Procedura insolventei.Stare de insolventa

Procedura insolventei.Stare de insolventa

Legea nr.85/2006 se aplica debitorilor aflati in stare de insolventa sau de insolventa iminenta.
Prin insolventa se intelege este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, insolventa fiind prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 90 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de creditor, prezumtia fiind relativa, potrivit dispozitiilor art.3 pct.1 lit.a) din lege.
Prin urmare, neplata unei datorii poate justifica declansarea procedurii daca este vadit ca debitorul nu este in masura sa-si acopere pasivul exigibil cu activul disponibil.
Dovada incapacitatii debitorului de a plati datoria cu sumele de bani disponibile este o stare interna a debitorului, iar imprejurarea ca debitorul poseda in contul bancar disponibil suficient pentru a face fata datoriei pe care o are fata de creditorul ce a cerut deschiderea procedurii conduce la respingerea cererii creditorului, indiferent daca debitorul refuza cu buna sau rea-credinta sa-si plateasca datoria.
Procedura insolventei nu este menita sa fie utilizata ca instrument de constrangere a debitorului pentru ca acesta sa-si plateasca datoriile "sub amenintarea cu falimentul", daca debitorul are fonduri disponibile pentru a plati.
Astfel, starea de insolventa exista in mod obiectiv si total independent de atitudinea psihica a debitorului, de pozitia sa fata de creanta celui care a cerut deschiderea procedurii.
Fata de cele expuse mai sus, instanta a constatat ca debitoarea nu se afla in stare de insolventa, asa cum a fost definita de legiuitor, intrucat aceasta dispune de un flux numerar constant situat intre 30.000 lei si 90.000 lei, ceea ce denota ca dispune de sume de bani in baza carora poate face fata datoriilor sale. Sentinta nr. 992 din 20 Aprilie 2011-Tribunalul Valcea, Sectia comerciala
      

La data de 28 iunie 2010 creditoarea SC TF SRL in contradictoriu cu debitoarea SC N SRL a solicitat deschiderea procedurii insolventei pentru valorificarea unei creante de 32.432,55 lei debit ce decurge din contractul nr.y/21.06.2007, potrivit facturii fiscale de retur nr.aaaa/11.11.2009.
La data de 18.11.2010 debitoarea a formulat cerere de repunere in termen pentru a formula contestatie, contestatie prin care a sustinut ca societatea debitoare nu se afla in stare de insolventa, neachitarea pretinsei creante nedatorandu-se unei imposibilitati de a face fata datoriilor exigibile, ci din cauza neindeplinirii obligatiei contractuale de catre creditoare( aceea de a nu-si ridica marfa, potrivit comenzii).
Astfel, s-a aratat ca simpla neplata  a datoriei fata de creditoare nu duce la concluzia ca debitoarea s-ar afla in insolventa.
In sustinerea cererii de repunere in termen au fost depuse facturi fiscale, prin care debitoarea a inteles sa faca dovada ca reprezentantii legali ai societatii nu s-au aflat in localitate in perioada 27-31 octombrie 2010  si in tara  in perioada ulterioara cuprinsa intre 6-14.11.2010.
Fata de cererea de repunere in termen, instanta a retinut urmatoarele:
Conform prevederilor art.33 alin.2) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei "In termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie sa conteste, fie sa recunoasca existenta starii de insolventa. Daca debitorul contesta starea de insolventa, iar contestatia sa este ulterior respinsa, el nu va mai avea dreptul sa solicite reorganizarea judiciara."
Cererea de repunere in termenul de 10 zile prevazut de dispozitiile sus-citate a fost formulata in temeiul prevederilor art.103 Cod procedura civila, conform carora "Neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termenul legal atrage decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei."
Din interpretarea textului mentionat, instanta a retinut ca pentru admiterea cererii de repunere in termen trebuie indeplinite cumulativ cerintele ca partea sa nu-si fi exercitat dreptul procedural in termenul legal peremtoriu dintr-un motiv care exclude culpa sa, imprejurarea ce a impiedicat partea sa actioneze sa se fi produs inauntrul termenului legal in care trebuia exercitat dreptul procedural si, in fine, in termen de 15 zile de la data incetarii impiedicarii, partea interesata sa formuleze atat cererea de repunere in termen, cat si actul de procedura ce constituie obiectul cererii de repunere in termen.
In speta, s-a retinut ca potrivit procesului-verbal depus la  dosar, debitoarea a primit copie de pe cererea de deschidere a procedurii insolventei, la data de 21.10.2010, ceea ce conduce la concluzia ca aceasta avea posibilitatea formularii contestatiei pana la data de 1.11.2010.
Din actele aflate la dosar, instanta a constatat ca nu rezulta insa ca in aceasta perioada debitoarea a fost impiedicata de o imprejurare mai presus de vointa sa  in a formula contestatia prevazuta de art.33 alin.2) din Legea nr.85/2006.
Astfel, absenta asociatilor societatii, in perioada  27-31 octombrie 2010, de la sediul societatii nu reprezinta o situatie exceptionala, mai presus de vointa acestora, in sensul legii.Era necesar ca asociatii societatii debitoare, in situatia unei absente mai indelungate, sa depuna diligentele necesare pentru a desemna o persoana care sa se ingrijeasca de afacerile curente ale societatii sau sa incredinteze un mandat general in acest sens, ceea ce, in speta, debitoarea nu a facut.
Prin urmare, cererea de repunere in termen  a fost socotita ca neintemeiata, astfel ca a fost respinsa contestatia ca tardiv formulata.
Pe fond, instanta a retinut urmatoarele:
La dosarul cauzei, debitoarea a depus inscrisuri prin care intelege sa faca dovada inexistentei starii de insolventa, conform extraselor de cont depuse la dosar, in perioada 1.09.2010-31.12.2010, extrase conform carora nivelul platilor si incasarilor  se situau intre 30.000 lei si 90.000 lei, in constant pe intreaga perioada mentionata mai sus.
Fata de cele retinute, instanta a constatat ca neintemeiata cererea creditoarei, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Legea nr.85/2006 se aplica debitorilor aflati in stare de insolventa sau de insolventa iminenta.
Prin insolventa se intelege este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, insolventa fiind prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 90 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de creditor, prezumtia fiind relativa, potrivit dispozitiilor art.3 pct.1 lit.a) din lege.
Prin urmare, neplata unei datorii poate justifica declansarea procedurii daca este vadit ca debitorul nu este in masura sa-si acopere pasivul exigibil cu activul disponibil.
Dovada incapacitatii debitorului de a plati datoria cu sumele de bani disponibile este o stare interna a debitorului, iar imprejurarea ca debitorul poseda in contul bancar disponibil suficient pentru a face fata datoriei pe care o are fata de creditorul ce a cerut deschiderea procedurii conduce la respingerea cererii creditorului, indiferent daca debitorul refuza cu buna sau rea-credinta sa-si plateasca datoria.
Procedura insolventei nu este menita sa fie utilizata ca instrument de constrangere a debitorului pentru ca acesta sa-si plateasca datoriile "sub amenintarea cu falimentul", daca debitorul are fonduri disponibile pentru a plati.
Astfel, starea de insolventa exista in mod obiectiv si total independent de atitudinea psihica a debitorului, de pozitia sa fata de creanta celui care a cerut deschiderea procedurii.
Fata de cele expuse mai sus, instanta a constatat ca debitoarea nu se afla in stare de insolventa, asa cum a fost definita de legiuitor, intrucat aceasta dispune de un flux numerar constant situat intre 30.000 lei si 90.000 lei, ceea ce denota ca dispune de sume de bani in baza carora poate face fata datoriilor sale.
Cum masura deschiderii procedurii este una extrema, ea nu poate fi luata atata timp cat societatea nu este intr-o evidenta stare de incetare de plati, astfel ca a fost respinsa cererea formulata de creditoarea SC T F SRL ca neintemeiata.