Contractul de comodat.Actiune personala in restituire bunuri

Sentinta nr.463 din 3 martie 2010 Tribunalul Valcea-Sectia Comerciala

Contractul de comodat.Actiune personala in restituire bunuri

Daca intre parti s-a incheiat cu privire la ambalajele livrate un contract de comodat, in forma simplificata, in baza caruia reclamanta, in calitate de comodant, neproprietar al lucrurilor imprumutate,  a transmis folosinta temporara a ambalajelor catre parata, in calitate de comodatar, aceasta a dobandit simpla calitate de detentor precar.
In contextul precizat mai sus, reclamanta a inteles sa formuleze o actiune personala, care deriva din contractul sus-mentionat, prin care solicita paratei restituirea ambalajelor sau, daca restituirea acestora nu este posibila, echivalentul in bani.

Decizia nr.234 din18 Februarie 2010 Tribunalul Valcea Sectia comerciala si de contencios administrativ fiscal Prin actiunea inregistrata la 24 iulie 2003, reclamanta S.C. T D G S.R.L. a chemat in judecata  pe parata S.C. G S.R.L. Balcesti pentru a fi obligata sa-i restituie contravaloarea ambalajelor pe care a refuzat sa le inapoieze, sau sa-i plateasca echivalentul acestora evaluat la 788.472.000 lei.
In motivare, reclamanta a aratat ca intre parti a existat un contract in temeiul caruia aceasta a livrat marfuri paratei, cea din urma avand obligatia sa le restituie in totalitate ambalajele, obligatie pe care nu a respectat-o.
Prin sentinta nr.948/C/2004, Tribunalul Valcea a admis in parte actiunea si a obligat-o pe parata sa plateasca reclamantei suma de 785.025.150 lei, reprezentand contravaloare ambalaje, precum si dobanda legala aferenta acestei sume, incepand cu data de 20 iunie 2003 si pana la achitarea ei, si suma de 51.814.410 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel instanta a retinut ca intre parti a existat un contract incheiat in 1999, prin care reclamanta livra marfuri in ambalaje returnabile paratei, ambalaje care in mod concret au fost determinate ca fiind in suma de 1.112.929.650 lei. Din aceste ambalaje parata nu a restituit decat o parte, ramanand in posesia sa ambalaje nereturnate in suma de 785.025.150 lei.
      Impotriva hotararii a declarat recurs reclamanta, iar instanta de recurs a retinut ca din examinarea contractului invocat de reclamanta si depus in copie la dosar, rezulta temeinicia primei sustineri a paratei-apelante potrivit careia aceasta conventie se refera numai la livrarea produsului "bere" fara o reglementare cu privire la ambalajul in care circula aceasta marfa.
De asemenea, in considerente s-a retinut faptul ca in masura in care parata nu ar fi recunoscut obligatia de restituire a ambalajelor, reclamantei ii revenea obligatia de a proba ca este creditoarea unei asemenea indatoriri. Cum insa parata a recunoscut ca berea pe care o primea de la reclamanta avea ambalaje pe care era datoare sa le restituie, o astfel de problema de netemeinicie a actiunii nu se mai poate pune fata de prevederile art.1204 Cod civil.
Instanta de recurs a retinut in continuare ca actiunea reclamantei a fost in sensul  restituirii ambalajelor ce nu i-au fost inapoiate sau a echivalentului acestora, iar ca si capat subsidiar, s-a pretins plata echivalentului banesc al ambalajelor pretins nerestituite.
S-a aratat ca in mod gresit prima instanta a considerat implicit, ca fiind modificata cererea de chemare in judecata, aspect pe care in mod judicios il critica apelanta. S-a retinut ca o astfel de modificare nu se putea face decat in conditiile art.132 Cod procedura civila, iar in masura in care ar fi fost astfel facuta, se impunea sa se discute admisibilitatea unei astfel de cereri.
In continuare, au fost invocate de catre instanta de recurs dispozitiile  art.1073 din Codul civil, conform carora creditorul are dreptul sa dobandeasca indeplinirea exacta a obligatiei si in caz contrar, dezdaunari. Asadar, creditorul obligatiei nu are a alege intre executarea in natura a obligatiei si daunele pentru neexecutare, el fiind obligat sa primeasca executarea in natura si numai in subsidiar, in masura in care aceasta nu mai este posibila, acoperirea prejudiciului sa se faca prin plata unei sume de bani.
Fata de aceste aspecte, instanta de recurs a concluzionat ca in cauza  nu se poate retine ca a avut loc o modificare a actiunii.
In acest sens, s-a retinut ca actiunea este formulata si semnata de reprezentantul reclamantei si nicaieri pe parcursul judecatii, aceasta persoana care, in limita atributiilor sale de mandatar, dispune de drepturile titularei, nu a  semnat o cerere de renuntare la primul capat de actiune.
In plus, s-a mentionat ca nici in recurs concluziile scrise, in care reclamanta sustine totusi ca a avut loc o modificare a cererii introductive, nu sunt semnate de conducatorul sau, ci numai de consilierul juridic, care nu are mandat de renuntare la drepturile procesuale.
Prin urmare, instanta de recurs a conchis ca instanta a fost investita cu o cerere de restituire in natura a unor ambalaje si in subsidiar, cu plata echivalentului obligatiei ce nu poate fi executata.
Cu privire la prima cerere, s-a retinut ca aceasta nu a fost solutionata, prima instanta  incalcand astfel dispozitiile art.129 alin.6 Cod procedura civila, potrivit carora judecatorii sunt datori sa hotarasca asupra obiectului pricinii deduse judecatii.
Neintrand in cercetarea fondului, sub aspectul pretentiilor principale ale reclamantei, instanta de recurs a aratat ca, in aceste conditii, se impune ca hotararea sa fie casata si cauza  trimisa spre rejudecare pentru verificarea tuturor aspectelor necesare unei solutionari legale si temeinice. In continuare, s-a retinut ca nu se poate modifica sentinta in sensul obligarii la restituirea ambalajelor, intrucat acestea sunt de mai multe tipuri, asa cum sunt ele precizate in actiune si in anexa la aceasta, iar instanta de fond trebuie sa arate expres cate din ambalajele fiecarei categorii se datoreaza (daca se datoreaza) de catre parata.
Totodata, s-a retinut ca sustinerea din recurs, potrivit careia reclamanta nu este proprietara ambalajelor, este intemeiata, din actele dosarului nerezultand un astfel de drept de proprietate,  iar reclamanta nu a dovedit decat pentru  anul 2004 ca i-au fost facturate unele ambalaje.
In aceste conditii, instanta de recurs a aratat ca se impune a se stabili care este natura conventiei dintre parti (un eventual imprumut de folosinta), de aceasta depinzand caracterizarea drepturilor si obligatiilor partilor.
Pentru toate aceste considerente, prin Decizia nr.841/R/C/20.12.2004, Curtea de Apel Pitesti a apreciat ca se impune admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In rejudecare, Judecatoria Brezoi a stabilit ca:

La data de 19.06.1999, intre reclamanta SC TDG SRL si parata SC G SRL a intervenit un contract avand ca obiect vanzarea-cumpararea produselor pentru care reclamanta are calitatea de distribuitor (in principal bere, in sistem en-gross), contract ce a fost incheiat pana la data de 31.12.1999. Dupa expirarea termenului de valabilitate a contractului intre parti nu s-a mai incheiat un alt contract, desi relatiile comerciale dintre acestea au continuat.
In baza raporturilor comerciale existente intre parti, reclamanta a livrat catre parata marfa (bere) in ambalaje returnabile, circuitul acestora, respectiv predarea-returnarea ambalajelor fiind consemnata in avizele de expeditie.
Instanta de fond a retinut ca intre reclamanta SC TDG SRL Valcea si SC B U R SA exista un contract de distributie de bere prin care partile si-au stabilit drepturile si obligatiile atat in ceea ce priveste berea livrata, cat si in ceea ce priveste ambalajele. Prin acest contract reclamanta SC TDG SRL s-a obligat sa returneze ambalajele, in acest sens constituind o garantie in favoarea SC B U R SA.
Prima instanta a retinut ca prin acelasi contract, la capitolul "regimul juridic al ambalajului" s-a stabilit ca ambalajul care insoteste produsul este proprietate exclusiva a SC B U R SA, fiind un accesoriu al berii, cumparatorul avand obligatia de a fi diligent  fata de ambalaj din " momentul preluarii si pana la returnarea lui raspunzand pentru faptele prepusilor sai dar si pentru faptele tertilor care primesc produsul de la el, comportandu-se precum un bun proprietar". 
Instanta a invocat dispozitiile art. 969 C.civil, conform carora conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, precum si pe cele ale art. 970 C.civil, referitoare la executarea cu buna-credinta a conventiilor.
Avand in vedere materialul probator administrat in cauza, precum si clauzele contractuale existente intre SC TDG SRL si SC BUR SA,  instanta a admis in parte actiunea reclamantei si a dispus obligarea paratei sa restituie urmatoarea cantitate de ambalaje :  5235 navete NRW; 103.090 sticle NRW; 56 butoaie KEG 50 l; 52 butoaie KEG 30l; 80 paleti; 1128 sticle Ciquita; 118 navete 1/12; 1416 sticle 1 l; 687 navete Euro; 13740 sticle Euro 0,5 l; 2460 sticle personalizate.
Fata de dispozitiile art. 1073 C.civil, conform caruia "creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei si in caz contrar are dreptul la dezdaunare", instanta a dispus obligarea paratei, in cazul in care restituirea in natura a ambalajelor nu este posibila, la plata contravalorii acestora, respectiv la plata sumei de  77.349 lei la care se va adauga TVA, in cuantum de 19%.
In ceea ce priveste cererea reclamantei privind plata dobanzilor, instanta a respins aceasta cerere pentru urmatoarele motive:
Art. 43 Cod comercial, stabileste ca: "datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile".
Prin datorie lichida se intelege o creanta al carei cuantum este precis determinat .
Din probatoriul administrat in cauza  nu rezulta ca executarea in natura a obligatiei de catre debitoare nu mai este posibila  si in aceasta situatie s-ar impune executarea prin echivalent, astfel ca instanta a respins cererea reclamantei privind plata dobanzii.
Impotriva sentintei nr.351/3 iunie 2008 pronuntata de Judecatoria Balcesti au declarat recurs ambele parti.
Prin recursul declarat de catre parata SC G SRL, sentinta instantei de fond este criticata ca fiind nelegala si netemeinica.
Prima critica se refera la faptul ca sentinta a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor imperative ale deciziei de casare pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, Judecatoria Balcesti stabilind in mod gresit ca raporturile dintre parti s-au derulat in baza contractului nr. 6/1999.
Or, arata in continuare recurenta, din examinarea acestui contract rezulta ca obiectul acestuia privea livrarea produsului bere, neincluzand nicio prevedere referitoare la modalitatea de circulatie a ambalajelor.
Mai mult, arata recurenta, acest contract a fost valabil numai pana la data de 31.12.1999, neavand nicio clauza de prelungire tacita, relatia comerciala privind circulatia ambalajelor intre cele doua parti din litigiu a fost una bazata pe intelegeri verbale, iar pentru ambalajele livrate pentru perioada 2001 - 2003, reclamanta nu este proprietara acestora, iar actiunea reclamantei privind restituirea ambalajelor pentru anii 2001 - 2003 trebuia fi respinsa pe fondul cauzei.
Reclamanta in dezvoltarea motivelor de recurs critica sentinta instantei de fond pentru ca a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii, respectiv a dispozitiilor OG nr. 9/2000, parata in mod gresit nefiind obligata la plata dobanzii legale, deoarece ea insasi a recunoscut ca nu este de acord cu restituirea in natura a ambalajelor.
Initial, cele doua recursuri au fost solutionate prin Decizia nr. 1231 din 4 decembrie 2008, pronuntata de Tribunalul Valcea, impotriva careia s-a formulat contestatie in anulare, contestatie admisa in temeiul dispozitiilor art. 318 alin. 1 teza I-a Cod procedura civila.
Dupa admiterea contestatiei, luand in examinare recursurile formulate, instanta de recurs a constatat urmatoarele:
In ceea ce priveste recursul formulat de catre parata SC G SRL, fata de criticile formulate s-a retinut ca:
Referitor la critica privind incalcarea dispozitiilor imperative ale deciziei de casare pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in legatura cu natura raporturilor juridice dintre parti, prima instanta a retinut corect situatia de fapt in ceea ce priveste derularea raporturilor juridice dintre parti, raporturi juridice contractuale, care pana la data de 31.12.1999 au fost reglementate de clauzele contractului nr.6/19.06.1999.
Dupa expirarea contractului sus-mentionat, in mod corect prima instanta a retinut ca raporturile comerciale dintre parti au continuat in afara clauzelor contractuale sus-mentionate, in sensul ca reclamanta a livrat catre parata bere, in ambalaje returnabile, circuitul acestora fiind consemnat in avizele de expeditie incheiate de parti.
Astfel, in perioada 2000-2002 partile din litigiu au inteles sa continue relatiile comerciale in baza unui contract incheiat in forma simplificata, fara a fi incheiat un inscris in acest sens.
De asemenea, prima instanta a stabilit corect regimul juridic al ambalajelor ce au insotit marfa livrata paratei, in sensul ca acestea au ramas in proprietatea exclusiva a distribuitorului SC B U R SA, reclamanta avand obligatia de a fi diligenta fata de ambalajul livrat, raspunzand de faptele tertilor care primesc produsele livrate.
Prin urmare, intre partile din litigiu s-a incheiat cu privire la ambalajele livrate, un contract de comodat, in forma simplificata, in baza caruia reclamanta, in calitate de comodant, neproprietar al lucrurilor imprumutate,  a transmis folosinta temporara a ambalajelor catre parata, in calitate de comodatar, aceasta dobandit simpla calitate de detentor precar.
In contextul precizat mai sus, reclamanta a inteles sa formuleze o actiune personala, care deriva din contractul sus-mentionat, prin care solicita paratei restituirea ambalajelor sau, daca restituirea acestora nu este posibila, echivalentul in bani.
Fiind vorba despre o executare in natura a unei obligatii  de a face, in mod corect au fost indicate de catre reclamanta, ca temei juridic, dispozitiile art.1073 Cod civil, conform carora "Creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, si in caz contrar are dreptul la dezdaunare."
Fata de acest temei juridic, Curtea de Apel Pitesti a stabilit, prin Decizia nr.841/R/C/20.12.2004,  ca in cauza  nu se poate retine ca a avut loc o modificare a actiunii,  instanta fiind investita cu o cerere de restituire in natura a unor ambalaje si in subsidiar, cu plata echivalentului obligatiei ce nu poate fi executata.
Prin urmare, prima critica cuprinsa in recursul paratei a fost calificata ca neintemeiata.
Fata de probatoriul administrat in cauza si analizat de instanta de recurs, avand in vedere recunoasterea paratei cu privire la posibilitatea executarii in natura a obligatiei contractuale, inclusiv in fata instantei de recurs, instanta a retinut, conform dispozitiilor art.1073 Cod civil, ca obligatie de restituire in natura a urmatoarelor ambalaje: 35 butoaie KEG de 50 litri, 12 butoaie KEG 30 l, 2.470 sticle NRW, 336 sticle de 1 l, 533 navete NRW, 80 navete Gambrinus, 143 paleti si 1.128 sticle Ciquita.
Pentru a stabili aceste valori, instanta de recurs a avut in vedere urmatoarele:
In primul rand, restituirea ambalajelor trebuie circumscrisa obiectului cererii, potrivit principiului disponibilitatii, instanta de judecata neputand sa schimbe limitele cererii de chemare in judecata.
Aceeasi concluzie a fost cuprinsa si in considerentele Deciziei nr.841/R/C/20.12.2004 a Curtii de Apel Pitesti, care a precizat ca nu ne aflam in prezenta unei modificari legale a obiectului cererii, in conditiile art.132 Cod procedura civila, atata timp cat ea s-a solicitat peste termen, iar parata nu a fost de acord cu aceasta modificare.
In al doilea rand, ne aflam in prezenta unei recunoasteri partiale a pretentiilor reclamantei cuprinsa in intampinarea depusa la dosar, conditii in care parata a inteles sa renunte, partial, in masura recunoasterii pretentiilor, la mijloacele pe care legea i le pune la indemana pentru a se apara.
Prin urmare, concluziile raportului de expertiza nu pot fi decat partial omologate, atat fata de cele doua probleme de drept expuse mai sus, cat si fata de necesitatea valorificarii integrale a concluziilor expertizelor grafoscopice si inlaturarii avizelor de expeditie emise de reclamanta si neacceptate de catre parata.
In subsidiar, in cazul in care executarea in natura nu mai este posibila, instanta a dispus ca parata sa achite  echivalentul prejudiciului suferit de reclamanta, si anume contravaloarea ambalajelor sus-mentionate, cu titlu de daune compensatorii.
Cu privire la recursul formulat de reclamanta, instanta de recurs a constatat ca instanta de fond a apreciat in mod corect faptul ca nu se poate acorda dobanda legala (daune moratorii)  aferenta unei obligatii de a face, deoarece dobanda reprezinta  prejudiciul suferit de creditor in cazul neexecutarii unei obligatii care are ca obiect o suma de bani.
In consecinta, dreptul reclamantei de a solicita daune moratorii se naste numai daca se va constata ca executarea in natura nu mai este posibila, conditii in care se va solicita executarea prin echivalent a obligatiei de restituire.
Fata de cele expuse mai sus, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 Cod procedura civila, recursul formulat de reclamanta a fost respins ca neintemeiat, iar in conformitate cu prevederile art.312 alin.2 si 3 Cod procedura civila, recursul formulat de parata a fost admis, sentinta atacata a fost modificata in parte, in sensul ca actiunea reclamantei a fost admisa in parte, iar parata a fost obligata sa restituie reclamantei 35 butoaie KEG 50 l;12 butoaie KEG 30 l;2.470 sticle NRW;336 sticle de 1 l;533 navete NRW;80 navete Gambrinus;143 paleti si 1.128 sticle Ciquita, iar in caz de imposibilitate a executarii in natura a obligatiei principale,  parata va fi obligata la plata contravalorii bunurilor sus-mentionate in cuantum de 11.060,70 lei.