solutionare contestatie

Dosar nr. 85./89/2007 rejudecare - solutionare contestatie 
R O M A N I A

TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA  Nr. 737/2011
Sedinta publica de la 23 Februarie 2011
Instanta constituita din:
PRESEDINTE PETRUS CIPRIAN DIACONARU
Grefier MARIANA MINCIU

Pe rol, la ordine,  fiind - in rejudecare - solutionarea contestatiei  formulata de reclamantii  B N    B E  , B  T  , A  E si T C  toti prin procurist  B  N,   in contradictoriu cu paratii   Uniunea Judeteana  a Cooperatiei  de Consum  Vaslui in  numele si pentru  Cooperativa  de Consum  Oltenesti - Cretesti cu sediul  in Vaslui, Statul  Roman prin Ministerul Finantelor Publice si  Unitatea Administrativ Teritoriala -  Comuna Costesti, avand ca obiect  anularea  deciziei emise  la data de 16.04.2002 de catre Federalcoop  Vaslui - absorbita  prin fuzionare  de  catre Cooperativa de Consum  Oltenesti -Cretesti, pentru solutionarea  notificarii formulate  in baza dispozitiilor  Legii nr. 10/2001  si a deciziei  nr. 44/14.11.2002 emisa de  Cooperativa de consum  Deleni.
                      La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, s-a constatat lipsa partilor.
Procedura de citare  legal indeplinita.
Mersul dezbaterilor si concluziile partilor au fost consemnate in incheierea de sedinta din data de 16.02.2011, care face parte integranta din prezenta sentinta si cand  pentru a da posibilitatea  reclamantilor  sa  depuna concluzii sau note scrise,   s-a amanat   pronuntarea cauzei, astazi, 23 februarie 2011, dandu-se sentinta  de fata.
INSTANTA
Deliberand asupra  contestatiei de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 2553/2002,  contestatorul B T.Pa solicitat in contradictoriu cu intimata F Vaslui  , anularea deciziei emise la data de 16.04.2002 de catre F Vaslui, decizie ce vizeaza restituirea in natura a suprafetei de 2327 mp, din care 1648 mp detinut de Cooperativa Deleni si 679 mp detinut de P N.
In motivarea plangerii, contestatorul a invederat ca decizia atacata este nelegala, in conditiile in care a facut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul a carui restituire o solicita, dar si a faptului ca sechestrul asupra acestuia a  fost instituit datorita arestarii sale si nu pentru ca nu ar fi achitat impozitul.
Intimata, legal citata, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata.Pe parcursul solutionarii cauzei in prima instanta a survenit decesul lui B T.P fiind introdusi in cauza succesorii acestuia BP.N, B E, A E, B P.T si T C.
In urma probatoriului administrat, prin sentinta civila nr.992/2003 a Tribunalului Vaslui, s-a respins actiunea ca neintemeiata.
In urma probatoriului administrat, prin sentinta civila nr.992/2003 a Tribunalului Vaslui, s-a respins actiunea ca neintemeiata, retinand ca, terenul in litigiu nu a fost preluata in mod abuziv de Cooperativa de consum Deleni ci, acesta a fost achizitionat la licitatie publica de Intreprinderea de industrie locala "Vasile Roaita" iar ulterior fiind donat intimatei, aceasta din urma intrand in posesia imobilului cu buna credinta . Se retine de asemenea ca,  statul datoreaza contestatorului masuri reparatorii prin echivalent in conditiile art. 24, 26, 30, 31, capitolele IV si V din Legea nr.10/ 2001, precum si ale Hotararii Guvernului nr.998/ 2003 insa acesta nu a nu a sesizat instanta conform art. 31 alin 2 din legea nr. 10/2001.
Urmare a apelului declarat de catre mostentitorii contestatorului, prin decizia nr. 70 din 3 octombrie 2003 a Curtii de Apel Iasi a fost admis apelul declarat de B P.N si a dispus restituirea a suprafetei de 481 mp identificata prin raportul de expertiza intocmit de expertul Marcu E. Nicusor cu obligarea paratului la plata de despagubiri banesti pentru diferenta de suprafata de 519 mp, fiind mentinute dispozitiile din decizie privind respingerea despagubirilor solicitate pentru moara demolata.
Pentru a pronunta aceasta decizie Curtea de Apel Iasi a retinut ca terenul in suprafata de 1000 mp, proprietatea autorului B T.P a fost predat Sfatului Popular al comunei Costesti de catre Intreprinderea Economica "Vasile Roaita", potrivit procesului - verbal din 8 august 1961 si in temeiul deciziei nr. 229/1961 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Raion Vaslui  si ca aceasta suprafata de teren facea parte din suprafata de 3095 mp atribuita ulterior prin decizia nr. 1012/23 noiembrie 1965 a Sfatului Popular Reg. Iasi, in folosinta fara termen si fara plata, Uniunii Regionale a Cooperatiei de Consum Iasi.
Instanta de control judiciar a constatat ca terenul preluat abuziv a ramas in proprietatea statului, facand obiectul administrarii operative directe exercitate de Comitetul executiv al Sfatului Populat al comunei Costesti fiind transmis in folosinta, fara termen si fara plata, cooperativei de consum in vederea edificarii magazinului satesc, apreciind totodata ca suprafata de 481 mp, identificata prin culoare verde in anexa nr.2 a raportului de expertiza poate fi restituita in natura, deoarece este libera de constructii si nu afecteaza aprovizionarea, depozitarea si buna functionare a magazinului satesc.
Decizia Curtii de Apel Iasi a fost atacata cu recurs de catre  F Vaslui astfel ca,  prin decizia nr.3792/2006 Inalta Curte de Casatie si Justitie a  admis recursul si a casat atat decizia recurata cat si sentinta pronuntata in cauza de Tribunalul Vaslui .
In motivarea deciziei de casare, instanta suprema, retinand  dispozitiile art.20 alin 4 din Legea 10/2001, in forma in care acest act normativ era in vigoare la data emiterii Deciziei din 16 aprilie 2002 F Vaslui, a Deciziei nr.44 din 14 noiembrie 2002 a Cooperativei de Consum Deleni , a statuat ca, interpretarea sistematica a dispozitiilor art.20, conduce la concluzia ca, atunci cand notificarea vizeaza un bun detinut de o organizatie cooperatista, exista o optiune intre a cere restituirea in natura si restituirea prin echivalent. Cu privire la acest ultim tip de masura reparatorie, Legea nr.10/2001 prevedea, in forma sa initiala, posibilitatea acordarii de despagubiri banesti, posibilitate care nu mai este recunoscuta de legislatia in vigoare. In continuarea motivarii, instanta de recurs arata ca, vine in contradictie cu aceste dispozitii ale legii precizarea facuta in normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr.498/2003 ( pct. 20.8) in sensul ca, in ipoteza aratata, legiuitorul ar fi inteles sa instituie o exceptie de la principiul restituirii in natura, prevazand exclusiv solutia reparatiei prin echivalent. Pentru acest motiv, Inalta Curte nu a putut lua in considerare dispozitiile de la pct. 20.8 alin.(1), invocate de recurenta-parata spre a argumenta nelegalitatea deciziei Curtii de Apel Iasi sub aspectul restituirii in natura a unei parti din terenul preluat abuziv.
In ceea ce priveste, solutia obligarii, in temeiul art. 20 alin.( 4) din lege, a unitatii cooperatiste la plata de despagubiri banesti, instanta suprema invedereaza ca se impune, cu titlu de principiu, interpretarea notiunii de "detinator", in sensul Legii 10/2001, iar cu aplicare la speta, stabilirea persoanei careia ii poate fi atribuit un asemenea statut, aspect esential pentru determinarea situatiei juridice a imobilului. Se arata in considerentele deciziei de casare ca, desi instanta de apel a constatat ca "terenul preluat abuziv a ramas in proprietatea statului", iar "terenul solicitat de reclamant in baza Legii 10/2001 este detinut in folosinta conform Deciziei nr.1012/1965 si nu in proprietate" ( fila 7 din decizia recurata ),  in realitate, niciunul din inscrisurile aflate la dosarul cauzei nu sustine concluzia la care a ajuns instanta de apel in privinta titularului dreptului de proprietate asupra imobilului, iar faptul ca o asemenea concluzie este insusita de parati si reiterata prin motivele de recurs nu valoreaza proba in acest sens.
Pe de alta parte, potrivit adresei nr. 1732/04.11.2002 emise de Primaria comunei Costesti si depuse la fila 55 a dosarului solutionat de Tribunalului Vaslui, in prima instanta, "dupa predarea suprafetei de 3095 mp, conform Deciziei nr.1012/1965, Primaria comunei Costesti, judetul Vaslui nu mai gestioneaza acest teren trecand in folosinta Cooperativei de Consum Deleni, inca din acea perioada". In aceeasi adresa se adauga ca imobilul nu figureaza " in inventarierea domeniului privat al comunei", dar o astfel de mentiune nu este suficienta in a exclude apartenenta la domeniul privat local intrucat inventarierea este o operatiune de natura "tehnica", iar nu una juridica in sensul de a avea efect constitutiv de proprietate. Ca despagubirea mentionata la art.20 alin.(4) din lege urmeaza sa fie suportata de uniunea cooperatista insasi o arata normele metodologice de aplicare a legii, conform carora ( pct.20 alin.2) organizatia cooperatista are obligatia " sa negocieze cu persoana indreptatita valoarea masurilor reparatorii, pe care le va suporta din fondurile sale".
Concluzioneaza instanta de control judiciar  ca despagubirile pentru imobilul detinut de o unitate cooperatista nu ar putea fi pretinse de la aceasta decat daca ar avea calitatea de proprietar, nefiind de conceput ca o lege, indiferent de natura ei reparatorie, sa oblige o entitate a plati echivalentul unui bun de care nu ar putea continua sa profite decat ca un simplu detentor precar.
Cat priveste motivul de recurs privitor la neindividualizarea suprafetei de teren pentru care s-au acordat despagubiri, instanta de recurs l-a privit ca nefondat de vreme ce, suprafata de 519 mp nu a facut obiectul unei restituiri in natura, caz in care critica ar fi avut substanta, iar calculul facut de expert a constat intr-o operatie de inmultire avand la baza valoarea metrului patrat de teren in zona respectiva, valoare privita ca unitara pentru intreaga suprafata.
Instanta de recurs a dispus rejudecarea cauzei de catre  Tribunalul Vaslui intrucat examinarea situatiei juridice a imobilului in vederea determinarii persoanei juridice care are calitatea de proprietar a imobilului si care, pe acest temei a urmat sa suporte despagubirile banesti, a trebuit sa se faca in respectul dublului grad de jurisdictie, ceea ce a impus reluarea procesului de la faza judecatii in prima instanta dispunand ca, tribunalul sa examineze situatia juridica tinand seama de dispozitiile Legii nr.10/2001 in forma in care acestea erau in vigoare la data emiterii deciziei de respingere a cererii de restituire si a sesizarii instantei judecatoresti cu contestatia formulata de persoana indreptatita , caci modificarile legislative survenite acestui moment, asa cum este cazul dispozitiilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu pot avea vreo inraurire asupra proceselor in curs de judecata decat in masura in care persoana indreptatita opteaza explicit in acest sens.  Totodata, s-a dispus ca, la rejudecarea in fond a cauzei sa fie avuta in vedere reorganizarea prin care a trecut recurenta-parata dupa declararea recursului, astfel ca, in numele si pentru Cooperativa de Consum Oltenesti-Cretesti, care a absorbit Cooperativa de Consum Deleni, va fi citata Uniunea Judeteana a Cooperatiei de Consum Vaslui.
Dupa casare, cauza a fost inregistrata la Tribunalul Vaslui sub nr. 85/89/2007 la data de 10.01.2007 , ocazie cu care, B N si-a modificat pretentiile initiale, solicitand restituirea suprafetei de 3095 mp teren situat in localitatea Costesti, comuna Costesti precum si a cladirii aferente.
Prin sentinta civila nr. 1268 din 2 noiembrie 2007 a Tribunalului Vaslui a fost admisa actiunea, a fost anulata decizia emisa la data de 16.04.2002 de catre F Vaslui, fiind obligata intimata sa restituie contestatorului suprafata de 454 mp precum si sa propuna contestatorului acordarea de despagubiri  pentru diferenta de 3494 mp .
Sentinta astfel pronuntata a fost desfiintata in apel de Curtea de apel Iasi, prin decizia nr. 107 din 18 iunie 2008, determinat de faptul ca,  desi prin decizia instantei supreme s-a retinut ca se impunea citarea in cauza a Uniunii Judetene  a Cooperatiei de Consum Vaslui, actiunea a fost admisa  in contradictoriu cu F Vaslui, desi aceasta nu mai era parte in proces.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata  sub nr. nr. 85./89/2007 iar prin sentinta civila nr.  227 din 24.02.2009 Tribunalul Vaslui a respins actiunea retinand ca in primul rand ca, doar   decizia emisa de F Vaslui la data de 16.04.2002  si decizia nr.44/ 14.11.2002 emisa de Cooperativa de Consum Deleni facobiectul analizei, instanta fiind investita exclusiv cu verificarea legalitatii acestora.
In al doilea rand, Tribunalul a retinut ca, din analiza probatoriului administrat in cauza, rezulta ca imobilul nu a fost preluat in mod abuziv, acesta fiind  scos la vanzare ca urmare a neplatii impozitului pe anul 1959, iar incuviintarea vanzarii s-a solicitat in baza Deciziei 224/1951. Se retine ca, autorul reclamantilor, B T.P nu a fost in imposibilitatea de a achita impozitul pe anul 1959, chiar daca in 1952 a fost arestat deoarece la  data de 05.03.1953 fusese eliberat, asa incat pana in 1958 trecusera 5 ani, perioada in care moara putea functiona, si astfel sa se achite datoriile catre stat.
Tribunalul a mai constatat  ca imobilul pentru care reclamantii solicita restituirea nu se incadreaza in dispozitiile  art.2 al.(1) lit. "d" din Legea 10/2001deoarece,  preluarea imobilului s-a facut in mod valabil, pronuntandu-se o hotarare de incuviintare a vanzarii imobilului aflat in proprietatea debitorului, care a asigurat premisele pentru pierderea dreptului de proprietate prin vanzare iar debitorului fiindu-i data posibilitatea de a achita suma datorata si s-a respectat si dispozitia art. 4 din Decizia 224/1951 care excepta de la urmarirea silita pentru neplata impozitelor , casa de locuit cu anexele sale, locuite efectiv de debitor impreuna cu familia sa. Ori, imobilul vandut reprezenta o moara cu terenul aferent, care nu constituia casa de locuit a debitorului si a  familiei sale.
In subsidiar,  analizand si calitatea de proprietar a imobilului                luand in considerare disp.art.315 alin.1 Cod procedura civila fata de  considerentele deciziei nr. 3792/2006 a ICCJ, prin aceeasi sentinta s-a retinut  ca, din actele depuse la dosar rezulta ca Uniunea Judeteana a Cooperatiei de Consum Vaslui, in numele si pentru Cooperativa de Consum Oltenesti -Cretesti nu este proprietara suprafetei de 3095 mp din comuna Costesti si ca terenul nu face parte din domeniul public sau privat al comunei Retinandu-se ca din moment ce dreptul de administrare pe care parata il are isi are originea in dreptul de proprietate publica , el va avea aceleasi caractere juridice ca si acesta, este un drept inalienabil, imperceptibil si insesizabil, astfel ca, tribunalul a apreciat ca Uniunea Judeteana a Cooperatiei de Consum Vaslui nu are calitatea de detinator al bunului pentru care reclamantii solicita restituirea, respectiv imobil, constand in moara si terenul aferent, asa incat si din acest punct de vedere actiunea formulata apare ca fiind neintemeiata.
?i aceasta sentinta a fost desfiintata de Curtea de apel Iasi, prin decizia nr. 160 din 23 octombrie 2009, instanta de control judiciar retinand ca  detinatorul imobilului in litigiu  este Statul Roman ca titular al dreptului de proprietate, astfel incat, in temeiul art. 9 din Legea nr. 10/2001, raportat la  capitolul II alin 1 din HG nr. 250/2007 s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Vaslui .
In aceasta ultima rejudecare, reclamantii si-au precizat din nou actiunea, chemand in judecata, in calitate de parati si Statul Roman  prin Ministerul Finantelor si Unitatea Administrativ Teritoriala - Comuna Costesti iar la termenul din 19 mai 2010, instanta din oficiu, a dispus efectuarea unei expertize topometrice si a incuviintat efectuarea unei expertize judiciare in constructii .
Reclamantii au mai administrat proba cu inscrisuri ( filele 69 - 72), la data de 4 octombrie 2010 fiind depus raportul de expertiza intocmit de catre  expert Hudici Gheorghe ( filele 81 - 91) iar la data de 15 decembrie 2010 raportul de expertiza topo intocmit de catre  expert Flechea Gabriel ( filele 125-130). De asemenea, reclamantii au mai depus la dosar, in copie, adresa nr. 76318/19.02.1991,emisa de Ministerul de Interne - Secretariatul General privind durata arestarii autorului lor.
Pe fondul cauzei, fata de actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Prin contractul de vindere cumparare transcris la Tribunalul Tutova sub nr. 2243 din 31 iulie 1912,  B P, autorul reclamantilor,  a dobandit dreptul de proprietate asupra unei mori, pentru ca, in anul 1919 acesta sa  cumpere, de asemene,a prin acte autentice si suprafetele de 7,16 ari  respectiv 14,20 ari teren ( filele 10 / 14 dosar nr. 2553/2002.
In perioada 01.003.19532 - 05.03.1953, autorul reclamantilor a  fost privat de libertate in baza deciziei MAI nr. 251/11.-4.1952 ( fila 32 dosar nr. 2553/2002), pentru ca  ulterior, in anul 1959 sa dispuna instituirea unui sechestru asupra morii aflate in proprietatea sa si a terenului din jur in suprafata de 1000 mp pe motiv ca nu s-au platit taxele si impozitele de catre stat.
Prin sentinta civila nr.290/ 8.03.1960 a Tribunalului Popular al Raionului Vaslui, Regiunea Iasi s-a admis actiunea formulata de Sectiunea Financiara in contradictoriu cu B T.P incuviintandu-se ca reclamanta sa faca vanzarea imobilului prevazut in procesul - verbal de sechestru nr.3 / 17.X.1959 pentru neplata impozitului in suma totala de 17436 lei, imobil format dintr-o moara taraneasca, cu terenul de 1000 mp din jurul ei ( fila 34 dosar nr. 2553/2002). Acest imobil a fost vandut Intreprinderii Economice "Vasile Roaita" Vaslui.
In baza deciziei 229/1961 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Vaslui, imobilul a fost predat Sfatului Popular al comunei Costesti, care l-a detinut pana in 1965, atunci cand moara a fost demolata iar prin  decizia nr.1012/23.XI.1965 a Sfatului Popular Regional Iasi ( fila 7 dosar nr. 2553/2002) s-a transmis in administrarea Comitetului Executiv al Sfatului Popular al comunei Costesti, Raion Vaslui in folosinta fara termen si fara plata Uniunii Regionale a Cooperativei de Consum Iasi a suprafetei de 3095 mp terne situat pe teritoriul comunei Costesti.
Acest teren este cel pentru care reclamantii solicita restituirea si pentru care in anul 1967 s-a construit magazinul universal cu bufet al Cooperativei de Consum Deleni in baza autorizatiei nr. 700 din 25 septembrie 1967( fila 6 dosar nr. 2553/2002).
In anul 2001, autorul reclamantilor a formulat o notificare ( nr. 374/18.07.2001), catre  Primaria comunei Costesti, prin care a solicitat restituirea  imobilului compus din suprafata de 1000 mp teren si moara, aceasta fiind inaintata Prefectului judetului Vaslui prin Dispozitia nr. 29/18.07.2001( filele 30-31 dosar nr. 2553/2002).
In paralel, autorul reclamantilor a formulat o notificare prin intermediul executorului judecatoresc ( nr. 136/2001 - fila 29 dosar nr. 2553/2002),  transmisa catre F Vaslui prin adresa nr. 620/02.04.2002 fila 25 dosar nr. 2553/2002) iar aceasta din urma a emis Decizia din 16.04.2002 prin care se respinge cererea formulata de B T.P privind suprafata de 1000 mp teren si moara taraneasca din comuna Costesti jud.Vaslui pe motiv ca nu are in proprietate acest imobil.
Ulterior, Cooperativa de Consum Deleni ( care primise in folosinta suprafata de 3095 mp teren care incorpora si suprafata de 1000 mp solicitati de catre B T.P prin decizia nr. 1012/1065 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Iasi) a emis decizia nr. 44/14.XI.2002 prin care au fost respinse pretentiile reclamantului.
           Dispozitii legale incidente :
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, modificata si completata : art. 2 lit. d : "    (1) In sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege: d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor masuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate" art. 10 alin 1 si alin 2 : " (1) In situatia imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost demolate total sau partial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile ramase nedemolate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. (2) In cazul in care pe terenurile pe care s-au aflat constructii preluate in mod abuziv s-au edificat noi constructii, autorizate, persoana indreptatita va obtine restituirea in natura a partii de teren ramase libera, iar pentru suprafata ocupata de constructii noi, cea afectata servitutilor legale si altor amenajari de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent" ;
HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989: art. 2.3: " 2.3. La art. 2 alin. (1) lit. d) din lege formularea "neplata impozitelor ca urmare a unor masuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate" vizeaza: arestarea persoanei pentru motive politice, deportarea acesteia pe motive politice, internare fortata in unitati sanitare, fuga din tara pentru evitarea unei pedepse ca urmare a opozitiei fata de regimul comunist, incidenta unor alte masuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate."
Decretul nr. 224/1951 privitor la urmarirea imobiliara pentru realizarea creantelor Statului: art. 1  " Urmarirea restantelor si majorarilor din impozite, taxe si alte venituri bugetare, datorate de populatie se poate face, si prin scoaterea in vanzare a bunurilor imobiliare apartinand restantierului."; art. 7 : "In cazul cand debitorul n-a achitat sumele datorate in termenul de zece zile de la inmanarea avertismentului prevazut de art. 3 din prezentul Decret, unitatea financiara care urmareste debitul va cere judecatoriei populare a locului unde este situat imobilul sa incuviinteze vanzarea".
Raportat la deciziile de casare  anterioare, urmeaza ca instanta sa stabileasca cu prioritate obiectul prezentei actiuni precum si titularul dreptului de proprietate asupra imobilului a carei restituire se solicita .
Cu privire la obiectul prezentei actiuni,  instanta retine ca aceasta priveste exclusiv legalitatea deciziei emise  la data de 16.04.2002 de catre F Vaslui, si a deciziei nr. 44 /14.11.2002 emisa de   Cooperativa de Consum Deleni, ambele referitoare la  imobilul compus din suprafata de 1000 mp teren si moara.
Este evident ca, analiza celor doua decizii  nu se poate extinde la o alta suprafata ( respectiv cea precizata de reclamanti in dosarul 85/89/2007 / fila 15), deoarece la emiterea celor doua dispozitii  entitatile emitente  au fost investite de autorul reclamantilor exclusiv cu privire la imobilul compus din suprafata de 1000 mp teren si moara prin notificarea nr. 374/18.07.2001si notificarea nr. 136/2001  ( filele 29-  30 dosar nr. 2553/2002).
Relativ la  titularul dreptului de proprietate acesta a fost stabilit prin decizia nr. 160 din 23 octombrie 2009 a Curtii de Apel Iasi ca fiind Statul Roman in timp ce unitatea cooperatista nu este decat detinatoarea acestuia, deci titulara unui drept de folosinta,  aceste statuari fiind obligatorii pentru instanta, conform art. 315 alin 1 Cod procedura civila .
Analizand intregul probator administrat in cauza, rezulta ca solutiile paratului, exprimata prin dispozitiile atacate , sunt  corecte si  legale .
Astfel, pentru a aprecia temeinica si legalitatea acestor decizii,  instanta va proceda la examinarea conditiilor ce trebuie indeplinite pentru a se putea dispune restituirea imobilului,  mai exact urmeaza a se verifica daca situatia de fapt retinuta mai sus se circumscrie dispozitiilor art. 2 lit. d din Legea nr. 10/2001 .
Din analiza dispozitiilor legale mentionate mai sus, rezulta ca, pentru a cataloga preluarea pentru neplata impozitelor ca fiind abuziva, aceasta trebuie sa fie rezultatul  unor masuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate, masuri enumerate la pct. 2.3 din HG nr. 250/2007 .
Or,  asa cum am aratat mai sus, asupra imobilului solicitat s-a instituit in prealabil un sechestru, iar incuviintarea vanzarii s-a dispus prin  sentinta civila nr.290/ 8.03.1960 a Tribunalului Popular al Raionului Vaslui, Regiunea Iasi, la cererea Sectiunii Financiare de pe langa Sfatul Popular al Raionului Vaslui   .
In aprecierea lipsei  caracterului abuziv al masurii, instanta are in vedere ca  suma pentru care s-a dispus urmarirea nu era una insignifianta fata de valoarea imobilului, acesta nefiind vandut  pentru acoperirea unei creante nesemnificative a statului, deci neaflandu-ne in situatia statuata de instanta suprema prin Decizia nr. 880 din 2 februarie 2009. 
Pe de alta parte,  nici autorul reclamantilor si nici reclamantii, dupa decesul autorului lor, nu a facut dovada veniturilor primului, pentru ca instanta, in cunostinta de cauza sa aiba certitudinea abuzului printr-o discrepanta evidenta intre  impozitul urmarit si venituri .
Totodata,  este evident ca nu ne aflam in niciuna din situatiile enumerate la pct. 2.3 din HG nr. 250/2007, deoarece detentia autorului reclamantilor a avut loc in  perioada 01.03.19532 - 05.03.1953, acesta fiind privat de libertate in baza deciziei MAI nr. 251/11.-4.1952 (adresa nr. 76318/19.02.1991,emisa de Ministerul de Interne - Secretariatul General fila 32 dosar nr. 2553/2002) si nu are nicio legatura cu  neplata impozitului.
De altfel, nu se poate retine imposibilitatea autorului reclamantilor de a achita impozitul in anul 1959 datorita detentiei, avand in vedere ca a avut la dispozitie 6 ani sa achite sumele datorate dar si imprejurarea ca, din nicio proba administrata in cauza nu rezulta ca  incuviintarea vanzarii ar avea vreo legatura cu faptele de care a fost acuzat .
De asemenea, din probatoriul administrat in cauza, nu rezulta ca autorul reclamantilor, din cauza unor imprejurari de fapt, a fost lipsit de folosinta si de dispozitia asupra bunului sau, fiind impiedicat sa isi indeplineasca obligatiile fiscale, deoarece,  o perioada anterioara de 6 ani a fost liber, astfel ca nu  sunt incidente nici  dispozitiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001.
In alta ordine de idei, masura preluarii nu poate fi considerata abuziva, in sensul prevederilor art. 2 lit. d) din Legea 10/2001, intrucat, conform art. 4 din Decretul nr. 224/1951, nu era exceptata de la urmarirea silita, nefiind vorba  casa de locuit cu anexele sale, locuita efectiv de debitor cu familia sa.
De asemenea, preluarea nu poate fi considerata abuziva intrucat s-au respectat dispozitiile art. 17 si 18 din Decretul nr. 224/1951, in sensul ca procedura nu s-a oprit odata cu  pronuntarea sentintei  civile nr.290/ 8.03.1960 a Tribunalului Popular al Raionului Vaslui ci, imobilul a fost instrainat Intreprinderii Economice "Vasile Roaita" Vaslui .  De altfel, chiar debitorul, in memoriul inregistrat sub nr. 241/68/9 mai 1968 (filele 45-46 dosar nr. 85./89/2007), arata ca nu a respectat dispozitiile art. 16 alin 4 din decret, in sensul ca, pana la momentul vanzarii nu achitase debitul, asa incat, instrainarea s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare iar imobilul predat Intreprinderii Economice "Vasile Roaita" Vaslui la 08.08.1961  (l fila 154 dosar nr. 2553/2002).
In acest sens  instanta are in vedere practica instantei supreme, retinand in acest sens doua decizii de speta al Inaltei Curti de Casatie si Justitie / sectia civila si de proprietate intelectuala, respectiv  Decizia nr. 5559 din 12 octombrie 2004 si  Decizia nr. 1543 din 1 martie 2005.
  Ramanand la practica judiciara in materie, s-a statuat de asemenea ca, o calificare a preluarii imobilului pentru neplata impozitelor catre stat ca fiind abuziva, in ipoteza prevazuta de Legea nr. 10/2001 la art. 2 alin. (1) lit. d), este conditionata de caracterul neculpabil al nerespectarii obligatiilor fiscale caz in care, reclamantul trebuie sa dovedeasca "motivele independente de vointa proprietarului", in sensul textului de lege mentionat, pentru a atrage incidenta masurilor reparatorii (Inalta Curte de Casatie si Justitie / sectia civila si de proprietate intelectuala, Decizia nr. 675 din 21 februarie 2003).
In speta,  nu s/a facut dovada caracterului neculpabil  al neplatii impozitului or, asa cum am aratat mai sus, calificarea caracterului abuziv al preluarii  pentru neplata impozitului este conditionata chiar de acest caracter neculpabil al nerespectarii obligatiilor fiscale.
In final, trebuie mentionat ca, prin solutia de respingere a contestatiei, nu se poate retine incalcarea principiului "non reformatio in pejus", raportat la decizia  nr. 70 din 3 octombrie 2003 a Curtii de Apel Iasi si la sentinta civila nr. 1268 din 2 noiembrie 2007 a Tribunalului Vaslui deoarece acestea au fost desfiintate  si prin admiterea apelului paratei deci, nu ne aflam in situatia admiterii doar a apelului reclamantilor.  Asadar, situatia reclamantilor a fost schimbata ca urmare a admiterii apelului declarat de catre parata, caz in care nu isi mai gaseste aplicarea principiul mentionat mai sus.
Pentru toate aceste considerente, urmeaza ca instanta sa respinga contestatia - avand ca obiect solutionarea anularii   deciziei emise  la data de 16.04.2002 de catre F Vaslui, care a fost  absorbita prin  fuzionare de catre Cooperativa de Consum Oltenesti - Cretesti si a deciziei nr. 44 /14.11.2002 emisa de   Cooperativa de Consum Deleni -  formulata de  BT. P si continuata  de succesorii  B N, B E, B T, A  E, T C, in contradictoriu cu  paratii Uniunea Judeteana  a Cooperatiei de Consum Vaslui, in numele si pentru Cooperativa de Consum Oltenesti - Cretesti, Statul Roman  prin Ministerul Finantelor si Unitatea Administrativ Teritoriala - Comuna Costesti .

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Respinge contestatia - avand ca obiect solutionarea anularii   deciziei emise  la data de 16.04.2002 de catre F Vaslui, care a fost  absorbita prin  fuzionare de catre Cooperativa de Consum Oltenesti- Cretesti si a deciziei nr. 44 /14.11.2002 emisa de   Cooperativa de Consum Deleni -  formulata de  B T. Psi continuata  de succesori  , in contradictoriu cu  paratii Uniunea Judeteana  a Cooperatiei de Consum Vaslui, in numele si pentru Cooperativa de Consum Oltenesti- Cretesti, Statul Roman  prin Ministerul Finantelor si Unitatea Administrativ Teritoriala - Comuna Costesti.
Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi,  23 Februarie 2011.