Contract de inchiriere spatiu comercial.Evacuare.

Contract de inchiriere spatiu comercial.Evacuare.

Cand intre locator si locatar nu exista un contract scris si semnat de ambele parti, este in afara oricarui dubiu ca prin folosirea spatiului comercial de catre locatar si prin achitarea chiriei intre parti au existat raporturi comerciale contractuale.
In lipsa termenului locatiunii determinat prin conventia partilor, contractul ia sfarsit prin denuntarea unilaterala de catre parti, cu conditia respectarii termenului de preaviz-art.1436 Cod civil, conditie respectata de catre reclamanta, asa cum s-a subliniat mai sus.
Imprejurarea relevata de parata, in sensul primirii in continuare a chiriei de catre reclamanta, nu conduce la ideea existentei, la data introducerii cererii, a unor raporturi juridice contractuale valabile.

Sentinta nr.225 din 03 februarie 2010 a Tribunalului Valcea, Sectia Comerciala La data de 15.07.2009 reclamanta CONSUMCOOP L-SOCIETATE COOPERATIVA, in contradictoriu cu parata IF ZM, prin reprezentant legal Z M,  a solicitat instantei sa dispuna evacuarea paratei din spatiul de vanzare si depozit materiale  de 120 mp din satul Gageni.
In motivare s-a aratat ca la data de 3.04.2008 a convenit cu parata sa inchirieze spatiul descris mai sus, contract redactat de catre reclamanta, dar care nu a fost insusit prin semnatura de catre parata.
In aceste conditii, reclamanta considera ca parata ocupa spatiul in calitate de detentor precar, avand in vedere ca nu exista intre parti un contract de inchiriere valabil incheiat.
Prin urmare, se solicita admiterea cererii si evacuarea paratei din spatiul mentionat in cerere.
Prin intampinare s-a solicitat respingerea cererii, deoarece parata nu a ocupat abuziv spatiul comercial in litigiu, ci in baza contractului depus chiar de catre reclamanta.
Semnatura despre care face vorbire reclamanta , in opinia paratei, nu este o conditie ad validitatem pentru existenta conventiei dintre parti, mai ales avand in vedere  imprejurarea ca acest contract a fost pus in executare de catre parti, prin achitarea chiriei de catre parata si predarea de catre reclamanta a spatiului comercial.
Analizand actele dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
La data de 3.04.2008, reclamanta a redactat contractul de inchiriere nr.39, in baza caruia a inchiriat paratei spatiul de 120 mp, denumit "Spatiu vanzare si depozitare materiale" de pe raza localitatii Ladesti.
Termenul inchirierii a fost stabilit de 10 luni, incepand cu luna decembrie 2008, cu posibilitatea prelungirii prin acordul partilor, tacita relocatiune nefiind posibila-art.3.
Pretul chiriei a fost stabilit de 500 lei/mp lunar.
Contractul a fost insusit prin semnatura si aplicarea stampilei numai de catre locatoarea reclamanta.
Din luna decembrie, parata a achitat  cu titlu de chirie suma de cate 1.500 lei, asa cum rezulta din chitantele sub semnatura privata depuse de catre parata, chirie achitata inclusiv pentru luna ianuarie 2010.
La data de 5.05.2009, reclamanta a emis notificare catre parata, in vederea eliberarii spatiului ocupat, in termen de 3 zile de la primirea notificarii, pentru folosirea fara temei a acestuia si pentru plata cu intarziere a facturilor emise, cu obligatia achitarii penalitatilor de intarziere, conform contractului de inchiriere nr.39/3.04.2008.
Cum parata nu a eliberat spatiul in litigiu, reclamanta a inteles sa formuleze, la data de 15.07.2009, prezenta actiune.
Analizand actele dosarului, instanta a constatat ca actiunea reclamantei este intemeiata, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Locatiunea este un contract consensual, care se incheie prin acordul tacit sau expres al partilor, fara vreo formalitate.
Cand intre locator si locatar nu exista un contract scris si semnat de ambele parti, este in afara oricarui dubiu ca prin folosirea spatiului comercial de catre locatar si prin achitarea chiriei intre parti au existat raporturi comerciale contractuale.
In speta, intre parti au existat aceste raporturi comerciale, atata vreme cat spatiul comercial din litigiu a fost folosit de catre parata, in schimbul unei chirii lunare, in cuantumul mentionat in contractul depus de catre reclamanta.
Aceste raporturi contractuale au incetat insa, anterior introducerii cererii de chemare in judecata.
Astfel, in ceea ce priveste durata contractului, insasi parata a invocat drept valabile clauzele contractului de inchiriere depus de reclamanta.
Prin contractul sus-mentionat, partile au stabilit ca durata acestuia a fost de 10 luni incepand cu luna decembrie 2008, fara posibilitatea tacitei relocatiuni.
In aceste conditii, fiind exclusa tacita relocatiune, contractul dintre parti se considera desfacut prin efectul expirarii termenului, reclamanta manifestandu-si vointa de a nu reinnoi contractul, prin notificarea emisa la data de 5.05.2009.
In subsidiar, chiar daca  nu s-ar da eficienta juridica acestei clauze, in lipsa termenului locatiunii determinat prin conventia partilor, contractul ia sfarsit prin denuntarea unilaterala de catre parti, cu conditia respectarii termenului de preaviz-art.1436 Cod civil, conditie respectata de catre reclamanta, asa cum s-a subliniat mai sus.
Imprejurarea relevata de parata, prin intampinare, in sensul primirii in continuare a chiriei de catre reclamanta nu conduce la ideea existentei, la data introducerii cererii, a unor raporturi juridice contractuale valabile.
Reclamanta a acceptat chiria pentru a nu-si mari prejudiciul produs prin neplata ei si intarzierea platii, aflandu-ne astfel in prezenta unei simple tolerari a folosintei de catre locatar a spatiului inchiriat, iar  nu a recunoasterii de catre reclamanta a valabilitatii titlului de locatiune invocat de catre parata.
Fata de cele aratate mai sus, in temeiul art.480 Cod civil, conform carora "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege.", cererea a fost admisa, asa cum a fost formulata, in sensul dispunerii evacuarii paratei din spatiul din litigiu.