Executarea silita asupra patrimoniului asociatilor cu raspundere nelimitata in caz de faliment.

     Executarea silita asupra patrimoniului asociatilor cu raspundere nelimitata in caz de faliment.
     Pe masura incasarii sumelor din executarea silita executorul judecatoresc este obligat sa vireze aceste sume in contul averii debitoarei  indicat de catre lichidator. Distributia ulterioara a acestor sume reprezinta o operatiune specifica procedurii falimentului , reglementata ca atare de dispozitiile art. 121-123 din Legea nr. 85/2006 si care atat timp cat procedura este in curs reprezinta o atributie exclusiva a lichidatorului. ( sent. Nr. 1070 din 5 oct. 2009).

     Prin cererea inregistrata la 3 sept. 2009 in dosarul nr. 13/90/2000 executorul judecatoresc R M. a solicitat instantei sa-i comunice tabelul definitiv consolidat al creditorilor in vederea distribuirii sumei rezultate in urma vanzarii bunurilor apartinand asociatilor debitoarei SC S  SNC RM.-VALCEA. De asemenea s-a solicitat instantei sa comunice daca procedura a fost inchisa pentru a putea proceda la distribuirea sumei conform art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul a solicitat respingerea cererii aratand ca executorul judecatoresc trebuie sa vireze sumele obtinute din executarea silita asupra averii asociatilor in contul averii debitoarei iar distributia trebuie sa se realizeze de catre lichidator conform art. 123 din legea nr. 85/2006.
De altfel aceasta obligatie a executorului judecatoresc a fost stabilita in mod irevocabil prin sentinta nr. 6246/10 nov. 2008 pronuntata in dosarul nr.354/288/2008 si prin decizia nr. 897/11 iunie 2009 pronuntata in recurs in acelasi dosar insa executorul judecatoresc refuza executarea acestor hotarari.
Din probele administrate tribunalul constata nefondata cererea executorului judecatoresc.
Scopul procedurii insolventei asa cum este definit de art. 3 din Legea nr. 85/2006 este acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa.
          Sursa principala a obtinerii sumelor necesare acoperirii pasivului este averea debitorului respectiv valorificarea activului patrimonial al acestuia (inclusiv creantele impotriva debitorilor falitei care fac parte tot din activul patrimonial).
In caz de insuficienta a activului patrimonial Legea nr. 85/2006 prevede doua surse suplimentare si anume sume atrase din angajarea raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere in conditiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 precum si sume obtinute in temeiul art. 126 din aceeasi lege.
Potrivit art. 126 din Legea nr. 85/2006 in cazul in care bunurile care alcatuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societati in nume colectiv sau in comandita nu sunt suficiente pentru plata creantelor inregistrate in tabelul definitiv consolidat de creante, impotriva grupului sau a societatii judecatorul-sindic va autoriza executarea silita, in conditiile legii, impotriva asociatilor cu raspundere nelimitata sau, dupa caz, a membrilor, pronuntand o sentinta definitiva si executorie, care va fi pusa in executare de lichidator, prin executor judecatoresc.
Dupa cum se observa scopul executarii silite impotriva asociatilor cu raspundere nelimitata il constituie  plata creantelor inregistrate in tabelul definitiv consolidat.
Hotararea de autorizare a executarii silite este pusa in executare de catre lichidator prin intermediul executorului judecatoresc.
Ca atare raportul juridic de drept procesual executional se naste intre lichidator ca titular al cererii de executare si executorul judecatoresc care are obligatia de a aduce la indeplinire executarea silita. Creditorii nu sunt parti in acest raport executional; este adevarat ca lichidatorul actioneaza ca un reprezentant al masei credale insa legea ii ofera aceasta calitate de titular al cererii de executare.
Asa fiind, pe masura incasarii sumelor din executarea silita executorul judecatoresc este obligat sa vireze aceste sume in contul averii debitoarei  indicat de catre lichidator. Distributia ulterioara a acestor sume reprezinta o operatiune specifica procedurii falimentului , reglementata ca atare de dispozitiile art. 121-123 din Legea nr. 85/2006 si care atat timp cat procedura este in curs reprezinta o atributie exclusiva a lichidatorului. Mai mult distributia reprezinta o operatiune ce poate fi contestata in cadrul procedurii iar competenta de solutionare a contestatiilor apartine judecatorului sindic.
Or, daca distributia ar fi realizata de executorul judecatoresc s-ar ajunge ca eventualele contestatii la distributie sa fie solutionate de catre instantele de drept comun pe calea contestatiei la executare prevazuta de art. 399 din codul de procedura civila incalcandu-se competenta materiala a instantelor in raport de legea speciala aplicabila atat timp cat procedura este in curs.
In cererea sa executorul judecatoresc face trimitere la dispozitiile art. 142 din Legea nr. 85/2006 solicitand instantei sa comunice daca procedura insolventei a fost inchisa pentru ca executorul sa procedeze la repartitia sumelor.
Instanta constata in primul rand ca textul art. 142 alin. 2  se refera la o alta situatie respectiv cea a raspunderii angajata in temeiul art. 138 din legea nr. 85/2006 si in al doilea rand ca textul art. 142 trebuie coroborat  cu cel al art. 140 din aceeasi lege si care constituie regula in ce priveste atragerea sumelor din angajarea raspunderii membrilor organelor de conducere.
Potrivit art. 140 din Legea nr. 85/2006  sumele depuse potrivit dispozitiilor art. 138 alin. (1) vor intra in averea debitorului si vor fi destinate, in caz de reorganizare, completarii fondurilor necesare continuarii activitatii debitorului, iar in caz de faliment, acoperirii pasivului.
Iar potrivit art. 142 din aceeasi lege executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. (1) se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila.
     Dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile prezentei legi, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator.
Din coroborarea celor doua texte de lege rezulta ca daca executarea silita are loc in cursul procedurii sumele obtinute intra in averea debitoarei.
Numai in situatia in care procedura a fost inchisa distributia se realizeaza de catre executorul judecatoresc; acest caz reprezinta o exceptie si se justifica prin aceea ca procedura fiind inchisa si lichidatorul descarcat de atributii, repartitia nu mai este posibila in cadrul dosarului de insolventa.
Cu alte cuvinte atat timp cat o procedura de insolventa este in curs orice suma destinata acoperirii pasivului si care este atrasa prin actiunile prevazute de art. 126 si 138 din Legea nr. 85/2006 este supusa distribuirii in cadrul procedurii de catre lichidator sub controlul judecatorului sindic.
Fata de aceste considerente de fapt cererea executorului judecatoresc de a comunica tabelul creditorilor in vederea distributiei sumelor rezultate din executarea silita asupra averii asociatilor urmeaza a fi respinsa