Contract de asigurare viata.Daune morale.

Contract de asigurare viata.Daune morale.

S-a retinut ca referitor la posibilitatea acordarii de daune morale, dispozitiile art.49 pct.1 lit.f) si pct.2 lit.d) din Norme mentioneaza ca "La stabilirea despagubirilor in cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane se au in vedere urmatoarele:
1.in caz de vatamare corporala:
f) daunele morale: in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania;
2. in caz de deces:
d) daunele morale: in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania."
In speta, instanta a retinut ca ambele reclamante au suferit un prejudiciu nepatrimonial, afectiv ca urmare a vatamarii fizice proprii si pierderii fiicei, de catre reclamanta C A, pe de o parte si ca urmare a pierderii surorii, de catre reclamanta CMC, pe de alta parte, ce consta in durerea fizica si psihica provocata de savarsirea faptei ilicite  de catre CG, asigurat al paratei.
Fapta ilicita a fost descrisa in amanuntit de Rezolutia Parchetului din 27.11.2009, nefiind retinuta vinovatia celorlalti conducatori auto GM si CC in producerea accidentului rutier si implicit in vatamarea corporala a reclamantei si decesul minorei CG.
Instanta a constatat ca efectele psihologice ale pierderii vietii minorei CG se resimt si in prezent in viata ambelor reclamante, asa cum rezulta din actele si lucrarile dosarului, asa cum s-a descris anterior.
Referitor la evaluarea pecuniara a acestui prejudiciu, instanta a constatat ca limitele de despagubire pentru anul 2008 sunt stabilite de art.24 alin.3) din Norme, acestea fiind de 750.000 Euro.
In cauza, instanta a concluzionat ca realizarea unei compensari echitabile pentru prejudiciul moral suferit se poate realiza prin acordarea unor daune morale in cuantum de cate 75.000 Euro, pentru fiecare reclamanta, care sa le permita acestora sa gaseasca o alinare in conditii de viata normala, in toate actele vietii cotidiene.

Sentinta nr. 1839/CAF din 03 Noiembrie 2010 Tribunalul Valcea Tribunalul Valcea-Sectia comerciala

La data de 03.06.2010 reclamantele CA, si CMC au solicitat ]n contradictoriu cu parata parata EAR SA, cu sediul in Bucuresti obligarea acesteia la plata daunelor morale, in cuantum de 10.000 Euro pentru vatamare corporala a reclamantei CA, 200.000 Euro pentru suferinta provocata de uciderea din culpa a fiicei acesteia, CGG si suma de 100.000 Euro pentru suferinta provocata reclamantei CMC, pentru uciderea din culpa a surorii acesteia.
In motivare se arata ca la data de 5.06.2008 CG, beneficiar al Politei de asigurare RO/16/H16/DV nr.000031971 a provocat accidentul de circulatie, ce a avut ca urmare decesul sau, al fiicei sale GC si ranirea sotiei sale, CA.
Se arata ca referitor la vinovatia producerii accidentului, in dosarul penal 1587/P/2008, prin Rezolutia din 27.11.2009, s-a retinut ca "Din intregul probatoriu administrat in cauza, inclusiv din raportul de expertiza tehnica judiciara, reiese ca starea de pericol in producerea accidentului, a fost creata de victima CG".
In continuare, se mentioneaza ca prin aceeasi rezolutie s-a retinut ca intre leziunile traumatice ce au provocat decesul minorei si leziunile suferite de reclamanta CA, pe de o parte, si fapta asiguratului, pe de alta parte, exista legatura de cauzalitate directa.
Prin urmare, se solicita aplicarea dispozitiilor art.26 alin.1 si 2 pct.4, art.46 pct.2, art.49 alin.1 lit.f si art.49 alin.2 lit.d din Norma din 2.10.2007 a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor si art.998-999 Cod civil.
Cu privire la cuantumul despagubirilor, se arata ca prin aceste daune morale se urmareste asigurarea unei minime consolari in fata pierderii vietii unui copil la o varsta frageda, suma solicitata incadrandu-se in limita de 750.000 Euro stabilita de legiuitor.
Au fost anexate cererii Polita de asigurare, certificatul de deces, Raportul medico-legal de necropsie, Rezolutia din 27.11.2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Horezu, Raportul de constatare medico-legala, biletul de iesire din spital din 6.06.2008, sectia Chirurgie a reclamantei CA, certificate de concediu medical din 06.06.2008 pentru 21 de zile, din 07.07.2008 pentru 14 zile,  din 08.08.2008, pentru 10 zile si din  9.09.2008 pentru 15 zile, insotite de adeverinta emisa de SC E SRL din 22.02.2010, de confirmare a zilelor de concediu medical si inscrisuri referitoare la tratamentul aplicat pentru  depresie medie cu elemente de anxioase reclamantei.
Cererea a fost precizata la data de 6.10.2010, in sensul ca reclamanta CMC, a formulat cererea asistata de mama sa C.
Prin intampinare, parata a invocat exceptia netimbrarii, a inadmisibilitatii, a lipsei calitatii procesual pasive si active, solicitand introducerea in cauza a mostenitorilor lui CG, exceptii solutionate motivat prin Incheierea din sedinta publica din data de 6.10.2010.
Pe fond, se solicita respingerea cererii  ca neintemeiata, deoarece prin Rezolutia din data de 27.11.2009 nu s-a pronuntat nicio  masura cu privire la CG, dispunandu-se scoaterea de sub urmarirea penala a lui GM si CC, in conditiile in care reclamanta CA nu a inteles sa formuleze plangere penala impotriva celorlalti soferi implicati in accident.
Au fost audiate martorele MM si CM, propuse de reclamante, care au declarat ca ambele reclamante au fost afectate de moartea minorei G, stare care se prelungeste si in prezent, in sensul ca acestea duc o viata izolata de restul comunitatii, mama minorei suferind de depresie, stare care a condus in final si la pierderea locului de munca.
Analizand actele dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Prin Rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Horezu din 27.11.2009 s-a retinut ca la data de 5.06.2008, CG, in timp ce se deplasa pe DN67, in directia Rm.Valcea-Horezu, la volanul autoturismului Dacia Logan, fiind insotit de sotia sa si de fiica acestuia CG in varsta de 5 ani, la km 161+400, in conditii de carosabil uscat, a trecut cu rotile peste linia continua ce marca axul drumului patrunzand astfel pe banda de contrasens, moment in care din sens opus se apropia autoutilitara Mercedez Benz condusa de GM.
Acesta din urma a actionat sistemul de franare si a efectuat un viraj la dreapta in vederea evitarii coliziunii, insa manevrele nu au reusit, conditii in care autoturismul condus de CG a fost proiectat pe sensul de mers Rm.Valcea Horezu, s-a rotit in sensul acelor de ceasornic 100°, dupa care a fost lovit in partea laterala dreapta de autoturismul Dacia Logan condus de CC.
In urma impactului soferul CG si minora CG au decedat, stabilindu-se prin Raportul de constatare medico-legala legatura de cauzalitate directa si neconditionata intre leziunile suferite ca urmare a impactului si decesul acestora.
De asemenea, s-a retinut ca reclamanta CA a suferit, in conditiile accidentului rutier, leziuni ce au necesitat 50-55 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.
In final, parchetul a retinut ca starea de pericol in producerea accidentului a fost creata de victima CG prin aceea ca a trecut cu autoturismul partial, cca 1,1 m, peste axul drumului marcat cu linie continua, in momentul in care din sens opus se apropia autoutilitara condusa de GM, incalcand dispozitiile art.41 alin.1, art.54 alin.1 din OUG nr.195/2202 si art.77 alin.2 din Regulamentul de aplicare a ordonantei.
Referitor la ceilalti conducatori auto, s-a retinut ca desi acestia conduceau autovehiculele cu o viteza de 77km/h, respectiv de 90 km/h, intre aceasta fapta si producerea accidentului nu exista legatura de cauzalitate, intrucat impactul nu ar fi putut fi evitat nici in conditiile respectarii limitei de 50 km/k in conditiile efectuarii manevrei imprudente de patrundere pe contrasens de catre CG.
In urma accidentului, asa cum rezulta din probele administrate in cauza, atat sotia supravietuitoare, cat si cealalta fiica a acesteia CC au suferit pe plan psihic, pierderea fiicei si respectiv a surorii mai mici, conducand la o stare de autoizolare a celor doua reclamante fata de restul comunitatii in care locuiesc in prezent.
Instanta a constatat ca suferinta produsa de pierderea minorei CG este resimtita si in continuare de catre ambele reclamante, aspect relevat de martorele audiate in cauza.
Mai mult, s-a retinut ca actele dosarului arata ca reclamanta CA a fost internata in spital, in urma producerii accidentului, la sectia chirurgie, obtinand  un numar de 62 de zile de concediu medical, potrivit inscrisurilor depuse la dosar.
De asemenea, aceasta a fost diagnosticata cu depresie medie cu elemente anxioase, aflandu-se sub tratament, asa cum rezulta din actele aflate la  dosar.
Martora CM a relatat ca toate acestea au condus chiar la pierderea locului de munca de catre reclamanta CA.
Fata de cele expuse mai sus, instanta a constatat ca actiunea reclamantei este intemeiata, pentru considerentele urmatoare:
CG a avut calitatea de asigurat  al paratei, asa cum rezulta din Polita de asigurare RCA depusa la fila 2 dosar, cu valabilitate in perioada 26.01.2008-25.01.2009.
In aceste conditii, fata de situatia de fapt descrisa mai sus, rezulta ca in speta sun incidente dispozitiile art.49 lit.a) din Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, conform carora " Asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, in conformitate cu:
 a) legislatia in vigoare din statul pe teritoriul caruia s-a produs accidentul de autovehicul si cu cel mai mare nivel de despagubire dintre cel prevazut in legislatia respectiva si cel prevazut in contractul de asigurare."
Potrivit art.1 din ANEXA 1  ce  cuprinde  NORMELE privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule din Ordinul nr.11/2.10.2007 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule emis de   COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR " (1) In conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, asiguratorii care practica asigurarea de raspundere civila a vehiculelor pe teritoriul Romaniei acorda despagubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asiguratii raspund delictual fata de terte persoane. Nu intra sub incidenta asigurarii raspunderea decurgand din executarea unui contract de transport de bunuri sau persoane, efectuat cu titlu oneros.
(2) Contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acopera raspunderea civila delictuala a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terte parti, prin intermediul vehiculului.
 (3) Conditiile contractuale pentru asigurarea obligatorie RCA sunt reglementate de prevederile Legii nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, si de prezentele norme."
 Prin urmare, instanta a conchis ca ne aflam in prezenta situatiei premise descrisa de textele sus-citate, reclamantele formuland actiunea in calitate de terte parti(art.1 alin.2), iar nu in calitate de mostenitoare ale asiguratului, avand in vedere ca acestea nu solicita paratei plata indemnizatiei de asigurare, ci despagubiri in forma daunelor morale, potrivit dispozitiilor  art.26 alin.2 pct.4  si art.49 din  ANEXA 1  ce  cuprinde  NORMELE privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule din Ordinul nr.11/2007.
S-a retinut ca textul invocat ca temei juridic al actiunii este cel legal, deoarece evenimentul rutier s-a produs la data  de 5.06.2008, iar potrivit art.1 din Ordinul nr.11/2007 " (1) Incepand cu data de 1 ianuarie 2008 se pun in aplicare Normele privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
   (2) Prevederile prezentului ordin se aplica si pentru politele de asigurare RCA emise in cursul anului 2007, dar a caror valabilitate incepe de la 1 ianuarie 2008."
Prin urmare, conform art.26 alin.1 lit.a) si alin.2 pct.4 din Norme "Asiguratorul are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretentiilor formulate in cererea de despagubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fara a se depasi limitele de despagubire prevazute in contractul de asigurare RCA, in conditiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA, se acorda despagubiri in forma baneasca pentru:
a) vatamari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial;
 (2) Indiferent de locul in care a fost produs accidentul de vehicul, pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulatiei publice, in incinte si in orice alte locuri, atat in timpul deplasarii, cat si in timpul stationarii vehiculului asigurat, asiguratorul acorda despagubiri pana la limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare, pentru:
4. cazul in care persoanele care solicita despagubiri pentru vatamari corporale sunt membrii familiei asiguratului, conducatorului auto sau oricarei alte persoane a carei raspundere civila este angajata intr-un accident de vehicul."
S-a retinut ca referitor la posibilitatea acordarii de daune morale, dispozitiile art.49 pct.1 lit.f) si pct.2 lit.d) din Norme mentioneaza ca "La stabilirea despagubirilor in cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane se au in vedere urmatoarele:
1.in caz de vatamare corporala:
f) daunele morale: in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania;
2. in caz de deces:
d) daunele morale: in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania."
In speta, instanta a retinut ca ambele reclamante au suferit un prejudiciu nepatrimonial, afectiv ca urmare a vatamarii fizice proprii si pierderii fiicei, de catre reclamanta C A, pe de o parte si ca urmare a pierderii surorii, de catre reclamanta CMC, pe de alta parte, ce consta in durerea fizica si psihica provocata de savarsirea faptei ilicite  de catre CG, asigurat al paratei.
Fapta ilicita a fost descrisa in amanuntit de Rezolutia Parchetului din 27.11.2009, nefiind retinuta vinovatia celorlalti conducatori auto GM si CC in producerea accidentului rutier si implicit in vatamarea corporala a reclamantei si decesul minorei CG.
Instanta a constatat ca efectele psihologice ale pierderii vietii minorei CG se resimt si in prezent in viata ambelor reclamante, asa cum rezulta din actele si lucrarile dosarului, asa cum s-a descris anterior.
Referitor la evaluarea pecuniara a acestui prejudiciu, instanta a constatat ca limitele de despagubire pentru anul 2008 sunt stabilite de art.24 alin.3) din Norme, acestea fiind de 750.000 Euro.
In cauza, instanta a concluzionat ca realizarea unei compensari echitabile pentru prejudiciul moral suferit se poate realiza prin acordarea unor daune morale in cuantum de cate 75.000 Euro, pentru fiecare reclamanta, care sa le permita acestora sa gaseasca o alinare in conditii de viata normala, in toate actele vietii cotidiene.
Prin urmare, cererea reclamantelor a fost admisa, in sensul obligarii paratei la plata sumelor de cate 75.000 Euro catre fiecare reclamanta, cu titlu de daune morale.