ucidere din culpa
(Decizie nr. 108/A din data de 05.05.2010 pronuntata de Tribunalul Vaslui)Dosar nr. 177/333/2005 - ucidere din culpa
R O M A N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA PENALA
DECIZIA PENALA NR. 108/A
Sedinta publica de la 05 Mai 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE : PARPALEA-FILIP NICOLAE
Judecator : NICULACHE LUMINITA
Grefier : BODESCU PANSELUTA
Ministerul Public reprezentat de procuror ARMEANU ELENA CRISTINA din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Vaslui
Pe rol, la ordine, se afla in curs de solutionare, se afla judecarea apelurilor penale declarate de inculpatul FEE cu domiciliul in, in stare de libertate, partile vatamate-apelante RA si TAG si de asiguratorul Societatea de Asigurare-Reasigurare A SA-Vaslui impotriva sentintei penale nr. 1404/20.11.2009 Judecatoriei Vaslui, pronuntata in dosar nr.177/333/2005
Cauza are ca obiect - infractiunea de ucidere din culpa prev. de art. 178 C. penal si vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 C.penal.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit toate partile.
Este prezent numitul Foghel Constantin, cu procura de reprezentare la dosarul de fond pentru inculpatul FEE.
Procedura legal indeplinita - fara citare parti.
Dezbaterile in prezenta cauza au avut loc in sedinta publica de la 21 aprilie 2010 si s-au consemnat in incheierea de sedinta aferenta. Din lipsa de timp pentru deliberare, s-a amanat pronuntarea pentru termenul din 27 aprilie 2010 si, ulterior, pentru termenul de azi, incheierile de sedinta de la termenele din 21 aprilie 2010, respectiv 27 aprilie 2010, facand parte integranta din prezenta decizie.
Deliberand,
T R I B U N A L U L,
Asupra apelurilor penale de fata, constata:
Prin rechizitoriul 1554/P/2001 din data de 01.06.2005 al Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui, in temeiul art. 262 pct. 1 lit. a Cod procedura penala s-a dispus punerea in miscare si trimiterea in judecata a inculpatului FEE, pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. ped. art.184 alin. 1 cu referire la alin. 3 si a infractiunii de ucidere din culpa prev. si ped. art. 178 alin. 2 cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal.
Procedandu-se la judecarea cauzei, prin sentinta penala nr.51 din 3.02.2009 a Judecatoriei Husi s-au hotarat urmatoarele:
- condamnarea inculpatului FEE, la pedeapsa de 2 ( doi ) ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 2 din Codul penal.
- pe durata prevazuta de art. 71 alin. 2 Cod penal, interzicerea exercitarii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II- a si lit. b Cod penal.
- in baza art. 1 si 8 din Legea nr. 543/2002 modificata prin O.U.G. nr. 18/2003, constata gratiata in intregime si conditionat pedeapsa aplicata.
- atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 7 din Legea nr.543/2002 modificata prin O.U.G. nr.18/2003, referitoare la cazurile de revocare a gratierii conditionate.
- in baza art. 11 punctul 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g din Codul de procedura penala, raportat la art. 124 din Codul penal inceteaza procesul penal privind pe inculpatul FEE pentru infractiunea de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. 1 si 3 din Codul penal.
- in baza art. 346, raportat la art. 14 alin. 3 lit. b si alin. 5 din Codul de procedura penala, art. 998 si urm. din Codul civil, art. 49, 50 si 55 din Legea nr. 136/1995, coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. b si alin. 2 din H. G. nr. 1194/2001, art. 313 alin. 1 din din Legea nr. 95/2006 modificata prin O.U.G. nr. 72/2006 admiterea, in parte, a actiunilor civile formulate de partea civila RA si partea civila TAG si, in totalitate, a actiunii civile formulate de partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui .
- obligarea asiguratorului Societatea de Asigurare - Reasigurare A S.A.- Sucursala Vaslui, in calitate de asigurator de raspundere civila, in limita plafonului aprobat pentru anul 2001 de 40.000 lei conform H.G. nr. 1194/2001, sa achite partii civile Renghel Alexandru suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale si partii civile TA - Georgian suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
- obligarea inculpatului FEE sa achite partii civile RA suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale si partii civile Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui suma de 77, 83 lei cu titlu de despagubiri civile (contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vatamata TAG .
- respingerea cererii partii vatamate TAG privind acordarea sumei de 3.000 dolari cu titlu de despagubiri civile.
- s-a luat act ca partea vatamata RA nu a solicitat cheltuieli de judecata.
- in baza art. 193 alin. 6 Cod procedura penala, respingerea cererii partii vatamate TAG privind acordarea cheltuielilor de judecata.
- in baza art. 189 si 191 alin. 1 Cod procedura penala, obligarea inculpatului FEE sa achite suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentand contravaloarea onorariului aparator oficiu - avocat Buculeasa Gabriel conform delegatiei nr. 553/2009 - va fi avansata din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In dimineata zilei de 22.07.200, la ora 03.30, organele de politie au fost sesizate despre faptul ca, pe DN 15 D Vaslui - Negresti, a avut loc un accident rutier soldat cu victime omenesti.
In fapt, inculpatul FEE s-a intalnit cu martorii BD, VVC, CCC, FIM in barul A din mun. Vaslui. Aici, acestia s-au distrat si au consumat bauturi alcoolice pana in jurul orei 02.00, cand s-au hotarat sa mearga in discoteca ALTER EGO din mun. Vaslui, pentru a-si continua distractia. Ajunsi in aceasta discoteca, s-au mai distrat pana in jurul orelor 03.00, cand au hotarat sa mearga la Popasul CISMEAUA MOLDOVENCEI, situat pe DN I5D, pentru a manca ceva. Pe langa cele cinci persoane sus-mentionate, din discoteca au hotarat sa-i insoteasca si partile vatamate TA-Giorgian si RA-E. Acestia au iesit din discoteca si in fata acesteia au stabilit sa mearga la Popasul CISMEAUA MOLDOVENCEI cu trei autoturisme dupa cum urmeaza:
- inculpatul FEE impreuna cu partile vatamateTAG si RA E au mers in parcarea din fata Hotelului R, unde se afla autoturismul OPEL KADETT cu nr. de inmatriculare. Aici inculpatul s-a urcat la volanul acestui autoturism, partea vatamata TAG s-a urcat pe bancheta dreapta fata, iar partea vatamata RA-E pe bancheta din spate a autoturismului. Inculpatul FEE a condus acest autoturism pe strazile Stefan cel Mare, Traian si Calugareni din mun. Vaslui si apoi pe DN I5D in sensul de deplasare Vaslui - Negresti.
- Martorii VCV, CCC si BD au mers in parcarea din fata Judecatoriei Vaslui si aici au urcat in masina primului, marca DACIA 1310 BREAK, de culoare rosie, cu nr. de inmatriculare , pe care acest martor a pornit-o, cu intentia de a merge la aceeasi destinatie ca si inculpatul. Dupa ce a pornit autoturismul, martorul VCV a constatat la acesta o defectiune tehnica, motiv pentru care a mers cu autoturismul in zona Garii CFR din mun. Vaslui, pentru a remedia aceasta defectiune, dupa care sa plece spre Popasul CISMEAUA MOLDOVENCEI. Dupa ce au remediat aceasta defectiune plecand spre destinatia initiala au constatat atunci cand au ajuns la Km 128 ca accidentul de circulatie se produsese deja.
- FIM a mers in aceeasi parcare cu martorii sus - mentionati si aici s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personala, marca OPEL model A, cu nr. de inmatriculare si a circulat pe str. Calugareni si apoi pe DN 15D spre acelasi popas.
Pe DN15D, autoturismele conduse de inculpatul FEE si de FIM au rulat spre Popasul CISMEAUA MOLDOVENCEI, iar ajunsi in fata acestui popas ocupantii celor doua masini au constatat ca restaurantul era inchis. Datorita acestui lucru ambii conducatori ai autoturismelor au intors masinile cu intentia de a merge mun. Vaslui.
Primul circula autoturismul OPEL KADETT condus de catre inculpatul FEE, iar dupa acesta circula autoturismul OPEL A condus de FIM. Conform declaratiilor partii vatamate TAG si ale lui FIM, intre cele doua autovehicule anterior producerii accidentului era o distanta de peste 50-100 m. In schimb inculpatul FEE declara faptul ca intre cele doua autoturisme era o distanta foarte mica.
Atunci cand autoturismul condus de catre inculpatul FEE a ajuns in dreptul unei curbe la stanga in sensul lor de deplasare in dreptul bornei kilometrice cu nr. 128 si a locuintei numitului Cozma Cristinel, a intrat intr-un proces de derapare, parasind covorul asfaltic al drumului si s-a izbit de un parapet din beton corespunzator gardului si portii de acces in locuinta numitului Cozma Cristinel, motiv pentru care apoi s-a rasturnat pe carosabil fiind gasit de catre organele de politie, atunci cand au sosit la fata locului cu rotile in sus si cu caroseria contorsionata si distrusa in proportie de aproximativ 90%.
Din declaratiile inculpatului FEE rezulta faptul ca in momentul imediat anterior accidentului rutier, acesta a simtit ca autoturismul condus de el a fost lovit in partea din spate dreapta de catre autoturismul condus de FIM si ca acesta ar fi fost motivul pentru care a pierdut controlul volanului.
Aceste afirmatii sunt infirmate de declaratiile partii vatamate TAG, care a declarat ca in momentul cand inculpatul a pierdut controlul volanului se afla intors spre bancheta din spate unde se afla partea vatamata RA E si a vazut ca autoturismul condus de catre FIM se afla la o distanta mai mare de 10 m in spatele autoturismului sau. De asemenea aceeasi parte vatamata a declarat ca, atunci cand a intrat in curba, inculpatul a virat brusc spre stanga, motiv din care spatele autoturismului a derapat spre dreapta, autoturismul incepand o miscare de rotatie.
Afirmatiile facute de inculpatul FEE sunt infirmate si de declaratiile lui FIM, din care rezulta ca in momentul premergator producerii accidentului intre cele doua autoturisme era o distanta de 50-100 m, iar atunci cand a ajuns la curba spre stanga din dreptul km 128 de pe DN 15D, autoturismul condus de inculpatul FEE a intrat pe contrasens, derapand dupa care s-a izbit de parapetul din beton de la gardul proprietatii lui Cozma Cristinel.
In urma impactului a rezultat:
1.decesul instantaneu al pasagerului de pe bancheta din spate, RA E .
Potrivit raportului de expertiza medico-legala (autopsie) nr. 80 /C/2001 din 23.07.2001, moartea numitului RA E a fost violenta si s-a datorat insuficientei cardiorespiratorii acute, survenite ca urmare a unui soc traumatic si hemoragic sever - politraumatism cu fracturi de stern, costale, de femur drept, de coloana vertebrala, precum si rupturi de organe interne ( filele 57-60 dosar de urmarire penala ).
2.vatamarea corporala a partii vatamate TAG.
Potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr. 466 din 23.07.2001, TAG a fost victima unui accident de trafic rutier, a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii a doua coaste ( VII, VIII posterior stang ), plagi si excoriatii si care au necesitat pentru vindecare 16-17 zile de ingrijiri medicale ( filele 50-51 dosar de urmarire penala ).
Dupa producerea accidentului partea vatamata TAG si inculpatul FEE au fost transportati la Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui pentru acordarea de ingrijiri medicale.
La aceasta unitate spitaliceasca, inculpatului FEE i-a fost recoltata o proba de sange care a stabilit ca in momentul recoltarii acesta prezenta o alcoolemie de 1,50 g‰, valoare pe care acesta a contestat-o, fiind efectuat un calcul retroactiv care a stabilit ca la ora producerii accidentului ( 3.20 ) alcoolemia s-ar fi situat usor sub limita legala de 1 g ‰( cca 0,80 gr ‰ - fila 78 dosar instanta vol. I si fila 71 dosar de urmarire penala).
Pentru elucidarea imprejurarilor producerii accidentului, la data de 06.11.2001, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de catre Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi in al carei raport s-a concluzionat :
- viteza initiala probabila a autoturismului cu nr. VS-19-ALB a fost de cca. 103 km/h;
- starea de pericol iminent s-a declansat pentru numitul FE in momentul in care a simtit socul, moment care a coincis cu inceperea fenomenului de derapare;
- numitul FE nu putea evita producerea
accidentului;
- numitul FIM putea preveni producerea
accidentului, daca ar fi pAt o distanta corespunzatoare intre autoturisme;
- derapajul autoturismului Opel Kadett a avut loc ca urmare a socului primit la partea din spate de catre celalalt autoturism ;
- cauza favorizanta a producerii accidentului o constituie nepArea de catre numitul Fanaru Iulian Marius a unei distante corespunzatoare intre autovehicule iar cauza determinanta este reprezentata de socul primit de autoturismul Opel Kadett, situatie care a condus la pierderea directiei de mers la numitului FEE; ( filele 166-172 - raport de expertiza criminalistica nr. 193/28.11.2001 ).
La cererea inculpatului FEE a fost efectuata in cursul urmaririi penale o expertiza criminalistica la care pe langa Comisia de experti din cadrul INEC a participat si un expert criminalist din partea acestuia, respectiv Petrescu Alexandru care a formulat obiectiuni si punct de vedere propriu la raportul de expertiza criminalistica (filele 118- 144 raport de expertiza criminalistica nr. 183/2003).
Expertii criminalisti din cadrul I.N.E.C., au concluzionat in raportul intocmit urmatoarele :
- dinamica producerii accidentului este cea prezentata la
pct.1 cap. Constatari.
- viteza initiala a autoturismului Opel Kadett cu nr. a fost de cca. 98 km/h.
- starea de pericol iminent pentru numitul FEE s-a declansat in momentul in care acesta a pierdut controlul asupra directiei autoturismului.
- nu se poate determina cu certitudine cauza intrarii in regim de derapare a autoturismului cu nr.;
- probele administrate nu confirma producerea unui impact semnificativ intre autoturismul Opel Kadett si autoturismul Opel A cu nr. in momentele premergatoare producerii accidentului;
- nu exista nici elemente care sa indice intrarea in proces de derapare ca urmare a unor defectiuni tehnice;
- este posibil ca fenomenul de derapare sa fi fost determinat de manevra de schimbare a directiei de mers spre stanga efectuata de conducatorul autoturismului Opel Kadett.
- din momentul in care a pierdut controlul asupra directiei
numitul FEE nu mai putea interveni eficient pentru
evitarea coliziunii cu zidul;
- in ipoteza insa in care intrarea in regim de derapare s-a
datorat schimbarii directiei de mers, conducatorul autoturismului cu nr.
putea preveni producerea evenimentului prin efectuarea respectivei manevre astfel incat sa poata urmari configuratia drumului, coreland amplitudinea acesteia cu viteza de deplasare.
- in aceeasi ipoteza producerea accidentului s-a datorat intrarii in proces de derapare a autoturismului Opel Kadett ca urmare a manevrei necorespunzatoare efectuata de conducatorul FEE.
Expertul criminalist propus de FEE a concluzionat urmatoarele :
- starea de pericol a fost generata de catre numitul FI care nu a pAt o distanta corespunzatoare fata de autoturismul condus de FE, care circula in fata sa, intrand in contact cu partea frontal stanga a autoturismului sau si partea spate dreapta a autoturismului condus de FE.
- derapajul autoturismului marca Opel Kadett condus de
FE putea fi determinat de un contact fizic intre acest
autoturism si autoturismul condus de Finaru Iulian, care circula in
spatele sau.
- aceiasi cauza a determinat si derapajul autoturismului condus de FI si deviatia traiectoriei spre stanga sensului initial de mers in aceiasi zona de drum, respectiv km. 128., iar coincidenta nu putea fi intamplatoare, fiind probata prin analiza vectoriala, in absenta probelor materiale.
- posibilitatile de evitare a accidentului au apartinut numitului
FI daca acesta ar fi pAt o distanta corespunzatoare intre autovehiculul pe care il conducea si autovehiculul condus de numitul FE care circula in fata sa.
- numitul Foghel Emanel nu a avut posibilitati de evitare a accidentului.
- producerea accidentului s-a putut datora intrarii in proces
de derapaj a autoturismului Opel Kadett condus de FE,
ca urmare a contactului fizic intre acest autoturism si autoturismul
condus de Finaru Iulian, care circula in spatele sau.
Raportul de expertiza criminalistica nr. 204/23.11.2004 concluzioneaza :
- dinamica producerii accidentului este cea prezentata la pct. 1 cap. CONSTATARI.
- viteza de deplasare a autoturismului marca Opel Kadett cu nr. condus de numitul FEE, anterior producerii accidentului, a fost de cca.102 km/h..
- in conformitate cu cele prezentate la pct. 3 cap. CONSTATARI, opinam ca urmele constatate la fata locului au putut fi produse doar de un singur autoturism, cel condus de numitul FEE.
- rasturnarea autoturismului s-a produs ca urmare a impactului cu zidul.
- cisterna stationata in zona producerii accidentului nu a putut determina rasturnarea autoturismului Opel Kadett, deci aceasta nu a influentat producerea evenimentului rutier.
- avand in vedere cele prezentate la pct. 6 cap. CONSTATARI, apreciem ca intre cele doua autoturisme nu a existat contact in momentele premergatoare producerii accidentului.
- in conditiile determinate, apreciem ca pierderea controlului asupra traiectoriei autoturismului condus de numitul FEE s-a datorat manevrelor efectuate de acesta la intrarea in curba la stanga.
- valoarea vitezei limita de parcurgere in siguranta a curbei cu raza R=233,18m este de cca.129 km/h, valoarea vitezei de deplasare a autoturismului nefiind un element determinant al pierderii controlului asupra traiectoriei de deplasare a autoturismului.
- in cazul urmaririi configuratiei drumului si deplasarii cu o viteza superioara celei de derapare, autoturismul ar fi trebuit sa se deplaseze catre exteriorul curbei, deci catre dreapta.
- in ipoteza retinuta, numitul FEE putea preveni producerea accidentului daca ar fi efectuat manevrele astfel incat sa poata urmari configuratia drumului pe acel segment, coreland amplitudinea manevrei cu viteza de deplasare.
- producerea accidentului s-a datorat intrarii in derapare a autoturismului condus de numitul FEE in urma manevrei efectuate de conducatorul auto.( filele 92-108 dosar de urmarire penala).
La acest raport de expertiza, urmare a obiectiunilor formulate de inculpatul FEE, a fost intocmit un supliment care a concluzionat ca in fata probelor certe constatate la fata locului si a avariilor autovehiculelor ca intre cele doua autoturisme nu s-a produs un contact anterior producerii evenimentului rutier ( filele 81-86).
Prin incheierea de sedinta din 04.04.2008 s-a depus de catre instanta de judecata efectuarea unui supliment la raportul de expertiza criminalistica nr. 193/2001 cu privire la evenimentul rutier care a avut loc in ziua de 22.07.2001 pe DN 15D la km 128 in care au fost angajate autoturismul marca Opel Kadet ( VS -) condus de FEE si autoturismul marca Opel A inmatriculat cu nr. VS- condus de FI.
S-a concluzionat ca a fost posibil ca partea frontala a autoturismului Opel A sa loveasca partea din spate a autoturismului Opel Kadett astfel incat forta dezvoltata sa determine dezechilibrarea si intrarea in proces de derapare a autoturismului condus de FEE.
In urma simularii efectuate s-a concluzionat ca intrarea autoturismului Opel Kadett in proces de derapare nu s-a datorat vitezei de deplasare ci, cel mai probabil, primirii unui impuls in partea din dreapta spate, impuls generat de lovirea relativ usoara cu partea frontala a autoturismului Opel A condus de Finaru Iulian ( fila 75- 91 vol. II ).
Prima instanta a aratat ca inculpatul FEE, in mod constant, in faza de urmarire penala si in faza de judecata, nu a recunoscut savarsirea infractiunilor de ucidere din culpa si vatamare corporala, sustinand ca nu este vinovat de producerea evenimentului rutier acesta fiind consecinta impulsului in partea din dreapta spate, impuls generat de lovirea relativ usoara cu partea frontala a autoturismului Opel A condus de Finariu Iulian, insa sustinerile acestuia nu au suport probator si nu se coroboreaza cu celelalte probe existente.
Simpla afirmatie a unei stari de fapt fara coroborarea acesteia cu alte mijloace de proba, nu poate fi acceptata ca adevar, iar modalitatea de aparare utilizata de inculpat, respectiv negarea realitatii evidente, nu poate influenta convingerea bazata de probe irefutabile.
Expertizele criminalistice efectuate in cadrul I.N.E.C. au stabilit cu certitudine ca sustinerile inculpatului FEE nu sunt veridice, opiniindu-se ca intre cele doua autoturisme nu a existat contact in momentele premergatoare producerii accidentului iar pierderea controlului asupra traiectoriei autoturismului condus de FEE s-a datorat manevrelor efectuate de acesta la intrarea in curba la stanga.
Acesta putea preveni producerea accidentului daca ar fi efectuat manevrele astfel incat sa poata urmari configuratia drumului pe acel segment, coreland amplitudinea manevrei cu viteza de deplasare iar producerea accidentului s-a datorat intrarii in derapare a autoturismului condus de FEE in urma manevrei efectuate de conducatorul auto. Devierea catre stanga a traiectoriei autoturismului se poate datora unei actiuni bruste asupra volanului efectuate de catre conducatorul auto.
Concluziile raportului de expertiza se coroboreaza cu restul probelor administrate in cauza, cu constatarile de la fata locului, plansele foto, declaratiile martorilor TAG, Finariu Marius Iulian, Spanache Costel, Bulbuc Eugen.
In drept, s-a aratat ca faptele comise de inculpatul FEE intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prev. si ped de art. 178 alin. 2 din Codul penal si vatamare corporala din culpa in varianta art. 184 alin.1 si 3 din Codul penal.
S-a aratat ca principiul care guverneaza raspunderea penala a conducatorilor de autovehicule in cazul nerespectarii regulilor de circulatie pe drumurile publice este ca orice culpa, fie ea cat de neinsemnata, legitimeaza pedepsirea lor. Conducatorului de vehicul i se pretinde diligenta si prudenta maxima. Lui i se pretinde sa ia in considerare toate imprejurarile care ar putea surveni de la un moment la altul si sa actioneze in asa fel incat sa poata evita pericolele ce decurg din aceste imprejurari.
Determinanta in producerea accidentului, care s-a soldat cu decesul numitlui RA E si vatamarea corporala a numitului TAG, a fost neadaptarea de catre inculpat a vitezei de deplasare a autovehiculului corespunzator profilului longitudinal si transversal al drumului, astfel ca, desi, din momentul declansarii procesului de derapare, accidentul nu mai putea fi evitat de catre inculpat, evenimentul putea fi prevenit de acesta daca ar fi adaptat viteza corespunzator configuratiei drumului (curba periculoasa la stanga).
S-a retinut ca inculpatul avea obligatia ca, potrivit art. 16 din Decretul 328/1966 si art. 49 din Regulamentul de aplicare a acestui decret, sa fie atent la tot ce se intampla pe drum si sa adapteze viteza de deplasarea autovehiculului sau la conditiile existente, reducand-o pana la limita evitarii oricarui pericol.
S-a mai mentionat ca inculpatul FEE, potrivit propriilor declaratii si rezultatelor analizelor de laborator, consumase anterior momentului de a se urca la volan bauturi alcoolice, consum care afecteaza puterea de concentrare si de prevedere. Echilibrul facultatilor psiho - motorii ale conducatorului de autovehicul sufera perturbari importante ca urmare a ingestiei de alcool.
Retinand vinovatia inculpatului in ceea ce priveste savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. si ped de art.178 alin. 2 din Codul penal, instanta a hotarat condamnarea inculpatului, in limitele prevazute de textul incriminator.
Avand in vedere criteriile de individualizare prev. de art. 52 si si art. 72 d in Codul penal, instanta a apreciat ca o pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare este de natura sa asigure realizarea scopurilor prevazute de art. 52 Cod penal.
Instanta a concluzionat ca inculpatul, datorita conduitei sale infractionale, nu mai corespunde criteriilor cerute de legile speciale pentru a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatilor de stat, motiv pentru care a decis cu privire la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si b din Codul penal.
Avand in vedere ca fapta a fost comisa la data de 21/22.07.2001, anterior momentului intrarii in vigoare a Legii nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni, cum infractiunea de ucidere din culpa nu este exceptata prin art. 4 alin.2 din Legea nr. 543/2002, - in baza art. 1 si 8 din Legea nr. 543/2002, modificata prin O.U.G. nr. 18/2003 a constatat gratiata in intregime si conditionat pedeapsa aplicata.
Cat priveste infractiunea de vatamare corporala din culpa retinuta in sarcina inculpatului FEE, instanta de judecata, la termenul din 16.10.2009, raportat datei comiterii faptei (21.07.2001), limitelor de pedeapsa prevazute pentru infractiunea prevazuta de art. 184 al.1, 3 Cod penal (de la 3 luni la 2 ani inchisoare sau amenda), dispozitiile art. 121 al.1 Cod penal, art. 122 al.1 lit. d Cod penal, art. 122 al.2 Cod penal si art.124 Cod penal - a constatat ca a intervenit prescriptia raspunderii penale.
Inculpatul FEE, in baza art. 13 din Codul penal, a solicitat continuarea procesului penal.
Cum instanta a retinut vinovatia inculpatului in forma ceruta de lege, pentru infractiunea de vatamare corporala instanta a pronuntat in temeiul art. 11 pct.2 lit. b, raportat la art.10 al.1 lit. g din Codul de procedura penala cu referire la art. 124 din Codul penal incetarea procesului penal. Aceasta, in contextul in care dispozitiile privind prescriptia raspunderii penale prevaleaza asupra prevederilor in materia gratierii.
Cu privire la actiunea civila a cauzei prima instanta a avut in vedere faptul ca raspunderea civila, avandu-si izvorul in principii de dreptate si echitate sociala, este reglementata de art. 998 din Codul civil, text de lege ce consacra raspunderea civila pentru faptele cauzatoare de prejudicii.
Repararea integrala a prejudiciului presupune inlaturarea tuturor consecintelor daunatoare ale unui fapt ilicit si culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, in scopul repunerii, pe cat posibil in situatia anterioara.
In conformitate cu Decizia nr. I din 23.02.2004 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, in aplicarea dispozitiilor art. 14 Cod procedura penala si ale art. 998 Cod civil instanta penala investita cu judecarea actiunii penale, in cazul infractiunilor cu efecte complexe cum sunt cele de ucidere din culpa si de vatamare corporala din culpa savarsite de un conducator auto, este investita sa judece actiunea civila, alaturata celei penale prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, atat cu privire la pretentiile formulate in legatura cu decesul victimei sau vatamarile corporale suferite, cat si cu privire la pretentiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiasi fapte.
S-a aratat ca in prezenta cauza s-au constituit parti civile:
- RA- cu suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale, reprezentand prejudiciu cauzat prin uciderea fiului sau;
- TAG s-a constituit parte civila cu suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale si 3.000 USD cu titlu de despagubiri materiale,reprezentand contravaloarea autoturismului avariat;
- Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui s-a constituit parte civila cu suma de 77,83 lei cu titlu de despagubiri materiale , reprezentand contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vatamata TA - Georgian.
Autovehiculul implicat in evenimentul rutier era proprietatea partii vatamate TAG, era asigurat la Societatea de Asigurare-Reasigurare A S.A.- Sucursala Vaslui conform politei de asigurare depusa la dosarul cauzei (filele 141-142 volumul I), aceasta fiind citata in cauza in calitate de asigurator de raspundere civila.
Potrivit Deciziei in interesul Legii nr. 1/28 martie 2005, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, societatea de asigurare are in procesul penala calitatea de asigurator, raspunderea acesteia putand fi angajata in mod direct, fiind statuat si caracterul limitat derivat din contract al obligatiei asumate de societatea de asigurare, fapt care exclude asimilarea pozitiei sale calitatii de parte responsabila civilmente.
S-a retinut ca potrivit art. 51 alin.1 din Legea nr. 136/1995, despagubirile sunt datorate de asigurator nu numai atunci cand asiguratul este responsabil de accidentul auto, ci si in cazul in care cel care conduce autovehiculului raspunzator de producerea accidentului este o alta persoana decat asiguratul. Aceasta, chiar daca asiguratul raspunde ori nu pentru faptele acelei persoane, asigurarea obligatorie de raspundere civila acoperind toate accidentele de autovehicule asigurate, indiferent de persoana care raspunde civil pentru paguba cauzat. Mai mult, potrivit art. 51 alin. 3 din acelasi act normativ "in caz de vatamare corporala sau deces al unei persoane se acorda despagubiri daca autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat chiar daca autorul accidentului a ramas neidentificat’’.
Referitor la cererile formulate de partile civile RA si TAG privind acordarea de daune morale, instanta a retinut arata ca nu poate fi negat rezultatul daunator direct, de natura morala al infractiunii, asupra partilor civile, fiind aduse in mod real vatamari asupra valorilor si drepturilor nepatrimoniale.
Cu privire la prejudiciile de ordin moral suferite de parintii lui RA E, s-a retinut ca este evident ca moartea prematura si violenta a fiului lor la o varsta la care acestia putea avea asteptari, in sprijinirea lor la o varsta inaintata, le-a cauzat acestora o suferinta psihica incomensurabila.
De principiu, o astfel de pierdere este atat de mare incat nu poate fi cuantificata matematic. Totusi ca o reparatie materiala, singura posibila in momentul de fata, instanta a apreciat ca suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale reprezinta o justa satisfactie acordata pentru prejudiciul nepatrimonial incercat, fara insa a constitui pentru acesta o sursa de imbogatire fara justa cauza.
Partea civila TAG, in urma accidentului in care a fost implicat in calitate de conducator auto FEE, a suferit leziuni traumatice de tipul fracturii coastelor VII- VIII ce au necesitat spitalizare un numar de 16-17 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare. Astfel, instanta a apreciat ca au existat prejudicii morale ce decurg din internarea in spital, din traumele fizice si psihice suferite, sechelele post - traumatice care au afectat negativ participarea partii vatamate la viata sociala, profesionala si de familie, comparativ cu situatia anterioara vatamarii produse prin fapta ilicita a inculpatului.
Instanta a apreciat ca suma de 5.000 lei solicitata de partea civila TAG cu titlu de daune morale este rezonabila si reprezinta o justa satisfactie acordata victimei.
In ceea ce priveste cererea partii civile TAG privind obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 USD daune materiale, reprezentand c/val autoturismului distrus, instanta a hotarat respingere pretentiilor pentru urmatoarele motive :
Autoturismul Opel Kadett - proprietatea lui TAG - a suferit in urma evenimentului rutier avarii in proportie de aproximativ 90%, fiind dus la scurt timp dupa accident la un centru de dezmembrari, astfel ca nu s-a putut stabili valoarea reala a acestuia pe baza unei expertize tehnice auto (fila 44 dosar de urmarire penala ).
In sedinta publica din 28.02.2006, partea civila TAG a solicitat proba cu inscrisuri, insa pana la momentul dezbaterilor nu a depus acte in dovedirea laturii civile.
Sub aspectul daunelor materiale solicitate de partea vatamata TAG nu a facut dovada unui prejudiciu material cert.
Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sanatatii altei persoanei raspund potrivit legii si sunt obligate sa suporte cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordata, astfel incat avand in vedere modul de solutionare a cauzei penale, instanta a decis sa-l oblige pe inculpat sa achite partii civile Spitalul Judeteana de Urgenta Vaslui suma de 77,83 lei cu titlu de despagubiri civile.
Cu privire la angajarea raspunderii asiguratorului S.C. Asigurare - Reasigurare A S.A.- Sucursala Vaslui, instanta a retinut ca autoturismul implicat in accident proprietatea partii vatamate TAG avea la momentul conducerii de catre inculpatul FEE incheiata asigurarea de raspundere civila obligatorie ( fila 134 dosar de urmarire penala si filele 141-142 vol. I dosar instanta).
Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 cu modificarile ulterioare, asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de tertele persoane pagubite prin accidente de autovehicule si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil. Potrivit art. 50 din acelasi act normativ, despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces. Potrivit art. 51 din acelasi act normativ, despagubirile prevazute la art. 49 si 50 se acorda si in situatia in care cel care autovehiculul, raspunzator de producerea accidentului, este o alta persoana decat asiguratul.
Coreland dispozitiile legale mentionate, instanta a observat ca rezulta ca raspunderea asiguratorului este o raspundere contractuala, angajata in baza contractului de asigurare si este obligat la despagubiri numai in limitele prevazute de lege pentru asigurarea obligatorie de raspundere civila.
In cazul daunelor produse prin accidente de autovehicule survenita in anul 2001, potrivit art. 10 alin.1 lit. b din H.G. 1194/29.11.200, in unul si acelasi accident, asiguratorul acorda despagubiri pentru pagubele suferite, inclusiv prejudicii fara caracter patrimonial pana la 8.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 40.000 lei indiferent de numarul persoanelor accidentate in caz de vatamari corporale sau deces.
Ca atare, asiguratorul va acorda despagubiri in limitele sumei de 40.000 lei stabilita prin H.G. 1194/29.11.2000 , diferenta urmand a fi suportata exclusiv de catre inculpat in temeiul raspunderii civile delictuale.
In functie de catimea totala a despagubirilor acordate fiecarei parti civile suma de 40.000 lei ce va fi suportata de asigurator va fi distribuita dupa cum urmeaza:
- partii civile RA suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale
- partii civile TA - Georgian suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Drept urmare, s-a hotarat ca inculpatul sa fie obligat sa achite :
- partii civile RA suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale
- partii civile Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui suma de 77, 83 lei cu titlu de despagubiri civile (cv. cheltuieli de spitalizare pentru partea vatamata TAG .
Impotriva hotararii, cu respectarea termenului prevazut de art. 363 Cod procedura penala, au declarat apel,
- prin cererea din data de 23 noiembrie 2009, partea civila TA,
- prin cererea din data de 25 noiembrie 2009, in numele si in interesul partii civile RA, aparatorul angajat,
- la data de 26 noiembrie 2009, inculpatul FEE,
- prin memoriul din data de 26 noiembrie 2009, asiguratorul de raspundere civila, S.C. A -Sucursala Vaslui.
In sustinerea apelurilor, prin memoriile depuse dosarului, hotararea a fost criticata sub aspectul legalitatii si temeiniciei, dupa cum urmeaza:
- Inculpatul FEE, sustinandu-si nevinovatia, a aratat ca instanta a nu a interpretat corect si legal probele administrate, in contextul in care martorii, pe parcursul cercetarilor, si-au schimbat declaratiile. A criticat modul superficial si neglijent de efectuare a cercetarii la fata locului de catre organele de cercetare penala, asa incat procesul verbal intocmit cu respectiva ocazie nu are aptitudinea de a oferi informatiile necesare lamuririi cauzei sub toate aspectele ei.
Acest fapt, coroborat cu relatarile martorilor care au facut declaratii contradictorii, a dus la ingreunarea aflarii adevarului si la obtinerea unor concluzii ale expertilor variate si ipotetic. Ca atare, data fiind indoiala oferita de probe, a solicitat sa se dea eficienta principiului in dubio pro reo, principiu de care prima instanta nu a tinut cont.
Pentru lamurirea concluziilor contradictorii ale numeroaselor expertize efectuate in cauza, in apel, inculpatul a solicitat audierea in calitate de martori a unora dintre experti, cerere ce a fost respinsa ca nefiind utila.
- in sustinerea apelului sau partea civila civile RA a criticat hotararea sub aspectul cenzurarii cuantumului daunelor morale acordate, solicitand admiterea cererii in cuantumul cerut prin actiune, respectiv 100.000 lei.
- partea civila TA a solicitat desfiintarea hotararii si admiterea cererii de despagubiri materiale in cuantum de 3000 USD, reprezentand contravaloarea autoturismului distrus.
In sustinerea pretentiilor, partea civila TA a depus la dosar Contractul de vanzare cumparare pentru un vehicul folosit din care rezulta ca vatamatul a dobandit masina avariata de catre inculpat in accidentul produs la data de 23 ianuarie 2001 la pretul de 40.000.000 lei si certificatul de inmatriculare V00028608S, inscrisuri ce nu a fost depus in fata instantei de fond.
- Asiguratorul de raspundere civila S.C.A S.A a criticat sentinta sub aspectul unei gresite interpretari a prevederilor art. 10 alin.1 lit. b din H.G.1194/2000, potrivit carora ,, asiguratorul acorda despagubiri de pana la 80.000.000 ROL pentru fiecare persoana in caz de vatamari corporale sau deces, dar nu mai mult de 400. 000.000 ROL. drept urmare, in mod gresit, a fost obligat asiguratorul la plata sumei de 35.000 lei catre partea vatamata RA, de vreme ce limita legala era de 8.000 lei. Pe de alta parte a fost criticat cuantumul de 5.000 lei acordat partii vatamate TA ca fiind exagerat in raport de numarul de zile ingrijiri medicale prescrise.
- Asiguratorul, considerand ca in accident au fost implicate doua autoturisme ceea ce presupune si raspunderea civila a doua societati de asigurare, a solicitat si restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale si a actului de sesizare, cercetarile fiind incomplete si neprocedurale. S-a aratat pentru aceasta ca cele doua autoturisme nu au fost conservate pentru a se vizualizate si expertizate de experti, ca in mod gresit si neprocedural a fost efectuata prima expertiza la cererea numitului FI care avea calitatea de martor, ca expertii nu au vizualizat toate fotografiile executate la fata locului, fotografii, in posesia carora instanta a intrat abia in anul 2007. De asemenea, s-a aratat ca referatul de terminare a urmaririi penale s-a intocmit cu incalcarea prevederilor art. 260 din Codul de procedura penala, iar rechizitoriul cuprinde mai multe neregularitati, pe care instanta trebuia sa le inlature conform art. 300 alin. 2 din Codul de procedura penala.
Examinand cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele, tribunalul constata urmatoarele :
Vazand probatoriul cauzei, la administrarea caruia au fost respectate dispozitiile procedurale, tribunalul retine ca activitatea infractionala a inculpatului FEE, constand in aceea ca, urmare nerespectarii dispozitiilor ce reglementeaza circulatia pe drumurile publice, la data de 21/22.07.2001, a cauzat decesul numitului RA E si vatamarea numitului TAG care a suferit leziuni pentru a caror vindecare au fost prescrise 16-17 zile ingrijiri medicale.
De asemenea caracterizarea juridica a faptei, prin retinerea infractiunilor de ucidere din culpa, prev. si ped de art. 178 alin.2 din Codul penal si de vatamare corporala din culpa prev si ped. art. 184 alin. 1 cu referire la alin.3 din Codul penal, este legala.
Infractiunile de vatamare corporala din culpa si de ucidere din culpa, dupa cum o arata si denumirea, se savarseste din culpa care se poate prezenta sub forma culpei cu previziune(usurinta), fie sub forma culpei simple(neglijenta). In cazul culpei cu previziune, faptuitorul prevede ca activitatea sa realizata prin actiune sau inactiune ar putea duce la vatamarea integritatii sau a sanatatii persoanei, nu urmareste si nici nu accepta acest rezultat, ci spera fara temei ca el nu se va produce. In cazul culpei simple, faptuitorul, desfasurand o anumita activitate, nu prevede ca aceasta ar putea duce la vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane, desi poate si trebuie sa prevada acest rezultat.
Inculpatul nu a recunoscut faptul ca s-ar face culpabil de producerea accidentului, invederand in aparare ca a pierdut controlul volanului si a intrat in derapaj deoarece autoturismul sau a primit o usoara lovitura in partea dreapta spate de la autoturismul condus de numitul FI care nu a respectat distanta regulamentara intre autoturisme in timpul mersului.
Instanta de control judiciar constata ca sustinerea formulata in aparare este confirmata de concluziile Expertizei nr.193/28 noiembrie 2001 efectuata de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi din care rezulta ca ceea ce a favorizat producerea accidentului a fost nepArea de catre numitul FI a unei distante corespunzatoare intre autovehicule iar cauza determinanta o constituie socul primit in partea din spate care a condus la pierderea directiei de mers a autoturismului.
Aceasta expertiza evidentiaza si faptul ca viteza de deplasare a autoturismului condus de catre inculpat, de 103 km/h, viteza calculata in functie de viteza de impact apreciata la 60 Km/h, de urmele de derapare si de energia cinetica disipata, nu reprezinta o cauza determinanta a accidentului, in contextul in care respectarea vitezei legale nu ar fi avut aptitudinea de a-l evita.
Evitarea impactului cu zidul ca urmare a opririi masinii prin franare ar fi fost posibila la o viteza de 70,5 Km/h. Or, cum sectorul de drum respectiv nu este situat pe raza vreunei localitati si cum in zona nu era vrea alta restrictie, inculpatul nu avea obligatia de a reduce viteza sub limita legala.
Pe de alta parte, in sprijinul sustineri ca derapajul a fost determinat de socul primit de la autoturismul din spate, s-a aratat si faptul ca pierderea controlului autoturismului din cauza vitezei, datorita fortei centrifuge, ar fi condus la o derapare in partea dreapta si nicidecum in stanga, in interiorul curbei.
Tribunalul retine insa ca sustinerile formulate in aparare nu reflecta o situatie de fapt reala, de vreme ce nu se coroboreaza cu ansamblul probelor administrate. Instanta de control observa faptul ca pentru stabilirea cauzelor producerii accidentului s-a solicitat concursul mai multor experti prin admiterea si dispunerea unor noi expertize si a suplimentelor solicitate.
Studiind continutul acestora, Tribunalul concluzioneaza faptul ca ceea ce a determinat deraparea autoturismului condus de catre inculpatul FEE a fost efectuarea de catre acesta a unei manevre bruste de schimbare a directiei de mers, manevra neadecvata vitezei de deplasare, efectuata de o persoana sub influenta bauturilor alcoolice, imprejurare ce are aptitudinea de a produce tulburari de natura psiho-senzoriala si neuromusculare, deosebit de periculoase pentru siguranta circulatiei.
Se observa astfel ca realitatea existentei unui contact intre cele doua autoturisme si, mai mult, pentru ca acest contact sa fi determinat derapajul, ar fi presupus, in primul rand, producerea unor avarii la nivelul celor doua masini. In contextul in care acestea circulau in acelasi sens de mers, pentru ca masina condusa de inculpat sa fi primit un impuls in partea dreapta-spate, era necesar ca autoturismul care a realizat acest impuls sa fi produs contactul cu partea stanga-fata.
Daca in cazul autoturismului condus de catre inculpat, eventualele avarii produse intr-o astfel de imprejurare puteau fi suprapuse celor rezultate in urma impactului cu zidul sau a rasturnarii, expertii au observat avariile suferite de autoturismul condus de numitul FI.
Este adevarat ca acest autoturism nu a fost supus unei expertize criminalistice, lucru care nici nu se mai poate efectua, acesta facand obiectul unei actiuni de dezmembrare. De vreme ce nu au fost identificate motive intemeiate pentru a inlatura informatiile oferite de inscrisurile care atesta avariile suferite de aceasta masina, informatii pe care expertii le-au folosit, Tribunalul le apreciaza ca veridice.
S-a aratat astfel ca acest autoturism a inregistrat in zona stanga-fata o degradare constand in spargerea geamului farului de deasupra barei de protectie. Or, un eventual contact al acelui far cu un element din componenta ansamblului din spatele autoturismului condus de catre inculpat ar fi presupus si un contact cu bara de protectie-fata a autoturismului condus de catre martorul FI, ceea ce nu rezulta din probe.
Cat priveste un eventual contact cu partea laterala-stanga a autoturismului condus de catre martorul FI, ceea ce ar fi presupus ca cele doua masini sa fi circulat pe o traiectorie paralela, masina condusa de inculpat fiind pozitionata pe contrasens, expertul a observat ca urmele de deformare ale aripii stanga-fata a masinii conduse de martor sunt urme de infundare cauzate de o forta aplicata relativ perpendicular pe planul acesteia si nu sunt urme dinamice specifice unui contact tangential la o viteza mare, fapt ce exclude contactul celor doua masini in acea zona. De altfel, insusi inculpatul a precizat ca martorul nu circula paralel cu domnia sa ci venea din spate, asa incat este exclus un contact lateral.
Expertii explica si faptul ca existenta unui contact intre autoturisme ar fi determinat ca masina condusa de martorul FI sa fi intrat la randul sau intr-un proces de derapare, imediat dupa impact, or, nu s-au constatat urme de derapare ale acestui autoturism, urmele constatate la fata locului fiind realizate de o singura masina.
Sustinerile referitoare la imprejurarea ca aceste urme au fost create de doua autoturisme nu reflecta o situatie de fapt reala, fiind apreciata pertinenta explicatia ca aceasta ar fi presupus ca masina martorului ar fi avut aceeasi traiectorie spre zidul de beton, ceea ce nu este real. Ca din plansele foto rezulta existenta a patru urme nu inseamna implicit ca ele au fost produse de doua autovehicule ci doar de unul in deraparea care s-a realizat oblic si care a presupus si o rotire a vehiculului
Concluzia ca derapajul nu a fost cauzat de un contact intre cele doua masini este determinata si de rezultatele unor actiuni de simulare a evenimentului rutier cu ajutorul softului specializat PC CRASH, realizate cu ocazia efectuarii Raportului de expertiza criminalistica Nr.204/2004 al I.N.E.C. Bucuresti.
Este adevarat ca asemenea simulari cu ajutorul programului specializat VIRTUAL CRASH 2.2 s-au efectuat si cu ocazia intocmirii Raportului de expertiza Nr.154/2009 al I.N.E.C.- Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice IASI, expertiza care concluzioneaza ca intrarea in proces de derapare s-a datorat ,, cel mai probabil, primirii unui impuls in partea din dreapta spate’’, insa, dupa cum s-a aratat, o asemenea varianta nu este confirmata de probatoriul administrat.
Astfel, absenta unui contact intre cele doua masini rezulta si din declaratiile partii vatamate TAG care a invederat ca inculpatul a taiat curba si a intrat in derapaj oblic fata de axul drumului, fara ca anterior masina sa fi fost lovita din spate.
Daca relatarile numitului FI ar putea fi apreciate ca subiective, in contextul in care cele declarate au aptitudinea de a-l absolvi de orice implicare in accidentul produs, Tribunalul nu a identificat nici un motiv pentru care partea civila TAG sa faca afirmatii neconforme adevarului.
Cat despre eventualele erori de perceptie determinate de imprejurarea ca pasagerii sesizeaza mai greu anumite comportari ale autovehiculului decat conducatorul auto, Tribunalul are a face urmatoarele aprecieri:
Vazand detaliile relatate de partea civila TAG cu privire la imprejurarile concrete in care s-au intamplat evenimentul, se poate concluziona ca aceasta era atenta la modul in care era condus autoturismul in care se afla. Aceasta a aratat ca inculpatul ,, pe tot traseul_ a condus cu viteza mare si a taiat curbele,_. i-am atras atentia’’ , ,, a continuat drumul spre Vaslui circuland cu viteza de cca. 100 Km/h’’, ,, am vazut ca Foghel mareste viteza’’, ,, am vazut ca a taiat curba, dupa care masina a intrat in derapaj oblic fata de axul drumului’’.
Atentia sa poate sa fi fost determinata de faptul ca masina ii apartinea si, evident, nu ii era indiferent ce se intampla cu ea, dar poate sa fi fost influentata si de faptul ca in seara respectiva, cele doua autoturisme, fie doar pe o portiune scurta de drum, isi disputau intaietatea pe sosea, ceea ce evident capteaza atentia celor implicati, fie numai in calitatea lor de pasageri.
Ca a fost posibila o astfel de ipoteza rezulta si din relatarea vatamatului TAG care declara ca l-a vazut pe inculpat marind viteza de deplasare, "fapt pentru care" s-a uitat in spate si a vazut autoturismul condus de martor la circa 100 de metri. Se observa astfel existenta unui interes de a cunoaste care sunt manevrele adoptate de conducatorul auto din spate, in functie de modul in care era condusa masina in care se afla. Intr-o asemenea ipoteza pare oarecum justificata manevra inculpatului de a vira brusc spre stanga, acest lucru fiind facut pentru a impiedica sa fie depasit. De altfel, acest lucru este sugerat si de expert. Si imprejurarea ca autoturismul condus de martorul FI se afla la o distanta foarte mica poate sa tradeze intentia acestuia de a valorifica orice oportunitate de a depasi.
Toate aceste consideratii nu au drept scop demonstrarea faptului ca cele doua masini se aflau intr-o intrecere, probele administrate fiind insuficiente pentru aceasta. Tribunalul observa insa ca partea vatamata TAG era atenta la modul in care erau conduse cele doua autoturisme, asa incat nu ar fi fost posibil sa nu fi perceput un eventual impact care sa aiba si aptitudinea de a schimba traiectoria masinii in care se afla.
Cum concluziile expertizelor care sugereaza ca derapajul a fost determinat de contactul celor doua masini nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza, Tribunalul apreciaza ca in mod corect prima instanta le-a inlaturat.
Cu privire la sustinerea ca atitudinea martorului FI de a-l determina pe numitul Bojianu Danut sa faca relatari neconforme adevarului, in sensul de a confirma ca a perceput imprejurarile in care s-a produs accidentul, ar constitui o dovada a faptului ca este culpabil de urmarile accidentului, instanta de control arata ca o asemenea concluzie nu poate sa fie implicita.
Rationamentul expus de aparare se bazeaza pe o corecta observare a faptului ca, in genere, astfel de demersuri sunt facute de persoane care au un anume sentiment de vinovatie. Ca atare, este posibil ca acest martor sa fi avut dorinta de a-si conserva statul de persoana inocenta. Inocenta sa poate sa se refere insa la alte actiuni sau inactiuni decat cele care reprezinta cauze ale accidentului produs. Una dintre situatiile ipotetice ar putea fi dorinta de a preconstitui probe pentru a contracara o eventuala sustinere ca a fost angrenat intr-o intrecere pe sosea. Argumentatia expusa are drept scop demonstrarea faptului ca atitudinea martorului nu demonstreaza implicit faptul ca este autorul vreunei actiuni ce a determinat evenimentul rutier, ceea ce l-ar exonera de raspundere pe inculpat.
Date fiind consideratiile aratate, instanta de control concluzioneaza ca inculpatul FEE se face culpabil de comiterea faptei ce face obiectul actiunii penale pornite impotriva sa, motiv pentru care constata ca fiind intemeiata decizia instantei de fond de a-i antrena raspunderea penala.
Cat priveste individualizarea judiciara a pedepsei aplicate pentru comiterea infractiunii de ucidere din culpa, fapta prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 2 din Codul penal, tribunalul observa ca au fost avute in vedere criteriile generale prevazute de articolul 72 din Codul penal, si anume dispozitiile partii generale, gradul de pericol social al faptei, imprejurarile concrete in care aceasta a fost comisa, asa incat pedeapsa de 2 ani inchisoare raspunde pe deplin nevoilor de constrangere, de preventie si de readaptare sociala a inculpatului.
Cum infractiunea prev. si ped de art. 178 alin. 2 din Codul penal nu se regaseste printre cele exceptate de la aplicarea prevederilor Legii Nr. 543 din 1 octombrie 2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni, in mod corect instanta a facut aplicare dispozitiilor art. 1 si 8 din acest act normativ si a constatat gratiata in intregime pedeapsa aplicata.
Desi inculpatul se face vinovat de vatamarea corporala din culpa a numitului TAG, cata vreme de la data comiterii faptei s-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale pentru infractiunea prev. de art. 184 alin. 1 si 3 din Codul penal, in mod corect s-a dispus incetarea procesului penal conform art. 10 alin.1 lit. g din Codul de procedura penala.
Cat priveste modul de solutionare a laturii civile a cauzei, tribunalul observa existenta unor inadvertente
Observa astfel ca partea vatamata TAG s-a constituit parte civila cu suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale si 3.000 U.S.D. cu titlu de despagubiri materiale, reprezentand contravaloarea autoturismului avariat;
Daca prima instanta a retinut in mod corect ca daunele materiale nu au fost dovedite, tribunalul observa ca la dosarul de apel a fost depus Contractul de vanzare cumparare pentru autovehicul folosit nr. 152/2001 din care rezulta ca acesta, la data de 23.01.2001, a dobandit autoturismul Opel Kadet avariat de catre inculpat in accident in proportie de 90 %, prin cumparare contra sumei de 40.000.000 lei vechi. Intr-o atare situatie, avand in vedere si cele asupra carora s-a statuat prin Decizia 1 din 23 februarie 2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie , concluzioneaza ca se impune ca persoana culpabila de de producerea evenimentului rutier sa suporte si daunele materiale constand in distrugerea autoturismului apartinand partii civile TAG.
Relativ la daunele morale acordate partilor civile TAG si RA, tribunalul constata ca sumele stabilite de prima instanta ca avand aptitudinea de a diminua suferintele indurate de prima ca urmare a leziunilor suferite si de cea de-a doua ca urmare a decesului fiului sau, nu se justifica in totalitate.
Tribunalul recunoaste faptul ca accidentele mortale sunt evenimente de viata cu consecinte psihologice, sociale si economice profunde, asupra familiilor din care provin victimele. Indubitabil, nu exista un echivalent pecuniar al suferintei morale, dar aceasta poate fi diminuata prin reconstituirea situatiei sociale, a sanselor de viata.
In absenta unor criterii stiintifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului prejudiciilor morale, determinata de incompatibilitate intre caracterul nepatrimonial al daunelor si caracterul patrimonial al despagubirii, instanta de control judiciar, tinand cont de circumstantele faptei, de urmarile produse, de calitatea de tata a persoanei in favoarea carora au fost acordate daunele, apreciaza ca suma de 20.000 lei este suficienta, nu pentru a acoperi suferintele care nu au un pret, fiind inestimabile, ci pentru a diminua consecintele negative ale faptei si a implicatiei acesteia pe toate planurile vietii partii civile.
Aceasta, dincolo de orice sustinere ca relatia celor doi nu a fost foarte apropiata. In pofida oricarei neintelegeri si indiferent de imprejurarea ca cele doua parti nu gospodareau impreuna, relatia tata-fiu este una destul de importanta si o ruptura a acestei legaturi in contextul unui accident rutier reprezinta o pierdere greu de suportat pentru cei ce sunt implicati in mod direct. Desigur, cuantumul daunelor morale este direct proportionala cu profunzimea relatiei pe care cei doi au avut-o inainte de tragicul eveniment, de gradul de afectare a vietii persoanei prejudiciate din punct de vedere psihologic. Or, este real faptul ca in aceasta directie probatoriul nu ofera suficiente argumente care sa justifice acordarea unor daune in cuantumul stabilit de prima instanta. Orice suferinta psihologica trebuie pusa in balanta cu imperativul ca aceste daune sa nu contribuie la o imbogatire fara justa cauza.
In ceea ce priveste partea civila TAG, tribunalul apreciaza, de asemenea, ca intinderea daunelor morale stabilite de prima instanta nu corespunde nevoii de a nu determina o imbogatire nejustificata.
Potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr. 466 din 23.07.2001, aceasta parte civila a suferit in urma accidentului leziuni traumatice de tipul fracturii a doua coaste (VII, VIII posterior stang), plagi si excoriatii si care au necesitat pentru vindecare 16-17 zile de ingrijiri medicale. Fara a minimiza seriozitatea si gravitatea consecintelor negative determinate de intensitatea durerilor fizice si psihice resimtite de partea vatamata, instanta de control judiciar apreciaza ca suma de 2.000 lei este suficienta pentru a diminua consecintele negative suferite de vatamat si pentru a raspunde nevoii de a constitui o despagubire echilibrata.
Cat priveste proportia daunelor stabilite in sarcina asiguratorului de raspundere civila S.C. A -Sucursala Vaslui, tribunalul observa ca potrivit art. 10 lit. b din H.G.1194/ 2000 privind unele masuri in legatura cu asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, ,, (1) In unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea pagubelor, asiguratorul acorda despagubiri, inclusiv pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, in urmatoarele limite: [_.. ] b) pana la 80.000.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 400.000.000 lei, indiferent de numarul persoanelor accidentate, in caz de vatamari corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial’’.
Se constata astfel ca legiuitorul a stabilit doua limite maximale, una referitoare la valoarea totala a despagubirilor pe care le poate suporta asiguratorul, respectiv de 400.000.000 lei vechi, cealalta vizand suma ce poate fi acordata pentru fiecare persoana, suma ce nu poate depasi 80.000.000 lei vechi.
Or, prin obligarea S.C. A -Sucursala Vaslui sa achite partii civile Renghel Alexandru suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale a fost depasit plafonul de 80.000.000 lei vechi prevazut de art. 10 lit. b din H.G.1194/ 2000, motiv pentru care instanta de control observa motivul de apel invocat de asigurator ca fiind intemeiat.
Cat priveste solicitarea de a se dispune restituirea cauzei procuror pentru refacerea si respectiv pentru completarea cercetarilor, asiguratorul invederand ca cercetarile sunt incomplete si neprocedurale iar actul de sesizare cuprinde mai multe neregularitati, tribunalul constata inexistenta vreunui motiv care sa determine aceasta, asa incat cererea formulata in acest sens va fi respinsa.
Dispozitiile art. 332 din Codul de procedura penala prevad situatiile in care se dispune restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmaririi penale. Astfel, aceasta se dispune cand, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, se constata ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetare penala de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, care procedeaza potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci cand constatarea are loc dupa inceperea dezbaterilor sau cand instanta, in urma cercetarii judecatoresti, schimba incadrarea juridica a faptei intr-o alta infractiune pentru care cercetarea penala ar fi revenit altui organ de cercetare.
Instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator
Tribunalul observa ca niciunul dintre motivele invocate nu se circumscrie vreuneia dintre situatiile prevazute expres si limitativ de textul la care s-a facut referire. Desi au fost invocata existenta mai multor neregularitati ale actului de sesizare, pe care instanta trebuia sa le inlature conform art. 300 alin.2 din Codul de procedura penala, aceste neregularitati nu au fost enumerate. Mai mult, tribunalul verificand rechizitoriul nu a identificat ca acesta sa nu respecte prevederile care sunt sanctionate cu nulitatea absoluta, asa incat sa se impuna restituirea cauzei procurorului.
Cat priveste restituirea in vederea completarii urmaririi penale, tribunalul arata ca prin Legea Nr. 356 din 21 iulie 2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi reglementat art. 333 din Codului de procedura penala care reglementa o astfel de situatie a fost abrogat.
In considerarea motivelor aratate, conform prevederilor art.379 alin.1 pct.1 lit. b din Codul de procedura penala, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul formulat de partea civila RA iar potrivit art. 379 alin.1 pct.2 lit. a din Codul de procedura penala va admite apelurile declarate de inculpatul FEE, partea civila TA si de asiguratorul de raspundere civila S.C.A S.A.
Rejudecand cauza, se vor diminua daunele morale acordate partii civile RA de la suma de 60.000 lei la 20.000 lei si partii civile TAG de la 5.000 lei la 2.000 lei.
Se va admite actiunea civila formulata de partea vatamata TAG cu privire la daunele materiale constand in contravaloarea autoturismului distrus in accident, in limita sumei de 4.000 lei prevazuta in "Contractul de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit Nr.152/2001" aflat la fila 57 din dosarul de apel.
Va fi obligat asiguratorul Societatea de Asigurare Reasigurare A SA - Sucursala Vaslui, in limita plafonului aprobat prin HG 1194/2001, pana la 8.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 40.000 lei, sa achite:
- partii civile RA suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale;
- partii civile TAG suma de 6.000 lei, din care 4.000 lei reprezentand daune materiale si 2.000 lei daune morale.
Va fi obligat inculpatul FEE sa achite partii civile RA suma de 12.000 lei cu titlu de daune morale.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate si se vor inlatura dispozitiile contrare.
Se vor respinge cererile formulate de apelantii FEE si TAG referitoare la plata cheltuielilor j
Gresita calificare a caii de atac ca fiind recurs in loc de apel. - Decizie nr. 1360 din data de 29.11.2011
Uciderea din culpa. Administrarea incompleta a probatiunii testimoniale - Decizie nr. 253 din data de 17.04.2007
Ucidere din culpa. Solutionarea laturii civile - Decizie nr. 538 din data de 19.09.2006
Ucidere din culpa. Despagubiri civile cuvenite minorului nascut dupa decesul victimei - Decizie nr. 389 din data de 13.06.2006
178 C.p. - Sentinta penala nr. 996 din data de 10.04.2012
Ucidere din culpa art 178 cp - Sentinta penala nr. 66 din data de 14.04.2010
Ucidere din culpa - Art. 178 Cod penal - Sentinta penala nr. 24 din data de 26.01.2012
Ucidere din culpa, art. 178 alin. 1, 2 Cod penal - Sentinta penala nr. 91 din data de 17.03.2011
Ucidere din culpa, art. 178 C.p. - Sentinta penala nr. 232 din data de 10.09.2010
Citare inculpat si sucursala asigurator. Nulitate. - Decizie nr. 315 din data de 20.05.2010
Citarea partilor la judecata. Schimbarea sediului instantei de judecata. - Decizie nr. 232 din data de 26.03.2009
UCIDERE DIN CULPA. LEGATURA DE CAUZALITATE DINTRE ACCIDENTUL AUTO SI PRODUCEREA REZULTATULUI. CONTRIBUTIA FACTORILOR SI IMPREJURARILOR FAVORIZANTE - Decizie nr. 908 din data de 09.12.2004
Ucidere din culpa - Sentinta penala nr. 404 din data de 12.09.2014
Ucidere din culpa - Sentinta penala nr. 246 din data de 06.05.2009
Ucidere din culpa. - Sentinta penala nr. 59 din data de 11.02.2009
Ucidere din culpa - Sentinta penala nr. 560 din data de 18.11.2008
UCIDERE DIN CULPA - Sentinta penala nr. 156 din data de 26.03.2009
Actiune civila exercitata in procesul penal. Ucidere din culpa. Principiul repararii integrale a prejudiciului direct si indirect. Asigurator de raspundere civila delictuala. Opozabilitate - Sentinta penala nr. 594 din data de 13.10.2008
Ucidere din culpa in forma agravata. Cerere de schimbare a incadrarii juridice din infractiunea de ucidere din culpa, prevazuta de art.178 al.2 Cod penal, in infractiunea de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art.184 al.1, 3 Cod penal. Soluti... - Sentinta penala nr. 1651 din data de 05.07.2006
R O M A N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA PENALA
DECIZIA PENALA NR. 108/A
Sedinta publica de la 05 Mai 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE : PARPALEA-FILIP NICOLAE
Judecator : NICULACHE LUMINITA
Grefier : BODESCU PANSELUTA
Ministerul Public reprezentat de procuror ARMEANU ELENA CRISTINA din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Vaslui
Pe rol, la ordine, se afla in curs de solutionare, se afla judecarea apelurilor penale declarate de inculpatul FEE cu domiciliul in, in stare de libertate, partile vatamate-apelante RA si TAG si de asiguratorul Societatea de Asigurare-Reasigurare A SA-Vaslui impotriva sentintei penale nr. 1404/20.11.2009 Judecatoriei Vaslui, pronuntata in dosar nr.177/333/2005
Cauza are ca obiect - infractiunea de ucidere din culpa prev. de art. 178 C. penal si vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 C.penal.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit toate partile.
Este prezent numitul Foghel Constantin, cu procura de reprezentare la dosarul de fond pentru inculpatul FEE.
Procedura legal indeplinita - fara citare parti.
Dezbaterile in prezenta cauza au avut loc in sedinta publica de la 21 aprilie 2010 si s-au consemnat in incheierea de sedinta aferenta. Din lipsa de timp pentru deliberare, s-a amanat pronuntarea pentru termenul din 27 aprilie 2010 si, ulterior, pentru termenul de azi, incheierile de sedinta de la termenele din 21 aprilie 2010, respectiv 27 aprilie 2010, facand parte integranta din prezenta decizie.
Deliberand,
T R I B U N A L U L,
Asupra apelurilor penale de fata, constata:
Prin rechizitoriul 1554/P/2001 din data de 01.06.2005 al Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui, in temeiul art. 262 pct. 1 lit. a Cod procedura penala s-a dispus punerea in miscare si trimiterea in judecata a inculpatului FEE, pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. ped. art.184 alin. 1 cu referire la alin. 3 si a infractiunii de ucidere din culpa prev. si ped. art. 178 alin. 2 cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal.
Procedandu-se la judecarea cauzei, prin sentinta penala nr.51 din 3.02.2009 a Judecatoriei Husi s-au hotarat urmatoarele:
- condamnarea inculpatului FEE, la pedeapsa de 2 ( doi ) ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 2 din Codul penal.
- pe durata prevazuta de art. 71 alin. 2 Cod penal, interzicerea exercitarii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II- a si lit. b Cod penal.
- in baza art. 1 si 8 din Legea nr. 543/2002 modificata prin O.U.G. nr. 18/2003, constata gratiata in intregime si conditionat pedeapsa aplicata.
- atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 7 din Legea nr.543/2002 modificata prin O.U.G. nr.18/2003, referitoare la cazurile de revocare a gratierii conditionate.
- in baza art. 11 punctul 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g din Codul de procedura penala, raportat la art. 124 din Codul penal inceteaza procesul penal privind pe inculpatul FEE pentru infractiunea de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. 1 si 3 din Codul penal.
- in baza art. 346, raportat la art. 14 alin. 3 lit. b si alin. 5 din Codul de procedura penala, art. 998 si urm. din Codul civil, art. 49, 50 si 55 din Legea nr. 136/1995, coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. b si alin. 2 din H. G. nr. 1194/2001, art. 313 alin. 1 din din Legea nr. 95/2006 modificata prin O.U.G. nr. 72/2006 admiterea, in parte, a actiunilor civile formulate de partea civila RA si partea civila TAG si, in totalitate, a actiunii civile formulate de partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui .
- obligarea asiguratorului Societatea de Asigurare - Reasigurare A S.A.- Sucursala Vaslui, in calitate de asigurator de raspundere civila, in limita plafonului aprobat pentru anul 2001 de 40.000 lei conform H.G. nr. 1194/2001, sa achite partii civile Renghel Alexandru suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale si partii civile TA - Georgian suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
- obligarea inculpatului FEE sa achite partii civile RA suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale si partii civile Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui suma de 77, 83 lei cu titlu de despagubiri civile (contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vatamata TAG .
- respingerea cererii partii vatamate TAG privind acordarea sumei de 3.000 dolari cu titlu de despagubiri civile.
- s-a luat act ca partea vatamata RA nu a solicitat cheltuieli de judecata.
- in baza art. 193 alin. 6 Cod procedura penala, respingerea cererii partii vatamate TAG privind acordarea cheltuielilor de judecata.
- in baza art. 189 si 191 alin. 1 Cod procedura penala, obligarea inculpatului FEE sa achite suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentand contravaloarea onorariului aparator oficiu - avocat Buculeasa Gabriel conform delegatiei nr. 553/2009 - va fi avansata din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In dimineata zilei de 22.07.200, la ora 03.30, organele de politie au fost sesizate despre faptul ca, pe DN 15 D Vaslui - Negresti, a avut loc un accident rutier soldat cu victime omenesti.
In fapt, inculpatul FEE s-a intalnit cu martorii BD, VVC, CCC, FIM in barul A din mun. Vaslui. Aici, acestia s-au distrat si au consumat bauturi alcoolice pana in jurul orei 02.00, cand s-au hotarat sa mearga in discoteca ALTER EGO din mun. Vaslui, pentru a-si continua distractia. Ajunsi in aceasta discoteca, s-au mai distrat pana in jurul orelor 03.00, cand au hotarat sa mearga la Popasul CISMEAUA MOLDOVENCEI, situat pe DN I5D, pentru a manca ceva. Pe langa cele cinci persoane sus-mentionate, din discoteca au hotarat sa-i insoteasca si partile vatamate TA-Giorgian si RA-E. Acestia au iesit din discoteca si in fata acesteia au stabilit sa mearga la Popasul CISMEAUA MOLDOVENCEI cu trei autoturisme dupa cum urmeaza:
- inculpatul FEE impreuna cu partile vatamateTAG si RA E au mers in parcarea din fata Hotelului R, unde se afla autoturismul OPEL KADETT cu nr. de inmatriculare. Aici inculpatul s-a urcat la volanul acestui autoturism, partea vatamata TAG s-a urcat pe bancheta dreapta fata, iar partea vatamata RA-E pe bancheta din spate a autoturismului. Inculpatul FEE a condus acest autoturism pe strazile Stefan cel Mare, Traian si Calugareni din mun. Vaslui si apoi pe DN I5D in sensul de deplasare Vaslui - Negresti.
- Martorii VCV, CCC si BD au mers in parcarea din fata Judecatoriei Vaslui si aici au urcat in masina primului, marca DACIA 1310 BREAK, de culoare rosie, cu nr. de inmatriculare , pe care acest martor a pornit-o, cu intentia de a merge la aceeasi destinatie ca si inculpatul. Dupa ce a pornit autoturismul, martorul VCV a constatat la acesta o defectiune tehnica, motiv pentru care a mers cu autoturismul in zona Garii CFR din mun. Vaslui, pentru a remedia aceasta defectiune, dupa care sa plece spre Popasul CISMEAUA MOLDOVENCEI. Dupa ce au remediat aceasta defectiune plecand spre destinatia initiala au constatat atunci cand au ajuns la Km 128 ca accidentul de circulatie se produsese deja.
- FIM a mers in aceeasi parcare cu martorii sus - mentionati si aici s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personala, marca OPEL model A, cu nr. de inmatriculare si a circulat pe str. Calugareni si apoi pe DN 15D spre acelasi popas.
Pe DN15D, autoturismele conduse de inculpatul FEE si de FIM au rulat spre Popasul CISMEAUA MOLDOVENCEI, iar ajunsi in fata acestui popas ocupantii celor doua masini au constatat ca restaurantul era inchis. Datorita acestui lucru ambii conducatori ai autoturismelor au intors masinile cu intentia de a merge mun. Vaslui.
Primul circula autoturismul OPEL KADETT condus de catre inculpatul FEE, iar dupa acesta circula autoturismul OPEL A condus de FIM. Conform declaratiilor partii vatamate TAG si ale lui FIM, intre cele doua autovehicule anterior producerii accidentului era o distanta de peste 50-100 m. In schimb inculpatul FEE declara faptul ca intre cele doua autoturisme era o distanta foarte mica.
Atunci cand autoturismul condus de catre inculpatul FEE a ajuns in dreptul unei curbe la stanga in sensul lor de deplasare in dreptul bornei kilometrice cu nr. 128 si a locuintei numitului Cozma Cristinel, a intrat intr-un proces de derapare, parasind covorul asfaltic al drumului si s-a izbit de un parapet din beton corespunzator gardului si portii de acces in locuinta numitului Cozma Cristinel, motiv pentru care apoi s-a rasturnat pe carosabil fiind gasit de catre organele de politie, atunci cand au sosit la fata locului cu rotile in sus si cu caroseria contorsionata si distrusa in proportie de aproximativ 90%.
Din declaratiile inculpatului FEE rezulta faptul ca in momentul imediat anterior accidentului rutier, acesta a simtit ca autoturismul condus de el a fost lovit in partea din spate dreapta de catre autoturismul condus de FIM si ca acesta ar fi fost motivul pentru care a pierdut controlul volanului.
Aceste afirmatii sunt infirmate de declaratiile partii vatamate TAG, care a declarat ca in momentul cand inculpatul a pierdut controlul volanului se afla intors spre bancheta din spate unde se afla partea vatamata RA E si a vazut ca autoturismul condus de catre FIM se afla la o distanta mai mare de 10 m in spatele autoturismului sau. De asemenea aceeasi parte vatamata a declarat ca, atunci cand a intrat in curba, inculpatul a virat brusc spre stanga, motiv din care spatele autoturismului a derapat spre dreapta, autoturismul incepand o miscare de rotatie.
Afirmatiile facute de inculpatul FEE sunt infirmate si de declaratiile lui FIM, din care rezulta ca in momentul premergator producerii accidentului intre cele doua autoturisme era o distanta de 50-100 m, iar atunci cand a ajuns la curba spre stanga din dreptul km 128 de pe DN 15D, autoturismul condus de inculpatul FEE a intrat pe contrasens, derapand dupa care s-a izbit de parapetul din beton de la gardul proprietatii lui Cozma Cristinel.
In urma impactului a rezultat:
1.decesul instantaneu al pasagerului de pe bancheta din spate, RA E .
Potrivit raportului de expertiza medico-legala (autopsie) nr. 80 /C/2001 din 23.07.2001, moartea numitului RA E a fost violenta si s-a datorat insuficientei cardiorespiratorii acute, survenite ca urmare a unui soc traumatic si hemoragic sever - politraumatism cu fracturi de stern, costale, de femur drept, de coloana vertebrala, precum si rupturi de organe interne ( filele 57-60 dosar de urmarire penala ).
2.vatamarea corporala a partii vatamate TAG.
Potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr. 466 din 23.07.2001, TAG a fost victima unui accident de trafic rutier, a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii a doua coaste ( VII, VIII posterior stang ), plagi si excoriatii si care au necesitat pentru vindecare 16-17 zile de ingrijiri medicale ( filele 50-51 dosar de urmarire penala ).
Dupa producerea accidentului partea vatamata TAG si inculpatul FEE au fost transportati la Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui pentru acordarea de ingrijiri medicale.
La aceasta unitate spitaliceasca, inculpatului FEE i-a fost recoltata o proba de sange care a stabilit ca in momentul recoltarii acesta prezenta o alcoolemie de 1,50 g‰, valoare pe care acesta a contestat-o, fiind efectuat un calcul retroactiv care a stabilit ca la ora producerii accidentului ( 3.20 ) alcoolemia s-ar fi situat usor sub limita legala de 1 g ‰( cca 0,80 gr ‰ - fila 78 dosar instanta vol. I si fila 71 dosar de urmarire penala).
Pentru elucidarea imprejurarilor producerii accidentului, la data de 06.11.2001, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de catre Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi in al carei raport s-a concluzionat :
- viteza initiala probabila a autoturismului cu nr. VS-19-ALB a fost de cca. 103 km/h;
- starea de pericol iminent s-a declansat pentru numitul FE in momentul in care a simtit socul, moment care a coincis cu inceperea fenomenului de derapare;
- numitul FE nu putea evita producerea
accidentului;
- numitul FIM putea preveni producerea
accidentului, daca ar fi pAt o distanta corespunzatoare intre autoturisme;
- derapajul autoturismului Opel Kadett a avut loc ca urmare a socului primit la partea din spate de catre celalalt autoturism ;
- cauza favorizanta a producerii accidentului o constituie nepArea de catre numitul Fanaru Iulian Marius a unei distante corespunzatoare intre autovehicule iar cauza determinanta este reprezentata de socul primit de autoturismul Opel Kadett, situatie care a condus la pierderea directiei de mers la numitului FEE; ( filele 166-172 - raport de expertiza criminalistica nr. 193/28.11.2001 ).
La cererea inculpatului FEE a fost efectuata in cursul urmaririi penale o expertiza criminalistica la care pe langa Comisia de experti din cadrul INEC a participat si un expert criminalist din partea acestuia, respectiv Petrescu Alexandru care a formulat obiectiuni si punct de vedere propriu la raportul de expertiza criminalistica (filele 118- 144 raport de expertiza criminalistica nr. 183/2003).
Expertii criminalisti din cadrul I.N.E.C., au concluzionat in raportul intocmit urmatoarele :
- dinamica producerii accidentului este cea prezentata la
pct.1 cap. Constatari.
- viteza initiala a autoturismului Opel Kadett cu nr. a fost de cca. 98 km/h.
- starea de pericol iminent pentru numitul FEE s-a declansat in momentul in care acesta a pierdut controlul asupra directiei autoturismului.
- nu se poate determina cu certitudine cauza intrarii in regim de derapare a autoturismului cu nr.;
- probele administrate nu confirma producerea unui impact semnificativ intre autoturismul Opel Kadett si autoturismul Opel A cu nr. in momentele premergatoare producerii accidentului;
- nu exista nici elemente care sa indice intrarea in proces de derapare ca urmare a unor defectiuni tehnice;
- este posibil ca fenomenul de derapare sa fi fost determinat de manevra de schimbare a directiei de mers spre stanga efectuata de conducatorul autoturismului Opel Kadett.
- din momentul in care a pierdut controlul asupra directiei
numitul FEE nu mai putea interveni eficient pentru
evitarea coliziunii cu zidul;
- in ipoteza insa in care intrarea in regim de derapare s-a
datorat schimbarii directiei de mers, conducatorul autoturismului cu nr.
putea preveni producerea evenimentului prin efectuarea respectivei manevre astfel incat sa poata urmari configuratia drumului, coreland amplitudinea acesteia cu viteza de deplasare.
- in aceeasi ipoteza producerea accidentului s-a datorat intrarii in proces de derapare a autoturismului Opel Kadett ca urmare a manevrei necorespunzatoare efectuata de conducatorul FEE.
Expertul criminalist propus de FEE a concluzionat urmatoarele :
- starea de pericol a fost generata de catre numitul FI care nu a pAt o distanta corespunzatoare fata de autoturismul condus de FE, care circula in fata sa, intrand in contact cu partea frontal stanga a autoturismului sau si partea spate dreapta a autoturismului condus de FE.
- derapajul autoturismului marca Opel Kadett condus de
FE putea fi determinat de un contact fizic intre acest
autoturism si autoturismul condus de Finaru Iulian, care circula in
spatele sau.
- aceiasi cauza a determinat si derapajul autoturismului condus de FI si deviatia traiectoriei spre stanga sensului initial de mers in aceiasi zona de drum, respectiv km. 128., iar coincidenta nu putea fi intamplatoare, fiind probata prin analiza vectoriala, in absenta probelor materiale.
- posibilitatile de evitare a accidentului au apartinut numitului
FI daca acesta ar fi pAt o distanta corespunzatoare intre autovehiculul pe care il conducea si autovehiculul condus de numitul FE care circula in fata sa.
- numitul Foghel Emanel nu a avut posibilitati de evitare a accidentului.
- producerea accidentului s-a putut datora intrarii in proces
de derapaj a autoturismului Opel Kadett condus de FE,
ca urmare a contactului fizic intre acest autoturism si autoturismul
condus de Finaru Iulian, care circula in spatele sau.
Raportul de expertiza criminalistica nr. 204/23.11.2004 concluzioneaza :
- dinamica producerii accidentului este cea prezentata la pct. 1 cap. CONSTATARI.
- viteza de deplasare a autoturismului marca Opel Kadett cu nr. condus de numitul FEE, anterior producerii accidentului, a fost de cca.102 km/h..
- in conformitate cu cele prezentate la pct. 3 cap. CONSTATARI, opinam ca urmele constatate la fata locului au putut fi produse doar de un singur autoturism, cel condus de numitul FEE.
- rasturnarea autoturismului s-a produs ca urmare a impactului cu zidul.
- cisterna stationata in zona producerii accidentului nu a putut determina rasturnarea autoturismului Opel Kadett, deci aceasta nu a influentat producerea evenimentului rutier.
- avand in vedere cele prezentate la pct. 6 cap. CONSTATARI, apreciem ca intre cele doua autoturisme nu a existat contact in momentele premergatoare producerii accidentului.
- in conditiile determinate, apreciem ca pierderea controlului asupra traiectoriei autoturismului condus de numitul FEE s-a datorat manevrelor efectuate de acesta la intrarea in curba la stanga.
- valoarea vitezei limita de parcurgere in siguranta a curbei cu raza R=233,18m este de cca.129 km/h, valoarea vitezei de deplasare a autoturismului nefiind un element determinant al pierderii controlului asupra traiectoriei de deplasare a autoturismului.
- in cazul urmaririi configuratiei drumului si deplasarii cu o viteza superioara celei de derapare, autoturismul ar fi trebuit sa se deplaseze catre exteriorul curbei, deci catre dreapta.
- in ipoteza retinuta, numitul FEE putea preveni producerea accidentului daca ar fi efectuat manevrele astfel incat sa poata urmari configuratia drumului pe acel segment, coreland amplitudinea manevrei cu viteza de deplasare.
- producerea accidentului s-a datorat intrarii in derapare a autoturismului condus de numitul FEE in urma manevrei efectuate de conducatorul auto.( filele 92-108 dosar de urmarire penala).
La acest raport de expertiza, urmare a obiectiunilor formulate de inculpatul FEE, a fost intocmit un supliment care a concluzionat ca in fata probelor certe constatate la fata locului si a avariilor autovehiculelor ca intre cele doua autoturisme nu s-a produs un contact anterior producerii evenimentului rutier ( filele 81-86).
Prin incheierea de sedinta din 04.04.2008 s-a depus de catre instanta de judecata efectuarea unui supliment la raportul de expertiza criminalistica nr. 193/2001 cu privire la evenimentul rutier care a avut loc in ziua de 22.07.2001 pe DN 15D la km 128 in care au fost angajate autoturismul marca Opel Kadet ( VS -) condus de FEE si autoturismul marca Opel A inmatriculat cu nr. VS- condus de FI.
S-a concluzionat ca a fost posibil ca partea frontala a autoturismului Opel A sa loveasca partea din spate a autoturismului Opel Kadett astfel incat forta dezvoltata sa determine dezechilibrarea si intrarea in proces de derapare a autoturismului condus de FEE.
In urma simularii efectuate s-a concluzionat ca intrarea autoturismului Opel Kadett in proces de derapare nu s-a datorat vitezei de deplasare ci, cel mai probabil, primirii unui impuls in partea din dreapta spate, impuls generat de lovirea relativ usoara cu partea frontala a autoturismului Opel A condus de Finaru Iulian ( fila 75- 91 vol. II ).
Prima instanta a aratat ca inculpatul FEE, in mod constant, in faza de urmarire penala si in faza de judecata, nu a recunoscut savarsirea infractiunilor de ucidere din culpa si vatamare corporala, sustinand ca nu este vinovat de producerea evenimentului rutier acesta fiind consecinta impulsului in partea din dreapta spate, impuls generat de lovirea relativ usoara cu partea frontala a autoturismului Opel A condus de Finariu Iulian, insa sustinerile acestuia nu au suport probator si nu se coroboreaza cu celelalte probe existente.
Simpla afirmatie a unei stari de fapt fara coroborarea acesteia cu alte mijloace de proba, nu poate fi acceptata ca adevar, iar modalitatea de aparare utilizata de inculpat, respectiv negarea realitatii evidente, nu poate influenta convingerea bazata de probe irefutabile.
Expertizele criminalistice efectuate in cadrul I.N.E.C. au stabilit cu certitudine ca sustinerile inculpatului FEE nu sunt veridice, opiniindu-se ca intre cele doua autoturisme nu a existat contact in momentele premergatoare producerii accidentului iar pierderea controlului asupra traiectoriei autoturismului condus de FEE s-a datorat manevrelor efectuate de acesta la intrarea in curba la stanga.
Acesta putea preveni producerea accidentului daca ar fi efectuat manevrele astfel incat sa poata urmari configuratia drumului pe acel segment, coreland amplitudinea manevrei cu viteza de deplasare iar producerea accidentului s-a datorat intrarii in derapare a autoturismului condus de FEE in urma manevrei efectuate de conducatorul auto. Devierea catre stanga a traiectoriei autoturismului se poate datora unei actiuni bruste asupra volanului efectuate de catre conducatorul auto.
Concluziile raportului de expertiza se coroboreaza cu restul probelor administrate in cauza, cu constatarile de la fata locului, plansele foto, declaratiile martorilor TAG, Finariu Marius Iulian, Spanache Costel, Bulbuc Eugen.
In drept, s-a aratat ca faptele comise de inculpatul FEE intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prev. si ped de art. 178 alin. 2 din Codul penal si vatamare corporala din culpa in varianta art. 184 alin.1 si 3 din Codul penal.
S-a aratat ca principiul care guverneaza raspunderea penala a conducatorilor de autovehicule in cazul nerespectarii regulilor de circulatie pe drumurile publice este ca orice culpa, fie ea cat de neinsemnata, legitimeaza pedepsirea lor. Conducatorului de vehicul i se pretinde diligenta si prudenta maxima. Lui i se pretinde sa ia in considerare toate imprejurarile care ar putea surveni de la un moment la altul si sa actioneze in asa fel incat sa poata evita pericolele ce decurg din aceste imprejurari.
Determinanta in producerea accidentului, care s-a soldat cu decesul numitlui RA E si vatamarea corporala a numitului TAG, a fost neadaptarea de catre inculpat a vitezei de deplasare a autovehiculului corespunzator profilului longitudinal si transversal al drumului, astfel ca, desi, din momentul declansarii procesului de derapare, accidentul nu mai putea fi evitat de catre inculpat, evenimentul putea fi prevenit de acesta daca ar fi adaptat viteza corespunzator configuratiei drumului (curba periculoasa la stanga).
S-a retinut ca inculpatul avea obligatia ca, potrivit art. 16 din Decretul 328/1966 si art. 49 din Regulamentul de aplicare a acestui decret, sa fie atent la tot ce se intampla pe drum si sa adapteze viteza de deplasarea autovehiculului sau la conditiile existente, reducand-o pana la limita evitarii oricarui pericol.
S-a mai mentionat ca inculpatul FEE, potrivit propriilor declaratii si rezultatelor analizelor de laborator, consumase anterior momentului de a se urca la volan bauturi alcoolice, consum care afecteaza puterea de concentrare si de prevedere. Echilibrul facultatilor psiho - motorii ale conducatorului de autovehicul sufera perturbari importante ca urmare a ingestiei de alcool.
Retinand vinovatia inculpatului in ceea ce priveste savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. si ped de art.178 alin. 2 din Codul penal, instanta a hotarat condamnarea inculpatului, in limitele prevazute de textul incriminator.
Avand in vedere criteriile de individualizare prev. de art. 52 si si art. 72 d in Codul penal, instanta a apreciat ca o pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare este de natura sa asigure realizarea scopurilor prevazute de art. 52 Cod penal.
Instanta a concluzionat ca inculpatul, datorita conduitei sale infractionale, nu mai corespunde criteriilor cerute de legile speciale pentru a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatilor de stat, motiv pentru care a decis cu privire la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si b din Codul penal.
Avand in vedere ca fapta a fost comisa la data de 21/22.07.2001, anterior momentului intrarii in vigoare a Legii nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni, cum infractiunea de ucidere din culpa nu este exceptata prin art. 4 alin.2 din Legea nr. 543/2002, - in baza art. 1 si 8 din Legea nr. 543/2002, modificata prin O.U.G. nr. 18/2003 a constatat gratiata in intregime si conditionat pedeapsa aplicata.
Cat priveste infractiunea de vatamare corporala din culpa retinuta in sarcina inculpatului FEE, instanta de judecata, la termenul din 16.10.2009, raportat datei comiterii faptei (21.07.2001), limitelor de pedeapsa prevazute pentru infractiunea prevazuta de art. 184 al.1, 3 Cod penal (de la 3 luni la 2 ani inchisoare sau amenda), dispozitiile art. 121 al.1 Cod penal, art. 122 al.1 lit. d Cod penal, art. 122 al.2 Cod penal si art.124 Cod penal - a constatat ca a intervenit prescriptia raspunderii penale.
Inculpatul FEE, in baza art. 13 din Codul penal, a solicitat continuarea procesului penal.
Cum instanta a retinut vinovatia inculpatului in forma ceruta de lege, pentru infractiunea de vatamare corporala instanta a pronuntat in temeiul art. 11 pct.2 lit. b, raportat la art.10 al.1 lit. g din Codul de procedura penala cu referire la art. 124 din Codul penal incetarea procesului penal. Aceasta, in contextul in care dispozitiile privind prescriptia raspunderii penale prevaleaza asupra prevederilor in materia gratierii.
Cu privire la actiunea civila a cauzei prima instanta a avut in vedere faptul ca raspunderea civila, avandu-si izvorul in principii de dreptate si echitate sociala, este reglementata de art. 998 din Codul civil, text de lege ce consacra raspunderea civila pentru faptele cauzatoare de prejudicii.
Repararea integrala a prejudiciului presupune inlaturarea tuturor consecintelor daunatoare ale unui fapt ilicit si culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, in scopul repunerii, pe cat posibil in situatia anterioara.
In conformitate cu Decizia nr. I din 23.02.2004 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, in aplicarea dispozitiilor art. 14 Cod procedura penala si ale art. 998 Cod civil instanta penala investita cu judecarea actiunii penale, in cazul infractiunilor cu efecte complexe cum sunt cele de ucidere din culpa si de vatamare corporala din culpa savarsite de un conducator auto, este investita sa judece actiunea civila, alaturata celei penale prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, atat cu privire la pretentiile formulate in legatura cu decesul victimei sau vatamarile corporale suferite, cat si cu privire la pretentiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiasi fapte.
S-a aratat ca in prezenta cauza s-au constituit parti civile:
- RA- cu suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale, reprezentand prejudiciu cauzat prin uciderea fiului sau;
- TAG s-a constituit parte civila cu suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale si 3.000 USD cu titlu de despagubiri materiale,reprezentand contravaloarea autoturismului avariat;
- Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui s-a constituit parte civila cu suma de 77,83 lei cu titlu de despagubiri materiale , reprezentand contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vatamata TA - Georgian.
Autovehiculul implicat in evenimentul rutier era proprietatea partii vatamate TAG, era asigurat la Societatea de Asigurare-Reasigurare A S.A.- Sucursala Vaslui conform politei de asigurare depusa la dosarul cauzei (filele 141-142 volumul I), aceasta fiind citata in cauza in calitate de asigurator de raspundere civila.
Potrivit Deciziei in interesul Legii nr. 1/28 martie 2005, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, societatea de asigurare are in procesul penala calitatea de asigurator, raspunderea acesteia putand fi angajata in mod direct, fiind statuat si caracterul limitat derivat din contract al obligatiei asumate de societatea de asigurare, fapt care exclude asimilarea pozitiei sale calitatii de parte responsabila civilmente.
S-a retinut ca potrivit art. 51 alin.1 din Legea nr. 136/1995, despagubirile sunt datorate de asigurator nu numai atunci cand asiguratul este responsabil de accidentul auto, ci si in cazul in care cel care conduce autovehiculului raspunzator de producerea accidentului este o alta persoana decat asiguratul. Aceasta, chiar daca asiguratul raspunde ori nu pentru faptele acelei persoane, asigurarea obligatorie de raspundere civila acoperind toate accidentele de autovehicule asigurate, indiferent de persoana care raspunde civil pentru paguba cauzat. Mai mult, potrivit art. 51 alin. 3 din acelasi act normativ "in caz de vatamare corporala sau deces al unei persoane se acorda despagubiri daca autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat chiar daca autorul accidentului a ramas neidentificat’’.
Referitor la cererile formulate de partile civile RA si TAG privind acordarea de daune morale, instanta a retinut arata ca nu poate fi negat rezultatul daunator direct, de natura morala al infractiunii, asupra partilor civile, fiind aduse in mod real vatamari asupra valorilor si drepturilor nepatrimoniale.
Cu privire la prejudiciile de ordin moral suferite de parintii lui RA E, s-a retinut ca este evident ca moartea prematura si violenta a fiului lor la o varsta la care acestia putea avea asteptari, in sprijinirea lor la o varsta inaintata, le-a cauzat acestora o suferinta psihica incomensurabila.
De principiu, o astfel de pierdere este atat de mare incat nu poate fi cuantificata matematic. Totusi ca o reparatie materiala, singura posibila in momentul de fata, instanta a apreciat ca suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale reprezinta o justa satisfactie acordata pentru prejudiciul nepatrimonial incercat, fara insa a constitui pentru acesta o sursa de imbogatire fara justa cauza.
Partea civila TAG, in urma accidentului in care a fost implicat in calitate de conducator auto FEE, a suferit leziuni traumatice de tipul fracturii coastelor VII- VIII ce au necesitat spitalizare un numar de 16-17 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare. Astfel, instanta a apreciat ca au existat prejudicii morale ce decurg din internarea in spital, din traumele fizice si psihice suferite, sechelele post - traumatice care au afectat negativ participarea partii vatamate la viata sociala, profesionala si de familie, comparativ cu situatia anterioara vatamarii produse prin fapta ilicita a inculpatului.
Instanta a apreciat ca suma de 5.000 lei solicitata de partea civila TAG cu titlu de daune morale este rezonabila si reprezinta o justa satisfactie acordata victimei.
In ceea ce priveste cererea partii civile TAG privind obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 USD daune materiale, reprezentand c/val autoturismului distrus, instanta a hotarat respingere pretentiilor pentru urmatoarele motive :
Autoturismul Opel Kadett - proprietatea lui TAG - a suferit in urma evenimentului rutier avarii in proportie de aproximativ 90%, fiind dus la scurt timp dupa accident la un centru de dezmembrari, astfel ca nu s-a putut stabili valoarea reala a acestuia pe baza unei expertize tehnice auto (fila 44 dosar de urmarire penala ).
In sedinta publica din 28.02.2006, partea civila TAG a solicitat proba cu inscrisuri, insa pana la momentul dezbaterilor nu a depus acte in dovedirea laturii civile.
Sub aspectul daunelor materiale solicitate de partea vatamata TAG nu a facut dovada unui prejudiciu material cert.
Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sanatatii altei persoanei raspund potrivit legii si sunt obligate sa suporte cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordata, astfel incat avand in vedere modul de solutionare a cauzei penale, instanta a decis sa-l oblige pe inculpat sa achite partii civile Spitalul Judeteana de Urgenta Vaslui suma de 77,83 lei cu titlu de despagubiri civile.
Cu privire la angajarea raspunderii asiguratorului S.C. Asigurare - Reasigurare A S.A.- Sucursala Vaslui, instanta a retinut ca autoturismul implicat in accident proprietatea partii vatamate TAG avea la momentul conducerii de catre inculpatul FEE incheiata asigurarea de raspundere civila obligatorie ( fila 134 dosar de urmarire penala si filele 141-142 vol. I dosar instanta).
Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 cu modificarile ulterioare, asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de tertele persoane pagubite prin accidente de autovehicule si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil. Potrivit art. 50 din acelasi act normativ, despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces. Potrivit art. 51 din acelasi act normativ, despagubirile prevazute la art. 49 si 50 se acorda si in situatia in care cel care autovehiculul, raspunzator de producerea accidentului, este o alta persoana decat asiguratul.
Coreland dispozitiile legale mentionate, instanta a observat ca rezulta ca raspunderea asiguratorului este o raspundere contractuala, angajata in baza contractului de asigurare si este obligat la despagubiri numai in limitele prevazute de lege pentru asigurarea obligatorie de raspundere civila.
In cazul daunelor produse prin accidente de autovehicule survenita in anul 2001, potrivit art. 10 alin.1 lit. b din H.G. 1194/29.11.200, in unul si acelasi accident, asiguratorul acorda despagubiri pentru pagubele suferite, inclusiv prejudicii fara caracter patrimonial pana la 8.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 40.000 lei indiferent de numarul persoanelor accidentate in caz de vatamari corporale sau deces.
Ca atare, asiguratorul va acorda despagubiri in limitele sumei de 40.000 lei stabilita prin H.G. 1194/29.11.2000 , diferenta urmand a fi suportata exclusiv de catre inculpat in temeiul raspunderii civile delictuale.
In functie de catimea totala a despagubirilor acordate fiecarei parti civile suma de 40.000 lei ce va fi suportata de asigurator va fi distribuita dupa cum urmeaza:
- partii civile RA suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale
- partii civile TA - Georgian suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Drept urmare, s-a hotarat ca inculpatul sa fie obligat sa achite :
- partii civile RA suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale
- partii civile Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui suma de 77, 83 lei cu titlu de despagubiri civile (cv. cheltuieli de spitalizare pentru partea vatamata TAG .
Impotriva hotararii, cu respectarea termenului prevazut de art. 363 Cod procedura penala, au declarat apel,
- prin cererea din data de 23 noiembrie 2009, partea civila TA,
- prin cererea din data de 25 noiembrie 2009, in numele si in interesul partii civile RA, aparatorul angajat,
- la data de 26 noiembrie 2009, inculpatul FEE,
- prin memoriul din data de 26 noiembrie 2009, asiguratorul de raspundere civila, S.C. A -Sucursala Vaslui.
In sustinerea apelurilor, prin memoriile depuse dosarului, hotararea a fost criticata sub aspectul legalitatii si temeiniciei, dupa cum urmeaza:
- Inculpatul FEE, sustinandu-si nevinovatia, a aratat ca instanta a nu a interpretat corect si legal probele administrate, in contextul in care martorii, pe parcursul cercetarilor, si-au schimbat declaratiile. A criticat modul superficial si neglijent de efectuare a cercetarii la fata locului de catre organele de cercetare penala, asa incat procesul verbal intocmit cu respectiva ocazie nu are aptitudinea de a oferi informatiile necesare lamuririi cauzei sub toate aspectele ei.
Acest fapt, coroborat cu relatarile martorilor care au facut declaratii contradictorii, a dus la ingreunarea aflarii adevarului si la obtinerea unor concluzii ale expertilor variate si ipotetic. Ca atare, data fiind indoiala oferita de probe, a solicitat sa se dea eficienta principiului in dubio pro reo, principiu de care prima instanta nu a tinut cont.
Pentru lamurirea concluziilor contradictorii ale numeroaselor expertize efectuate in cauza, in apel, inculpatul a solicitat audierea in calitate de martori a unora dintre experti, cerere ce a fost respinsa ca nefiind utila.
- in sustinerea apelului sau partea civila civile RA a criticat hotararea sub aspectul cenzurarii cuantumului daunelor morale acordate, solicitand admiterea cererii in cuantumul cerut prin actiune, respectiv 100.000 lei.
- partea civila TA a solicitat desfiintarea hotararii si admiterea cererii de despagubiri materiale in cuantum de 3000 USD, reprezentand contravaloarea autoturismului distrus.
In sustinerea pretentiilor, partea civila TA a depus la dosar Contractul de vanzare cumparare pentru un vehicul folosit din care rezulta ca vatamatul a dobandit masina avariata de catre inculpat in accidentul produs la data de 23 ianuarie 2001 la pretul de 40.000.000 lei si certificatul de inmatriculare V00028608S, inscrisuri ce nu a fost depus in fata instantei de fond.
- Asiguratorul de raspundere civila S.C.A S.A a criticat sentinta sub aspectul unei gresite interpretari a prevederilor art. 10 alin.1 lit. b din H.G.1194/2000, potrivit carora ,, asiguratorul acorda despagubiri de pana la 80.000.000 ROL pentru fiecare persoana in caz de vatamari corporale sau deces, dar nu mai mult de 400. 000.000 ROL. drept urmare, in mod gresit, a fost obligat asiguratorul la plata sumei de 35.000 lei catre partea vatamata RA, de vreme ce limita legala era de 8.000 lei. Pe de alta parte a fost criticat cuantumul de 5.000 lei acordat partii vatamate TA ca fiind exagerat in raport de numarul de zile ingrijiri medicale prescrise.
- Asiguratorul, considerand ca in accident au fost implicate doua autoturisme ceea ce presupune si raspunderea civila a doua societati de asigurare, a solicitat si restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale si a actului de sesizare, cercetarile fiind incomplete si neprocedurale. S-a aratat pentru aceasta ca cele doua autoturisme nu au fost conservate pentru a se vizualizate si expertizate de experti, ca in mod gresit si neprocedural a fost efectuata prima expertiza la cererea numitului FI care avea calitatea de martor, ca expertii nu au vizualizat toate fotografiile executate la fata locului, fotografii, in posesia carora instanta a intrat abia in anul 2007. De asemenea, s-a aratat ca referatul de terminare a urmaririi penale s-a intocmit cu incalcarea prevederilor art. 260 din Codul de procedura penala, iar rechizitoriul cuprinde mai multe neregularitati, pe care instanta trebuia sa le inlature conform art. 300 alin. 2 din Codul de procedura penala.
Examinand cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele, tribunalul constata urmatoarele :
Vazand probatoriul cauzei, la administrarea caruia au fost respectate dispozitiile procedurale, tribunalul retine ca activitatea infractionala a inculpatului FEE, constand in aceea ca, urmare nerespectarii dispozitiilor ce reglementeaza circulatia pe drumurile publice, la data de 21/22.07.2001, a cauzat decesul numitului RA E si vatamarea numitului TAG care a suferit leziuni pentru a caror vindecare au fost prescrise 16-17 zile ingrijiri medicale.
De asemenea caracterizarea juridica a faptei, prin retinerea infractiunilor de ucidere din culpa, prev. si ped de art. 178 alin.2 din Codul penal si de vatamare corporala din culpa prev si ped. art. 184 alin. 1 cu referire la alin.3 din Codul penal, este legala.
Infractiunile de vatamare corporala din culpa si de ucidere din culpa, dupa cum o arata si denumirea, se savarseste din culpa care se poate prezenta sub forma culpei cu previziune(usurinta), fie sub forma culpei simple(neglijenta). In cazul culpei cu previziune, faptuitorul prevede ca activitatea sa realizata prin actiune sau inactiune ar putea duce la vatamarea integritatii sau a sanatatii persoanei, nu urmareste si nici nu accepta acest rezultat, ci spera fara temei ca el nu se va produce. In cazul culpei simple, faptuitorul, desfasurand o anumita activitate, nu prevede ca aceasta ar putea duce la vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane, desi poate si trebuie sa prevada acest rezultat.
Inculpatul nu a recunoscut faptul ca s-ar face culpabil de producerea accidentului, invederand in aparare ca a pierdut controlul volanului si a intrat in derapaj deoarece autoturismul sau a primit o usoara lovitura in partea dreapta spate de la autoturismul condus de numitul FI care nu a respectat distanta regulamentara intre autoturisme in timpul mersului.
Instanta de control judiciar constata ca sustinerea formulata in aparare este confirmata de concluziile Expertizei nr.193/28 noiembrie 2001 efectuata de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi din care rezulta ca ceea ce a favorizat producerea accidentului a fost nepArea de catre numitul FI a unei distante corespunzatoare intre autovehicule iar cauza determinanta o constituie socul primit in partea din spate care a condus la pierderea directiei de mers a autoturismului.
Aceasta expertiza evidentiaza si faptul ca viteza de deplasare a autoturismului condus de catre inculpat, de 103 km/h, viteza calculata in functie de viteza de impact apreciata la 60 Km/h, de urmele de derapare si de energia cinetica disipata, nu reprezinta o cauza determinanta a accidentului, in contextul in care respectarea vitezei legale nu ar fi avut aptitudinea de a-l evita.
Evitarea impactului cu zidul ca urmare a opririi masinii prin franare ar fi fost posibila la o viteza de 70,5 Km/h. Or, cum sectorul de drum respectiv nu este situat pe raza vreunei localitati si cum in zona nu era vrea alta restrictie, inculpatul nu avea obligatia de a reduce viteza sub limita legala.
Pe de alta parte, in sprijinul sustineri ca derapajul a fost determinat de socul primit de la autoturismul din spate, s-a aratat si faptul ca pierderea controlului autoturismului din cauza vitezei, datorita fortei centrifuge, ar fi condus la o derapare in partea dreapta si nicidecum in stanga, in interiorul curbei.
Tribunalul retine insa ca sustinerile formulate in aparare nu reflecta o situatie de fapt reala, de vreme ce nu se coroboreaza cu ansamblul probelor administrate. Instanta de control observa faptul ca pentru stabilirea cauzelor producerii accidentului s-a solicitat concursul mai multor experti prin admiterea si dispunerea unor noi expertize si a suplimentelor solicitate.
Studiind continutul acestora, Tribunalul concluzioneaza faptul ca ceea ce a determinat deraparea autoturismului condus de catre inculpatul FEE a fost efectuarea de catre acesta a unei manevre bruste de schimbare a directiei de mers, manevra neadecvata vitezei de deplasare, efectuata de o persoana sub influenta bauturilor alcoolice, imprejurare ce are aptitudinea de a produce tulburari de natura psiho-senzoriala si neuromusculare, deosebit de periculoase pentru siguranta circulatiei.
Se observa astfel ca realitatea existentei unui contact intre cele doua autoturisme si, mai mult, pentru ca acest contact sa fi determinat derapajul, ar fi presupus, in primul rand, producerea unor avarii la nivelul celor doua masini. In contextul in care acestea circulau in acelasi sens de mers, pentru ca masina condusa de inculpat sa fi primit un impuls in partea dreapta-spate, era necesar ca autoturismul care a realizat acest impuls sa fi produs contactul cu partea stanga-fata.
Daca in cazul autoturismului condus de catre inculpat, eventualele avarii produse intr-o astfel de imprejurare puteau fi suprapuse celor rezultate in urma impactului cu zidul sau a rasturnarii, expertii au observat avariile suferite de autoturismul condus de numitul FI.
Este adevarat ca acest autoturism nu a fost supus unei expertize criminalistice, lucru care nici nu se mai poate efectua, acesta facand obiectul unei actiuni de dezmembrare. De vreme ce nu au fost identificate motive intemeiate pentru a inlatura informatiile oferite de inscrisurile care atesta avariile suferite de aceasta masina, informatii pe care expertii le-au folosit, Tribunalul le apreciaza ca veridice.
S-a aratat astfel ca acest autoturism a inregistrat in zona stanga-fata o degradare constand in spargerea geamului farului de deasupra barei de protectie. Or, un eventual contact al acelui far cu un element din componenta ansamblului din spatele autoturismului condus de catre inculpat ar fi presupus si un contact cu bara de protectie-fata a autoturismului condus de catre martorul FI, ceea ce nu rezulta din probe.
Cat priveste un eventual contact cu partea laterala-stanga a autoturismului condus de catre martorul FI, ceea ce ar fi presupus ca cele doua masini sa fi circulat pe o traiectorie paralela, masina condusa de inculpat fiind pozitionata pe contrasens, expertul a observat ca urmele de deformare ale aripii stanga-fata a masinii conduse de martor sunt urme de infundare cauzate de o forta aplicata relativ perpendicular pe planul acesteia si nu sunt urme dinamice specifice unui contact tangential la o viteza mare, fapt ce exclude contactul celor doua masini in acea zona. De altfel, insusi inculpatul a precizat ca martorul nu circula paralel cu domnia sa ci venea din spate, asa incat este exclus un contact lateral.
Expertii explica si faptul ca existenta unui contact intre autoturisme ar fi determinat ca masina condusa de martorul FI sa fi intrat la randul sau intr-un proces de derapare, imediat dupa impact, or, nu s-au constatat urme de derapare ale acestui autoturism, urmele constatate la fata locului fiind realizate de o singura masina.
Sustinerile referitoare la imprejurarea ca aceste urme au fost create de doua autoturisme nu reflecta o situatie de fapt reala, fiind apreciata pertinenta explicatia ca aceasta ar fi presupus ca masina martorului ar fi avut aceeasi traiectorie spre zidul de beton, ceea ce nu este real. Ca din plansele foto rezulta existenta a patru urme nu inseamna implicit ca ele au fost produse de doua autovehicule ci doar de unul in deraparea care s-a realizat oblic si care a presupus si o rotire a vehiculului
Concluzia ca derapajul nu a fost cauzat de un contact intre cele doua masini este determinata si de rezultatele unor actiuni de simulare a evenimentului rutier cu ajutorul softului specializat PC CRASH, realizate cu ocazia efectuarii Raportului de expertiza criminalistica Nr.204/2004 al I.N.E.C. Bucuresti.
Este adevarat ca asemenea simulari cu ajutorul programului specializat VIRTUAL CRASH 2.2 s-au efectuat si cu ocazia intocmirii Raportului de expertiza Nr.154/2009 al I.N.E.C.- Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice IASI, expertiza care concluzioneaza ca intrarea in proces de derapare s-a datorat ,, cel mai probabil, primirii unui impuls in partea din dreapta spate’’, insa, dupa cum s-a aratat, o asemenea varianta nu este confirmata de probatoriul administrat.
Astfel, absenta unui contact intre cele doua masini rezulta si din declaratiile partii vatamate TAG care a invederat ca inculpatul a taiat curba si a intrat in derapaj oblic fata de axul drumului, fara ca anterior masina sa fi fost lovita din spate.
Daca relatarile numitului FI ar putea fi apreciate ca subiective, in contextul in care cele declarate au aptitudinea de a-l absolvi de orice implicare in accidentul produs, Tribunalul nu a identificat nici un motiv pentru care partea civila TAG sa faca afirmatii neconforme adevarului.
Cat despre eventualele erori de perceptie determinate de imprejurarea ca pasagerii sesizeaza mai greu anumite comportari ale autovehiculului decat conducatorul auto, Tribunalul are a face urmatoarele aprecieri:
Vazand detaliile relatate de partea civila TAG cu privire la imprejurarile concrete in care s-au intamplat evenimentul, se poate concluziona ca aceasta era atenta la modul in care era condus autoturismul in care se afla. Aceasta a aratat ca inculpatul ,, pe tot traseul_ a condus cu viteza mare si a taiat curbele,_. i-am atras atentia’’ , ,, a continuat drumul spre Vaslui circuland cu viteza de cca. 100 Km/h’’, ,, am vazut ca Foghel mareste viteza’’, ,, am vazut ca a taiat curba, dupa care masina a intrat in derapaj oblic fata de axul drumului’’.
Atentia sa poate sa fi fost determinata de faptul ca masina ii apartinea si, evident, nu ii era indiferent ce se intampla cu ea, dar poate sa fi fost influentata si de faptul ca in seara respectiva, cele doua autoturisme, fie doar pe o portiune scurta de drum, isi disputau intaietatea pe sosea, ceea ce evident capteaza atentia celor implicati, fie numai in calitatea lor de pasageri.
Ca a fost posibila o astfel de ipoteza rezulta si din relatarea vatamatului TAG care declara ca l-a vazut pe inculpat marind viteza de deplasare, "fapt pentru care" s-a uitat in spate si a vazut autoturismul condus de martor la circa 100 de metri. Se observa astfel existenta unui interes de a cunoaste care sunt manevrele adoptate de conducatorul auto din spate, in functie de modul in care era condusa masina in care se afla. Intr-o asemenea ipoteza pare oarecum justificata manevra inculpatului de a vira brusc spre stanga, acest lucru fiind facut pentru a impiedica sa fie depasit. De altfel, acest lucru este sugerat si de expert. Si imprejurarea ca autoturismul condus de martorul FI se afla la o distanta foarte mica poate sa tradeze intentia acestuia de a valorifica orice oportunitate de a depasi.
Toate aceste consideratii nu au drept scop demonstrarea faptului ca cele doua masini se aflau intr-o intrecere, probele administrate fiind insuficiente pentru aceasta. Tribunalul observa insa ca partea vatamata TAG era atenta la modul in care erau conduse cele doua autoturisme, asa incat nu ar fi fost posibil sa nu fi perceput un eventual impact care sa aiba si aptitudinea de a schimba traiectoria masinii in care se afla.
Cum concluziile expertizelor care sugereaza ca derapajul a fost determinat de contactul celor doua masini nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza, Tribunalul apreciaza ca in mod corect prima instanta le-a inlaturat.
Cu privire la sustinerea ca atitudinea martorului FI de a-l determina pe numitul Bojianu Danut sa faca relatari neconforme adevarului, in sensul de a confirma ca a perceput imprejurarile in care s-a produs accidentul, ar constitui o dovada a faptului ca este culpabil de urmarile accidentului, instanta de control arata ca o asemenea concluzie nu poate sa fie implicita.
Rationamentul expus de aparare se bazeaza pe o corecta observare a faptului ca, in genere, astfel de demersuri sunt facute de persoane care au un anume sentiment de vinovatie. Ca atare, este posibil ca acest martor sa fi avut dorinta de a-si conserva statul de persoana inocenta. Inocenta sa poate sa se refere insa la alte actiuni sau inactiuni decat cele care reprezinta cauze ale accidentului produs. Una dintre situatiile ipotetice ar putea fi dorinta de a preconstitui probe pentru a contracara o eventuala sustinere ca a fost angrenat intr-o intrecere pe sosea. Argumentatia expusa are drept scop demonstrarea faptului ca atitudinea martorului nu demonstreaza implicit faptul ca este autorul vreunei actiuni ce a determinat evenimentul rutier, ceea ce l-ar exonera de raspundere pe inculpat.
Date fiind consideratiile aratate, instanta de control concluzioneaza ca inculpatul FEE se face culpabil de comiterea faptei ce face obiectul actiunii penale pornite impotriva sa, motiv pentru care constata ca fiind intemeiata decizia instantei de fond de a-i antrena raspunderea penala.
Cat priveste individualizarea judiciara a pedepsei aplicate pentru comiterea infractiunii de ucidere din culpa, fapta prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 2 din Codul penal, tribunalul observa ca au fost avute in vedere criteriile generale prevazute de articolul 72 din Codul penal, si anume dispozitiile partii generale, gradul de pericol social al faptei, imprejurarile concrete in care aceasta a fost comisa, asa incat pedeapsa de 2 ani inchisoare raspunde pe deplin nevoilor de constrangere, de preventie si de readaptare sociala a inculpatului.
Cum infractiunea prev. si ped de art. 178 alin. 2 din Codul penal nu se regaseste printre cele exceptate de la aplicarea prevederilor Legii Nr. 543 din 1 octombrie 2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni, in mod corect instanta a facut aplicare dispozitiilor art. 1 si 8 din acest act normativ si a constatat gratiata in intregime pedeapsa aplicata.
Desi inculpatul se face vinovat de vatamarea corporala din culpa a numitului TAG, cata vreme de la data comiterii faptei s-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale pentru infractiunea prev. de art. 184 alin. 1 si 3 din Codul penal, in mod corect s-a dispus incetarea procesului penal conform art. 10 alin.1 lit. g din Codul de procedura penala.
Cat priveste modul de solutionare a laturii civile a cauzei, tribunalul observa existenta unor inadvertente
Observa astfel ca partea vatamata TAG s-a constituit parte civila cu suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale si 3.000 U.S.D. cu titlu de despagubiri materiale, reprezentand contravaloarea autoturismului avariat;
Daca prima instanta a retinut in mod corect ca daunele materiale nu au fost dovedite, tribunalul observa ca la dosarul de apel a fost depus Contractul de vanzare cumparare pentru autovehicul folosit nr. 152/2001 din care rezulta ca acesta, la data de 23.01.2001, a dobandit autoturismul Opel Kadet avariat de catre inculpat in accident in proportie de 90 %, prin cumparare contra sumei de 40.000.000 lei vechi. Intr-o atare situatie, avand in vedere si cele asupra carora s-a statuat prin Decizia 1 din 23 februarie 2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie , concluzioneaza ca se impune ca persoana culpabila de de producerea evenimentului rutier sa suporte si daunele materiale constand in distrugerea autoturismului apartinand partii civile TAG.
Relativ la daunele morale acordate partilor civile TAG si RA, tribunalul constata ca sumele stabilite de prima instanta ca avand aptitudinea de a diminua suferintele indurate de prima ca urmare a leziunilor suferite si de cea de-a doua ca urmare a decesului fiului sau, nu se justifica in totalitate.
Tribunalul recunoaste faptul ca accidentele mortale sunt evenimente de viata cu consecinte psihologice, sociale si economice profunde, asupra familiilor din care provin victimele. Indubitabil, nu exista un echivalent pecuniar al suferintei morale, dar aceasta poate fi diminuata prin reconstituirea situatiei sociale, a sanselor de viata.
In absenta unor criterii stiintifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului prejudiciilor morale, determinata de incompatibilitate intre caracterul nepatrimonial al daunelor si caracterul patrimonial al despagubirii, instanta de control judiciar, tinand cont de circumstantele faptei, de urmarile produse, de calitatea de tata a persoanei in favoarea carora au fost acordate daunele, apreciaza ca suma de 20.000 lei este suficienta, nu pentru a acoperi suferintele care nu au un pret, fiind inestimabile, ci pentru a diminua consecintele negative ale faptei si a implicatiei acesteia pe toate planurile vietii partii civile.
Aceasta, dincolo de orice sustinere ca relatia celor doi nu a fost foarte apropiata. In pofida oricarei neintelegeri si indiferent de imprejurarea ca cele doua parti nu gospodareau impreuna, relatia tata-fiu este una destul de importanta si o ruptura a acestei legaturi in contextul unui accident rutier reprezinta o pierdere greu de suportat pentru cei ce sunt implicati in mod direct. Desigur, cuantumul daunelor morale este direct proportionala cu profunzimea relatiei pe care cei doi au avut-o inainte de tragicul eveniment, de gradul de afectare a vietii persoanei prejudiciate din punct de vedere psihologic. Or, este real faptul ca in aceasta directie probatoriul nu ofera suficiente argumente care sa justifice acordarea unor daune in cuantumul stabilit de prima instanta. Orice suferinta psihologica trebuie pusa in balanta cu imperativul ca aceste daune sa nu contribuie la o imbogatire fara justa cauza.
In ceea ce priveste partea civila TAG, tribunalul apreciaza, de asemenea, ca intinderea daunelor morale stabilite de prima instanta nu corespunde nevoii de a nu determina o imbogatire nejustificata.
Potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr. 466 din 23.07.2001, aceasta parte civila a suferit in urma accidentului leziuni traumatice de tipul fracturii a doua coaste (VII, VIII posterior stang), plagi si excoriatii si care au necesitat pentru vindecare 16-17 zile de ingrijiri medicale. Fara a minimiza seriozitatea si gravitatea consecintelor negative determinate de intensitatea durerilor fizice si psihice resimtite de partea vatamata, instanta de control judiciar apreciaza ca suma de 2.000 lei este suficienta pentru a diminua consecintele negative suferite de vatamat si pentru a raspunde nevoii de a constitui o despagubire echilibrata.
Cat priveste proportia daunelor stabilite in sarcina asiguratorului de raspundere civila S.C. A -Sucursala Vaslui, tribunalul observa ca potrivit art. 10 lit. b din H.G.1194/ 2000 privind unele masuri in legatura cu asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, ,, (1) In unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea pagubelor, asiguratorul acorda despagubiri, inclusiv pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, in urmatoarele limite: [_.. ] b) pana la 80.000.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 400.000.000 lei, indiferent de numarul persoanelor accidentate, in caz de vatamari corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial’’.
Se constata astfel ca legiuitorul a stabilit doua limite maximale, una referitoare la valoarea totala a despagubirilor pe care le poate suporta asiguratorul, respectiv de 400.000.000 lei vechi, cealalta vizand suma ce poate fi acordata pentru fiecare persoana, suma ce nu poate depasi 80.000.000 lei vechi.
Or, prin obligarea S.C. A -Sucursala Vaslui sa achite partii civile Renghel Alexandru suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale a fost depasit plafonul de 80.000.000 lei vechi prevazut de art. 10 lit. b din H.G.1194/ 2000, motiv pentru care instanta de control observa motivul de apel invocat de asigurator ca fiind intemeiat.
Cat priveste solicitarea de a se dispune restituirea cauzei procuror pentru refacerea si respectiv pentru completarea cercetarilor, asiguratorul invederand ca cercetarile sunt incomplete si neprocedurale iar actul de sesizare cuprinde mai multe neregularitati, tribunalul constata inexistenta vreunui motiv care sa determine aceasta, asa incat cererea formulata in acest sens va fi respinsa.
Dispozitiile art. 332 din Codul de procedura penala prevad situatiile in care se dispune restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmaririi penale. Astfel, aceasta se dispune cand, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, se constata ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetare penala de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, care procedeaza potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci cand constatarea are loc dupa inceperea dezbaterilor sau cand instanta, in urma cercetarii judecatoresti, schimba incadrarea juridica a faptei intr-o alta infractiune pentru care cercetarea penala ar fi revenit altui organ de cercetare.
Instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator
Tribunalul observa ca niciunul dintre motivele invocate nu se circumscrie vreuneia dintre situatiile prevazute expres si limitativ de textul la care s-a facut referire. Desi au fost invocata existenta mai multor neregularitati ale actului de sesizare, pe care instanta trebuia sa le inlature conform art. 300 alin.2 din Codul de procedura penala, aceste neregularitati nu au fost enumerate. Mai mult, tribunalul verificand rechizitoriul nu a identificat ca acesta sa nu respecte prevederile care sunt sanctionate cu nulitatea absoluta, asa incat sa se impuna restituirea cauzei procurorului.
Cat priveste restituirea in vederea completarii urmaririi penale, tribunalul arata ca prin Legea Nr. 356 din 21 iulie 2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi reglementat art. 333 din Codului de procedura penala care reglementa o astfel de situatie a fost abrogat.
In considerarea motivelor aratate, conform prevederilor art.379 alin.1 pct.1 lit. b din Codul de procedura penala, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul formulat de partea civila RA iar potrivit art. 379 alin.1 pct.2 lit. a din Codul de procedura penala va admite apelurile declarate de inculpatul FEE, partea civila TA si de asiguratorul de raspundere civila S.C.A S.A.
Rejudecand cauza, se vor diminua daunele morale acordate partii civile RA de la suma de 60.000 lei la 20.000 lei si partii civile TAG de la 5.000 lei la 2.000 lei.
Se va admite actiunea civila formulata de partea vatamata TAG cu privire la daunele materiale constand in contravaloarea autoturismului distrus in accident, in limita sumei de 4.000 lei prevazuta in "Contractul de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit Nr.152/2001" aflat la fila 57 din dosarul de apel.
Va fi obligat asiguratorul Societatea de Asigurare Reasigurare A SA - Sucursala Vaslui, in limita plafonului aprobat prin HG 1194/2001, pana la 8.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 40.000 lei, sa achite:
- partii civile RA suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale;
- partii civile TAG suma de 6.000 lei, din care 4.000 lei reprezentand daune materiale si 2.000 lei daune morale.
Va fi obligat inculpatul FEE sa achite partii civile RA suma de 12.000 lei cu titlu de daune morale.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate si se vor inlatura dispozitiile contrare.
Se vor respinge cererile formulate de apelantii FEE si TAG referitoare la plata cheltuielilor j
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Uciderea din culpa
Ucidere din culpa - Decizie nr. DP13/A/2008 din data de 31.03.2009Gresita calificare a caii de atac ca fiind recurs in loc de apel. - Decizie nr. 1360 din data de 29.11.2011
Uciderea din culpa. Administrarea incompleta a probatiunii testimoniale - Decizie nr. 253 din data de 17.04.2007
Ucidere din culpa. Solutionarea laturii civile - Decizie nr. 538 din data de 19.09.2006
Ucidere din culpa. Despagubiri civile cuvenite minorului nascut dupa decesul victimei - Decizie nr. 389 din data de 13.06.2006
178 C.p. - Sentinta penala nr. 996 din data de 10.04.2012
Ucidere din culpa art 178 cp - Sentinta penala nr. 66 din data de 14.04.2010
Ucidere din culpa - Art. 178 Cod penal - Sentinta penala nr. 24 din data de 26.01.2012
Ucidere din culpa, art. 178 alin. 1, 2 Cod penal - Sentinta penala nr. 91 din data de 17.03.2011
Ucidere din culpa, art. 178 C.p. - Sentinta penala nr. 232 din data de 10.09.2010
Citare inculpat si sucursala asigurator. Nulitate. - Decizie nr. 315 din data de 20.05.2010
Citarea partilor la judecata. Schimbarea sediului instantei de judecata. - Decizie nr. 232 din data de 26.03.2009
UCIDERE DIN CULPA. LEGATURA DE CAUZALITATE DINTRE ACCIDENTUL AUTO SI PRODUCEREA REZULTATULUI. CONTRIBUTIA FACTORILOR SI IMPREJURARILOR FAVORIZANTE - Decizie nr. 908 din data de 09.12.2004
Ucidere din culpa - Sentinta penala nr. 404 din data de 12.09.2014
Ucidere din culpa - Sentinta penala nr. 246 din data de 06.05.2009
Ucidere din culpa. - Sentinta penala nr. 59 din data de 11.02.2009
Ucidere din culpa - Sentinta penala nr. 560 din data de 18.11.2008
UCIDERE DIN CULPA - Sentinta penala nr. 156 din data de 26.03.2009
Actiune civila exercitata in procesul penal. Ucidere din culpa. Principiul repararii integrale a prejudiciului direct si indirect. Asigurator de raspundere civila delictuala. Opozabilitate - Sentinta penala nr. 594 din data de 13.10.2008
Ucidere din culpa in forma agravata. Cerere de schimbare a incadrarii juridice din infractiunea de ucidere din culpa, prevazuta de art.178 al.2 Cod penal, in infractiunea de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art.184 al.1, 3 Cod penal. Soluti... - Sentinta penala nr. 1651 din data de 05.07.2006