civil-fond funciar

DOSAR NR.2669/93/2013
R O M A N I A
TRIBUNALUL ILFOV
SECTIA CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1013/R
Sedinta publica de la 07.04.2014
Completul compus din:
Presedinte - D.C.
Judecator - G.P.N.
Judecator - O.E.M.
Grefier - A.V.F.

Pe rol se afla solutionarea contestatiei in anulare, formulate de contestatoarea A.L.C. impotriva deciziei civile nr..../09.07.2013, pronuntata de Tribunalul Ilfov in dosarul nr..../94/2010, in contradictoriu cu intimatii P.V., P.C., COMISIA JUDETEANA ILFOV PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 si S.N., avand ca obiect fond funciar.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta pentru contestatoare aparator ales cu delegatie la dosar, pentru intimatii P.V. si P. C. raspunde aparator ales cu delegatie la dosar iar pentru S.N. raspunde aparator ales cu imputernicire avoca?iala la dosar, lipsind intimatul Comisia Judeteana Ilfov pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
La interpelarea Tribunalului, contestatoarea prin aparator invedereaza ca la filele 95-96 in dosarul Tribunalului Ilfov este depusa o copie legalizata a Titlului de proprietate al autorului contestatoarei, solicitand restituirea inscrisului.
Tribunalul aduce la cuno?tin?a contestatoarei ca poate intra in posesia inscrisului aflat la filele 95-96 din dosarul Tribunalului Ilfov reprezentand copia legalizata a actului de vanzare cumparare din 15.11.1939 in condi?iile prevazute de art.129 din Hotararea CSM nr.387/2005 privind ROI, cu pastrarea la dosarul cauzei a unei fotocopii conforma cu inscrisul.
Intimatii P.V. si P.C.prin aparator invoca excep?ia tardivita?ii formularii contesta?iei avand in vedere ca Decizia civila nr..../R din 09.07.2013 pronun?ata de Tribunalul Ilfov a fost comunicata contestatoarei la data de 30.12.2013, astfel cum rezulta din dovada de primire de la fila 114 din dosarul Tribunalului Ilfov iar motivarea contesta?iei a fost depusa la data de 25.01.2014, cu depa?irea termenului de 15 zile. Fa?a de cele invederate, solicita respingerea contesta?iei in anulare ca fiind tardiv formulata. Solicita cheltuieli de judecata, sens in care depune la dosar dovada achitarii onorariului de avocat.
Intimatul S.N. prin aparator solicita admiterea excep?iei invocata de catre intima?i  avand in vedere ca din actele existente la dosar rezulta faptul ca termenul de motivare al contesta?iei de 15 zile a fost depa?it, respectiv hotararea a fost comunicata la data de 30.12.2012, contesta?ia in anulare a fost formulata la data de 15.07.2013 iar motivarea contesta?iei a fost depusa la data de 20.01.2014. Solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Contestatoarea prin aparator, in temeiul art.319 alin.2 Cod de procedura civila, solicita respingerea excep?iei invocata intrucat Codul de procedura civila nu prevede un termen distinct pentru declarare ?i un altul pentru motivarea contesta?iei. Arata ca numai de la data la care partea a luat cuno?tin?a in mod efectiv de hotarare poate formula motivele contesta?iei in anulare.
Tribunalul ramane in pronun?are asupra excep?iei tardivita?ii formularii contesta?iei in anulare.
TRIBUNALUL

Asupra contestatiei in anulare de fata:
Prin Decizia civila nr..../R/09.07.2013 pronun?ata de Tribunalul Ilfov in dosarul nr..../94/2010, in majoritate, s-a admis recursul formulat de recurenta reclamanta A.L. C. impotriva sentintei civile nr..../28.12.2012, pronuntata de Judecatoria Buftea, in dosarul nr..../94/2010, in contradictoriu cu intimatii parati P.V., P. C., COMISIA JUDETEANA ILFOV DE APLICARE A LEGII nr. 18/991 si S.N.. A fost modificata in parte sentinta recurata in sensul ca:
A fost obligata reclamanta catre paratul P.V. la plata sumei de 5.000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata cu aplicarea dispoz.art.274 al.3 C.p.c.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.
A fost obligata recurenta catre intimatul S.N. la plata sumei de 2.500 lei reprezentand cheltuieli de judecata facute in recurs. A fost obligata recurenta catre intimatul P.V. la plata sumei de 2.500 lei reprezentand cheltuieli de judecata facute in recurs, cu aplicarea dispoz. art.274 al.3 C.p.c.
In opinia separata s-a admis recursul si s-a casat hotararea atacata cu trimitere spre rejudecare la prima instanta.
Pentru a hotari astfel, instanta, in majoritate, sub aspectul normelor de procedura a re?inut ca:
I. Prima critica a recurentei in sensul ca prima instanta nu s-a pronuntat in mod distinct prin dispozitiv asupra fiecarui capat de cerere din actiunea principala si asupra cererii reconventionale a fost neintemeiata.
I.1. Astfel in privinta nepronuntarii asupra tuturor petitelor actiunii principale, s-a observat ca prin cererea precizatoare depusa la data de 16.03.2011 (f.108-114) reclamanta a solicitat constatarea nulitatii absolute a TP nr..../1994 pentru suprafata de 8916,42 mp, detinuta de paratii P.V. si P.C. cat si a TP nr..../2001 pentru suprafata de 653,77 mp detinuta in prezent de paratul S.N., cu obligarea acestora sa ii lase in deplina proprietate respectivele suprafete.
Aparatorul reclamantei prin sustinerile orale consemnate in incheierea de sedinta din data de 28.04.2011 dupa depunerea cererii precizatoare a invederat, aspect de care s-a luat act, ca actiunea in revendicare este in subsidiar, principalul capat de cerere este nulitatea absoluta partiala a celor doua titluri de proprietate (f.148). Aceeasi sustinere a fost reiterata la termenul de judecata din 29.09.2011 cand s-a discutat incuviintarea probatoriului iar reclamanta prin aparator a precizat ca actiunea are un singur capat de cerere clar - nulitatea absoluta a titlului de proprietate emis pe numele celor doi parati (f.271-272).
Fata aspectele de fapt si de drept invocate de reclamanta prin actiunea precizatoare, tribunalul a observat ca revendicarea solicitata nu reprezinta un capat distinct, de sine statator, ci este subordonat solutiei data pe nulitatea partiala a titlurilor, in plus, este conditionat de masura in care prima instanta se putea considerata investita cu o actiune in revendicare de drept comun si o putea analiza pe fond, cat timp dreptul pretins face obiectul unei legi speciale de reparatie iar reclamanta isi disputa deja in instanta aceasta pretentiei in cadrul unui litigiu separat promovat in anul 2009.
Raportat la aceste aspecte si considerentele ce vor fi expuse, Tribunalul a constatat ca prima instanta a analizat in motivarea hotararii atat sustinerea principala - constatarea nulitatii absolute partiale a titlurilor de proprietate cat si solicitarea subsecventa - revendicarea respectivelor suprafete.
Ca atare, solutia primei instante de respingere in mod global prin dispozitiv a actiunii, a fost conforma dispozitiilor art.129 alin.6 C.p.c. (in toate cazurile, judecatorii hotarasc  numai asupra obiectului cererii deduse judecatii).
Procedand in acest mod nu a fost adusa reclamantei nicio vatamare in conditiile art.105 alin.2 C.p.c. si nu a putut fi retinut motivul de casare prevazut de art.304 pct.5 C.p.c., cu atat mai mult cu cat partea a avut posibilitatea declararii caii de atac impotriva respectivei hotarari.
I.2. A fost neintemeiata critica recurentei si nu a fost incidenta sanctiunea casarii hotararii  pentru nepronuntarea primei instante prin dispozitiv asupra cererii reconventionale. Intr-adevar judecatorul fondului nu a analizat in considerente si nu s-a pronuntat prin dispozitiv asupra cererii reconventionale  formulate de paratii -reclamanti P.C.si P.V. (cerere depusa la termenul din 16.06.2011 si prin care solicitasera, in cazul admiterii actiunii principale, obligarea reclamantei la plata c/val constructiilor edificate de parati, estimate la 4.000.000 euro f.166-174) dar aceasta omisiune a primei instante putea fi indreptata numai pe calea unei actiuni de completare a dispozitivului promovata in temeiul dispozitiilor art.281 ind.2 alin.1 teza a II-a C.p.c. (daca prin hotararea data instanta a omis sa de pronunte asupra unei cereri incidentale, se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara apel sau dupa caz, recurs impotriva hotararii), recurenta neavand posibilitatea alegerii altei cai, respectiv a promovarii recursului pe acest considerent.
II. Nu a fost incident nici motivul de casare prevazut de art.304 pct.5 raportat la dispozitiile art.105 alin.2 coroborat cu art.137 C.p.c. relativ la critica ca prima instanta nu a pus in discutia contradictorie a partilor exceptiile invocate in cauza.
Din actele dosarului de fond a reiesit ca in cauza au fost invocate doua exceptii care au fost unite cu fondul de prima instanta prin incheierea de sedinta din data de 28.04.2011 (f.118).
Astfel, prin intampinarea depusa la data de 01.02.2011 paratul P. V. a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare pentru incalcarea principiului unanimitatii si pentru promovarea ei pe calea dreptului comun dupa intrarea in vigoare a Legii nr.18/1991 si pana la intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001 (f.22-43). Aceleasi argumente pe pretentia in revendicare a reclamantei, dar ca aparari de fond, au fost sustinute si de paratul S. N.prin intampinarea depusa la 02.02.2011 (f.93-100), iar ulterior, pe cale de exceptie, de parata P.C., prin intampinare (f.174-261).
Asupra exceptiei inadmisibilitatii reclamanta si-a precizat in scris punctul de vedere prin notele depuse la data de 16.03.2011 (f.115-123) ocazie cu care a depus si actiune precizatoare(f.108-114).
Totodata, paratul Popescu Virgil a inteles sa invoce oral, in sedinta de judecata de la termenul din 31.03.2011, iar ulterior si prin note scrise, depuse impreuna cu parata P. C., exceptia tardivitatii cererii precizatoare a reclamantei.
Tribunalul a observat ca niciuna dintre parti nu a invocat pe cale de exceptie propriu-zisa, lipsa calitatii procesuale active a reclamantei, ci doar ca aparare de fond.
La termenul de judecata din 28.04.2011 (f.148) instanta a dispus unirea cu fondul a tuturor exceptiilor; avandu-se in vedere exceptia tardivitatii cererii precizatoare si exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare pe cele doua aspecte invocate de parati. S-a retinut din cuprinsul incheierii de sedinta de la acea data ca desi nu sunt consemnate sustinerile partilor pe exceptii, acestea nu s-au opus masurii instantei de a le uni cu fondul in temeiul dispozitiilor art.137 alin.2 C.p.c., achiesand la demersul acesteia de a solicita de la comisia locala inscrisurile ce au stat la baza emiterii celor doua titluri. In acest sens a fost consemnata, de altfel, pozitia aparatorului reclamantei.
Tribunalul a apreciat ca a fost respectat principiul contradictorialitatii in conditiile in care partile au avut posibilitatea de  a-si expune punctul de vedere pe exceptii atat scris cat si oral, in sedinta din data de 28.04.2011, precum si in tot cursul judecatii, inclusiv prin dezbaterile pe fond, de la termenul din 13.12.2012. In acest sens, tribunalul a considerat elocvente pozitiile partilor consemnate in incheierea din 28.04.2011 cand nu au avut obiectii la masura unirii cu fondul a exceptiilor, respectiv cea de la termenul din  20.09.2011 (f.271) cand au solicitat in mod expres cuvantul pe probe, considerand ca nu mai sunt chestiuni prealabile sau exceptii de discutat, termen la care reclamanta a fost prezenta prin aparator, si nu in ultimul rand, pozitia acestora de la dezbaterile asupra fondului, cand au avut cuvantul pe toate chestiunile deduse judecatii.
Mai mult, reclamanta nu poate invoca vreo vatamare in conditiile in care prima instanta s-a considerat investita si a analizat actiunea astfel cum a fost precizata, iar exceptia inadmisibilitatii revendicarii a fost considerata aparare de fond si analizata ca atare in considerente.
III. In considerarea argumentelor deja expuse la pct. II si avand in vedere si dispozitiile art.129 alin.1 si alin.4 C.p.c. precum si ale art.6 din CEDO tribunalul a apreciat critica neintemeiata si nu o a primit-o in conditiile in care reclamantei i-au fost incuviintate cererile de amanare pentru a lua cunostinta de apararile si pretentiile paratilor, si-a exprimat punctul de vedere atat scris cat si oral asupra tuturor aspectelor, a avut posibilitatea si a solicitat efectiv probe in dovedirea actiunii.
IV. Criticile recurentei expuse la pct.1, 2 si 3 au fost neintemeiate in totalitate intrucat in cauza nu au fost invocate exceptii de procedura sau de fond care sa faca de prisos analiza fondului cererii si deci asupra carora instanta sa se pronunte in temeiul art.137 alin.1 C.p.c.; prima instanta a unit cu fondul la termenul din 28.04.2011 exceptiile invocate de parati, aspect consemnat in incheierea de sedinta de la acea data cand, dupa cum s-a retinut, aparatorul reclamantei nu s-a opus acestei masuri si a fost de acord cu demersul primei instante de a solicita inscrisuri in vederea solutionarii exceptiilor si fondului. Fata de aceste aspecte, tribunalul a apreciat ca in mod legal si temeinic prima instanta a analizat actiunea precizata a reclamantei, considerandu-se investita in termenul legal cu aceasta cerere, respectiv a retinut si analizat ca aparari de fond, sustinerile paratilor aduse in argumentarea exceptiei inadmisibilitatii revendicari. In aceste conditii, nepronuntarea primei instante in mod distinct pe exceptii nu a fost de natura a aduce vreo vatamare recurentei-reclamante.
VII. Critica nemotivarii hotararii a fost apreciata de tribunal ca neintemeiata raportat la dispozitiile art.261 alin.5 C.p.c. intrucat, desi succinta, motivarea primei instante cuprinde esentialul argumentelor de fapt si de drept ce au condus la formarea convingerii judecatorului in sensul respingerii actiunii, aspecte ce au fost detaliate de tribunal in cele ce a urmat.
Sub aspectul normelor de drept material
Criticile de la punctele V, VI si VIII au fost analizate global, prin  prisma motivului de recurs prevazut de art.304 pct.9 avand in vedere si prevederile art.304 ind.1 C.p.c., invocate de recurenta prin notele scrise depuse la termenul de judecata din 11.06.2013 tribunalul a constatat urmatoarele:
In fapt, prin Titlul de Proprietate nr..../25.08.1994 paratilor P.V.l si P. C. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafete totale de 9000 mp situata in T 43, p 230 - intravilan, pe raza satului S., com. S.(f.49). Paratul P.V. figureaza inscris cu respectiva suprafata la poz.155 in anexa 2 la Hotararea nr..../25.04.1994 a Comisiei mun. Bucuresti si SAI pentru aplicarea Legii nr.18/1991 (f.83-85).
S-a observat ca anterior emiterii titlului, in anul 1992, prin contractele autentificate sub nr..../09.09.1992 (vizand o suprafata de 6.600 mp) si nr..../26.09.1992 (teren de 2400 mp) sotii P. au cumparat suprafata totala de 9.000 mp de la numitele B.S., Frimescu M. si R.I., care la randul lor dobandisera dreptul de proprietate asupra terenurilor prin adeverinta nr..../24.08.1992 (pentru o suprafata totala de 2,42 ha -f.75) si procesele verbale de punere in posesie nr..../31.08.1992 si nr..../25.11.1992 (f.45, 47, 69-70, 72-73, 75).
Din adeverinta emisa in anul 1992,copia registrului agricol si extrasul din anexa 3 a reiesit ca reconstituirea dreptului pentru o suprafata totala de 2,42 ha s-a facut vanzatoarelor in calitate de mostenitoare ale defunctului R.C. ce figura in registrul agricol cu suprafata de 1,76 ha (f.79). Din terenul trecut la rolul autorului o suprafata de 1 ha arabil figura in Blidivu , o alta de 0,66 ha - pe raza localit. Snagov cu categoria arabil, iar 0,10 ha - curti, constructii.
Potrivit adresei nr..../17.12.2010 emisa de Comuna S., la nivelul anului 1993 au fost reanalizate cererile de reconstituire la nivelul comunei si urmare a faptului ca beneficiarele B.S., F.M. si R.I. instrainasera terenul de 0,90 ha, cumparatorul P. a fost inscris cu respectiva suprafata in anexa 2A, la poz.155 iar vanzatoarele, pentru suprafata ramasa de 0,86 ha in anexa 3, la poz.116 (f.250-256).  Odata cu titlul emis sotilor P. s-a eliberat si procesul verbal de punere in posesie pentru suprafata de 9000 mp (f.77), vecinatatile terenului fiind aceleasi cu cele consemnate in procesele verbale emise beneficiarelor (f.69-70, 72-73).
In privinta Titlului de Proprietate nr..../14.06.2001 s-a retinut ca prin acesta a fost reconstituit dreptul pentru o suprafata totala de 29.000 mp in Snagov, mostenitorilor defunctului C.N. C., respectiv beneficiarilor R.F., R.S., C. G., T. V. si T.E. (f.261). Pentru autorul acestora, cunoscut si sub numele de T.C.V. exista dovezi de inscriere in CAP cu suprafata ulterior reconstituita (f.257-261).
Anterior emiterii acestui titlului, beneficiarii au vandut in baza adeverintei nr..../08.04.1992 si a procesului verbal de punere in posesie nr.../29.03.1993, acte eliberate in baza Legii nr.18/1991, numitului P.G.A. o suprafata de 4.000 mp in T6, p 1496 com. S., SAI, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr..../02.08.1995, care la randul sau a instrainat tot terenul catre cumparatorii G.V. si S.N., in cote parti egale, prin actul autentificat sub nr..../05.08.1996 (f.265-270).
In urma partajului autentificat sub nr..../16.08.1999 intregul teren de 4000  mp a revenit in proprietatea paratului S.N.(f.263).
Reclamanta a solicitat constatarea nulitatii absolute partiale a TP nr..../1994 pentru suprafata de 8.916,42 mp si a TP nr..../2001 pentru 653,77 mp invocand in drept dispozitiile art. III alin.1 lit. a pct. i din Legea nr.169/1997, ale art.8 din Legea nr.18/1991, art.968, respectiv art.480-481 V. C. civ.
Partea a sustinut ca terenul de 9.571  mp, cuprins in cele doua titluri,  a apartinut autorului sau A.Al. (nascut Ab.), care a detinut in proprietate o suprafata de 10.000 mp situata in com. S., fosta plasa B., teren dobandit prin contractul din 1939 si care a trecut in proprietatea statului prin Decretul nr.92/1950.
Din cuprinsul actului de vanzare-cumparare incheiat in anul 1939 a reiesit ca autorul reclamantei cumparase o cota de ¼ dintr-un teren de 9571 mp, iar restul de ¾ fusese achizitionat de coproprietarul C.G.; terenul se invecina la nord si sud cu proprietarii Forec, rest proprietate fosta D. M.R. R., actualmente M.I.T., respectiv C.I. T., iar pe laturile de Vest si est cu lacul S., respectiv drumul tarinei (f.245-2469).
Prin sentinta civila nr..../1960 pronuntata de Tribunalul popular al Raionului S. - Regiunea B. a fost trecuta in proprietatea statului o suprafata de 9600 mp din com. S. intrucat proprietarul acesteia - Ab.M. parasise tara din anul 1945, bunul fiind considerat parasit (f.242).
Tribunalul a observat pe de o parte ca nu exista niciun inscris care sa ateste identitatea dintre autorul A. Al.(nascut Ab.) si A.M.i, iar pe de alta parte faptul ca A.Al.traia in anul 1997, in acest sens fiind legatul (codicil din  23.04.1997 - f.55-56) prin care a testat in favoarea reclamantei A. C. L. bunurile detinute in Romania.
Din coroborarea concluziilor expertului topograf (raport initial si raspuns la obiectiuni) cu inscrisurile comunicate de APPS (f.506-511) a reiesit ca in masura in care Vila 71 a fost retrocedata mostenitorilor numitei N.F., atunci terenul de 9.571 mp din contractul incheiat in anul 1939 s-ar putea suprapune peste o suprafata de 8934 mp din TP nr..../1994 si peste 637 mp mentionati in TPnr..../2001 (f.293, 296, 506-521).
S-a mai retinut ca parata Comisia locala S. a comunicat prin adresa aflata la fila 505 ca pentru mostenitorii autorului C.N. C., reconstiturea s-a facut pe vechile amplasamente.
Judecatorul fondului a retinut in esenta, ca nu a fost incalcata nicio dispozitie imperativa de natura sa atraga nulitatea partiala a celor doua titluri de proprietate, in conditiile in care motivul de nulitate trebuia sa existe la data emiterii actelor, respectiv ca reclamanta nu a formulat nicio cerere de reconstituire a dreptului in baza legilor fondului funciar.
In drept
Potrivit art. III alin 1 lit. a pct. iii din Legea nr.169/1997 " Sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozitiilor legislatiei civile, aplicabile la data incheierii actului juridic, urmatoarele acte emise cu incalcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare si ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, in favoarea persoanelor care nu erau indreptatite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (iii) actele de reconstituire si constituire a dreptului de proprietate in favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost inscrisi in cooperativa agricola de productie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate".
Astfel, in privinta Titlului de Proprietate nr.48129/14.06.2001 emis in favoarea mostenitorilor autorului C.N.C., s-a dovedit indeplinirea conditiilor prevazute de art.8 din Legea nr.18/1991 cu inscrisurile inaintate de comisia locala, respectiv ca autorul cunoscut si sub numele de C.T. a detinut teren in apropierea Vilei 71, vila N. - mentiune din registrul agricol, imobil cu care s-a invecinat conform inscrisurilor comunicate de RAPPS, iar reconstituirea s-a facut pe vechiul amplasament - mentiune din adresa Primariei com. S.. Mai mult, tribunalul a observat ca reclamanta s-a indreptat doar impotriva actualului proprietar al terenului, nechemand in judecata persoanele inscrise in titlu si in contradictoriu cu care ar fi trebuit verificate conditiile indreptatirii la reconstituire. Cum acest aspect nu a facut obiectul recursului, nu a fost luat in considerare. Sustinerile reclamantei privind uzurparea dreptului autorului sau au fost neintemeiate cat timp titlul a fost emis cu parcurgerea procedurii prevazuta de Legea nr.18/1991 si in favoarea persoanelor indreptatite la reconstituire.
Relativ la emiterea Titlului de proprietate nr..../25.08.1994 pentru paratii Popescu Virgil si Cornelia tribunalul a constatat o situatie atipica, in sensul ca titlul nu a fost eliberat mostenitorilor autorului, indreptatiti la reconstituire ci direct persoanelor care au cumparat de la beneficiarii dreptului retrocedat, aspect fata de care in mod corect prima instanta a constatat ca nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate prevazute in mod expres si limitativ de art. III din Legea nr.169/1997.
Cum s-a retinut la expunerea situatiei de fapt, mostenitoarelor autorului R. D. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pe o suprafata totala de 2,42 ha prin eliberarea adeverintei din anul 1992 si au fost puse in posesie efectiva pe o suprafata de 0,90 ha conform  proceselor verbale din acelasi an, emise in baza Legii nr.18/1991.
In baza  acestor acte, pana la eliberarea titlului de proprietate, mostenitoarele au vandut sotilor P. o suprafata totalizand 9000 mp din totalul de 1,76 ha cu care autorul lor figura inscris in registrul agricol. Ca atare, verificarea indreptatirii la reconstituire nu s-a analizat raportat la persoana cumparatorilor ci a vanzatorilor.
Din actele comunicate de comisia locala a reiesit ca autorul beneficiarelor-vanzatoare, R.D. figura inscris in registrele agricole, avea calitatea de cooperator, terenul cu care era trecut in registru, respectiv suprafata de 1,66 ha (mai putin 0,10 ha curti constructii), avea categoria arabil, iar 0,66 ha se aflau pe raza localitatii S., caz in care deveneau incidente dispozitiile art.13 alin2 din Legea nr.18/1991 (forma in vigoare la momentul 1994 cand s-a emis titlul) potrivit carora reconstituirea se facea pe sole aflate la dispozitia comisiei locale si nu neaparat pe vechile amplasamente; mostenitoarele acestuia formulasera cerere de reconstituire la nivelul anului 1991 (cum reiese din petitia inregistrata in 1992), fiind astfel indeplinite cerintele art.8 din Legea nr.18/1991.
Sustinerile recurentei cu privire la cererile din data de 25.06.1992 ale mostenitoarelor, prin care solicitau reconstituirea in plus, pentru un teren necuprins in registrul agricol, nu vizau terenul de 9000 mp ci diferenta pana la 2,42 ha pentru care se eliberase adeverinta  nr.../24.09.1992.
Adeverinta nr..../1992, coroborata cu cele doua procese verbale de punere in posesie pentru suprafata totala de 9000 mp, atesta dobandirea dreptului de proprietate si indreptatea beneficiarele sa dispuna de dreptul dobandit. S-a mai observat ca cele doua contracte de vanzare-cumparare ce au insumat suprafata de 9.000 mp s-au incheiat in forma autentica deci cu respectarea regimului juridic impus transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile.
Mai mult, transmiterea dreptului de proprietate s-a facut la nivelul anului 1992 deci anterior pronuntarii Deciziei nr..../1997 a ICCJ care a stabilit forta probanta a adeverintelor emise in baza Legii nr.18/1991.
Totodata, sotii P. au fost inscrisi in anexa 2 b pentru terenul de 0,90 ha cumparat (anexa in care se treceau inclusiv cooperatorii care nu au adus pamant in cooperativa potrivit HG nr.131/1991 in vigoare la momentul emiterii titlului analizat), iar beneficiarele au fost trecute pentru diferenta nevanduta de 0,86 ha in anexa 3 (cea privind mostenitorii cooperatorilor care au adus pamant in C.A.P.); propunerea comisiei locale a fost validata de comisia judeteana prin hotararea emisa in 1994 si necontestata; deci a fost parcursa procedura administrativ-jurisdictionala prevazuta de Legea nr.18/1991.
Articolul 37 din HG nr.131/1991 prevedea ca: "Titlul de proprietate pentru cetatenii in viata se emite persoanelor indreptatite (sot, sotie), iar pentru mostenitori se emite un singur titlu de proprietate pentru terenurile ce au apartinut autorului lor, in care se nominalizeaza toti solicitantii indreptatiti, urmand ca pentru iesirea din indiviziune, ulterior acestia sa procedeze potrivit dreptului comun".
Tribunalul a observat ca modificarile aduse in timp Legii nr.18/1991 si regulamentelor de punere in aplicare nu au reglementat in mod concret situatia in care, anterior emiterii titlului de proprietate, beneficiarii reconstituirii au vandut terenurile dobandite in baza adeverintei si procesului verbal de punere in posesie.
Sunt prevazute insa dispozitii, cu caracter general in art. II din Legea nr.169/1997 conform carora "Dispozitiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere in nici un fel titlurilor si altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data intocmirii lor", respectiv in art.2 alin.2 din Legea nr.1/2001 "Drepturile dobandite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinte de proprietate, proces-verbal de punere in posesie sau titlu de proprietate, raman valabile fara nici o alta confirmare", ori  in art. III alin.2 ind.4 din Legea nr.169/1997 potrivit carora "In cazul unor instrainari succesive ale terenurilor, cel care a vandut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat sa remita pretul actualizat fostului proprietar ramas fara teren". Din aceste prevederi reiese intentia legiuitorului de mentinere ca valabile a drepturilor dobandite prin actele premergatoare emiterii titlului de proprietate, intentie care transpune in practica principiul asigurarii stabilitatii circuitului civil si care este in concordanta si cu practica CEDO.
Astfel cum s-a retinut terenul de 9000 mp era la momentul reconstituirii dreptului arabil intravilan; pe acest teren sotii P. au edificat ulterior constructii, deci Titlul de Proprietate nr..../1994 a intrat in circuitul civil prin emiterea certificatului de urbanism si autorizatiei de construire (cum reiese din expertiza de evaluarea imobiliara efectuata la fond). Chiar daca titlul de proprietate nu a fost emis pe numele mostenitoarelor autorului R.D., persoane indreptatite insa la reconstituire dupa cum s-a vazut, ci direct pe numele cumparatorilor, dobanditori cu titlu oneros si de buna credinta la data incheierii contractelor de vanzare-cumparare (1992) respectiv la data emiterii titlului (1994), constatarea nulitatii lui nu ar fi atras decat emiterea unui nou titlu in favoarea vanzatoarelor, nicidecum a reclamantei, care nu a formulat o cerere in baza Legii nr.18/1991 in termenele legale. O astfel de masura nu ar fi raspuns protejarii unui interes general ci ar fi incalcat in final, principiul securitatii circuitului civil.
Deci, cazul de nulitate prevazut de art. III alin. a lit. iii din Legea nr.169/1997 nu a putut fi primit, neavand nicio finalitate practica.
Lipsa cauzei si cauza ilicita ori imorala astfel cum sunt reglementate prin art.968 din Vechiul Cod civil nu au fost incidente in speta  intrucat titlul de proprietate este un act juridic cu regim special care se analizeaza strict prin prisma dispozitiilor legilor fondului funciar si numai pentru cauzele de nulitate prevazute expres de acestea.
Fata de aceste aspecte, in mod corect a retinut prima instanta ca nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate invocate de reclamanta. A fost legala si temeinica constatarea primei instante in sensul ca reclamanta nu a facut demersuri in sensul Legii nr.18/1991 si ulterior in baza Legii nr.169/1997, respectiv a Legii nr.1/2000 sau a Legii nr.247/2005 care au stabilit ultimul termen de formulare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pana la data 30.11.2005. 
Tribunalul a observat din actele dosarului ca un astfel de demers nu a existat nici din partea autorului A.Al. (nascut Ab.)  care traia la nivelul anului 1997 si nici din partea reclamantei care a inteles sa  isi valorifice dreptul pe calea notificarii in baza Legii nr.10/2001, cerere  inregistrata la data de 7.11.2011 (f.51) si care face obiectul cenzurii Tribunalului Bucuresti pe rolul caruia se afla dosarul nr..../3/2010, din care a fost disjunsa prezenta cerere si in care nu s-a pronuntat inca o hotarare.
Neformularea unei cereri in baza Legii nr.18/1991 prezinta o importanta covarsitoare intrucat lipsa acesteia nu mai legitimeaza demersul reclamantei. Astfel, toate legile fondului funciar au prevazut drept conditie esentiala in analiza indreptatirii persoanelor la reconstituire cerinta ca acestea sa fi formulat o cerere scrisa de retrocedare a terenurilor intravilane sau extravilane cu care s-au inscris in CAP sau care le-au fost preluate fara titlu.
In lipsa unei cereri de reconstituire a dreptului, demersul reclamantei de  a solicita nulitatea titlurilor este lipsit de legitimare, conform art. III alin 2 din Legea nr.169/1997 (Nulitatea poate fi invocata de primar, prefect, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor si de alte persoane care justifica un interes legitim) si nici nu atrage incidenta dispozitiilor art.6 alin.2 ind.1 din Legea nr.1/2000 (In situatia in care anumite suprafete sunt revendicate de doua persoane, dintre care una este fostul proprietar, caruia i s-a preluat terenul prin masurile abuzive aplicate in perioada anilor 1945 - 1990, si cea de a doua, persoana careia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar in limita resurselor de teren existente, inclusiv a rezervelor create, se va restitui terenul in natura ambilor solicitanti. In cazul in care resursele sunt insuficiente, se va atribui in natura terenul persoanei care detinea actele de proprietate in anul 1990, iar cei care au fost improprietariti cu asemenea terenuri vor fi despagubiti in conditiile legii).
Recurenta a inteles sa invoce in sustinerea acestui motiv de recurs si dispozitiile art.5 alin 1 din Titlul X din Legea nr.247/2005 conform carora " (1) Instrainarile realizate sub orice forma, in temeiul prezentei legi, nu valideaza titlurile de proprietate ale instrainatorilor si dobanditorilor, daca acestea erau lovite de nulitate, ca urmare a incalcarii dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor",  dar aceste prevederi au fost abrogate prin Legea nr.71/2011 de aplicare a noului cod civil astfel ca nu mai pot fi avute in vedere.
Concluzionand, tribunalul a apreciat solutia data de prima instanta in privinta nulitatii titlurilor, desi succint motivata, retinand doar aspectele esentiale ce au condus la inlaturarea cauzele de nulitate invocate de reclamanta, ca fiind legala si temeinica.
IX. A  fost legala si solutia in privinta revendicarii.
Astfel cum a retinut si prima instanta, reclamanta a inteles sa valorifice dreptul de proprietate al autorului sau pe calea notificarii prevazuta de Legea nr.10/2001, solicitare care face in prezent obiectul dosarului nr.19850/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, litigiu a carui judecata a fost suspendata in temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.p.c (potrivit evidentei ECRIS).
In aceste conditii, prima instanta a retinut si aplicat in mod legal indrumarile ICCJ date prin Decizia nr.33/2008 in sensul ca nu poate fi analizata pe fond o actiune in revendicare de drept comun, ce implica identificarea terenurilor si compararea titlurilor autorilor cat timp partea a promovat o actiune pentru valorificarea dreptului in temeiul legilor speciale de reparatie, demers ce se afla in derulare. Pana la finalizarea litigiului promovat in temeiul Legii nr.10/2001, partea nu putea in acelasi timp sa-si valorifice acelasi drept si pe calea unei actiuni intemeiata pe dispoz. art.480-481 V C.civ., pentru ca s-ar eluda dispozitiile legii speciale, cum in mod corect a retinut judecatorul fondului. Mai mult, principiile revendicarii invocate de reclamanta in prezentul litigiu (adica identificarea terenurilor, compararea titlurilor autorilor, verificarea in ce masura a fost uzurpat dreptul autorului sau, analiza dreptului dobandit prin contractul incheiat in anul 1939) puteau fi analizate pe fond numai in masura in care, in primul rand, instanta ar fi gasit intemeiate cauzele de nulitate a celor doua titluri de proprietate, si in al doilea rand, daca demersul reclamantei intemeiat pe Legea nr.10/2001 s-ar fi respins iar partea nu ar fi obtinut nicio despagubire, nici restituirea in natura si nici compensatii materiale.
In speta, dupa cum s-a retinut, titlurile de proprietate au fost emise cu respectarea dispozitiilor Legii nr.18/1991 si deci revendicarea invocata drept consecinta a anularii partiale a titlurilor nu mai avea de ce sas fie analizata. Pe de alta parte, reclamanta a ales sa supuna cenzurii instantelor dreptul autorului sau promovand o actiune in baza legii speciale (L nr.10/2001), astfel ca nu mai avea deschisa pana la finalizarea respectivului proces, calea unei actiuni in revendicare de drept comun.
In cadrul unei actiuni in revendicare de drept comun, ulterioara finalizarii procesului derulat in baza Legii nr.10/2001,  partea se poate prevala de prevederile art.1 alin 1 din Primul Protocolul aditional la CEDO, pentru ca la acest moment - nefinalizarea demersului intreprins in baza legii speciale- este prematura analiza dreptului reclamantei in sensul prevederilor  conventiei. Deci solutia primei instante de respinge ca neintemeiata a sustinerii reclamantei privind revendicarea terenurilor, ca o consecinta a anularii partiale a titlurilor de proprietate, este legala.
X. Tribunalul a apreciat neintemeiata si aceasta critica intrucat expertul topograf a identificat terenurile detinute de parati in baza actelor de proprietate detinute de acestia. S-a observat ca identificarea terenurilor detinute de parti nu a fost retinuta in considerentele sentintei intrucat prima instanta a  fost chemata sa verifice nulitatea titlurilor prin prisma analizei indeplinirii procedurii prevazute de Legea nr.18/1991 care la momentul anilor 1992 - 1994 nu prevederea reconstituirea pe vechiul amplasament ci pe sole libere aflate la dispozitia comisiei locale in cazul terenurilor arabile solicitate in zone de campie. Nici pe sustinerea subsidiara intemeiata pe principiile revendicarii, prima instanta nu a gasit necesar sa faca referire in motivare la identificarea terenurilor deoarece ca nu s-a considerat investita cu o actiune in revendicare de drept comun, solutie apreciata de tribunal, cum s-a retinut, ca fiind legala.
XI. Fata de considerentele expuse la pct. IX si X critica a fost nefondata fiind respinsa.
XII. Critica recurentei cu privire la cheltuielile de judecata la care a fost obligata, a fost intemeiata in parte, dupa cum urmeaza:
Prin sentinta astfel cum a fost indreptata prin incheierea din data de 06.06.2013 reclamanta a fost obligata sa plateasca paratilor P. suma de 39.635,67 lei si paratului S. suma de 4100 lei cu titlu  de cheltuieli de judecata.
Din inscrisurile aflate la filele 527-529 a reiesit ca suma de 39.635,67 lei a fost achitata de paratii P. cu titlu de onorariu de avocat, acesta fiind de altfel cuantumul cheltuielilor de judecata la care a fost obligata reclamanta catre sotii P.
La dosarul de fond s-a regasit chitanta de plata a onorariului de avocat in cuantum de 3.500 lei si a onorariului de expert de 600 lei (1/2 din onorariul expertului topograf), cheltuieli facute de paratul S.
Temeiul obligarii partii cazuta in pretentii la plata cheltuielilor de judecata il constituie raspunderea civila delictuala, mai precis culpa procesuala, adica promovarea unui litigiu ce se dovedeste in final neintemeiat, care antreneaza cheltuieli din partea adversarului in sustinerea apararilor formulate si care il indreptateste pe acesta sa le recupereze in baza art.274 C.p.c.
In cauza, argumentele invocate de parati, sustinute cu probele administrate (s-a avut in vedere si expertiza topografica) au fost apte sa conduca la inlaturarea pretentiilor reclamantei si in final la respingerea actiunii, astfel ca reclamanta s-a aflat in culpa procesuala.
Deci sub aspect, prima instanta a facut o legala aplicare a dispozitiilor art.274 C.p.c.
Sub aspectul aplicarii dispozitiilor art.274 alin.3 C.p.c. critica recurentei a fost intemeiata intrucat paratii P. au formulat in cauza, pe langa intampinare si o cerere reconventionala, deci prejudiciul de care se facea  vinovata reclamanta viza doar demersurile intreprinse de parati in sustinerea apararilor din intampinare, nu si cele relative la cererea reconventionala.
Avand in vedere acest aspect, precum si cheltuielile de judecata facute de celalalt parat, tribunalul a redus cuantumul onorariului de avocat solicitat de paratii P. de la 39.635,67 lei la 4.400 lei la care a adaugat onorariul de expert topograf de 600 lei, iar in final, a obligat reclamanta la plata sumei de 5.000 lei catre paratii P.
In privinta reducerii cheltuielilor de judecata facute de paratul S.tribunalul a apreciat neintemeiate sustinerile recurentei, raportat la complexitatea cauzei, durata litigiului si pertinenta apararile paratului ce au condus la respingerea actiunii reclamantei.
Pentru considerentele expuse, tribunalul in opinie majoritara, a admis recursul si in baza art.312 alin.2 C.p.c. a modificat in parte sentinta recurata in sensul ca a obligat reclamanta catre paratul P.V. la plata sumei de 5.000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata cu aplicarea dispoz.art.274 al.3 C.p.c, fiind mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.
Referitor la cheltuielile de judecata facute in recurs (f.74-77) si solicitate de intimati, tribunalul a retinut, pe de o parte, ca doar un singur motiv de recurs invocat de recurenta a fost gasit fondat, deci sunt incidente dispozitiile art.274 C.p.c. iar pe de alta parte, ca sustinerile intimatilor desi retinute de tribunal nu au fost justificate decat in limita sumei de 2.500 lei (onorariu de avocat achitat de intimatul S.).
A fost apreciat ca excesiv onorariul de avocat de 27.159,72 lei  solicitat de intimatul P.V., astfel ca a fost redus la suma de 2.500 lei, in aplicarea dispoz. art.274 alin.3 C.p.c.
In opinia separata, instanta, a re?inut ca prima instanta nu s-a pronuntat asupra tuturor capetelor de cerere, ceea ce a atras incidenta in cauza a dispozitiilor art. 304 pct. 5 si 7 Cod proc. civila coroborat cu art. 312 alin. 5 Cod proc. civila, in sensul admiterii recursului si casarii hotararii atacate cu trimiterea cauzei, spre o legala si completa solutionare, aceleiasi instante de fond.
In acest sens a apreciat ca se impune a fi avut in vedere faptul ca prin cererea modificatoare ce a stat la baza formarii prezentului dosar (fila 3-4 dosar _/3/2010 al Tribunalului Bucuresti reclamanta a investit instanta cu o actiune complexa, avand doua capete de cerere, respectiv:
1. constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr. _/25.05.1994 emis numitului P.V.
2. obligarea paratului P.V. de a-i lasa reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie terenul detinut de acesta, proprietatea reclamantei, situat in str. _ nr. _, oras S., jud. Ilfov, in limitele suprafetei de 9.077,50 mp
In subsidiar, raportat la principiile compararii de titluri, criteriile de preferinta prevazute de dispozitiile art. 6 alin 1 din Legea 213/1999 si dispozitiile art. 1 din Protocolul 1 Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului a solicitat reclamanta
1. constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate al numitului Schnecker Neils, in limitele suprafetei de 493,50 mp
2. obligarea aceluiasi parat de a-i lasa in deplina proprietate si linistita posesie portiunea in suprafata de 493,50 mp, uzurpata din terenul proprietatea sa.
Nu mai putin, s-a impus a fi retinut faptul ca paratii P.V. si P.C. au formulat cerere reconventionala in cauza (fila 166-173 dosar fond) solicitand ca, in masura in care actiunea reclamantei va fi admisa, sa se dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 16.626.400 lei (echivalentul a 4.000.000 EUR) reprezentand c./valoarea constructiilor edificate de ei pe terenul in suprafata de 9000 mp situat in S., str. _ nr. ...
Prin sentinta civila nr_./28.12.2012 Judecatoria Buftea a respins actiunea astfel cum a fost precizata ca neintemeiata, obligand reclamanta la plata cheltuielilor de judecata catre parati (filele 583-584 dosar)
In motivarea extrem de succinta a hotararii a retinut instanta de fond ca reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire in baza Legii 18/1991 ci numai o cerere in baza Legii 10/2001, demers ramas fara finalitate.
S-a retinut, de asemenea, ca actiunea in revendicare este inadmisibila, in conditiile in care reclamanta nu a uzat de prevederile legilor speciale cu caracter reparator, fapt stabilit prin Decizia 33/1998 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Asa stand lucrurile, a apreciat ca doua sunt aspectele ce conduc la concluzia incidentei in cauza a dispozitiilor art. 312 pct. 5 C.pr.civ si anume:
In primul rand  din analiza dispozitivului sentintei civile recurate s-a retinut ca judecatorul fondului nu s-a pronuntat asupra cererii reconventionale formulate de paratii P.
Ori potrivit dispozitiilor art. 129 alin. 6 din Codul de procedura civila, in toate cazurile judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.
Din aceste dispozitii legale a rezultat obligatia instantei de a se pronunta cu privire la toate capetele de cerere cu judecarea carora a fost investita, iar solutionarea cauzei cu respectarea prevederilor legale invocate trebuie sa rezulte din dispozitivul hotararii.
In al doilea rand a apreciat ca mentiunea cu caracter general "respinge actiunea" utilizata in cuprinsul dispozitivului sentintei civile recurate nu a putut fi apreciata ca raspunzand exigentei prevazute de art. 129 alin 6 C.pr.civ si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului cu privire la analizarea tuturor capetelor de cerere formulate de catre reclamanta, cata vreme din cuprinsul considerentelor nu rezulta ca instanta de fond ar fi procedat la o analiza a acestora.
Aceasta deoarece, in opinia sa, motivarea unei hotarari judecatoresti, in conditiile in care nu sunt analizate raporturile juridice dintre parti prin prisma sustinerilor, apararilor si probelor de la dosar, nu se circumscrie exigentelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. cu privire la elementele pe care trebuie sa le cuprinda orice hotarare judecatoreasca pentru exercitarea unui control judiciar.
A apreciat in acest sens ca motivarea unei hotarari nu este o problema de volum, ci una de esenta, de continut, aceasta trebuind sa fie clara, concisa si concreta, in concordanta cu probele si actele de la dosar, avand in vedere ca motivarea hotararii constituie o garantie pentru parti in fata eventualului arbitrariu, judecatoresc, precum si singurul mijloc prin care se da posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel notiunii de proces echitabil in conditiile prevazute de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In spe?a, din cuprinsul hotararii judecatoresti recurate nu a rezultat argumentele de fapt si de drept avute in vedere de judecatorul fondului in analizarea celor doua cereri de anulare a unor titluri de proprietate distincte, singura mentiune facuta vizand imprejurarea ca reclamanta nu a formulat o cerere de reconstituire in baza Legii 18/1991, ceea ce ar conduce mai degraba la concluzia unei aprecieri asupra lipsei interesului reclamantei in a formula o actiune in anulare, cu toate ca actiunea de fata a fost respinsa ca nefondata.
Nu mai putin, instanta de fond nu a analizat deloc actiunile in revendicare formulate de reclamanta, marginindu-se sa aprecieze ca acestea ar fi inadmisibile in masura in care reclamanta nu a uzat de prevederile legilor speciale cu caracter reparator, judecatorul fondului facand trimitere la Decizia 33/1998 a ICCJ, fiind incalcate astfel dispozitiile art. 6 din Conventie, ale carui dispozitii pertinente prevad urmatoarele: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (...), de catre o instanta independent si impartial (...) care va hotari (...) asupra drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)."
Cum Conventia nu vizeaza sa garanteze drepturi teoretice si iluzorii ci unele concrete si efective, dreptul la un proces echitabil neputand fi apreciat ca efectiv daca sustinerile partilor nu au fost analizate, cu alte cuvinte examinate de un tribunal national. Art. 6.1 implica, in sarcina instantelor, obligatia de a examina in mod efectiv motivele, argumentele si propunerile de probe ale partilor, sub rezerva aprecierii pertinentei acestora in solutionarea cauzei (Van de Hurk c. Pays-Bas, hotararea din 19 aprilie 1994, série A no 288, p. 19, § 59)
In aceste conditii a apreciat ca tribunalul era chemat sa verifice in recursul de fata daca instanta de fond a indeplinit aceasta cerinta a unui examen efectiv si a furnizat un raspuns specific asupra mijloacelor decisive in solutionarea cauzei. (a se vedea, mutatis mutandis, Donadze c. Georgie, no 74644/01, § 31, 7 martie 2006 si Hiro Balani c. Espagne, hotararea din 9 décembre 1994, série A no 303-B, pp. 29 et 30, §§ 27 et 28).
O astfel de analiza a relevat insa faptul ca judecatorul fondului nu a analizat sub nicio forma argumentele prezentate de reclamanta in sustinerea cererii sale de revendicare, marginindu-se sa trimita la Decizia 33/1998 a ICCJ pronuntata in interesul legii
Ori nu poate fi ignorat, in opinia sa, faptul ca prin aceasta decizie Inalta Curte de Casatie si Justitie nu s-a pronuntat asupra admisibilitatii actiunii in revendicare opunand persoane particulare, nefiind sesizata cu aceasta problema, ci numai asupra admisibilitatii actiunii in revendicare formulate impotriva statului, ca proprietar al bunurilor confiscate abuziv si care fac obiect al legilor speciale cu caracter reparator.
Nu mai putin, prin Decizia nr.33/1998 ICCJ nu statueaza in mod absolut asupra inadmisibilitatii actiunilor in revendicare ci doar asupra faptului ca, in ce priveste concursul intre legea generala si cea speciala (legea 10/2001), acesta se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala.
Nu mai putin, prin aceeasi Decizie 33/1998 la care instanta de fond a facut trimitere se statueaza ca: "In cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001, si Conventia europeana a drepturilor omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice"
A rezultat asadar ca, potrivit Deciziei 33/1998, ale carei dispozitii sunt obligatorii pentru instante, chiar investita cu o actiune in revendicare indreptata impotriva Statului, instanta era tinuta - in masura in care astfel de aparari ar fi fost invocate in fata sa - sa analizeze daca nu cumva exista neconcordante intre legea speciala si Conventia Europeana a Drepturilor Omului si, in cazul in care constata astfel de neconcordante, sa le rezolve conform dispozitivului Deciziei in interesul legii mentionate.
In aceste conditii a aprecit ca, in lipsa oricaror mentiuni in considerentele hotararii din care sa rezulte ca instanta de fond ar fi analizat actiunea in revendicare a reclamantei, dispozitivul aceleiasi hotarari nu a putut fi apreciat a cuprinde si solutia asupra acestor capete de cerere.
Impotriva acestei hotarari a formulat contestatie in anulare reclamanta A.L. C., fara a motiva cererea.
Printr-un memoriu separat, depus la data de 20.01.2014, contestatoarea a motivat contestatia in anulare apreciind ca instan?a de recurs nu a cercetat ?i nu s-a pronun?at asupra motivului de recurs invocat in temeiul art.304 C.p.c., respectiv asupra neconcordan?ei flagrante intre dispozitivul hotararii recurate ?i considerentele acesteia.
A aratat ca instan?a de recurs a omis a cerceta ?i pronun?a asupra par?ii din motivul I de recurs care privea nepronun?area asupra cererii reconven?ionale, nu s-a pronun?at asupra motivului V de recurs, a?a cum acesta a fost formulat, in majoritate, nu a examinat ?i nu s-a pronun?at pe cauza de nulitate invocata de contestatoare prin motivul VI de recurs, VIII ?i nu a raspuns nici la motivul X de recurs.
In drept contesta?ia in anulare a fost intemeiata pe disp. art.318 C.p.c.
Intima?ii P.V. ?i P.C. au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea contesta?iei in anulare ca inadmisibila/nefondata.
In motivare intima?ii au aratat ca incercarile contestatoarei de a identifica critici procedurale care sa determine o posibila rejudecare a litigiului sunt vadit neintemeiate, nici principiul contradictorialita?ii, nici cel al dreptului la aparare nefiind incalcate, hotararea contestata fiind legala ?i temeinica.
In drept au fost invocate disp. art.320 alin.2 C.p.c raportat la art.115-118 C.p.c.
Intimatul S.N. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contesta?iei ca nefondata.
In motivare intimatul au aratat ca instan?a de recurs s-a pronun?at asupra tuturor motivelor de recurs invocate iar prin cerere formulata, contestatoarea i?i exprima in realitate nemul?umirea fa?a de argumentele ce au condus la respingerea acestora, contesta?ia in anulare fiind ?i inadmisibila, nemul?umirea fa?a de judecata asupra fondului nefiind prevazuta de lege printre cazurile exprese ?i limitative de contesta?ie in anulare.
In drept au fost invocate disp. art.320 alin.2 C.p.c.
La termenul din 07.04.2014, instanta a ramas in pronuntare asupra exceptiei nulitatii caii de atac pentru nemotivare in termen invocata de catre intima?ii P.V., P.C. ?i S.N.
  Cu privire la nulitatea caii de atac, Tribunalul retine urmatoarele:
Analizand coroborat intreaga reglementare procesuala a caii extraordinare de atac a contestatiei in anulare, constata ca aceasta nu beneficiaza de un termen distinct de declarare si de un alt termen de motivare, atat declararea, cat si motivarea contestatiei trebuind a fi facute in interiorul termenului prevazut de lege pentru exercitarea caii de atac, dupa distinctiile instituite in dispozitiile art. 319 Cod procedura civila.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 319 alin. 2 Cod procedura civila, in cazul hotararilor susceptibile de a fi aduse la indeplinire pe cale de executare silita, contestatia in anulare se poate face oricand inainte de inceputul executarii silite, iar, in timpul ei, pana la implinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b sau c, iar, impotriva hotararilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe cale de executare silita, contestatia poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de un an de la data cand hotararea a ramas irevocabila.
In lipsa unei reglementari amanuntite, normele speciale cuprinse in art. 319-321 Cod procedura civila se completeaza in mod corespunzator cu dispozitiile de drept comun, principiul fiind pe deplin incident deoarece legiuitorul nu poate statua in mod detaliat toate regulile aplicabile unei cai extraordinare de atac. Astfel, in functie de obiectul contestatiei in anulare, procedura aplicabila este fie cea pentru judecata in prima instanta, fie, in cazul in care se contesta o decizie pronuntata de instanta de recurs, cea aplicabila in etapa recursului, intrucat fiind o cale de atac de retractare, contestatia in anulare este de competenta instantei care a pronuntat hotararea atacata, ceea ce inseamna ca procedura aplicabila este cea corespunzatoare etapei procesuale in care a fost judecata pricina finalizata cu hotararea a carei anulare se cere.
Avand in vedere considerentele anterioare rezulta ca, in ipoteza in care hotararea atacata cu contestatie in anulare este pronuntata de instanta de recurs, motivarea caii extraordinare de retractare trebuie facuta prin insasi cererea de contestatie sau inauntrul termenului pentru formularea contestatiei, nemotivarea in termen atragand sanctiunea nulitatii cererii, in temeiul art. 303 alin. 1 Cod procedura civila coroborat cu art. 306 alin. 1 Cod procedura civila. Aplicarea prin analogie a acestor dispozitii se justifica prin aceea ca atat recursul, cat si contestatia in anulare sunt cai extraordinare de atac, astfel incat dispozitiile procedurale din materia recursului constituie dreptul comun in ceea ce priveste solutionarea acestor cai.
Totodata Tribunalul apreciaza ca norma care stabileste obligativitatea fundamentarii caii de atac este de natura sa circumscrie limitele cadrului procesual, astfel incat intimatul sa cunoasca motivele invocate si sa-si poata organiza apararea in consecinta. In plus, obligativitatea aratarii argumentelor pentru care partea intelege sa uzeze de calea de retractare a contestatiei in anulare intr-un anumit interval de timp se circumscrie formalismului absolut necesar reglementarii unei cai extraordinare de atac si da expresie principiului exercitarii cu buna-credinta a drepturilor procedurale prevazut de art. 723 Cod procedura civila, in conditiile in care partile au indatorirea de a urmari desfasurarea si finalizarea procesului si de a indeplini actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege (art. 129 alin. 1 Cod procedura civila).
Tribunalul retine ca decizia a carei anulare se cere a fost comunicata contestatorului la data de 30.12.2013, iar motivele contestatiei au fost formulate la data de 20.01.2014, asadar cu depasirea termenului legal imperativ reglementat de art. 319 alin. 2 teza a II-a Cod procedura civila, in conditiile in care decizia atacata continea solutia de respingere a recursului, astfel incat nu era susceptibila de aducere la indeplinire pe cale de executare silita.
Intrucat contestatorul nu s-a conformat exigentelor cerute de art. 303 alin. 1 Cod procedura civila aplicabile prin analogie, neindicand in termen motivele contestatiei, sanctiunea ce intervine era cea specifica etapei procesuale in care se afla pricina, respectiv nulitatea contestatiei in anulare, conform art. 306 alin.1 Cod procedura civila.
Pentru considerentele expuse va constata nula contestatia in anulare, pentru nemotivare.
Vazand dispozitiile art. 274 cod proc civ va obliga contestatoarea la plata catre intimatii P.V. si P.C. a sumei de 13.764,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecata - onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
     IN NUMELE LEGII
                                                         DECIDE:

Constata nula contestatia in anulare formulata de contestatoarea A.L.C. impotriva deciziei civile nr..../09.07.2013, pronuntata de Tribunalul Ilfov in dosarul nr.12745/94/2010, in contradictoriu cu intimatii P.V., P.C., COMISIA JUDETEANA ILFOV PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 si S.N., pentru nemotivare.
Obliga contestatoarea la plata catre intimatii P.V. si P.C. a sumei de 13.764,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 07.04.2014.    Presedinte                             Judecator                                       Judecator                                                                                                                                                   
                                   Grefier
                                   
Concept red. gref. V.F.A. - 29.04.2014
Red. Jud: C.D. /2ex/13.06.2014
Jud. recurs : Alina Dumitrescu - Tribunalul Ilfov