv test profesional scris, cu o pondere de 40 % din calificativul final. Notificarea  deciziei de concediere nr. _/2013nu a fost mentionata in preambulul deciziei contestate si nici in textul acesteia.
Reclamantul a mai aratat ca, modalitatea de desfasurare a testarii profesionale  scrise nu a fost respectata, asa cum este prevazut in Notificarea Deciziei de concediere colectiva, intrucat, in realitate a fost sustinut doar un interviu care nu a fost consemnat/inregistrat, astfel incat sa poata produce efecte juridice si sa poata fi supus cenzurii de catre instanta de judecata.
S-a mai aratat ca, acestui interviu i-au lipsit criteriile de legalitate referitoare la acordarea unei perioade de timp rezonabila de pregatire pentru interviu, lipsa unei bibliografii, lipsa unei instiintarii  privind tematica interviului, absenta unei informari prealabile privind modul de notare in cazul interviului.
Reclamantul a invocat, fata de capatul de cerere privind reintegrarea sa pe functia avuta anterior concedierii, dispoz. art. 80 alin. 2 Codul muncii
Cu privire la capatul de cerere privind plata tuturor drepturilor salariale invoca dispoz. art. 80 alin. 1 Codul muncii.
Fata de capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata sumei de 7500 euro,  reprezentand daune morale invoca dispoz. art. 253 alin.1 Codul muncii.  Arata ca se impune acordarea acestor daune  pentru toata perioada de hartuire morala si marginalizare profesionala la care a fost supus.
Cererea este intemeiata in drept pe dispoz. art. 8 alin. 1, art. 39 alin. 1,  art. 65, 66, 68-74, 78, 80 Codul muncii, art. 253 alin. 1 Codul muncii, art. 2 alin. 5, 7 si 8 din OG nr. 137/200 si art. 148, art. 194 si urm., art. 453  Cod proc. civila.
In dovedirea cererii au fost depuse la dosar inscrisuri, respectiv:decizia nr. _/17.10.2013, act de identitate, contractul individual de munca, acte aditionale la contractul individual de munca, notificarea deciziei de concediere colectiva, adresele nr. ../2013, _/2013, nora _/15841, aspecte de personal,  fise post, regulament intern al BCR, corespondenta electronica.
Parata a depus la dosar intampinare prin care invoca exceptia inadmisibilitatii actiunii, in temeiul art. 193 Cod proc. civila pentru neindeplinirea procedurii prealabile a medierii,  iar pe fondul cauzei, solicita respingerea actiunii, ca neintemeiata.
In motivarea in fapt a intampinarii, intimata a aratat ca, asa cum rezulta din preambulul deciziei de concediere, suntem in prezenta unei concedieri pentru motive care nu tin de persoana salariatului, o concediere colectiva care nu poate sa vizeze analiza individuala a salariatului raportata la competenta sa profesionala, ci priveste o "colectivitate", un grup de salariati ale caror posturi vor fi suprimate din structura organizatorica a angajatorului.
  Din insasi definitia data concedierii in textele de lege (art. 68 si urm. din Codul muncii) rezulta faptul ca in cazul concedierii colective nu este vizat un singur salariat, ci un grup de salariati sau o colectivitate de salariati.
Prin urmare, angajatorul nu poate avea in vedere persoana unui salariat sau motive care sa tina de persoana salariatului in cauza, fata de imprejurarea ca incetarea raporturilor de munca in temeiul disp. art. 65 coroborat cu art. 66 din Codul muncii vizeaza desfiintarea locurilor de munca ocupate de salariatii concediati, actiune privita in ansamblul unui proces de reorganizare a activitatii desfasurata in cadrul angajatorului.
In ceea ce priveste indeplinirea cerintei obligatorii instituita de dispozitiile art. 76 alin (1) lit. a din Codul Muncii, se arata ca decizia de concediere nr.  3700/17.10.2013 intruneste cerintele legale, motiv pentru care nu este susceptibila de a fi sanctionata cu nulitate absoluta.
Motivele de fapt ale concedierii colective sunt mentionate in chiar cuprinsul art. 65 alin.1 Codul Muncii, acestea constand in desfiintarea locului de munca ocupat de salariat,din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.
Motivarea deciziei de concediere in chiar cuprinsul sau, asa cum este ceruta in mod obligatoriu de lege, presupune o expunere explicita a acestor motive, respectiv descrierea clara si completa a situatiei de fapt ce determina luarea acestei decizii.
In cauza dedusa judecatii, cu referire la Decizia de concediere emisa sub nr_.17.10.2013, se arata ca motive legale se regasesc in cuprinsul actului contestat, al carui continut este inscris la art. 1 si 2 din aceasta.
Cu privire la indeplinirea acestei cerinte obligatorii constand in inscrierea in cuprinsul actului a "motivelor care au determinat concedierea", legiuitorul nu a prevazut in mod expres modalitatea in care motivele trebuie sa se regaseasca in cuprinsul deciziei si nici nivelul de detaliu in care acestea trebuie descrise.
Prin urmare, nimic nu impiedica ca aceste aspecte sa rezulte fie expres, fie implicit din cuprinsul deciziei, cata vreme scopul pentru care legea impune o astfel de cerinta a fost atins: desfiintarea locului de munca ocupat de salariat este independenta de buna sau reaua credinta a angajatorului, fiind determinata de imprejurari obiective, ce pot fi verificate/cenzurate de catre instanta de judecata.
Parata a mai aratat ca in  decizia contestata se arata in mod clar faptul ca reorganizarea activitatii a impus necesitatea desfiintarii anumitor posturi, printre care se afla si cel al reclamantului si ca aceasta suprimare din structura sa a impus concedierea colectiva, apreciaza ca cerinta impusa de legiuitor prin disp. art. 76 alin.(1) lit. a) a fost indeplinita.
In ceea ce priveste critica adusa de catre reclamant deciziei de concediere emisa sub nr_./17.10.2013, sub aspectul incalcarii dispozitiilor art. 76 alin (1) lit. c din Codul Muncii, se arata ca si aceasta este neintemeiata.
In sustinerea acestei critici, reclamantul argumenteaza faptul ca motivul de nulitate este evident fata de imprejurarea ca: mentiunea de la art. 5 din decizia de concediere este destul de generala, facand trimitere la Codul Muncii si Acordul nr. _/15.03.2013 al BCR ". Fata de aceasta sustinere, se arata faptul ca, daca legiuitorul ar fi dorit ca ratiunea textului de lege sa fie cea indicata de catre reclamant ar fi prevazut in mod expres in cuprinsul textului de lege.
Textul de lege la care face trimitere reclamantul pentru a-si sustine in drept motivul de nulitate absoluta invocat este extrem de clar redactat si nu lasa loc la interpretari, legiuitorul facand trimitere expresa la disp. art. 69 alin (2) lit, d) din Codul Muncii.
Or, potrivit disp. art. 69 alin (2) llt, d) din Codul Muncii criteriile pe care trebuie sa le aiba in vedere (si sa le aplice) angajatorul in cazul concedierii colective sunt cele reglementate de lege sau contractele colective de munca.
Prin urmare, in mod corect si legal in cuprinsul deciziei de concediere au fost mentionate criteriile prevazute in Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii precum si cele inscrise de catre angajator in reglementarile sale, in speta Acordul nr. 91/15.03.2013 al BCR incheiat cu organizatiile sindicale care se aplica in cadrul BCR.
Parata a mai aratat faptul ca,  analizand art. 5 al actului contestat sa observe faptul ca angajatorul a prevazut ca in contextul in care situatia de fapt va impune necesitatea departajarii salariatilor ale caror posturi vor fi desfiintate ca urmare a reorganizarii, se vor aplica criteriile prevazute de dispozitiile Codului Muncii si Acordul nr. _/15.03.2013 al BCR SA. Or, in contextul in care in structura organizatorica a paratei a existat un singur post de sef departament in cadrul Departamentului Coordonarea Numerarului ocupat de catre reci amant. post desfiintat ca urmare a reorganizarii, in cuprinsul deciziei contestate sunt prevazute criteriile de departajare aplicabile in cazul concedierii colective - conform obligatiilor legale incidente - dar in mod obiectiv nu avea cum sa opereze o astfel de departajare, in conditiile in care in nu mai exista un alt post de sef departament al Departamentului Coordonarea Numerarului decat cel ocupat de reclamant. Departajarea este aplicabila intre salariatii care ocupa posturi identice care sunt afectate de o reducere. Criteriile de departajare sunt astfel aplicabile numai in masura in care avem mai multi salariati pe posturi identice. In speta de fata, criteriile nu pot fi aplicate, neexistand, dupa cum am mentionat, mai multi salariati pe postul de sef departament al Departamentului Coordonarea Numerarului.
Cu privire la caracterul temeinic si legal al deciziei contestate, parata a mai aratat faptul ca in cadrul BCR a avut loc o schimbare a structurii organizatorice imbinata cu o reorganizare a activitatii bancare, schimbare aprobata prin Hotararea Consiliului de Supraveghere al BCR SA din data de 08.08.2013.
Astfel, potrivit Notei nr_. din 15.07.2013 a Directiei Resurse Umane privind Reorganizarea Liniei Functionale Operatiuni & IT, au fost propuse anumite modificari organizationale printre care si reorganizarea Directiei Operatiuni Bancare (DOB) in doua directii distincte. Astfel,  cu unanimitate de voturi, membrii Consiliului de Supraveghere al BCR au aprobat: "Structura organizatorica detaliata pentru linia Functionala Operatiuni si IT, respectiv reorganizarea Directiei Operatiuni Bancare prin Divizarea acesteia in 2 Directii distincte: Directia Back Office Pasive si Tranzactii si Directia Back Office Active. Odata cu alte masuri  a fost aprobata si fuziunea Departamentului Operatiuni Carduri si Departamentului Coordonarea Numerarului rezultand astfel Departamentul Operatiuni Carduri si Coordonare Numerar, fapt care a dus practic la desfiintarea postului reclamantului. Acest aspect rezulta si din cuprinsul Procesului Verbal nr. _/08.08.2013 al Consiliului de Supraveghere al Bancii Comerciale Romane SA.
In  speta dedusa judecatii au fost indeplinite conditiile de legalitate cumulativ impuse de lege (art.65 alineat 2 Codul muncii) intrucat:  desfiintarea locului de munca este efectiva si  desfiintarea locului are o cauza reala si serioasa.
Cu privire la cererea de reintegrare pe functia detinuta anterior si plata tuturor drepturilor salariale, parata a aratat faptul ca, in urma reorganizarii Liniei Functionale Operatiuni & IT, respectiva Directia  Operatiuni Bancare, postul detinut de reclamant - sef departament in cadrul Departamentului Coordonarea Numerarului a fost desfiintat si asa cum rezulta din inscrisurile depuse in probatoriu, acest post nu se mai regaseste in organigrama bancii si nici aceasta functie in actualul stat de functiuni.
In ceea ce priveste cererea reclamantului privind plata tuturor drepturilor salariale cu salariile indexate, majorate si reactualizate de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective, solicita respingerea acestui capat de cerere pentru motivele aratate anterior din care rezulta caracterul temeinic si legal al concedierii intervenite.
Fata de solicitarea reclamantului cu privire la obligarea paratei la plata sumei de 7500 euro, reprezentand daune morale, fata de temeiul de drept invocat de reclamant, respectiv art. 253 alin. 1 Codul muncii, angajatorul este obligat sa il despagubeasca pe salariat, in situatia in care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, se arata faptul ca acest capat de cerere nu este intemeiat, intrucat  in cadrul BCR a avut loc o concediere colectiva.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantului in sensul ca a fost hartuit moral si marginalizat profesional la locul de munca,  parata a aratat faptul ca la data de 13.09.2013, reclamantului i s-a comunicat o informare prin care era instiintat ca postul de sef departament din cadrul Departamentului Operatiuni Carduri  si Coordonare Numerar, infiintat ca urmare a reorganizarii Directiei Operatiuni Bancare va fi ocupat  prin selectie, ocazie cu care i-au fost comunicate si criteriile de selectie pentru noul post. De asemenea, la data de 16.09.2013, reclamantul a fost invitat sa participe la data de 17.09.2013, ora 13,00 la interviul organizat in acest sens, acesta comunicand  ca nu intelege sa participe la selectie, fara a invoca alte aspecte sau justificari pentru decizia acestuia de a nu participa la interviu. Ulterior, angajatorul i-a mai comunicat reclamantului  disponibilitatea de a participa la interviu in data de 19.09.2013, ora 14,00, acesta confirmand participarea sa.
Ca urmare a participarii la procesul de selectie pentru ocuparea postului de Sef Departament Operatiuni Carduri si Coordonare Numerar, reclamantul a obtinut un calificativ final de 2.99 format din evaluarile profesionale anuale cu o pondere de 60% din nota finala si calificativul obtinut in urma evaluarii cunostintelor si competentelor prin metoda interviului structurat cu o pondere de 40%. Avand in vedere ca nota obtinuta de catre reclamant a fost inferioara celei obtinute de contracandidatul acestuia, contestatorul a fost anuntat la data de 20.09.2013 ca nu a fost selectat pentru ocuparea acestui post.
  Totodata, in conformitate cu Nota de reorganizare a Liniei Functionale Operatiuni & IT, reclamantului i-a fost comunicata oferta directa pentru postul de Supervizor in cadrul Biroului Coordonare Numerar, oferta neacceptata de catre acesta. Selectia organizata viza ocuparea unui post nou creat si nu departajarea anumitor salariati care ocupau posturi similare pentru ocuparea posturilor ramase ca urmare a reducerii de posturi in urma reorganizarii.
In dovedirea intampinarii au fost depuse la dosar inscrisuri, respectiv:  inscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei de concediere.
Reclamantul a depus la dosar raspuns la intampinare, prin  care solicita inlaturarea tuturor apararilor formulate de parata.
In cauza au fost incuviintate si administrate probe, pentru reclamant proba cu inscrisuri, interogatoriul paratei si proba testimoniala in cadrul careia a fost audiat martorul S.P. si pentru intimata proba cu inscrisuri.
Analizand probele administrate in cauza, tribunalul constata urmatoarele:
Reclamantul a avut calitatea de salariat al paratei in baza Contractului individual de  munca inregistrat sub nr. _/10.01.2008 in Registrul general de evidenta a salariatilor in functia de sef departament.
Prin decizia de concediere nr. _./17.10.2013 emisa de catre parata, reclamantul a fost concediat in temeiul dispozitiilor art. 65 alin. 1 si 66 din Legea nr. 53/2003 republicata.
In decizia contestata s-a retinut faptul ca, concedierea a fost determinata de desfiintarea postului de sef departament ocupat de reclamant, ca urmare a reorganizarii Directiei Operatiuni Bancare, iar salariatul a refuzat ocuparea unui alt loc de munca oferit de catre parata.
In decizia de concediere au fost mentionate criteriile avute in vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate si anume, cele prevazute de Legea nr. 53/2003 si cele mentionate in Acordul nr. _/15.03.2013 al B.C.R. SA, respectiv evaluarea realizarii obiectivelor de performanta.
Potrivit dispozitiilor art. 65 alin 1 si 2 Codul muncii: (1) Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.
    (2) Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Potrivit art. 66 Codul muncii: Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului poate fi individuala sau colectiva.
Sunt nefondate sustinerile reclamantului  in sensul ca la emiterea deciziei de concediere nu au fost respectate prevederile art. 76 lit. a Codul muncii.
Dupa cum se observa concedierea s-a dispus in temeiul art. 65 alin. 1 Codul  muncii, facandu-se mentiunea ca motivul concedierii l-a constituit desfiintarea locului de munca ocupat de reclamant.
Asa fiind, in decizia de concediere nu era necesar sa se expuna in amanunt motivele de fapt si de drept  care au determinat luarea masurii,
Este necesar ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, fapt ce poate din dovedit prin orice mijloace de proba, chiar daca acestea nu au fost evidentiate in cuprinsul deciziei de sanctionare.
Cauza este reala, cand are un caracter obiectiv, adica este impusa de dificultati economice sau transformari tehnologice, independenta de buna sau reaua credinta a angajatorului sau de persoana salariatului.
Cauza este serioasa, cand se impune din necesitati evidente privind imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea.
Cu privire la cauza reala si serioasa a reorganizarii, instanta apreciaza ca nu este necesara dovedirea de catre angajator a existentei unor dificultati economice,  ce ar presupune pierderi financiare efective. ci este suficient ca angajatorul sa urmareasca eficientizarea propriei activitatii In scopul utilizarii cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotari asupra modalitatii In care Isi organizeaza activitatea.
In cadrul paratei,  a avut loc o schimbare a structurii organizatorice imbinata cu o reorganizare a activitatii bancare, schimbare ce a fost aprobata prin Hotararea Consiliului de Supraveghere al BCR SA din data de 08.08.2013.
Asa cu, rezulta din Nota nr_. din 15.07.2013 a Directiei Resurse Umane privind Reorganizarea Liniei Functionale Operatiuni & IT, au fost propuse anumite modificari organizationale printre care si reorganizarea Directiei Operatiuni Bancare (DOB) in doua directii distincte.
Membrii Consiliului de Supraveghere al BCR au aprobat,  cu unanimitate de voturi, structura organizatorica detaliata pentru linia Functionala Operatiuni si IT, respectiv reorganizarea Directiei Operatiuni Bancare,  prin divizarea acesteia in 2 directii distincte, respectiv:  Directia Back Office Pasive si Tranzactii si Directia Back Office Active.
Totodata a fost aprobata si fuziunea Departamentului Operatiuni Carduri si Departamentului Coordonarea Numerarului, rezultand astfel Departamentul Operatiuni Carduri si Coordonare Numerar, fiind  desfiintat postului reclamantului. Acest aspect rezulta si din cuprinsul Procesului Verbal nr. 27/08.08.2013 al Consiliului de Supraveghere al Bancii Comerciale Romane SA.
Desfiintarea locului de munca al reclamantului a fost efectiva, acesta fiind suprimat din structura organizatorica a paratei.
In consecinta, instanta constata ca desfiintarea locului de munca ocupat de reclamant este efectiva si se bazeaza pe o cauza reala si serioasa.
Referitor la organizarea selectiei pentru postul de sef departament in cadrul departamentului Operatiuni Carduri si Coordonarea numerarului, instanta constata ca nu sunt intemeiate sustinerile reclamantului.
La data de 13.09.2013, s-a comunicat reclamantului o informare prin care era instiintat ca postul de sef departament din cadrul Departamentului Operatiuni Carduri  si Coordonare Numerar, infiintat ca urmare a reorganizarii Directiei Operatiuni Bancare, va fi ocupat  prin selectie, precum si criteriile de selectie pentru noul post. La data de 16.09.2013, reclamantul a fost invitat sa participe la data de 17.09.2013, ora 13,00 la interviul organizat in acest sens, acesta comunicand  ca nu intelege sa participe la selectie, neinvocand aspecte sau justificari pentru decizia sa de a nu participa la interviu.
Cu toate ca reclamantul a refuzat participarea la interviul din data de 17.09.2013, angajatorul i-a mai comunicat acestuia  disponibilitatea de a participa la un alt interviu in data de 19.09.2013, ora 14,00, salariatul confirmand participarea sa.
Ca urmare a participarii la procesul de selectie pentru ocuparea postului de Sef Departament Operatiuni Carduri si Coordonare Numerar, reclamantul a obtinut un calificativ final de 2.99 format din evaluarile profesionale anuale cu o pondere de 60% din nota finala si calificativul obtinut in urma evaluarii cunostintelor si competentelor prin metoda interviului structurat cu o pondere de 40%.
Nota obtinuta de catre reclamant a fost inferioara notei obtinute de contracandidatul acestuia, contestatorul fiind anuntat la data de 20.09.2013 ca nu a fost selectat pentru ocuparea acestui post.
  In  conformitate cu Nota de reorganizare a Liniei Functionale Operatiuni & IT, i-a fost comunicata reclamantului  oferta directa pentru postul de Supervizor in cadrul Biroului Coordonare Numerar, oferta ce nu a fost acceptata de catre acesta.
Sunt nefondate si criticile formulate de reclamant in legatura cu criteriile de departajare, in sensul ca interviul nu a fost prevazut in notificarea deciziei de concediere colectiva.
Tribunalul apreciaza ca angajatorul este cel care are dreptul sa stabileasca criteriile de departajare in functie de specificul activitatii si de obiectivele urmarite, iar pe de alta parte, criteriile de departajare au fost aceleasi pentru ambii candidati la ocuparea postului, ambii fiind supusi interviului. 
Pentru toate aceste  considerente de fapt si de drept, tribunalul constata ca decizia contestata este legala si temeinica, urmand sa fie respinsa cererea de chemare in judecata, ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Respinge cererea formulata de contestatorul M. B.-C., CNP - _, domiciliat in O., str. _ nr. _,judet Ilfov,  in contradictoriu cu intimata B.C.R., CUI - _  cu sediul in B.i, BD. _ nr. _.,  ca neintemeiata.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmand a fi depusa la Tribunalul Ilfov.
Pronuntata in sedinta publica de la 12 Iunie 2014. PRESEDINTE,                 ASISTENT JUDICIAR,           ASISTENT JUDICIAR,
GREFIER,
 

M.M. 16 Iunie 2014
Redactat NG - 27.06.2014 - 4 ex.
Lucrat 2 com. - 30.06.2014