Legea 10

I. Raporturile reglementate de Legea nr. 10/2001 se leaga intre persoana indreptatita si persoana juridica, respectiv subiectul de drept care are personalitate juridica.
In consecinta, parata Sectia Drumuri Nationale chemata distinct in judecata nu are capacitate procesuala de folosinta.
Sustinerea reclamantului potrivit careia in privinta acestei sectii ar fi aplicabile prevederile art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila, in conformitate cu care asociatiile si societatile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate daca au organe proprii de conducere, nu este intemeiata, intrucat textul legal instituie o exceptie si este astfel de stricta interpretare. Parata S.D.N. constituie o subdiviziune sau subunitate a societatii cu personalitate juridica care, potrivit art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 84/2003, face parte din organizarea societatii si nu o "societate" in sensul art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila.
II. Intre momentul formularii notificarii si introducerea cererii de chemare in judecata, procedura de stabilire si plata a despagubirilor a fost modificata prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care a devenit aplicabil la momentul intrarii sale in vigoare.
Daca la momentul introducerii cereri de chemare in judecata prin care s-a solicitat si cu atat mai mult la momentul anterior al intrarii in vigoare a Legii nr. 247/2005, notificarea nu fusese solutionata.
Acestei situatii ii sunt aplicabile prevederile art. 16/2 din titlul mentionat, potrivit carora "notificarile formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare care nu au fost solutionate in sensul aratat la alin. (1) pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, insotite de deciziile/dispozitiile emise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor, a cererilor de retrocedare sau, dupa caz, ordinelor conducatorilor administratiei publice centrale continand propunerile motivate de acordare a despagubirilor, dupa caz, de situatia juridica actuala a imobilului obiect al restituirii si de intreaga documentatie aferenta acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele constructii demolate depuse de persoana indreptatita si/sau regasite in arhivele proprii, in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a deciziilor/dispozitiilor sau dupa caz, a ordinelor."
Potrivit prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, procedura de stabilire a despagubirilor se desfasoara in fata comisiei centrale, iar deciziile acesteia, inclusiv sub aspectul cuantumului despagubirilor, pot fi contestate in justitie, potrivit Legii contenciosului administrativ. Prin cererea inregistrata la nr. 1421/90/2009, reclamantul I. C. I. a chemat in judecata pe paratele Sectia Drumuri Nationale V. din cadrul Directiei Regionale de Drumuri si Poduri C. si aceasta directie din cadrul Companiei nationale de autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A., solicitand sa se dispuna acordarea de masuri reparatorii in echivalent potrivit valorii de piata pentru terenul in suprafata de cca. 220 mp., situat in comuna V., judetul V.
In motivarea cererii, reclamantul a sustinut ca prin contractul de vanzare cumparare nr. 912/447/1957 a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului mentionat, situat in pct. "Sub Frunti" si ca terenul a fost expropriat in baza decretului nr. 474/1969 in scopul construirii unei baze de dezapezire. In prezent, terenul este detinut de parate si acestea u refuzat sa emita decizia  motivata prevazuta de art. 23, 24 din legea nr. 10/2001, in baza notificarii transmise de catre reclamant.
Prin intampinarea formulata in cauza, parata C.N.A.D.N.R. S.A. prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Craiova, a solicitat respingerea actiunii, intrucat nu rezulta ca districtul este situat pe terenul reclamantului si nici daca acesta a primit despagubiri la momentul exproprierii.
In cauza, a fost administrata proba cu inscrisuri si proba cu expertiza tehnica.
Analizand probele administrate in cauza, sub aspectul stabilirii situatiei de fapt din speta, tribunalul retine elementele care vor fi expuse in continuare.
Prin notificarea adresata de reclamant primariei comunei V., la data de 11 februarie 2002, acesta a solicitat ca in temeiul Legii nr. 10/2001 sa ii fie acordate despagubiri pentru doua terenuri, inclusiv cel mentionat in cererea de chemare in judecata. prin notificare, s-a aratat ca reclamantul este mostenitorul autorilor I. C. si I. M. si ca terenul din pct. "Sub Frunti" a fost expropriat in baza Decretului nr. 474/1969.
Din adresa nr. 5580/2006 (fila 18 din dosar), rezulta ca Primaria comunei V. a fost trimisa Directiei Regionale de Drumuri si Poduri Craiova.
Aceasta directie comunica reclamantului faptul ca terenul din pct. "Sub Frunti" a fost expropriat in baza decretului nr. 474/1969, in scopul construirii unui sediu si a unei baze de dezapezire, iar la data exproprierii terenul apartinea numitei Iliescu Maria.
In baza contractului de vanzare cumparare din anul 1957 (fila 15), I. C. si I. M., alaturi de reclamant, au cumparat un teren in suprafata de 12.500 mp., din care 2500 mp. arabil si 10.000 mp. fanete, situat in punctul "Sub Frunti".
In baza decretului nr. 474/1969, a fost expropriat si trecut in proprietatea statului terenul de 2193 mp. aflat in proprietatea numitei I. M., in vederea construirii unei brigazi complexe si a unei baze de dezapezire (fila 16).
Potrivit concluziilor expertului tehnic in specialitatea topografie, cadastru si geodezie L. I., cuprinse in raportul de expertiza de la filele 39-42 din dosar, terenul expropriat prin decretul nr. 474/1969 si detinut in prezent de parate, in suprafata de 2130,30 mp. face parte din terenul dobandit prin contractul de vanzare cumparare din anul 1957, este ocupat de constructiile identificate pe schita anexa si are o valoare de 178,.945,20 lei, calculata la un pret de 20 EURO/mp.
In urma obiectiunilor formulate de parate cu privire la pretul stabilit de catre expertul tehnic, acesta a comunicat ca la stabilirea valorii de 20 EURO/mp. a avut in vedere criteriile prevazute in Buletinul documentar editat de Corpul Expertilor Tehnici din Romania din martie 2006 si ca in fapt, valoarea reala a unui metru patrat este de 25 EURO/mp.
Din situatia de fapt expusa mai sus, tribunalul retine ca dovedite si relevante solutionarii cauzei urmatoarele elemente: terenul dobandit de reclamant, alaturi de autorii sai, prin contractul de vanzare cumparare, in limitele materiale identificate de catre expert a fost expropriat in baza decretului nr. 494/1969; in prezent, terenul expropriat este ocupat de mai multe constructii apartinand paratelor; reclamantul a formulat notificare in baza Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat despagubiri pentru aceste teren; pana la data introducerii prezentei cereri de chemare in judecata notificarea nu a fost solutionata in nici un mod de catre parate.
In sedinta publica din 7 ianuarie 2010, instanta a pus in discutie lipsa capacitatii procesuale a paratei Sectia Drumuri Nationale V., chemata distinct in judecata de catre reclamant, iar in sedinta publica din 2 februarie 2010 a pus in discutie aplicabilitatea in cauza a prevederilor art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, fata de constatarea ca la momentul intrarii in vigoare a acestei legi notificarea formulata de reclamant nu fusese solutionata.
Analizand cu prioritate exceptia, fata de prevederile art. 137 alin. 1 din Codul de procedura civila, tribunalul o apreciaza ca fiind intemeiata.
Astfel, raportul juridic dedus prezentei judecati este intemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, care reglementeaza raporturile dintre fostii proprietari ai imobilelor preluate abuziv de catre stat si detinatorii acestor imobile, astfel cum sunt enumerati de art. 21 alin. 1 din lege, respectiv  regii autonome,  societati  sau companii nationale,  societati  comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar,  organizatii cooperatiste sau  orice alta persoana juridica de drept public.
Potrivit capitolului 2 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, unitatile detinatoare constau in entitatile cu personalitatea juridica care exercita in numele statului dreptul de proprietate publica sau privata cu privire la un bun care formeaza obiectul legii, fie entitatile cu personalitate juridica in patrimoniul carora se gaseste un asemenea bun.
Rezulta ca  raporturile reglementate de Legea nr. 10/2001 se leaga intre persoana indreptatita si persoana juridica, respectiv subiectul de drept care are personalitate juridica.
In speta, fata de prevederile art. 1 alin. 2, 3 si 4 din O.U.G. nr. 84/2003 privitoare la infiintarea C.N.A.D.N.R. S.A., personalitate juridica are numai aceasta companie, nici o alta subunitate din subordinea ei, inclusiv directiile regionale, neavand personalitate juridica.
In consecinta, parata Sectia Drumuri Nationale chemata distinct in judecata nu are capacitate procesuala de folosinta.
Sustinerea reclamantului potrivit careia in privinta acestei sectii ar fi aplicabile prevederile art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila, in conformitate cu care asociatiile si societatile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate daca au organe proprii de conducere, nu este intemeiata, intrucat textul legal instituie o exceptie si este astfel de stricta interpretare. Parata S.D.N. constituie o subdiviziune sau subunitate a societatii cu personalitate juridica care, potrivit art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 84/2003, face parte din organizarea societatii si nu o "societate" in sensul art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Prin urmare, tribunalul va admite exceptia lipsei capacitatii de folosinta a paratei S.D.N. Valcea si va respinge actiunea formulata in contradictoriu cu aceasta parata pentru lipsa capacitatii procesuale.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul, pe baza situatiei de fapt expusa anterior, retine in primul rand ca terenul in litigiu, ce a apartinut reclamantului, respectiv autorilor acestuia, a fost expropriat cu incalcarea prevederilor art. 12 din Constitutia din anul 1965, in vigoare la momentul exproprierii, care dispuneau ca terenurile si constructiile se pot expropria numai pentru lucrari de interes obstesc si cu plata unei juste de despagubiri. Nici din cuprinsul decretului de expropriere, nici din probele administrate in cursul judecatii nu rezulta ca pentru terenul expropriat s-a platit o despagubire.
Din acest motiv, tribunalul apreciaza ca terenul in litigiu formeaza obiectul Legii nr. 10/2001, incadrandu-se in situatia prevazuta de art. 2 lit. i din aceasta lege.
Intrucat terenul este ocupat functional de constructii, astfel dupa cum reclamantul a sustinut atat la momentul formularii notificarii prin care a solicitat despagubiri, cat si ulterior cu ocazia formularii cererii de chemare in judecata si dupa cum rezulta din raportul de expertiza intocmit in cauza.
In consecinta, pentru acest teren nu se putea aplica regula restituirii in natura, care rezulta din ansamblul prevederilor Legii nr. 10/2001, ci masura reparatorie prin echivalent, in sensul art. 11 alin. 4 din lege.
In acest sens, tribunalul retine ca in urma notificarii formulate de catre reclamant, parata cu personalitate juridica, respectiv C.N.A.D.R. S.A., era obligata, potrivit art. 26 din lege, sa emita dispozitie motivata, in termenul prevazut de art. 25 alin. 1, respectiv 60 de zile de la momentul inregistrarii notificarii, sa acorde persoanei indreptatite in compensare alte bunuri sau servicii (ceea ce nu s-a solicitat in speta) ori sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale.
Cu privire la modul de solutionare a notificarii formulata de reclamant, tribunalul constata ca intre momentul formularii notificarii si introducerea cererii de chemare in judecata, procedura de stabilire si plata a despagubirilor a fost modificata prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care a devenit aplicabil la momentul intrarii sale in vigoare si ca la momentul introducerii prezentei cereri de chemare in judecata si cu atat mai mult la momentul anterior al intrarii in vigoare a Legii nr. 247/2005, notificarea nu fusese solutionata.
Acestei situatii ii sunt aplicabile prevederile art. 16/2 din titlul mentionat, potrivit carora "notificarile formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare care nu au fost solutionate in sensul aratat la alin. (1) pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, insotite de deciziile/dispozitiile emise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor, a cererilor de retrocedare sau, dupa caz, ordinelor conducatorilor administratiei publice centrale continand propunerile motivate de acordare a despagubirilor, dupa caz, de situatia juridica actuala a imobilului obiect al restituirii si de intreaga documentatie aferenta acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele constructii demolate depuse de persoana indreptatita si/sau regasite in arhivele proprii, in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a deciziilor/dispozitiilor sau dupa caz, a ordinelor."
Potrivit prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, procedura de stabilire a despagubirilor se desfasoara in fata comisiei centrale, iar deciziile acesteia, inclusiv sub aspectul cuantumului despagubirilor, pot fi contestate in justitie, potrivit Legii contenciosului administrativ.
In raport de considerentele anterioare, tribunalul apreciaza ca cererea dedusa prezentei judecati este intemeiata numai in limitele obligarii paratei la emiterea deciziei continand propunerea de acordare a despagubirilor - parte  a procedurii de stabilire a acestor despagubiri. In prezenta art. 16 alin. 2, citat mai sus, instanta in aceasta faza nu poate analiza decat indreptatirea reclamantului la primirea de despagubiri pentru terenul expropriat si nu poate dispune obligarea unitatii detinatoare la plata acestor despagubiri.
Aceasta concluzie nu constituie o incalcare a limitelor judecatii astfel cum rezulta din cererea de chemare in judecata, intrucat procedura de stabilire si plata a despagubirilor, care se finalizeaza cu recunoasterea dreptului reclamantului la despagubiri, in cuantumul prevazut de actul final al procedurii, implica si anumite obligatii legale pentru entitatea investita cu solutionarea notificarii.
De asemenea, aceasta concluzie nu constituie o incalcare a principiului liberului acces la justitie, reglementat constitutional si a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat in toate fazele procedurii si in legatura cu toate obligatiile ce revin institutiilor implicate legea recunoaste posibilitatea reclamantului de a apela la justitie. Astfel cum a statuat Curtea europeana a drepturilor omului in numeroase hotarari, in interpretarea art. 6 din Conventie, dreptul de acces la justitie nu este un drept absolut, el putand fi supus unor limitari, cu conditia ca limitarile sa nu afecteze dreptul in esenta lui. Ori, astfel cum s-a retinut anterior, in toate fazele procedurii si in legatura cu toate obligatiile legale, legea reglementeaza posibilitatea persoanei interesate de a apela la justitie, chiar daca aceasta posibilitate se materializeaza in reguli de procedura  diferite.
Pentru considerentele anterioare, tribunalul, in baza art. 26 din Legea nr. 10/2001 si a art. 16 alin. 2 din Tiltul VII din Legea nr. 247/2005, va obliga pe parata C.N.A.D.R. S.A. sa emita decizie privind acordarea in favoarea reclamantului a despagubirilor pentru terenul identificat de expertul desemnat in cauza, stabilite in raport de valoarea de piata a imobilului.

Tribunalul Valcea, sentinta civila nr. 76 din 2 februarie 2010