civil-anulare act
(Sentinta civila nr. 2942 din data de 30.09.2014 pronuntata de Tribunalul Ilfov)DOSAR nr. 2315/93/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECTIA CIVILA,
SENTINTA CIVILA nr. 2942
SEDINTA PUBLICA DE LA DATA DE 30.09.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE O.M.E.
GREFIER I.L.
Pe rol solutionarea cererii formulata de reclamantul T.H.P.S. in contradictoriu cu paratii B. I., C.M., N.I.R., H.V., N.A.N, C.M., E.M., S.E., M.I., C.L.F.F.P.L., C.J.I., F.S.I., intervenientul in interes propriu B.R. F.D. si intervenientii in numele altei persoane C.V. si C.M. S., avand ca obiect anulare act.
Dezbaterile si sustinerile partilor au avut loc in sedinta publica din data de 23.09.2014, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise la dosar, instanta a amanat pronuntarea pentru data de 30.09.2014, cand a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea din 27 iulie 2009, reclamantul T.H.P.S. a chemat in judecata pe paratii B.I., C.M., C.M., N.I.R., N.A.si H.V.pentru a fi obligati sa-i predea in deplina proprietate si linistita posesie terenul extravilan in suprafata de 35,5 ha situat pe teritoriul Orasului P.L., judetul Ilfov, situat in tarlaua 40, parcela _/1, sa se constate nulitatea absoluta a procurii autentificata sub nr. 322 din data de 1.02.2007 autentificata la BNP C.S.P. si a actelor subsecvente incheiate ulterior emiterii acesteia si sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare de drepturi succesorale autentificat sub nr. _/1.02.2007 de BNP "L.J." pentru depasirea mandatului paratei H. V..
In motivare, a aratat ca la data de 23 octombrie 2007 a semnat un contract de cesiune de drepturi autentificat sub nr. _2007 la BNP C. D. si M.T.i, prin care Fundatia _. ii transmitea toate drepturile succesorale, inclusiv cele litigioase si cele vizand reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului extravilan de 35,5 ha, detinut de fundatie in baza testamentului defunctei I.S., care a instituit-o legatar universal.
Defuncta I.S.a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate si a obtinut obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar C. Ilfov, la emiterea titlului de proprietate pentru suprafata de 35,5 ha. La data de 1.02.2007, cu procura _, defuncta I.S. a imputernicit-o pe H.V. sa se ocupe de ridicarea titlului de proprietate si incheierea de antecontracte de vanzare-cumparare in legatura cu acel teren insa, la data de 7 martie 2007, aceeasi defuncta prin testamentul autentificat sub nr. _la BNP C.S.P. a testat in favoarea Fundatiei _. toate bunurile mobile si imobile. Cu toate acestea, mandatara H.V. a semnat contractul de vanzare-cumparare de drepturi succesorale nr. _ din 05.02.2007 in legatura cu terenul din litigiu, cu depasirea limitelor mandatului.
La data de 26 octombrie 2009, reclamantul si-a precizat actiunea solicitand introducerea in cauza in calitate de parati a numitilor E.M., S.E., M.I. si a C. L. a Orasului P.L. si Comisiei Judetene Ilfov, pentru a se pronunta si constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare nr. _./25.04.2009, cat si constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr. _/19.09.2008 emis de Prefectura Ilfov pe numele lui N.I.R., B.I. si C.M. pentru terenul din litigiu.
In proces a intervenit, in interes propriu, B.R.F.D.s care a pretins ca prin contractele de vanzare-cumparare de drepturi succesorale nr. _./26.10.2007, _/11.12.2007 si _/28 martie 2008 a dobandit 11 ha teren din suprafata totala de 35,5 ha teren.
Prin incheierea din 30.11.2009, Judecatoria Cornetu a admis in principiu cererea de interventie in interes propriu.
Prin cererea reconventionala, paratii E.M. si M.I.au solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 4930/23 octombrie 2007 de BNPA R.D. si M.P. si introducerea in cauza in calitate de parata a Fundatiei Sf...
La termenul din 27.09.2010 reclamantul a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Cornetu in raport de pretul cesiunii de drepturi litigioase din contractul a carui anulare o solicita, de 200.000 euro, care reclama competenta in functie de valoare a Tribunalului Bucuresti.
Prin incheierea din 11.10.2010, Judecatoria Cornetu, a respins exceptia de necompetenta materiala pe considerentul ca valoarea indicata de reclamant in cererea introductiva este de 20.000 lei, astfel incat, competenta materiala de solutionare a cauzei este atrasa de cererea principala si de valoarea obiectului pricinii, chiar daca ulterior ar interveni modificari in ceea ce priveste cuantumul acesteia.
Prin sentinta civila nr. _./16 decembrie 2010, Judecatoria Cornetu a respins actiunea precizata, ca neintemeiata, a admis cererea recoventionala si cererea de interventie in interes propriu formulata de B.R.F.D., a constatat nulitatea absoluta a contractului de cesiune de drepturi nr. _/23 octombrie 2007 a BNP D.M. P. si l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 15.793,36 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut netemeinicia capatului de cerere privind revendicarea suprafetei cu 35,5 ha, pe considerentul ca reclamantul nu face dovada calitatii de proprietar al acesteia.
Fundatia _. a fost numita legatar universal al defunctei prin testamentul _./07.03.2007, dar inainte de autentificarea acestuia, a fost incheiat contractul de drepturi succesorale nr. _ /5.02.2007 la BNP "L.J." prin care I.S. prin mandatar H.V. a vandut catre paratii B.I., C.M. si N. I R. terenul din litigiu.
Procura si contractele de vanzare-cumparare nr. _/25.04.2009 si nr. _/25.04.2009 autentificate de BMNP D.C. au fost incheiate cu respectarea conditiilor prevazute de lege.
In schimb, contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. _/23.10.2007 la BNP R.D. si M.P. este nul, pe considerentul ca prin contractul de vanzare-cumparare nr. _/05.02.2007, aceeasi vanzatoare instrainase terenul in timpul vietii sale, astfel incat acesta nu mai putea fi vandut de beneficiara testamentului.
Impotriva incheierii din 11 octombrie 2010 si a sentintei civile nr. _./16 decembrie 2010 a Judecatoriei Cornetu a declarat recurs reclamantul, care a sustinut nelegalitatea acesteia, sub aspectul respingerii exceptiei de necompetenta, atata vreme cat valoarea obiectului litigiului este de 200.000 euro si nu 20.000 lei, cat a evaluat provizoriu la intentarea actiunii.
Prin incheierea din 20.03.32012, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul si nu recursul, in raport de dispozitiile art. 2821 alin. 1 Cod procedura civila, care excepteaza de la calea de atac a apelului, doar litigiile al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei.
Or, prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 4930 din 23 octombrie 2007 autentificata de BNP D.R., terenul a fost a pretuit la o suma mult mai mare de 100.000 lei.
Prin decizia civila nr. _/2 octombrie 2012, Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a Civila, a admis apelul, a anulat sentinta, a stabilit competenta de solutionare a cauzei in prima instanta in favoarea tribunalului si a trimis cauza spre competenta solutionare la Tribunalul Ilfov.
In considerente, instanta a retinut ca, potrivit art. 158 alin. final C. pr. civila, necompetenta este de ordine publica, in cazul incalcarii competentei materiale, cand procesul este de competenta unei instante de alt grad, cum este si cazul in speta.
Potrivit art. 1591 alin. 2 C. proc. civila, necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de catre judecator la prima zi de infatisare in fata primei instante, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului.
In speta, chiar daca au fost administrate probe in fata primei instante, tribunalul a constatat ca, reclamantul a invocat exceptia de ordine publica a necompetentei materiale a Judecatoriei Cornetu, inainte de inceperea dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Potrivit art. 17 C. proc. civ. raportat la art. 112 alin. 1 pct. 3 C. proc. civ., stabilirea competentei se face dupa valoarea indicata in cererea introductiva de catre reclamant, care are obligatia de a arata obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta.
Prin cererea introductiva, reclamantul a indicat intr-adevar, valoarea obiectului litigiului de 20.000 lei, solicitand ca in functie de aceasta valoare sa achite taxele de timbru. Stabilirea valorii obiectului litigiului nu se poate face insa in mod discretionar si nu poate fi lasata la latitudinea reclamantului, ori la simpla apreciere a acestuia, fiind o chestiune esentiala, care intereseaza atat partile cat si instanta, in primul rand pentru determinarea competentei materiale in prima instanta.
Potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, "valoarea la care se calculeaza taxa de timbru este cea declarata in actiune sau in cerere. Daca aceasta valoare este contestata sau apreciata de instanta ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevazute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege", adica printr-o expertiza evaluatorie.
In speta, instanta nu putea sa ignore faptul ca insasi reclamantul a invocat prin cererea de chemare in judecata, contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 4930 din 23 octombrie 2007 de BNP R.D. si M.P., incheiat intre cedenta Fundatia _. si el in calitate de cesionar, prin care partile acestui contract au evaluat pretul cesiunii intregului teren de 35,5 ha, la suma de 200.000 Euro, echivalent 679.900 lei (RON). De asemenea si din celelalte acte ale dosarului rezulta o valoare mult mai mare a obiectului litigiului.
Astfel, din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 383 din 25 aprilie 2009 de BNP D.C. si M.T., prin care parata C.M. i-a vandut paratei E.M. cota-parte indiviza de 22,536% din terenul de 35,5 ha situat pe raza Orasului P.L., reprezentand 12 ha din aceasta suprafata, se constata ca pretul vanzarii stabilit de parti si platit integral cu 2 luni inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, a fost de 120.000 Euro.
Din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 386 din 25 aprilie 2009 de BNP D.C. si M.T., prin care aceeasi parata C.M. i-a vandut paratului M. I. cota-parte indiviza de 56,338% din terenul de 35,5 ha situat pe raza Orasului P.L., reprezentand 8 ha din aceasta suprafata, se constata ca pretul vanzarii stabilit de parti si platit integral in aceeasi perioada, a fost de 80.000 Euro.
Din contractul de vanzare-cumparare de drepturi succesorale, autentificat sub nr. 2569 din 26 octombrie 2007 de BNP M. S.S., I.A.L.S., prin care parata N.I.R. i-a vandut intervenientului B.R.F.D. suprafata de 11 ha din terenul de 35,5 ha situat pe raza Orasului P.L. rezulta ca pretul vanzarii stabilit de parti si platit integral a fost de 180.000 Euro.
Din contractul de vanzare-cumparare de drepturi succesorale, autentificat sub nr. 3041 din 11 decembrie 2007 de BNP M.S.S., I. A.si L.S., prin care parata N. I.R. i-a vandut intervenientului B.R..D. suprafata de 11 ha din terenul de 35,5 ha situat pe raza Orasului P.L., rezulta ca pretul vanzarii stabilit de parti si platit integral a fost de 180.000 Euro.
Din contractul de vanzare-cumparare de drepturi succesorale, autentificat sub nr. 1049 din 28 martie 2008 de BNP M.S.S., I.A. si L.S., prin care parata N.I.R. i-a vandut intervenientului B.R.F.D. suprafata de 11 ha din acelasi teren de 35,5 ha situat pe raza Orasului P.L., rezulta ca pretul vanzarii stabilit de parti si platit integral potrivit clauzelor contractului.
Astfel, prin toate aceste acte juridice, indiferent ca au avut in vedere intregul teren de 35,5 ha sau numai fractiuni din el (8 ha, 11 ha, 12 ha), partile litigante, inclusiv reclamantul, au stabilit valori superioare limitei de 500.000 lei prevazuta de art. 2 pct. 1 lit. b C. proc. civ., relevanta sub aspectul stabilirii competentei in prima instanta.
Tribunalul a constatat ca intr-adevar, competenta este atrasa de cererea principala. In cauza, cererea principala, indiferent de ordinea in care a plasat-o reclamantul in cererea de chemare in judecata, este calificata de instanta si nu de catre parti, in functie de caracterul independent, de sine statator al cererilor sau nu, ori de situatia de dependenta a unora fata de celelalte.
Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Cornetu la data de 27.07.2009, reclamantul T.H.P.S. i-a chemat in judecata pe paratii B.I., C.M.a, C.M., N.I.R., N. A., H.V., solicitand instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta sa-i oblige pe parati sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie terenul extravilan in suprafata de 35,5 ha situat pe teritoriul orasului P.L., judetul Ilfov, situat in tarlaua _, parcela _/1, solicitand, totodata, sa se constate nulitatea absoluta a procurii autentificate sub nr. _ din data de 01.02.2007 de BNP C.S.P. si a actelor subsecvente incheiate ulterior emiterii acesteia, respectiv, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare de drepturi succesorale autentificat sub nr. _/01.02.2007 de BNP "L.J." pentru depasirea mandatului paratei H.V..
Actiunea in revendicare cu care a fost sesizata instanta, este actiunea principala in cauza, nulitatea procurii sau a contractului de vanzare-cumparare de drepturi succesorale autentificat sub nr. _/01.02.2007, invocata de catre reclamant (acte juridice care stau la baza celorlalte titluri invocate de parati), constituind doar mobilul pentru care este exercitata actiunea in revendicare, reclamantul considerand ca titlurile paratilor ar fi lovite de sanctiunea nulitatii absolute. Exercitarea actiunii in revendicare nu este conditionata de constatarea nulitatii acestor acte juridice, fiind posibila rezolvarea acesteia prin compararea titlurilor partilor.
In acelasi timp, s-a constatat ca invocarea nulitatii actelor juridice fara exercitarea unei actiuni reale in revendicare cu privire la obiectul material al acestor acte juridice, ar fi lipsita de un interes personal din partea reclamantului, intrucat, chiar daca s-ar constata o astfel de sanctiune a actelor juridice, nu i-ar putea aduce niciun folos practic.
Mai mult, prin cererea precizatoare, reclamantul a solicitat: sa se constate ca imobilul in litigiu are suprafata de 35,5 ha situat in Orasul Popesti-Leordeni, judetul Ilfov, tarla _, parcela _/1 si este identificat prin numarul cadastral _ inscris in C.F. la _ a Orasului P.L., sa se constate nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare autentificate sub nr. 383-386 din 25 aprilie 2009 de BNP D.C.si M. T., prin care paratii B.I., C.M., C.M., N.I.R. si N.A.n, au vandut cote-parti indivize din terenul de 35,5 ha situat pe raza Orasului P.-L. catre cumparatorii: E.M., M. I. si S.E., solicitand sa fie introdusi in cauza cumparatorii, in calitate de parati. Obiectul material al acestor acte juridice, exprimat atat in cote-parti ideale, dar si determinat in ha pentru fiecare act juridic, il constituie acelasi teren de 35,5 ha revendicat integral de catre reclamant. Si daca ar fi privita actiunea in revendicare si in constatarea nulitatii absolute a actelor juridice fractionat, corespunzator fiecarui act, asa cum s-a retinut mai sus, valoarea data prin fiecare act juridic depaseste suma de 500.000 lei, relevanta sub aspectul stabilirii competentei materiale a instantei.
Prin urmare, tribunalul a apreciat ca Judecatoria Cornetu a rezolvat in mod gresit exceptia de ordine publica a necompetentei materiale de solutionare a cauzei in prima instanta, in cauza nefiind incidente dispozitiile art. 181 C. proc. civ., referitoare la prorogarea legala de competenta.
Reclamantul a modificat actiunea, in sensul ca a solicitat sa se constate nulitatea absoluta si a contractelor de vanzare-cumparare autentificate sub nr. _. din 25 aprilie 2009, mentinand insa, actiunea in revendicare a intregului imobil aflat in litigiu, in suprafata de 35,5 ha situat in Orasul P.-L., judetul Ilfov, tarla _, parcela _, identificat prin numarul cadastral _ inscris in C.F. la _ a Orasului Popesti-Leordeni.
In functie de valoarea obiectului cauzei, revine tribunalului si nu judecatoriei competenta materiala de solutionare a cauzei in prima instanta. Cum imobilul ce formeaza obiectul litigiului se afla pe raza Tribunalului Ilfov, conform art. 13 C. proc. civ. rap. la art. 297 alin. 2 C. proc. civ., cauza a fost trimisa spre competenta solutionare la aceasta instanta.
Impotriva deciziei au declarat recurs paratii C.M. si C.M., E.M. si M.I., N.A., N.I.R..
Recurentii C.M.si C.M. au sustinut ca instanta a facut o gresita aplicare a prevederilor art. 1591 alin. 2 Cod procedura civila, care permit partilor si instantei sa invoce exceptia de necompetenta materiala, numai pana la prima zi de infatisare si numai pana la inceperea dezbaterilor din acea zi. In cauza, prima zi de infatisare a fost la data de 19.04.2010, urmatoarele termene fiind acordate pentru administrarea probatoriului, iar exceptia de necompetenta materiala a fost invocata de catre reclamant la data de 27.09.2010, deci dupa prima zi de infatisare.
De asemenea, instanta a facut o gresita aplicare a prevederilor art. 181 Cod procedura civila, cata vreme nu a mentinut competenta judecatoriei in raport de valoarea obiectului cererii de chemare in judecata indicata de reclamant prin aceasta, respectiv de 20.000 lei.
Recurentii E.M. si M.I., in sustinerea motivelor de recurs intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, au invocat, e asemenea, interpretarea si aplicarea gresita de catre instanta, a prevederilor art. 1591 alin. 2 coroborat cu art. 134 si 136 Cod procedura civila, cat si a prevederilor art. 181 Cod procedura civila.
De asemenea, au sustinut ca, de vreme ce capatul principal de cerere este revendicarea unui teren, a carui valoare indicata de reclamant este de 20.000 lei, competenta de solutionare a intregului litigiu este data de aceasta valoare.
In plus, au pretins ca instanta a facut o gresita aplicare a prevederilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, care fiind o lege speciala, despre timbraj, nu este aplicabila in aplicarea normelor de competenta materiala a instantelor.
Recurentii N.A. si N.I.R., au sustinut ca, indiferent daca se aplica dispozitiile noului cod de procedura civila sau prevederile vechiului cod de procedura civila, hotararea pronuntata de judecatorie era supusa numai recursului, si nu si apelului.
Astfel, conform art. 2821 pct. 1 alin. 1 din vechiul cod de procedura civila, nu sunt supuse apelului, hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile avand ca obiect litigii cu o valoare de pana la 100.000 lei. Or, reclamantul a sesizat instanta cu o cerere avand ca obiect o valoare de 20.000 lei, la care a si timbrat, ceea ce obliga instanta la pronuntarea unei hotarari supuse numai recursului.
Totodata, instanta nu a stabilit lipsa calitatii procesuale active, in conditiile in care reclamantul nu a facut dovada ca este proprietarul terenului din litigiu.
In conditiile in care tribunalul nu a verificat regularitatea actului de sesizare si calitatea partilor in proces, a incalcat si dreptul la un proces echitabil consfintit de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Instanta a fost nelegal compusa de vreme ce a fost alcatuita din doi si nu din trei judecatori si a incalcat principiul autoritatii de lucru judecat, in raport de sentinta civila nr. 3450/17.12.2008 a Judecatoriei Cornetu, judetul Ilfov, prin care actiunea aceluiasi reclamant, introdusa partial impotriva acelorasi parati, si avand acelasi obiect, a fost respinsa, ca neintemeiata.
De asemenea, hotararea comunicata nu este semnata si contine motive contradictorii, straine de natura pricinii.
In recurs au formulat cerere de interventie accesorie, in interesul recurentei N.I.R., interveninetii C.V.si C.M., justificat de faptul ca prin contractul de vanzare-cumparare de drepturi succesorale autentificat sub nr. _/25.10.2007 la Biroul Notarial C., parata recurenta N.I.R. a vandut intervenientului C.V. drepturile reale asupra terenului de 110.000 mp teren din suprafata totala de 35,5 ha situata pe raza localitatii Cernica.
Prin cerere, in plus fata de sustinerile din recursul partii in favoarea careia au intervenit, intervenientii au sustinut ca in cauza nu si-au aplicare normele de competenta in functie de valoarea obiectului litigiului, ci cele de competenta speciala, date de capatul principal al actiunii modificate, respectiv anularea titlului de proprietate emis in baza Legii nr.18/1991, care potrivit art. 5 din Titlul XIII din Legea nr. _/2005, care instituie doar calea de atac a recursului impotriva hotararilor date de catre prima instanta.
Prin decizia civila nr. _/18.10.2013, Curtea a respins recursurile, ca neintemeiate.
Pentru a decide astfel curtea a retinut ca, astfel, cum just sustin recurentii, conform art. 1591 alin. 2 Cod procedura civila, astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 23 din Legea nr. 202/2010, necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de catre judecator la prima zi de infatisare in fata primei instante, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului.
In speta, reclamantul a invocat exceptia necompetentei materiale si a pretuit obiectul actiunii la 200.000 euro, dupa ce s-a consumat prima zi de infatisare, in sensul dat de dispozitiile art. 134 Cod procedura civila, adica dupa termenul cand, partile legal citate, au putut pune concluzii.
Numai ca, intregul articol 1591 Cod procedura civila (care obliga judecatorul din oficiu sa verifice si sa stabileasca competenta materiala la prima zi de infatisare si limiteaza dreptul partilor din proces la ridicarea exceptiei de necompetenta materiala numai pana la prima zi de infatisare), nu este aplicabil raportului juridic dedus judecatii, fiind introdus prin art. 23 din Legea nr. 202/26.10.2010, dupa data intentarii actiunii, respectiv 27.07.2009.
In acest sens, isi au aplicare dispozitiile art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/26.10.2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor conform cu care dispozitiile art. 136, 159, 1591 precum si cu cele aduse prin prezenta lege se aplica numai proceselor cererilor si sesizarilor privind recursul in interesul legii, incepute, respectiv formulate dupa intrarea in vigoare a prezentei legi.
Ca urmare, in speta, cererea fiind intentata la 27.07.2009, deci anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 din 29.10.2010, este supusa in privinta regulilor de competenta, inclusiv materiale, dispozitiilor vechiului Cod de procedura civila, nemodificat prin Legea nr. 202/2010.
Conform art. 158 alin. 1 din vechiul Cod de procedura civila, cand in fata instantei de judecata se pune in discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanta competenta, or, daca este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competenta. In speta, necompetenta materiala a instantei a fost ridicata la 19.04.2010, iar instanta era obligata sa se pronunte acestei exceptii.
In baza art. 159 pct. 2 din vechiul Cod de procedura civila, astfel nemodificat, necompetenta este de ordine publica, cand pricina este de competenta unei instante de alt grad. Evident, aceasta norma juridica stabileste ca normele de competenta materiala sunt de ordine publica.
Conform art. 136 Cod procedura civila, nemodificat prin Legea nr. 202/2010 exceptiile de procedura care nu au fost propuse in conditiile art. 115 si 132 nu vor mai putea fi invocate in cursul judecatii, afara de cele de ordine publica. Textul de lege sus citat stabileste astfel ca normele de competenta de ordine privata pot fi invocate numai pana la prima zi de infatisare, iar normele de competenta de ordine publica, cum sunt cele de necompetenta materiala, pot fi invocate, in tot cursul judecatii.
Cum aceste dispozitii legale, in vigoare la data intentarii cererii de chemare in judecata, sunt aplicabile raportului juridic dedus judecatii, ridicarea exceptiei de necompetenta materiala de catre reclamant dupa prima zi de infatisare, nu este tardiva, ea putand fi invocata chiar si in fata instantei de apel si de recurs.
Conform art. 112 alin. 1 pct. 3 Cod procedura civila cererea de chemare in judecata va cuprinde obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta.
Cum just a retinut instanta, reclamantul a indicat in continutul cererii de chemare in judecata o valoare provizorie a litigiului, motiv pentru care si instanta in rezolutia de primire a cererii de chemare in judecata i-a pretins reclamantului sa indice si sa timbreze corespunzator valoarea litigiului.
Faptul ca reclamantul a precizat valoarea obiectului litigiului la 200.000 euro abia la termenul de judecata din 27.09.2010, nu echivaleaza cu o modificare a acestuia, atata vreme cat prima valoare a fost indicata provizoriu.
In plus de aceasta, conform art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile de impotrivesc.
In aplicarea acestui text, care instituie rolul activ al judecatorului, cand instantele constata ca valoarea obiectului litigiului este evaluata derizoriu de catre reclamant, pot lua in considerare valoarea obiectului actului juridic dedus judecatii, din chiar continutul acestuia, sau pot dispune efectuarea unei expertize tehnice evaluatoare,
In speta, sub acest aspect, nu a fost nevoie de o asemenea expertiza, atata vreme cat evaluarea definitiva a obiectului litigiului a fost de 200.000 euro, valoare identica cu cea din contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. _ din 23.10.2007 la Biroul Notarial Notari Publici A.R.D. si M.P., avand ca obiect suprafata de 355.000 mp teren ce formeaza obiectul cererii de chemare in judecata si a cererilor reconventionale.
Asa fiind, in raport de aceste considerente, Curtea a retinut ca nu au intervenit modificari in ceea ce priveste cuantumul valorii obiectului litigiului la data evaluarii definitive a acestuia pentru a putea fi incidente in cauza dispozitiile art. 181 Cod procedura civila, conform cu care, instanta investita potrivit dispozitiilor referitoare la competenta dupa valoarea obiectului cererii ramane competenta sa judece, chiar daca, ulterior investirii, intervin modificari in ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect.
Cum valoarea de 200.000 euro cu care a fost cuantificat capatul principal de cerere al actiunii, respectiv revendicarea, este superioara valorii de 500.000 lei, tribunalul, facand aplicarea art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedura civila, a stabilit competenta de prima instanta in solutionarea litigiului, in favoarea tribunalului.
In alta ordine de idei, sustin recurentii E.M. si M.I. ca instanta a facut o gresita aplicare a prevederilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cand a argumentat dreptul instantei de a stabili o alta valoare a litigiului decat cea derizorie indicata de reclamant.
Intr-adevar, dispozitiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru prevad ca valoarea la care se calculeaza taxa de timbru este cea declarata in actiune sau in cerere. Daca aceasta valoare este contestata sau apreciata de instanta ca derizorie, evaluarea se va face potrivit Normelor metodologice prevazut la art. 28 alin. 2 din prezenta lege, adica pe baza unei expertize.
Aceste norme au in vedere metodologia de timbraj si nu sunt de norme de competenta materiala. Insa solutia de admitere a exceptiei de necompetenta materiala si de constatare implicita, precum ca aceasta a fost invocata in termen, este justa in raport de considerentele legale mentionate mai sus.
Prin aceste consideratii, Curtea a inteles sa raspunda unitar, tuturor motivelor de recurs formulate de recurentii C.M. si C.M., cat si E.M. si M.I., dar si unor parti din motivele de recurs, indicate de recurentii N.A. si N.I.R., care vizeaza aceeasi problematica.
Referitor la celelalte motive de recurs invocate de recurentii N.A.si N.I. Rodica, Curtea retine ca in speta nu sunt incidente dispozitiile Noului Cod de procedura civila, intrat in vigoare la data de 15.02.2013, ci dispozitiilor Vechiului Cod de procedura civila, nemodificat prin Legea nr.202/2010.
In acest sens, isi au aplicare dispozitiile art. 24 din Legea nr.76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedura civila, conform cu care, dispozitiile Legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite, incepute dupa intrarea acesteia in vigoare, cat si dispozitiile art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/26.10.2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor conform cu care dispozitiile art. _ 136, 159, 1591 _. precum si cu cele aduse prin prezenta lege se aplica numai proceselor, cererilor si sesizarilor privind recursul in interesul legii, incepute, respectiv formulate dupa intrarea in vigoare a prezentei legi.
Conform art. 2821 alin. 1 din vechiul Cod de procedura civila nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta_ in litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei, inclusiv, atat in materie civila, cat si in materie comerciala.
In speta, cum valoarea obiectului litigiului este de 200.000 euro, hotararea pronuntata de judecatorie era supusa atat caii de atac a apelului, cat si caii de atac a recursului, astfel incat, cu respectarea principiului legalitatii cailor de atac, tribunalul a calificat calea de atac, promovata ca si apel, si nu a facut aplicarea art. 2821 alin. 1 Cod procedura civila.
Tribunalul nu putea rezolva aspecte tinand de fondul litigiului, si nici solutiona exceptii de procedura si de fond, in conditiile in care, a desfiintat hotararea primei instante pentru judecata cu lipsa de competenta, si a stabilit competenta unui alt tribunal de solutionare a cauzei, astfel incat nu i se poate imputa incalcarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Si nici nerespectarea art. 261 din Vechiul Cod de procedura civila.
Compunerea instantei din doi, si nu din trei judecatori in apel este cea legala, reglementata prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, astfel incat, si acest motiv de recurs este neintemeiat.
Comunicarea hotararilor se face sub semnatura de certificare a grefierului si nu sub semnatura judecatorilor si, oricum, nu poate constitui un motiv de nulitate a hotararii.
Neintemeiata este si sustinerea din cererea de interventie accesorie, precum ca in cauza ar fi incidente dispozitiile art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, care instituie doar calea de atac a recursului impotriva hotararilor date de prima instanta in litigiile de fond funciar.
Intr-adevar, conform art. 5 alin. 1 din Titlul XIII privind accelerarea judecatilor in materia restituirii proprietatilor funciare din Legea nr. 247/2005 hotararile pronuntate de instantele judecatoresti in procesele funciare in prima instanta, sunt supuse numai recursului.
Numai ca in speta, hotararea data asupra capatului de cerere privind anularea titlului de proprietate urmeaza caile de atac ale capetelor de cerere principale, respectiv revendicarea si anularea contractelor de vanzare-cumparare.
In acest sens, sunt incidente dispozitiile art. 17 Cod procedura civila, conform cu care, cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala.
In raport de capetele de cerere privind anularea contractelor de vanzare-cumparare si revendicarea, cererea privind anularea titlului de proprietate are un caracter accesoriu si intra in caderea instantelor competente sa judece cererile principale.
Or, cererile principale sunt evaluabile in bani, astfel incat, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedura civila si nu dispozitiile speciale ale art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005.
In consecinta, retinand netemeinicia tuturor motivelor de recurs si legalitatea deciziei pronuntate in apel, in sensul anularii sentintei si stabilirii competentei de prima instanta de solutionare a cauzei la tribunal, urmeaza ca in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea sa respinga recursurile ca nefondate.
Cererea de interventie accesorie, admisa in principiu, urmeaza a primi o solutionare pe fond la instanta de trimitere.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 20.01.2014, sub nr. 144/93/2014.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 11.800 lei.
In sedinta din 24.06.2014, paratii E.M. si M.I. au invocat exceptia de netimbrare a capetelor 1 si 2 din cererea de chemare in judecata, disjungerea cererii reconventionale si a cererilor de interventie.
Prin sentinta civila nr. _/11.07.2014 pronuntata in dosarul nr. _/93/2014, Tribunalul Ilfov a admis exceptia netimbrarii capetelor de cerere avand ca obiect revendicare si constatare nulitate contracte de vanzare-cumparare nr. _/2007, nr. _/2009, nr. _/2009, nr. _/2009 si nr. _/2009, a anulat ca netimbrate capetele de cerere avand ca obiect revendicare si constatare nulitate contracte de vanzare-cumparare nr. _/2007, nr. _./2009, nr. _/2009, nr. _/2009 si nr. _/2009 si a disjuns capatul de cerere avand ca obiect constatare nulitate absoluta TP nr. _/19.09.2008, cererea reconventionala si cererile de interventie fromandu-se dosarul nr. _/93/2014, cu termen de judecata la data de 23.09.2014, F5.
Analizand actele si lucarile dosarului, prin prisma probatoriului administrat in cauza, Tribunalul retine urmatoarele:
1. Cu privire la capatul de cerere avand ca obiect constatare nulitate absoluta TP nr. 75529/19.09.2008 formulat de reclamant, tribunalul retine urmatoarele:
In sustinerea acestei cereri, reclamantul a aratat ca paratele au obtinut titlul de proprietate mentionat desi exista un litigiu intre acestea si reclamant, litigiu care obliga Comisia Locala a orasului P.L. si P.I. sa refuze emiterea procesului-verbal de punere in posesie si a titlului de proprietate. Prin urmare, in opinia reclamantului, titlul de proprietate emis in aceste conditii este lovit de nulitate absoluta.
Sub acest aspect, tribunalul constata faptul ca reclamantul nu a invocat si nici nu a dovedit incidenta vreunui caz de nulitate expres si limitativ prevazute de art. III din Legea nr. 169/1997.
In primul rand, tribunalul observa ca reclamantul nu arata care este litigiul la care face referire, pentru ca instanta sa poata aprecia asupra influentei solutiei din respectiva cauza asupra valabilitatii titlului de proprietate a carui nulitate se cere.
In al doilea rand, reclamantul nu face dovada nici a notificarii Comisiei Locale a orasului P.L. si nici a Prefecturii Ilfov in legatura cu existenta respectivului litigiu.
Pe de alta parte, se mai retine de catre tribunal ca, si o eventuala notificare a acestor institutii in sensul celor alegate de reclamant nu ar putea reprezenta o cauza de nevalabilitate a titlului de proprietate, in lipsa invocarii si dovedirii unui caz de nulitate prevazut de lege.
Mai are in vedere tribunalul si faptul ca titlul de proprietate a carui nulitate se cere a fost emis in baza sentintei civile nr. _/31.03.2008 pronuntata de Judecatoria Cornetu prin care Comisia Judeteana Ilfov a fost obligata sa elibereze titlul de proprietate pe numele paratelor.
Pentru toate aceste considerente, avand in vedere ca reclamantul nu a facut dovada sustinerilor sale, desi sarcina probei ii revenea, in conformitate cu prevederile art. 1.169 din Codul civil de la 1864 incident in cauza, tribunalul va respinge capatul de cerere avand ca obiect constatare nulitate absoluta TP nr. 75529/19.09.2008 formulat de reclamant ca neintemeiat.
2. Cu privire la cererile de interventie voluntara accesorie formulate de intervenientii B.R.F.D.si C.V.si C.M.S., tribunalul urmeaza a le admite, prin raportare la solutia pronuntata asupra cererii principale si avand in vedere ca acestea au natura juridica a unor aparari formulate in interesul paratilor.
3. In ceea ce priveste cererea reconventionala, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. _./23.10.2007 de notar public R.D., tribunalul retine urmatoarele:
Prin contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. _/23.10.2007 de notar public R.D., Fundatia _.. a cesionat catre reclamantul din prezenta cauza toate drepturile succesorale, inclusiv drepturile litigioase si drepturile la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren de 355.000 mp. aferente succesiunii defunctei I.S., pe care le-a lasat cedentului in temeiul testamentului autentificat sub nr. _/07.03.2007 de BNP C.S.P..
Sub acest din urma aspect, tribunalul retine ca Fundatia _ a fost numita legatar universal al defunctei prin testamentul autentificat sub nr. _/07.03.2007 de notar public C.S.P., iar, prin certificatul de mostenitor nr. ../14.06.2007 incheiat de notar public I.M., s-a retinut ca Fundatia _ are calitatea de mostenitor al defunctei I.S..
Anterior, insa, prin contractul de drepturi succesorale autentificat sub nr. _/05.02.2007 la BNP "L.J.", defuncta I. S. prin mandatar H.V. a vandut catre paratii B.I., C.M. si N.I. R. terenul din litigiu.
Prin urmare, tribunalul retine ca Fundatia _ nu putea instraina la data de 23.10.2007 dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren in litigiu, avand in vedere ca nu a dobandit niciodata acest drept de la autoarea sa, defuncta I.S., intrucat acest drept fusese instrainat de defuncta in timpul vietii prin contractul de drepturi succesorale autentificat sub nr. _/05.02.2007 la BNP "L.J.", astfel incat nu se mai afla in patrimoniul sau la momentul decesului.
Obiectul actului juridic reprezinta conduita partilor stabilita prin acel act juridic, adica actiunile sau inactiunile la care sunt indreptatite ori de care sunt tinute partile. Cerintele valabilitatii obiectului actului juridic sunt: obiectul sa existe in momentul incheierii actului juridic, obiectul sa fie in circuitul civil, obiectul sa fie determinat sau determinabil, obiectul sa fie posibil, licit si moral, sa fie un fapt personal al celui ce se obliga, cel care se obliga sa fie titularul dreptului (nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet).
Raportand aceste conditii la situatia de fapt dedusa judecatii, tribunalul retine ca, in cauza, nu este indeplinita conditia ca Fundatia _ sa fi fost proprietarul dreptului privind reconstituirea dreptului de proprietate cedat reclamantului la momentul incheierii contractului de cesiune de drepturi, avand in vedere ca defuncta instrainase terenul in timpul vietii sale, astfel incat acest imobil nu mai putea fi vandut de beneficiara testamentului.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciaza intemeiata cererea reconventionala, pe care o va admite, urmand a constata nulitatea absoluta a contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. _/23.10.2007 de notar public R.D.
Fiind in culpa procesuala, in temeiul dispozitiilor art. 274 C. proc. civ., tribunalul va obliga reclamantul-parat la plata catre paratii-reclamanti a sumei de 44.233,26 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in taxe judiciare de timbru si onorarii de avocat, conform chitantelor aflate la dosar (chitanta nr. 59197914/16.04.2014 - 11.800 lei, chitanta nr. 8771 - 20 lei, chitanta nr. _- 500 lei, chitanta nr_/24.09.2010 - 15.793,26 lei, chitanta nr. _/10.09.2012 - 4.960 lei, chitanta nr_../18.09.2013 - 6.200 lei, chitanta _/16.04.2014 - 4.960 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge capatul de cerere avand ca obiect constatare nulitate absoluta TP nr. 75529/19.09.2008 formulat de reclamantul T.H.P.S., cu adresa de comunicare a actelor procedurale in sector _, B., _., nr_., bl. _, sc. _, ap. _, para?ii B.I., cu domiciliul in sector _, B., Bd. _., nr. _, C.M., cu domiciliul in sector _, B., Bd. _, nr. _, bl. _, sc. _, et. _, ap. _, N.I.R., cu domiciliul in sector _, B., Bd. _, nr. _., H.V., cu domiciliul in sector _, B., str. _., nr. _, et. _., ap. _, N. A., cu domiciliul in sector _, B., Bd. _., nr. _, ap_., C.M., cu domiciliul in sector _, B., Bd. _, nr. _, bl. _, sc. _, et. _, ap. _., E.M., cu domiciliul ales la SCPA " M. si Asociatii" in B. str. _ nr. _., S.E., cu domiciliul in sector _, B., str. _, nr. _, M.I., cu domiciliul ales la SCPA " M. si Asociatii" in B., str. Prof. _. nr. _, COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR P.-L., cu sediul in P.L., judetul Ilfov, COMISIA JUDETEANA ILFOV, cu sediul in sector _, B., str. _, nr. _, FUNDATIA _., cu sediul in V., str_.., nr. _, judetul Ilfov ?i intervenien?ii B.R.F.D., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet de Avocat C. M.in B., str. _. nr. _, et_., ap_., Sector _, C.V. ?i C.M.S., ambii cu domiciliul in sector _, B., str. _., nr. _., ca neintemeiat.
Admite cererile de interventie voluntara accesorie formulate de intervenien?ii B.R.F.D., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet de Avocat C.M. in Bucuresti, str. _nr. _, et_., ap_., sector _, C. V. ?i C.M.S., ambii cu domiciliul in sector_., B., str. _., nr. _.
Admite cererea reconventionala.
Constata nulitatea absoluta a contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. _/23.10.2007 de notar public R.D..
Obliga reclamantul-parat la plata catre paratii-reclamanti a sumei de 44.233,26 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu apel in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 30.09.2014.
PRESEDINTE GREFIER
O.E.M. I.L.
Concept red. gref. L.I
Red. Jud: EO/23 exemplare
Comunicat 21 exemplare
ROMANIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECTIA CIVILA,
SENTINTA CIVILA nr. 2942
SEDINTA PUBLICA DE LA DATA DE 30.09.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE O.M.E.
GREFIER I.L.
Pe rol solutionarea cererii formulata de reclamantul T.H.P.S. in contradictoriu cu paratii B. I., C.M., N.I.R., H.V., N.A.N, C.M., E.M., S.E., M.I., C.L.F.F.P.L., C.J.I., F.S.I., intervenientul in interes propriu B.R. F.D. si intervenientii in numele altei persoane C.V. si C.M. S., avand ca obiect anulare act.
Dezbaterile si sustinerile partilor au avut loc in sedinta publica din data de 23.09.2014, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise la dosar, instanta a amanat pronuntarea pentru data de 30.09.2014, cand a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea din 27 iulie 2009, reclamantul T.H.P.S. a chemat in judecata pe paratii B.I., C.M., C.M., N.I.R., N.A.si H.V.pentru a fi obligati sa-i predea in deplina proprietate si linistita posesie terenul extravilan in suprafata de 35,5 ha situat pe teritoriul Orasului P.L., judetul Ilfov, situat in tarlaua 40, parcela _/1, sa se constate nulitatea absoluta a procurii autentificata sub nr. 322 din data de 1.02.2007 autentificata la BNP C.S.P. si a actelor subsecvente incheiate ulterior emiterii acesteia si sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare de drepturi succesorale autentificat sub nr. _/1.02.2007 de BNP "L.J." pentru depasirea mandatului paratei H. V..
In motivare, a aratat ca la data de 23 octombrie 2007 a semnat un contract de cesiune de drepturi autentificat sub nr. _2007 la BNP C. D. si M.T.i, prin care Fundatia _. ii transmitea toate drepturile succesorale, inclusiv cele litigioase si cele vizand reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului extravilan de 35,5 ha, detinut de fundatie in baza testamentului defunctei I.S., care a instituit-o legatar universal.
Defuncta I.S.a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate si a obtinut obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar C. Ilfov, la emiterea titlului de proprietate pentru suprafata de 35,5 ha. La data de 1.02.2007, cu procura _, defuncta I.S. a imputernicit-o pe H.V. sa se ocupe de ridicarea titlului de proprietate si incheierea de antecontracte de vanzare-cumparare in legatura cu acel teren insa, la data de 7 martie 2007, aceeasi defuncta prin testamentul autentificat sub nr. _la BNP C.S.P. a testat in favoarea Fundatiei _. toate bunurile mobile si imobile. Cu toate acestea, mandatara H.V. a semnat contractul de vanzare-cumparare de drepturi succesorale nr. _ din 05.02.2007 in legatura cu terenul din litigiu, cu depasirea limitelor mandatului.
La data de 26 octombrie 2009, reclamantul si-a precizat actiunea solicitand introducerea in cauza in calitate de parati a numitilor E.M., S.E., M.I. si a C. L. a Orasului P.L. si Comisiei Judetene Ilfov, pentru a se pronunta si constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare nr. _./25.04.2009, cat si constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr. _/19.09.2008 emis de Prefectura Ilfov pe numele lui N.I.R., B.I. si C.M. pentru terenul din litigiu.
In proces a intervenit, in interes propriu, B.R.F.D.s care a pretins ca prin contractele de vanzare-cumparare de drepturi succesorale nr. _./26.10.2007, _/11.12.2007 si _/28 martie 2008 a dobandit 11 ha teren din suprafata totala de 35,5 ha teren.
Prin incheierea din 30.11.2009, Judecatoria Cornetu a admis in principiu cererea de interventie in interes propriu.
Prin cererea reconventionala, paratii E.M. si M.I.au solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 4930/23 octombrie 2007 de BNPA R.D. si M.P. si introducerea in cauza in calitate de parata a Fundatiei Sf...
La termenul din 27.09.2010 reclamantul a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Cornetu in raport de pretul cesiunii de drepturi litigioase din contractul a carui anulare o solicita, de 200.000 euro, care reclama competenta in functie de valoare a Tribunalului Bucuresti.
Prin incheierea din 11.10.2010, Judecatoria Cornetu, a respins exceptia de necompetenta materiala pe considerentul ca valoarea indicata de reclamant in cererea introductiva este de 20.000 lei, astfel incat, competenta materiala de solutionare a cauzei este atrasa de cererea principala si de valoarea obiectului pricinii, chiar daca ulterior ar interveni modificari in ceea ce priveste cuantumul acesteia.
Prin sentinta civila nr. _./16 decembrie 2010, Judecatoria Cornetu a respins actiunea precizata, ca neintemeiata, a admis cererea recoventionala si cererea de interventie in interes propriu formulata de B.R.F.D., a constatat nulitatea absoluta a contractului de cesiune de drepturi nr. _/23 octombrie 2007 a BNP D.M. P. si l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 15.793,36 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut netemeinicia capatului de cerere privind revendicarea suprafetei cu 35,5 ha, pe considerentul ca reclamantul nu face dovada calitatii de proprietar al acesteia.
Fundatia _. a fost numita legatar universal al defunctei prin testamentul _./07.03.2007, dar inainte de autentificarea acestuia, a fost incheiat contractul de drepturi succesorale nr. _ /5.02.2007 la BNP "L.J." prin care I.S. prin mandatar H.V. a vandut catre paratii B.I., C.M. si N. I R. terenul din litigiu.
Procura si contractele de vanzare-cumparare nr. _/25.04.2009 si nr. _/25.04.2009 autentificate de BMNP D.C. au fost incheiate cu respectarea conditiilor prevazute de lege.
In schimb, contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. _/23.10.2007 la BNP R.D. si M.P. este nul, pe considerentul ca prin contractul de vanzare-cumparare nr. _/05.02.2007, aceeasi vanzatoare instrainase terenul in timpul vietii sale, astfel incat acesta nu mai putea fi vandut de beneficiara testamentului.
Impotriva incheierii din 11 octombrie 2010 si a sentintei civile nr. _./16 decembrie 2010 a Judecatoriei Cornetu a declarat recurs reclamantul, care a sustinut nelegalitatea acesteia, sub aspectul respingerii exceptiei de necompetenta, atata vreme cat valoarea obiectului litigiului este de 200.000 euro si nu 20.000 lei, cat a evaluat provizoriu la intentarea actiunii.
Prin incheierea din 20.03.32012, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul si nu recursul, in raport de dispozitiile art. 2821 alin. 1 Cod procedura civila, care excepteaza de la calea de atac a apelului, doar litigiile al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei.
Or, prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 4930 din 23 octombrie 2007 autentificata de BNP D.R., terenul a fost a pretuit la o suma mult mai mare de 100.000 lei.
Prin decizia civila nr. _/2 octombrie 2012, Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a Civila, a admis apelul, a anulat sentinta, a stabilit competenta de solutionare a cauzei in prima instanta in favoarea tribunalului si a trimis cauza spre competenta solutionare la Tribunalul Ilfov.
In considerente, instanta a retinut ca, potrivit art. 158 alin. final C. pr. civila, necompetenta este de ordine publica, in cazul incalcarii competentei materiale, cand procesul este de competenta unei instante de alt grad, cum este si cazul in speta.
Potrivit art. 1591 alin. 2 C. proc. civila, necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de catre judecator la prima zi de infatisare in fata primei instante, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului.
In speta, chiar daca au fost administrate probe in fata primei instante, tribunalul a constatat ca, reclamantul a invocat exceptia de ordine publica a necompetentei materiale a Judecatoriei Cornetu, inainte de inceperea dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Potrivit art. 17 C. proc. civ. raportat la art. 112 alin. 1 pct. 3 C. proc. civ., stabilirea competentei se face dupa valoarea indicata in cererea introductiva de catre reclamant, care are obligatia de a arata obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta.
Prin cererea introductiva, reclamantul a indicat intr-adevar, valoarea obiectului litigiului de 20.000 lei, solicitand ca in functie de aceasta valoare sa achite taxele de timbru. Stabilirea valorii obiectului litigiului nu se poate face insa in mod discretionar si nu poate fi lasata la latitudinea reclamantului, ori la simpla apreciere a acestuia, fiind o chestiune esentiala, care intereseaza atat partile cat si instanta, in primul rand pentru determinarea competentei materiale in prima instanta.
Potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, "valoarea la care se calculeaza taxa de timbru este cea declarata in actiune sau in cerere. Daca aceasta valoare este contestata sau apreciata de instanta ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevazute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege", adica printr-o expertiza evaluatorie.
In speta, instanta nu putea sa ignore faptul ca insasi reclamantul a invocat prin cererea de chemare in judecata, contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 4930 din 23 octombrie 2007 de BNP R.D. si M.P., incheiat intre cedenta Fundatia _. si el in calitate de cesionar, prin care partile acestui contract au evaluat pretul cesiunii intregului teren de 35,5 ha, la suma de 200.000 Euro, echivalent 679.900 lei (RON). De asemenea si din celelalte acte ale dosarului rezulta o valoare mult mai mare a obiectului litigiului.
Astfel, din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 383 din 25 aprilie 2009 de BNP D.C. si M.T., prin care parata C.M. i-a vandut paratei E.M. cota-parte indiviza de 22,536% din terenul de 35,5 ha situat pe raza Orasului P.L., reprezentand 12 ha din aceasta suprafata, se constata ca pretul vanzarii stabilit de parti si platit integral cu 2 luni inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, a fost de 120.000 Euro.
Din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 386 din 25 aprilie 2009 de BNP D.C. si M.T., prin care aceeasi parata C.M. i-a vandut paratului M. I. cota-parte indiviza de 56,338% din terenul de 35,5 ha situat pe raza Orasului P.L., reprezentand 8 ha din aceasta suprafata, se constata ca pretul vanzarii stabilit de parti si platit integral in aceeasi perioada, a fost de 80.000 Euro.
Din contractul de vanzare-cumparare de drepturi succesorale, autentificat sub nr. 2569 din 26 octombrie 2007 de BNP M. S.S., I.A.L.S., prin care parata N.I.R. i-a vandut intervenientului B.R.F.D. suprafata de 11 ha din terenul de 35,5 ha situat pe raza Orasului P.L. rezulta ca pretul vanzarii stabilit de parti si platit integral a fost de 180.000 Euro.
Din contractul de vanzare-cumparare de drepturi succesorale, autentificat sub nr. 3041 din 11 decembrie 2007 de BNP M.S.S., I. A.si L.S., prin care parata N. I.R. i-a vandut intervenientului B.R..D. suprafata de 11 ha din terenul de 35,5 ha situat pe raza Orasului P.L., rezulta ca pretul vanzarii stabilit de parti si platit integral a fost de 180.000 Euro.
Din contractul de vanzare-cumparare de drepturi succesorale, autentificat sub nr. 1049 din 28 martie 2008 de BNP M.S.S., I.A. si L.S., prin care parata N.I.R. i-a vandut intervenientului B.R.F.D. suprafata de 11 ha din acelasi teren de 35,5 ha situat pe raza Orasului P.L., rezulta ca pretul vanzarii stabilit de parti si platit integral potrivit clauzelor contractului.
Astfel, prin toate aceste acte juridice, indiferent ca au avut in vedere intregul teren de 35,5 ha sau numai fractiuni din el (8 ha, 11 ha, 12 ha), partile litigante, inclusiv reclamantul, au stabilit valori superioare limitei de 500.000 lei prevazuta de art. 2 pct. 1 lit. b C. proc. civ., relevanta sub aspectul stabilirii competentei in prima instanta.
Tribunalul a constatat ca intr-adevar, competenta este atrasa de cererea principala. In cauza, cererea principala, indiferent de ordinea in care a plasat-o reclamantul in cererea de chemare in judecata, este calificata de instanta si nu de catre parti, in functie de caracterul independent, de sine statator al cererilor sau nu, ori de situatia de dependenta a unora fata de celelalte.
Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Cornetu la data de 27.07.2009, reclamantul T.H.P.S. i-a chemat in judecata pe paratii B.I., C.M.a, C.M., N.I.R., N. A., H.V., solicitand instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta sa-i oblige pe parati sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie terenul extravilan in suprafata de 35,5 ha situat pe teritoriul orasului P.L., judetul Ilfov, situat in tarlaua _, parcela _/1, solicitand, totodata, sa se constate nulitatea absoluta a procurii autentificate sub nr. _ din data de 01.02.2007 de BNP C.S.P. si a actelor subsecvente incheiate ulterior emiterii acesteia, respectiv, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare de drepturi succesorale autentificat sub nr. _/01.02.2007 de BNP "L.J." pentru depasirea mandatului paratei H.V..
Actiunea in revendicare cu care a fost sesizata instanta, este actiunea principala in cauza, nulitatea procurii sau a contractului de vanzare-cumparare de drepturi succesorale autentificat sub nr. _/01.02.2007, invocata de catre reclamant (acte juridice care stau la baza celorlalte titluri invocate de parati), constituind doar mobilul pentru care este exercitata actiunea in revendicare, reclamantul considerand ca titlurile paratilor ar fi lovite de sanctiunea nulitatii absolute. Exercitarea actiunii in revendicare nu este conditionata de constatarea nulitatii acestor acte juridice, fiind posibila rezolvarea acesteia prin compararea titlurilor partilor.
In acelasi timp, s-a constatat ca invocarea nulitatii actelor juridice fara exercitarea unei actiuni reale in revendicare cu privire la obiectul material al acestor acte juridice, ar fi lipsita de un interes personal din partea reclamantului, intrucat, chiar daca s-ar constata o astfel de sanctiune a actelor juridice, nu i-ar putea aduce niciun folos practic.
Mai mult, prin cererea precizatoare, reclamantul a solicitat: sa se constate ca imobilul in litigiu are suprafata de 35,5 ha situat in Orasul Popesti-Leordeni, judetul Ilfov, tarla _, parcela _/1 si este identificat prin numarul cadastral _ inscris in C.F. la _ a Orasului P.L., sa se constate nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare autentificate sub nr. 383-386 din 25 aprilie 2009 de BNP D.C.si M. T., prin care paratii B.I., C.M., C.M., N.I.R. si N.A.n, au vandut cote-parti indivize din terenul de 35,5 ha situat pe raza Orasului P.-L. catre cumparatorii: E.M., M. I. si S.E., solicitand sa fie introdusi in cauza cumparatorii, in calitate de parati. Obiectul material al acestor acte juridice, exprimat atat in cote-parti ideale, dar si determinat in ha pentru fiecare act juridic, il constituie acelasi teren de 35,5 ha revendicat integral de catre reclamant. Si daca ar fi privita actiunea in revendicare si in constatarea nulitatii absolute a actelor juridice fractionat, corespunzator fiecarui act, asa cum s-a retinut mai sus, valoarea data prin fiecare act juridic depaseste suma de 500.000 lei, relevanta sub aspectul stabilirii competentei materiale a instantei.
Prin urmare, tribunalul a apreciat ca Judecatoria Cornetu a rezolvat in mod gresit exceptia de ordine publica a necompetentei materiale de solutionare a cauzei in prima instanta, in cauza nefiind incidente dispozitiile art. 181 C. proc. civ., referitoare la prorogarea legala de competenta.
Reclamantul a modificat actiunea, in sensul ca a solicitat sa se constate nulitatea absoluta si a contractelor de vanzare-cumparare autentificate sub nr. _. din 25 aprilie 2009, mentinand insa, actiunea in revendicare a intregului imobil aflat in litigiu, in suprafata de 35,5 ha situat in Orasul P.-L., judetul Ilfov, tarla _, parcela _, identificat prin numarul cadastral _ inscris in C.F. la _ a Orasului Popesti-Leordeni.
In functie de valoarea obiectului cauzei, revine tribunalului si nu judecatoriei competenta materiala de solutionare a cauzei in prima instanta. Cum imobilul ce formeaza obiectul litigiului se afla pe raza Tribunalului Ilfov, conform art. 13 C. proc. civ. rap. la art. 297 alin. 2 C. proc. civ., cauza a fost trimisa spre competenta solutionare la aceasta instanta.
Impotriva deciziei au declarat recurs paratii C.M. si C.M., E.M. si M.I., N.A., N.I.R..
Recurentii C.M.si C.M. au sustinut ca instanta a facut o gresita aplicare a prevederilor art. 1591 alin. 2 Cod procedura civila, care permit partilor si instantei sa invoce exceptia de necompetenta materiala, numai pana la prima zi de infatisare si numai pana la inceperea dezbaterilor din acea zi. In cauza, prima zi de infatisare a fost la data de 19.04.2010, urmatoarele termene fiind acordate pentru administrarea probatoriului, iar exceptia de necompetenta materiala a fost invocata de catre reclamant la data de 27.09.2010, deci dupa prima zi de infatisare.
De asemenea, instanta a facut o gresita aplicare a prevederilor art. 181 Cod procedura civila, cata vreme nu a mentinut competenta judecatoriei in raport de valoarea obiectului cererii de chemare in judecata indicata de reclamant prin aceasta, respectiv de 20.000 lei.
Recurentii E.M. si M.I., in sustinerea motivelor de recurs intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, au invocat, e asemenea, interpretarea si aplicarea gresita de catre instanta, a prevederilor art. 1591 alin. 2 coroborat cu art. 134 si 136 Cod procedura civila, cat si a prevederilor art. 181 Cod procedura civila.
De asemenea, au sustinut ca, de vreme ce capatul principal de cerere este revendicarea unui teren, a carui valoare indicata de reclamant este de 20.000 lei, competenta de solutionare a intregului litigiu este data de aceasta valoare.
In plus, au pretins ca instanta a facut o gresita aplicare a prevederilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, care fiind o lege speciala, despre timbraj, nu este aplicabila in aplicarea normelor de competenta materiala a instantelor.
Recurentii N.A. si N.I.R., au sustinut ca, indiferent daca se aplica dispozitiile noului cod de procedura civila sau prevederile vechiului cod de procedura civila, hotararea pronuntata de judecatorie era supusa numai recursului, si nu si apelului.
Astfel, conform art. 2821 pct. 1 alin. 1 din vechiul cod de procedura civila, nu sunt supuse apelului, hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile avand ca obiect litigii cu o valoare de pana la 100.000 lei. Or, reclamantul a sesizat instanta cu o cerere avand ca obiect o valoare de 20.000 lei, la care a si timbrat, ceea ce obliga instanta la pronuntarea unei hotarari supuse numai recursului.
Totodata, instanta nu a stabilit lipsa calitatii procesuale active, in conditiile in care reclamantul nu a facut dovada ca este proprietarul terenului din litigiu.
In conditiile in care tribunalul nu a verificat regularitatea actului de sesizare si calitatea partilor in proces, a incalcat si dreptul la un proces echitabil consfintit de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Instanta a fost nelegal compusa de vreme ce a fost alcatuita din doi si nu din trei judecatori si a incalcat principiul autoritatii de lucru judecat, in raport de sentinta civila nr. 3450/17.12.2008 a Judecatoriei Cornetu, judetul Ilfov, prin care actiunea aceluiasi reclamant, introdusa partial impotriva acelorasi parati, si avand acelasi obiect, a fost respinsa, ca neintemeiata.
De asemenea, hotararea comunicata nu este semnata si contine motive contradictorii, straine de natura pricinii.
In recurs au formulat cerere de interventie accesorie, in interesul recurentei N.I.R., interveninetii C.V.si C.M., justificat de faptul ca prin contractul de vanzare-cumparare de drepturi succesorale autentificat sub nr. _/25.10.2007 la Biroul Notarial C., parata recurenta N.I.R. a vandut intervenientului C.V. drepturile reale asupra terenului de 110.000 mp teren din suprafata totala de 35,5 ha situata pe raza localitatii Cernica.
Prin cerere, in plus fata de sustinerile din recursul partii in favoarea careia au intervenit, intervenientii au sustinut ca in cauza nu si-au aplicare normele de competenta in functie de valoarea obiectului litigiului, ci cele de competenta speciala, date de capatul principal al actiunii modificate, respectiv anularea titlului de proprietate emis in baza Legii nr.18/1991, care potrivit art. 5 din Titlul XIII din Legea nr. _/2005, care instituie doar calea de atac a recursului impotriva hotararilor date de catre prima instanta.
Prin decizia civila nr. _/18.10.2013, Curtea a respins recursurile, ca neintemeiate.
Pentru a decide astfel curtea a retinut ca, astfel, cum just sustin recurentii, conform art. 1591 alin. 2 Cod procedura civila, astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 23 din Legea nr. 202/2010, necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de catre judecator la prima zi de infatisare in fata primei instante, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului.
In speta, reclamantul a invocat exceptia necompetentei materiale si a pretuit obiectul actiunii la 200.000 euro, dupa ce s-a consumat prima zi de infatisare, in sensul dat de dispozitiile art. 134 Cod procedura civila, adica dupa termenul cand, partile legal citate, au putut pune concluzii.
Numai ca, intregul articol 1591 Cod procedura civila (care obliga judecatorul din oficiu sa verifice si sa stabileasca competenta materiala la prima zi de infatisare si limiteaza dreptul partilor din proces la ridicarea exceptiei de necompetenta materiala numai pana la prima zi de infatisare), nu este aplicabil raportului juridic dedus judecatii, fiind introdus prin art. 23 din Legea nr. 202/26.10.2010, dupa data intentarii actiunii, respectiv 27.07.2009.
In acest sens, isi au aplicare dispozitiile art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/26.10.2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor conform cu care dispozitiile art. 136, 159, 1591 precum si cu cele aduse prin prezenta lege se aplica numai proceselor cererilor si sesizarilor privind recursul in interesul legii, incepute, respectiv formulate dupa intrarea in vigoare a prezentei legi.
Ca urmare, in speta, cererea fiind intentata la 27.07.2009, deci anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 din 29.10.2010, este supusa in privinta regulilor de competenta, inclusiv materiale, dispozitiilor vechiului Cod de procedura civila, nemodificat prin Legea nr. 202/2010.
Conform art. 158 alin. 1 din vechiul Cod de procedura civila, cand in fata instantei de judecata se pune in discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanta competenta, or, daca este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competenta. In speta, necompetenta materiala a instantei a fost ridicata la 19.04.2010, iar instanta era obligata sa se pronunte acestei exceptii.
In baza art. 159 pct. 2 din vechiul Cod de procedura civila, astfel nemodificat, necompetenta este de ordine publica, cand pricina este de competenta unei instante de alt grad. Evident, aceasta norma juridica stabileste ca normele de competenta materiala sunt de ordine publica.
Conform art. 136 Cod procedura civila, nemodificat prin Legea nr. 202/2010 exceptiile de procedura care nu au fost propuse in conditiile art. 115 si 132 nu vor mai putea fi invocate in cursul judecatii, afara de cele de ordine publica. Textul de lege sus citat stabileste astfel ca normele de competenta de ordine privata pot fi invocate numai pana la prima zi de infatisare, iar normele de competenta de ordine publica, cum sunt cele de necompetenta materiala, pot fi invocate, in tot cursul judecatii.
Cum aceste dispozitii legale, in vigoare la data intentarii cererii de chemare in judecata, sunt aplicabile raportului juridic dedus judecatii, ridicarea exceptiei de necompetenta materiala de catre reclamant dupa prima zi de infatisare, nu este tardiva, ea putand fi invocata chiar si in fata instantei de apel si de recurs.
Conform art. 112 alin. 1 pct. 3 Cod procedura civila cererea de chemare in judecata va cuprinde obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta.
Cum just a retinut instanta, reclamantul a indicat in continutul cererii de chemare in judecata o valoare provizorie a litigiului, motiv pentru care si instanta in rezolutia de primire a cererii de chemare in judecata i-a pretins reclamantului sa indice si sa timbreze corespunzator valoarea litigiului.
Faptul ca reclamantul a precizat valoarea obiectului litigiului la 200.000 euro abia la termenul de judecata din 27.09.2010, nu echivaleaza cu o modificare a acestuia, atata vreme cat prima valoare a fost indicata provizoriu.
In plus de aceasta, conform art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile de impotrivesc.
In aplicarea acestui text, care instituie rolul activ al judecatorului, cand instantele constata ca valoarea obiectului litigiului este evaluata derizoriu de catre reclamant, pot lua in considerare valoarea obiectului actului juridic dedus judecatii, din chiar continutul acestuia, sau pot dispune efectuarea unei expertize tehnice evaluatoare,
In speta, sub acest aspect, nu a fost nevoie de o asemenea expertiza, atata vreme cat evaluarea definitiva a obiectului litigiului a fost de 200.000 euro, valoare identica cu cea din contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. _ din 23.10.2007 la Biroul Notarial Notari Publici A.R.D. si M.P., avand ca obiect suprafata de 355.000 mp teren ce formeaza obiectul cererii de chemare in judecata si a cererilor reconventionale.
Asa fiind, in raport de aceste considerente, Curtea a retinut ca nu au intervenit modificari in ceea ce priveste cuantumul valorii obiectului litigiului la data evaluarii definitive a acestuia pentru a putea fi incidente in cauza dispozitiile art. 181 Cod procedura civila, conform cu care, instanta investita potrivit dispozitiilor referitoare la competenta dupa valoarea obiectului cererii ramane competenta sa judece, chiar daca, ulterior investirii, intervin modificari in ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect.
Cum valoarea de 200.000 euro cu care a fost cuantificat capatul principal de cerere al actiunii, respectiv revendicarea, este superioara valorii de 500.000 lei, tribunalul, facand aplicarea art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedura civila, a stabilit competenta de prima instanta in solutionarea litigiului, in favoarea tribunalului.
In alta ordine de idei, sustin recurentii E.M. si M.I. ca instanta a facut o gresita aplicare a prevederilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cand a argumentat dreptul instantei de a stabili o alta valoare a litigiului decat cea derizorie indicata de reclamant.
Intr-adevar, dispozitiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru prevad ca valoarea la care se calculeaza taxa de timbru este cea declarata in actiune sau in cerere. Daca aceasta valoare este contestata sau apreciata de instanta ca derizorie, evaluarea se va face potrivit Normelor metodologice prevazut la art. 28 alin. 2 din prezenta lege, adica pe baza unei expertize.
Aceste norme au in vedere metodologia de timbraj si nu sunt de norme de competenta materiala. Insa solutia de admitere a exceptiei de necompetenta materiala si de constatare implicita, precum ca aceasta a fost invocata in termen, este justa in raport de considerentele legale mentionate mai sus.
Prin aceste consideratii, Curtea a inteles sa raspunda unitar, tuturor motivelor de recurs formulate de recurentii C.M. si C.M., cat si E.M. si M.I., dar si unor parti din motivele de recurs, indicate de recurentii N.A. si N.I.R., care vizeaza aceeasi problematica.
Referitor la celelalte motive de recurs invocate de recurentii N.A.si N.I. Rodica, Curtea retine ca in speta nu sunt incidente dispozitiile Noului Cod de procedura civila, intrat in vigoare la data de 15.02.2013, ci dispozitiilor Vechiului Cod de procedura civila, nemodificat prin Legea nr.202/2010.
In acest sens, isi au aplicare dispozitiile art. 24 din Legea nr.76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedura civila, conform cu care, dispozitiile Legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite, incepute dupa intrarea acesteia in vigoare, cat si dispozitiile art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/26.10.2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor conform cu care dispozitiile art. _ 136, 159, 1591 _. precum si cu cele aduse prin prezenta lege se aplica numai proceselor, cererilor si sesizarilor privind recursul in interesul legii, incepute, respectiv formulate dupa intrarea in vigoare a prezentei legi.
Conform art. 2821 alin. 1 din vechiul Cod de procedura civila nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta_ in litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei, inclusiv, atat in materie civila, cat si in materie comerciala.
In speta, cum valoarea obiectului litigiului este de 200.000 euro, hotararea pronuntata de judecatorie era supusa atat caii de atac a apelului, cat si caii de atac a recursului, astfel incat, cu respectarea principiului legalitatii cailor de atac, tribunalul a calificat calea de atac, promovata ca si apel, si nu a facut aplicarea art. 2821 alin. 1 Cod procedura civila.
Tribunalul nu putea rezolva aspecte tinand de fondul litigiului, si nici solutiona exceptii de procedura si de fond, in conditiile in care, a desfiintat hotararea primei instante pentru judecata cu lipsa de competenta, si a stabilit competenta unui alt tribunal de solutionare a cauzei, astfel incat nu i se poate imputa incalcarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Si nici nerespectarea art. 261 din Vechiul Cod de procedura civila.
Compunerea instantei din doi, si nu din trei judecatori in apel este cea legala, reglementata prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, astfel incat, si acest motiv de recurs este neintemeiat.
Comunicarea hotararilor se face sub semnatura de certificare a grefierului si nu sub semnatura judecatorilor si, oricum, nu poate constitui un motiv de nulitate a hotararii.
Neintemeiata este si sustinerea din cererea de interventie accesorie, precum ca in cauza ar fi incidente dispozitiile art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, care instituie doar calea de atac a recursului impotriva hotararilor date de prima instanta in litigiile de fond funciar.
Intr-adevar, conform art. 5 alin. 1 din Titlul XIII privind accelerarea judecatilor in materia restituirii proprietatilor funciare din Legea nr. 247/2005 hotararile pronuntate de instantele judecatoresti in procesele funciare in prima instanta, sunt supuse numai recursului.
Numai ca in speta, hotararea data asupra capatului de cerere privind anularea titlului de proprietate urmeaza caile de atac ale capetelor de cerere principale, respectiv revendicarea si anularea contractelor de vanzare-cumparare.
In acest sens, sunt incidente dispozitiile art. 17 Cod procedura civila, conform cu care, cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala.
In raport de capetele de cerere privind anularea contractelor de vanzare-cumparare si revendicarea, cererea privind anularea titlului de proprietate are un caracter accesoriu si intra in caderea instantelor competente sa judece cererile principale.
Or, cererile principale sunt evaluabile in bani, astfel incat, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedura civila si nu dispozitiile speciale ale art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005.
In consecinta, retinand netemeinicia tuturor motivelor de recurs si legalitatea deciziei pronuntate in apel, in sensul anularii sentintei si stabilirii competentei de prima instanta de solutionare a cauzei la tribunal, urmeaza ca in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea sa respinga recursurile ca nefondate.
Cererea de interventie accesorie, admisa in principiu, urmeaza a primi o solutionare pe fond la instanta de trimitere.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 20.01.2014, sub nr. 144/93/2014.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 11.800 lei.
In sedinta din 24.06.2014, paratii E.M. si M.I. au invocat exceptia de netimbrare a capetelor 1 si 2 din cererea de chemare in judecata, disjungerea cererii reconventionale si a cererilor de interventie.
Prin sentinta civila nr. _/11.07.2014 pronuntata in dosarul nr. _/93/2014, Tribunalul Ilfov a admis exceptia netimbrarii capetelor de cerere avand ca obiect revendicare si constatare nulitate contracte de vanzare-cumparare nr. _/2007, nr. _/2009, nr. _/2009, nr. _/2009 si nr. _/2009, a anulat ca netimbrate capetele de cerere avand ca obiect revendicare si constatare nulitate contracte de vanzare-cumparare nr. _/2007, nr. _./2009, nr. _/2009, nr. _/2009 si nr. _/2009 si a disjuns capatul de cerere avand ca obiect constatare nulitate absoluta TP nr. _/19.09.2008, cererea reconventionala si cererile de interventie fromandu-se dosarul nr. _/93/2014, cu termen de judecata la data de 23.09.2014, F5.
Analizand actele si lucarile dosarului, prin prisma probatoriului administrat in cauza, Tribunalul retine urmatoarele:
1. Cu privire la capatul de cerere avand ca obiect constatare nulitate absoluta TP nr. 75529/19.09.2008 formulat de reclamant, tribunalul retine urmatoarele:
In sustinerea acestei cereri, reclamantul a aratat ca paratele au obtinut titlul de proprietate mentionat desi exista un litigiu intre acestea si reclamant, litigiu care obliga Comisia Locala a orasului P.L. si P.I. sa refuze emiterea procesului-verbal de punere in posesie si a titlului de proprietate. Prin urmare, in opinia reclamantului, titlul de proprietate emis in aceste conditii este lovit de nulitate absoluta.
Sub acest aspect, tribunalul constata faptul ca reclamantul nu a invocat si nici nu a dovedit incidenta vreunui caz de nulitate expres si limitativ prevazute de art. III din Legea nr. 169/1997.
In primul rand, tribunalul observa ca reclamantul nu arata care este litigiul la care face referire, pentru ca instanta sa poata aprecia asupra influentei solutiei din respectiva cauza asupra valabilitatii titlului de proprietate a carui nulitate se cere.
In al doilea rand, reclamantul nu face dovada nici a notificarii Comisiei Locale a orasului P.L. si nici a Prefecturii Ilfov in legatura cu existenta respectivului litigiu.
Pe de alta parte, se mai retine de catre tribunal ca, si o eventuala notificare a acestor institutii in sensul celor alegate de reclamant nu ar putea reprezenta o cauza de nevalabilitate a titlului de proprietate, in lipsa invocarii si dovedirii unui caz de nulitate prevazut de lege.
Mai are in vedere tribunalul si faptul ca titlul de proprietate a carui nulitate se cere a fost emis in baza sentintei civile nr. _/31.03.2008 pronuntata de Judecatoria Cornetu prin care Comisia Judeteana Ilfov a fost obligata sa elibereze titlul de proprietate pe numele paratelor.
Pentru toate aceste considerente, avand in vedere ca reclamantul nu a facut dovada sustinerilor sale, desi sarcina probei ii revenea, in conformitate cu prevederile art. 1.169 din Codul civil de la 1864 incident in cauza, tribunalul va respinge capatul de cerere avand ca obiect constatare nulitate absoluta TP nr. 75529/19.09.2008 formulat de reclamant ca neintemeiat.
2. Cu privire la cererile de interventie voluntara accesorie formulate de intervenientii B.R.F.D.si C.V.si C.M.S., tribunalul urmeaza a le admite, prin raportare la solutia pronuntata asupra cererii principale si avand in vedere ca acestea au natura juridica a unor aparari formulate in interesul paratilor.
3. In ceea ce priveste cererea reconventionala, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. _./23.10.2007 de notar public R.D., tribunalul retine urmatoarele:
Prin contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. _/23.10.2007 de notar public R.D., Fundatia _.. a cesionat catre reclamantul din prezenta cauza toate drepturile succesorale, inclusiv drepturile litigioase si drepturile la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren de 355.000 mp. aferente succesiunii defunctei I.S., pe care le-a lasat cedentului in temeiul testamentului autentificat sub nr. _/07.03.2007 de BNP C.S.P..
Sub acest din urma aspect, tribunalul retine ca Fundatia _ a fost numita legatar universal al defunctei prin testamentul autentificat sub nr. _/07.03.2007 de notar public C.S.P., iar, prin certificatul de mostenitor nr. ../14.06.2007 incheiat de notar public I.M., s-a retinut ca Fundatia _ are calitatea de mostenitor al defunctei I.S..
Anterior, insa, prin contractul de drepturi succesorale autentificat sub nr. _/05.02.2007 la BNP "L.J.", defuncta I. S. prin mandatar H.V. a vandut catre paratii B.I., C.M. si N.I. R. terenul din litigiu.
Prin urmare, tribunalul retine ca Fundatia _ nu putea instraina la data de 23.10.2007 dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren in litigiu, avand in vedere ca nu a dobandit niciodata acest drept de la autoarea sa, defuncta I.S., intrucat acest drept fusese instrainat de defuncta in timpul vietii prin contractul de drepturi succesorale autentificat sub nr. _/05.02.2007 la BNP "L.J.", astfel incat nu se mai afla in patrimoniul sau la momentul decesului.
Obiectul actului juridic reprezinta conduita partilor stabilita prin acel act juridic, adica actiunile sau inactiunile la care sunt indreptatite ori de care sunt tinute partile. Cerintele valabilitatii obiectului actului juridic sunt: obiectul sa existe in momentul incheierii actului juridic, obiectul sa fie in circuitul civil, obiectul sa fie determinat sau determinabil, obiectul sa fie posibil, licit si moral, sa fie un fapt personal al celui ce se obliga, cel care se obliga sa fie titularul dreptului (nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet).
Raportand aceste conditii la situatia de fapt dedusa judecatii, tribunalul retine ca, in cauza, nu este indeplinita conditia ca Fundatia _ sa fi fost proprietarul dreptului privind reconstituirea dreptului de proprietate cedat reclamantului la momentul incheierii contractului de cesiune de drepturi, avand in vedere ca defuncta instrainase terenul in timpul vietii sale, astfel incat acest imobil nu mai putea fi vandut de beneficiara testamentului.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciaza intemeiata cererea reconventionala, pe care o va admite, urmand a constata nulitatea absoluta a contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. _/23.10.2007 de notar public R.D.
Fiind in culpa procesuala, in temeiul dispozitiilor art. 274 C. proc. civ., tribunalul va obliga reclamantul-parat la plata catre paratii-reclamanti a sumei de 44.233,26 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in taxe judiciare de timbru si onorarii de avocat, conform chitantelor aflate la dosar (chitanta nr. 59197914/16.04.2014 - 11.800 lei, chitanta nr. 8771 - 20 lei, chitanta nr. _- 500 lei, chitanta nr_/24.09.2010 - 15.793,26 lei, chitanta nr. _/10.09.2012 - 4.960 lei, chitanta nr_../18.09.2013 - 6.200 lei, chitanta _/16.04.2014 - 4.960 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge capatul de cerere avand ca obiect constatare nulitate absoluta TP nr. 75529/19.09.2008 formulat de reclamantul T.H.P.S., cu adresa de comunicare a actelor procedurale in sector _, B., _., nr_., bl. _, sc. _, ap. _, para?ii B.I., cu domiciliul in sector _, B., Bd. _., nr. _, C.M., cu domiciliul in sector _, B., Bd. _, nr. _, bl. _, sc. _, et. _, ap. _, N.I.R., cu domiciliul in sector _, B., Bd. _, nr. _., H.V., cu domiciliul in sector _, B., str. _., nr. _, et. _., ap. _, N. A., cu domiciliul in sector _, B., Bd. _., nr. _, ap_., C.M., cu domiciliul in sector _, B., Bd. _, nr. _, bl. _, sc. _, et. _, ap. _., E.M., cu domiciliul ales la SCPA " M. si Asociatii" in B. str. _ nr. _., S.E., cu domiciliul in sector _, B., str. _, nr. _, M.I., cu domiciliul ales la SCPA " M. si Asociatii" in B., str. Prof. _. nr. _, COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR P.-L., cu sediul in P.L., judetul Ilfov, COMISIA JUDETEANA ILFOV, cu sediul in sector _, B., str. _, nr. _, FUNDATIA _., cu sediul in V., str_.., nr. _, judetul Ilfov ?i intervenien?ii B.R.F.D., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet de Avocat C. M.in B., str. _. nr. _, et_., ap_., Sector _, C.V. ?i C.M.S., ambii cu domiciliul in sector _, B., str. _., nr. _., ca neintemeiat.
Admite cererile de interventie voluntara accesorie formulate de intervenien?ii B.R.F.D., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet de Avocat C.M. in Bucuresti, str. _nr. _, et_., ap_., sector _, C. V. ?i C.M.S., ambii cu domiciliul in sector_., B., str. _., nr. _.
Admite cererea reconventionala.
Constata nulitatea absoluta a contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. _/23.10.2007 de notar public R.D..
Obliga reclamantul-parat la plata catre paratii-reclamanti a sumei de 44.233,26 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu apel in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 30.09.2014.
PRESEDINTE GREFIER
O.E.M. I.L.
Concept red. gref. L.I
Red. Jud: EO/23 exemplare
Comunicat 21 exemplare
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.
Anulare act - Decizie nr. 523 din data de 27.06.2017Anulare act - Decizie nr. 502 din data de 21.06.2017
II.Procesul verbal de contraventie care nu intruneste conditiile prev. de art. 19/1 din OG nr. 2/2001 reactualizata, va fi anulat. - Decizie nr. 267/R din data de 23.05.2005
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna creditorilor se poate dispune daca se dovedeste existenta intentiei de frauda - Sentinta civila nr. 506/CA din data de 19.05.2004
COMPETENTA MATERIALA . ANULARE ACT FALSIFICAT - Decizie nr. nr. 5/A din data de 05.01.2004
Obligare la incheierea unui act autentic de vanzare-cumparare iar in caz de refuz, Sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Decizie nr. 155 din data de 31.12.2013
Lipsa calitatii procesuale pasive ca urmare a divizarii unei societati in mai multe societati comerciale. Imposibilitatea introducerii unor noi parati in apel. - Decizie nr. 404 din data de 09.09.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 293 din data de 03.06.2009
- Sentinta civila nr. 526 din data de 29.10.2008
Rectificare carte funciara - Sentinta civila nr. 118 din data de 10.02.2009
Exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii plangerii prealabile. Dovada depusa dupa inchiderea dezbaterilor - Sentinta civila nr. 84/F din data de 15.09.2015
Raportul de evaluare intocmit de A.N.I.. Consecintele incalcarii dispozitiilor art. 70 si 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare. - Decizie nr. 5/F din data de 23.01.2015
Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala. - Decizie nr. 611/R din data de 21.05.2015
Vechiul cod de procedura civila – Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 2130/R din data de 19.09.2014
Vechiul cod de procedura civila - Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Actiune pentru anularea permisului sau de conducere - Sentinta civila nr. 4798/CA din data de 19.09.2012
Actiune in anulare. Decizie emisa in baza Legii 10/2001 de catre o persoana juridica ce nu avea calitatea de unitate detinatoare. - Sentinta civila nr. 101/S din data de 03.04.2012
Interesul in promovarea unei ac?iuni in constatarea nulita?ii absolute a unui act juridic. - Decizie nr. 251/A din data de 28.10.2011
Cheltuieli de judecata pe cale separata. - Decizie nr. 1290/R din data de 20.10.2011
Uzucapiune.Posesia exerciatata asupra unui teren proprietatea C.A.P. - Decizie nr. 1473/R din data de 24.11.2011