Cerere de contopire. Ipoteza in care ultima hotarare de condamnare pentru o infractiune concurenta a fost pronuntata de o instanta straina. Competenta materiala si teritoriala de solutionare.

     8. Cerere de contopire. Ipoteza in care ultima hotarare de condamnare pentru o infractiune concurenta a fost pronuntata de o instanta straina. Competenta materiala si teritoriala de solutionare.
     
     Art. 449 alin. 1 lit. a si alin. 2 Cod procedura penala
     Art. 30 Cod procedura penala
     Art. 385/9 alin. 1 lit. a Cod procedura penala
     Art. 35 alin. 1 Cod procedura penala
     Legea nr. 365/2002
     
     Conform art. 29 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 infractiunile prevazute de art. 24 si art. 25 din Legea nr. 365/2002 se judeca, de prima instanta, de Tribunal.
     Prin urmare, conform art. 35 alin. 1 Cod procedura penala, competenta de a solutiona, in fond, in prima instanta, infractiunile retinute in sarcina intimatului- petent prin ultima hotarare de condamnare, pronuntata de o instanta straina- hotarare ce a fost recunoscuta de Curtea de Apel Bucuresti-, revine, conform legislatiei romane, Tribunalului.
     In consecinta, astfel cum s-a stabilit si prin Decizia nr. 34/2009 data de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii, "In cazul in care ultima hotarare definitiva a fost pronuntata de o instanta straina [ipoteza ce se regaseste in cauza de fata], competenta de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instantei corespunzatoare celei care, potrivit legii romane, ar fi judecat cauza in prima instanta si in a carei circumscriptie se afla locul de detinere a persoanei condamnate", competenta materiala de solutionare a fondului cererii de contopire in cauza de fata revine Tribunalului.
     In cazul in care la data formularii cererii de contopire condamnatul se afla in stare de libertate, in stabilirea competentei teritoriale se are in vedere instanta care, potrivit legii romane- dreptul comun-, ar fi judecat cauza in prima instanta.
     
     Tribunalul Ilfov- Sectia Penala
     Decizia penala nr. 21/R/30.01.2012 pronuntata in dosarul nr. 2086/94/2011
     
     Prin Sentinta penala nr. 640/25.11.2011 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 2086/94/2011 s-au hotarat urmatoarele: in baza art. 449 alin. 1 lit. a Cod procedura penala a fost admisa in parte cererea de contopire a unor pedepse formulata de condamnatul RM, asa cum a fost precizata la data de 12.10.2011; s-a constatat ca infractiunile pentru care RM a fost condamnat prin Sentinta penala nr. 2819 din 07.12.2004 pronuntata de Judecatoria Buftea, definitiva prin Decizia penala nr. 1040/A din 30.09.2005 a Tribunalului Bucuresti- Sectia a II- a Penala, Decizia penala nr. 2001 din 12.12.2005 a Curtii de Apel Bucuresti- Sectia a II- a Penala sunt concurente cu infractiunile pentru care acesta a fost condamnat prin Sentinta penala nr. 49T3/2006 din 03.04.2007 a Tribunalului Municipal din Praga, mentinuta prin Decizia nr. 12TO83/2007-2850 din 30.10.2007 a Curtii de Apel din Praga, definitiva la 30.10.2007, recunoscuta prin Sentinta penala nr. 328 din 16.12.2008 a Curtii de Apel Bucuresti- Sectia I Penala (incheiere de indreptare a erorii materiale din 06.01.2009), definitiva prin nerecurare la 03.03.2009; s-a descontopit pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare stabilita prin Sentinta penala nr. 2819 din 07.12.2004 pronuntata de Judecatoria Buftea, definitiva prin Decizia penala nr. 1040/A din 30.09.2005 a Tribunalului Bucuresti- Sectia a II- a Penala, Decizia penala nr. 2001 din 12.12.2005 a Curtii de Apel Bucuresti- Sectia a II- a Penala in pedepsele componente pe care le repune in individualitatea lor, dupa cum urmeaza: 3 ani inchisoare pentru art. 323 alin. 1 si 2 Cod penal si 3 ani inchisoare pentru art. 215 alin. 1 si 2 Cod penal cu aplicarea art. 78 lit. a Cod penal; s-a constatat ca RM, alias MGR (identitate corect stabilita prin Sentinta penala nr. 143 din 12.04.2011 a Curtii de Apel Bucuresti- Sectia I Penala, definitiva prin nerecurare la 03.05.2011) a fost condamnat prin Sentinta penala nr. 49T3/2006 din 03.04.2007 a Tribunalului Municipal din Praga, mentinuta prin Decizia nr. 12TO83/2007-2850 din 30.10.2007 a Curtii de Apel din Praga, definitiva la 30.10.2007, recunoscuta prin Sentinta penala nr. 328 din 16.12.2008 a Curtii de Apel Bucuresti- Sectia I Penala (incheiere de indreptare a erorii materiale din 06.01.2009), definitiva prin nerecurare la 03.03.2009 la pedeapsa de 11 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunilor de falsificare si contrafacerea monedelor, inselaciune si incalcarea drepturilor altor persoane prevazuta de art. 140 alin. 2 pct. 2 si alin. 3, art. 250 alin. 1 si 3 lit. a, art. 8 alin. 1 si art. 209 alin. 1 din Codul Penal Ceh; in baza art. 36 alin.1 si 2 Cod penal, art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele de cate 3 ani inchisoare (2 pedepse) aplicate prin Sentinta penala nr. 2819/2004 a Judecatoriei Buftea, definitiva cu pedeapsa de 11 ani inchisoare aplicata prin Sentinta penala nr. 49T3/2006 din 03.04.2007 a Tribunalului Municipal din Praga, definitiva si recunoscuta prin Sentinta penala nr. 328/2008 a Curtii de Apel Bucuresti- Sectia I Penala, definitiva si s-a dispus ca RM sa execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani inchisoare; s-a anulat MEPI nr. 6050 din 19.12.2005 emis in baza Sentintei penale nr. 2819/2004 a Judecatoriei Buftea, definitiva; s-a constatat ca RM a fost incarcerat in baza acestui mandat de la 22.07.2011; in baza art. 36 alin. 3 Cod penal s-au computat din pedeapsa rezultanta de 11 ani inchisoare perioadele executate de condamnatul RM din pedepsele contopite, dupa cum urmeaza: de la 05.02.1997 la 13.08.1998, de la 02.03.2005 la 21.09.2010, precum si de la 22.07.2011 pana la data punerii efective in libertate; s-a dispus punerea in libertate a condamnatului RM daca acesta nu este arestat intr-o alta cauza; in temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
     Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut ca prin Sentinta penala nr. 2819 din 07.12.2004 pronuntata de Judecatoria Buftea, ramasa definitiva prin Decizia penala nr. 1040/A din 30.03.2005 a Tribunalului Bucuresti, Decizia penala nr. 2001 din 12.12.2005 a Curtii de Apel Bucuresti, inculpatul RM a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare, pentru infractiunea prevazuta de art. 323 al. 1 si 2 Cod penal si pentru infractiunea prevazuta de art. 215 al. 1 si 2 Cod penal, constand in aceea ca ca la 04.02.1997 inculpatul RM, insotit de alte trei persoane, se deplasau pe ruta B- RS cu un autoturism dotat cu girofar si prezentandu-se drept lucratori de politie au oprit in trafic un cetatean bulgar caruia, in acest context, i-au luat 250 dolari SUA, cu motivatia ca bancnotele sunt false si pentru a fi verificate.
     Pe de alta parte, s-a mai retinut ca prin Sentinta penala nr. 328 din 16.12.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, definitiva prin nerecurare, s-a admis sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, fiind recunoscuta Sentinta penala nr. 49T3/2006 din 03.04.2007 a Tribunalului Municipal din Praga si Decizia penala nr. 12TO83/2007-2850 din 30.10.2007 a Curtii de Apel din Praga prin care a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani inchisoare MGR- a carui identiate a fost ulterior stabilita ca fiind RM- pentru savarsirea infractiunilor de falsificare si contrafacere a monedelor, inselaciune si incalcarea drepturilor altor persoane, prevazute de art. 140 al. 2 pct. 2 si al. 3, art. 250 al. 1 si 3 lit. a, art. 8 al. 1 si art. 209 al. 1 din Codul penal ceh.
     In aceste conditii s-a constatat ca faptele comise de petent sunt concurente si desi acesta a fost judecat si condamnat definitiv la pedeapsa de 3 ani inchisoare in 12.12.2005, este ulterior condamnat de autoritatile cehe la pedeapsa de 11 ani inchisoare, care a devenit definitiva la 30.10.2007, aspect sub care devin incidente dispozitiile art. 36 alin.1 si 2 Cod penal, precum si ale art. 34 si 35 Cod penal si ca un prim efect ce decurge din starea de fapt si de drept constatata devine admisibila contopirea si prin aceasta justificata cererea de contopire formulata de condamnat.
     S-a retinut, pe cale de consecinta, ca devin aplicabile dispozitiile art. 449 al. 1 lit. a Cod procedura penala, prevederi potrivit carora pedeapsa definitiva poate fi modificata, daca in cursul executarii se constata pe baza unor hotarari definitive printre altele, existenta concursului de infractiuni, ca si in cauza.
     Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea.
     Prin Decizia penala nr. 21/R/30.01.2012 pronuntata de Tribunalul Ilfov- Sectia Penala in dosarul nr. 2086/94/2011 s-au decis urmatoarele: a fost admis recursul formulat de Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea impotriva Sentintei penale nr. 640/25.11.2011 pronuntate de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 2086/94/2011, recurs solutionat in contradictoriu cu intimatul- petent RM; a fost casata in totalitate sentinta recurata; rejudecand, a fost admisa exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Buftea; a fost declinata competenta de solutionare a cauzei- avand ca obiect cerere de contopire, art. 449 Cod procedura penala (rejudecare fond), privind pe condamnatul- petent RM- in favoarea Tribunalului Bucuresti; cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului inclusiv onorariul cuvenit aparatorului din oficiu in cuantum de 100 de lei
     Examinand sentinta recurata, fata de motivele invocate si din oficiu, conform art. 385/6 Cod procedura penala, Tribunalul a constatat faptul ca ultima hotarare de condamnare privind pe intimatul- petent RM a fost pronuntata pentru infractiunile prevazute de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 24 alin. 1, 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal; art. 25 din Legea nr. 365/2002; art. 27 alin. 1, 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal- infractiunile corespondente in legislatia romana celor pentru care intimatul a fost condamnat de autoritatile cehe.
     Conform art. 29 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 infractiunile prevazute de art. 24 si art. 25 din Legea nr. 365/2002 se judeca, de prima instanta, de Tribunal.
     Prin urmare, conform art. 35 alin. 1 Cod procedura penala, competenta de a solutiona, in fond, in prima instanta, infractiunile retinute in sarcina intimatului- petent prin ultima hotarare de condamnare, pronuntata de o instanta straina- hotarare ce a fost recunoscuta de Curtea de Apel Bucuresti-, revine, conform legislatiei romane, Tribunalului.
     In consecinta, astfel cum s-a stabilit si prin Decizia nr. 34/2009 data de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii, "In cazul in care ultima hotarare definitiva a fost pronuntata de o instanta straina [ipoteza ce se regaseste in cauza de fata], competenta de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instantei corespunzatoare celei care, potrivit legii romane, ar fi judecat cauza in prima instanta si in a carei circumscriptie se afla locul de detinere a persoanei condamnate", competenta materiala de solutionare a fondului cererii de contopire in cauza de fata revine Tribunalului.
     Sub aspectul competentei teritoriale de solutionare a cauzei s-a constatat ca la data de 14.01.2011 (data sesizarii initiale a instantei- Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, data prin raportare la care se stabileste competenta) intimatul- petent se afla in stare de libertate (fiind liberat conditionat de autoritatile cehe la 21.09.2010 si fiind predat autoritatilor romane, in vederea executarii MEPI emis de Judecatoria Buftea, la 22.07.2011).
     Din examinarea considerentelor Deciziei nr. 34/2009 date de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii s-a retinut ca in ipoteza cererilor de contopire a mai multor pedepse, aplicate de instante romane si straine, fata de lipsa unor dispozitii speciale, sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun, respectiv dispozitiile art. 449 alin. 2 Cod procedura penala ("Dar aceasta competenta, reglementata in dispozitiile mentionate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotararilor penale, nu poate opera, in lipsa unei prevederi legale exprese, in alte segmente ale executarii, intre care cele privind schimbarile in executarea unor hotarari, amanarea sau intreruperea executarii pedepsei, inlaturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispozitiile referitoare la competenta existente in art. 449 alin. 2 din Codul de procedura penala").
     S-a mai retinut ca Decizia nr. 34/2009 data de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii nu reglementeaza in mod expres ipoteza in care petentul se afla, la data formularii cererii de contopire- data prin raportare la care se impune examinarea competentei- in stare de libertate (ipoteza ce se regaseste in cauza de fata).
     Insa, avand in vedere faptul ca prin aceasta Decizie se stabileste ca in solutionarea unor asemenea cauze competenta revine instantei corespunzatoare celei care, potrivit legii romane, ar fi judecat cauza in prima instanta si in a carei circumscriptie se afla locul de detinere a persoanei condamnate (dubla conditionare), nefiind indeplinita in cauza cea de-a doua conditie, respectiv conditia privind starea de detinere la data formularii cererii, Tribunalul a avut in vedere, inclusiv in stabilirea competentei teritoriale, primul criteriu, respectiv stabilind instanta care, potrivit legii romane, ar fi judecat cauza in prima instanta.
     In consecinta, in stabilirea competentei teritoriale Tribunalul a avut in vedere dispozitiile dreptului comun in materie, respectiv dispozitiile art. 31 alin. 1 teza finala Cod procedura penala, apreciind ca, fiind infractiuni savarsite in strainatate, de competenta materiala a Tribunalului, competenta de solutionare a cauzei ar fi revenit, in prima instanta, Tribunalului Bucuresti (instanta in a carei raza teritoriala, de altfel, se afla si domiciliul petentului- criteriu prevazut de art. 30 alin. 1 lit. c Cod procedura penala).
     In stabilirea, in acest mod, a competentei teritoriale s-a avut in vedere si faptul ca data sesizarii instantei (data formularii cererii) a fost calificata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in mai multe recursuri in interesul legii- eg: Decizia nr. 30/2006, Decizia nr. 83/2007- ca fiind data de referinta pentru verificarea competentei instantei.
      In raport cu acestea, Tribunalul a constatat ca Judecatoria Buftea a solutionat fondul cauzei, privind pe intimatul- petent RM, cu incalcarea competentei materiale, competenta de solutionare a cauzei revenind, pe fond, Tribunalului Bucuresti.
     Conform art. 385/9 alin. 1 lit. a Cod procedura penala nerespectarea dispozitiilor privind competenta dupa materie constituie un caz de casare a hotararii instantei de fond, caz care, conform art. 385/9 alin. 3 Cod procedura penala, se ia in considerare intotdeauna din oficiu si care, de altfel, a fost pus in discutia partilor de Tribunal la termenul din 30.01.2012.
     Pentru aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 38515 alin. 2 lit. c teza finala Cod procedura penala, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea impotriva Sentintei penale nr. 640/25.11.2011 pronuntate de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 2086/94/2011, recurs solutionat in contradictoriu cu intimatul- petent RM, casand sentinta recurata si, constatand necompetenta materiala a Judecatoriei Buftea in solutionarea fondului cauzei, va dispune rejudecarea fondului cererii de catre instanta competenta material si teritorial, respectiv Tribunalul Bucuresti.