Pretentii restituire imprumut

Dosar nr. 843/333/2009
R O M A N I A

TRIBUNALUL VASLUI
 SECTIA CIVILA

DECIZIA CIVILA NR.  Nr. 1498
Sedinta publica de la 11 Noiembrie 2009
Instanta constituita din:
PRESEDINTE ADINA ALEXANDRU
Judecator DANIELA MIHAELA MANOLE
Judecator IOLANDA-MIHAELA PASCARU
Grefier MANUELA RUSU

?
      Pe rol se afla judecarea cererii de recurs formulata de recurenta - parata A C I domiciliata , in contradictoriu cu intimata - reclamanta SC.T-T.SRL, prin av.Zugravu cu sediul aels in   impotriva sentintei civile  nr. 2458/26.06.2009 pronuntata de Judecatoria Vaslui, cauza avand ca obiect pretentii - restituire imprumut.
      La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta reprezentantul     intimatei, av. Zugravu Liviu. care  precizeaza ca a luat  legatura  cu  reprezentantul  recurentei, lipsa, av.Budacea  Eugen   care i-a comunicat ca nu se mai prezinta in fata instantei de judecata.
      S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza urmatoarele: procedura de citare  este legal indeplinita, cauza se afla la al  doilea termen de judecata; se solicita judecarea cauzei in lipsa.
      S-au citit  si verificat actele si lucrarile  de la dosar, dupa care;
      Nemaifiind alte acte  de depus  sau cereri noi de formulat.
      Instanta constata cauza in stare de judecata, si da cuvantul partilor  la fond.
      Av.Zugravu Liviu avand cuvantul, solicita respingerea recursului si mentinerea   hotararii   instantei de fond  pe care o apreciaza ca fiind legala si temeinica.
      Motivelor de recurs formulate de  parata  le lipsesc  temeiurile  de drept, asa cum  cer  dispozitiile  art. 304 Cod procedura civila .
      Instanta de fond  a  procedat  corect atunci cand  a admis proba cu  un martor .
      Solicita respingerea recursului .Cu cheltuieli de  judecata.
     S-au declarat dezbaterile inchise, dupa care  s-a trecut la deliberare, cand;

  TRIBUNALUL
            Asupra recursului civil de fata;
Prin sentinta civila nr. 2458/26.06.2009 Judecatoria Vaslui a admis cererea formulata de reclamanta SC T-T SRL in contradictoriu cu parata A C-I 
A obligat parata sa achite reclamantei suma de 4500 lei cu titlul de imprumut nerestituit.
A obligat parata sa achite reclamantei suma de 714 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.
                 Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Raportul juridic dedus judecatii in prezenta cauza a constat intr-un contract de imprumut, respectiv in neexecutarea obligatiei de restituire de catre debitor.
Contractul de imprumut de consumatie propriu-zis este un contract real si unilateral, ceea ce presupune atat dovedirea acordului de vointa, cat si a faptului material al predarii bunului imprumutat.
Dovada actului juridic (a acordului de vointa) este supusa regulilor generale prevazute de art.1191 Cod civil (respectiv, daca suma imprumutata depaseste 0,025 lei, dovada se poate face numai prin inscris autentic sau inscris sub semnatura privata). In cazul inscrisului sub semnatura privata, fiind vorba despre un contract unilateral, cerinta multiplului exemplar (art.1179 Cod civil) nu trebuie implinita, ci doar formalitatea prevazuta la art.1180 Cod civil (scrierea in intregime a actului de catre cel imprumutat sau cel putin, adaugarea de catre acesta, la finele actului, a cuvintelor "bun si aprobat", aratand in cuvinte si in litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa semneze). 
De asemenea, trebuie precizat ca dovada cu martori si prezumtii este admisibila atunci cand exista un inceput de dovada scrisa provenind de la imprumutat. Potrivit art.1197 Cod civil, "inceputul de dovada scrisa este acea scriere care fie provine de la cel caruia ii este opusa, fie este intocmita de o alta persoana dar semnata de parte, si care este de natura a face demn de crezare faptul pretins".
Dispozitia de plata nr.66/29.12.2009 intruneste conditiile prevazute de art.1197 Cod civil, fiind considerata in acest fel un inceput de dovada scrisa. In acest context, trebuie precizat ca inscrisul constituind un inceput de dovada scrisa face exceptie de la disp.art.1180 Cod civil. Nulitatea inscrisului pentru lipsa formalitatii prevazute de art.1180 Cod civil nu afecteaza valabilitatea obligatiei unilaterale (de restituire a imprumutului in cazul de fata), actul juridic putand fi dovedit prin alte mijloace de proba, insusi inscrisul valorand inceput de dovada scrisa.
Dovada faptului material al remiterii sumei de bani poate fi facuta cu orice mijloc de proba.
Sub aspectul sarcinii probei, instanta a precizat ca potrivit art.1169 Cod civil, dovada existentei contractului de imprumut revine imprumutatorului, respectiv reclamantei iar debitorului - paratei - ii revine sarcina de a face dovada contrara.
Atunci cand debitorul contesta existenta contractului, precum in prezenta cauza, ii revine sarcina de a proba nevalabilitatea contractului de imprumut in dovedirea existentei caruia creditorul a propus si administrat anumite probe.
Astfel, reclamanta-creditoare a sustinut sub aspect probatoriu existenta contractului de imprumut, prin dispozitia de plata nr.66/29.12.2009, semnata de parata, si prin depozitia martorei audiate in cauza.
Parata a invocat faptul ca a semnat in alb respectiva dispozitie de plata, ca nu a primit efectiv banii (aspect relevat prin raspunsul la interogatoriu) si ca depozitia martorei este subiectiva (invocandu-se in mod indirect caracterul mincinos al marturiei).
A aratat astfel parata ca a semnat in alb inscrisul respectiv, fara insa a face dovada acestui fapt. A invocat in acest fel parata existenta unei erori in privinta naturii juridice a actului pe care l-a semnat, sustinand ca a crezut ca semneaza pentru primirea salariului. Cu toate acestea, parata nu si-a probat sustinerea. Totodata, instanta precizeaza ca semnarea in alb a unui inscris atrage in mod necesar asumarea unui risc de catre cel care procedeaza in acest mod.
De asemenea, sustinerea paratei potrivit careia mentiunile inscrise in dispozitia de plata ("avans plati trezorerie" - "imprumut") sunt contradictorii si ca in atare conditii trebuie interpretate intr-un sens favorabil ei, este neintemeiata. Potrivit dispozitiei de plata emisa pe numele ei si semnata de parata, aceasta a incasat de la SC T-T suma de 4500 lei, suma pe care ar fi urmat sa o depuna la un moment dat la Trezorerie, reprezentand in acest sens un avans in contul acestei depuneri. Daca s-ar interpreta mentiunile inscrise in sensul sugerat de parata, si anume ca suma respectiva ar fi reprezentat exclusiv un avans plati trezorerie, atunci parata ar fi trebui sa probeze acest fapt, cu chitanta in baza careia a facut depunerea.
In ceea ce priveste faptul material al primirii banilor, desi prin raspunsul la interogatoriul administrat parata a negat acest lucru, faptul contrar a rezultat din depozitia martorei audiate, potrivit careia, fiind de fata, a vazut cand patronul societatii i-a inmanat paratei suma de 4500 lei ca urmare a discutiilor purtate intre cei doi cu privire la acordarea unui imprumut.
     Sustinerea paratei potrivit careia nu poate dovedi in acest sens faptul negativ ca nu a primit banii nu poate conduce la respingerea de plano a actiunii, in conditiile in care din ansamblul probatoriului administrat in cauza a rezultat suficiente elemente care sa ateste faptul juridic al imprumutului.
     In aceasta situatie nu s-a pus problema dovedirii faptului negativ - neprimirea banilor - ci parata, din pozitia procesuala in care se afla, avea sarcina de a combate probatoriul administrat in acest sens, respectiv depozitia martorei si mentiunea primirii banilor inscrisa pe dispozitia de plata.  Sarcina probei faptului material incumba reclamantului si in conditiile in care acesta il dovedeste, revine partii adverse sarcina de a inlatura aceasta proba, prin faptul pozitiv contrar sau printr-un fapt conex.  Desi a invocat indirect caracterul mincinos al marturiei acesteia, pe langa faptul ca parata nu a dorit administrarea unui probatoriu propriu pentru a demonstra neconformitatea celor sustinute de martora cu realitatea, nici nu a facut uz de mijloacele procesuale specifice pentru a dovedi caracterul mincinos al depozitiei. Or, in lipsa oricarui probatoriu propus de parata in acest sens, si care sa creeze un minim dubiu, instanta nu a  putut inlatura depozitia martorei exclusiv in baza sustinerilor paratei.
     De asemenea, invocarea de catre parata a unei legaturi intre presupusa lipsa in gestiune si suma care i se pretinde acum nu a fost sustinuta sub aspect probatoriu. 
In drept, avand in vedere dovedirea de catre reclamanta-creditoare a existentei contractului de imprumut sub aspectul incheierii acordului de vointa si al remiterii efective a sumei de bani, faptul ca parata nu a inlaturat prezumtia de valabilitate a inscrisului care atesta acordarea imprumutului si nici nu a facut dovada restituirii lui, in temeiul art.1584 Cod civil, instanta a admis actiunea reclamantei si a obligat-o pe parata la restituirea sumei de 4500 lei catre reclamanta, precum si la suportarea cheltuielilor de judecata in cuantum de 714 lei (354 lei taxa de timbru, 3 lei timbru judiciar si 357 lei onorariu de avocat).
     Impotriva acestei sentinte a declarat  recurs A C- I care a solicitat  admiterea recursului, modificarea sentintei .Cu cheltuieli  de judecata.
      1. In motivare  s-a aratat ca inscrisul de imprumut  avut in vedere  de prima instanta este de fapt  o dispozitie  de plata pe care  la rubrica" scopul platii" a fost trecut  initial " avans  trezorerie" ca apoi  patronul sa scrie " imprumut".
                   Acest inscris  cuprinde  2  dispozitii contradictorii astfel  ca prima  instanta  trebuia sa interpreteze actul  in favoarea  debitorului.
     2. Dispozitia de plata a fost semnata de recurenta, dar nu  in scopul de a confirma  primirea  imprumutului ci in scopul  de a confirma  plata unor  drepturi viitoare  pe care patronul urma sa le dea  la sfarsitul anului.
           Instanta  respinge  asemenea practici pe motivul  ca  drepturile salariale se platesc pe state de plata  si nu  pe dispozitii de plata dar in cauza de fata tocmai  astfel  s-a intamplat,  reclamanta a  platit-o pe parata pe dispozitii de plata semnate  in alb  care ulterior  au fost completate  la contabilitate.
        3.  Dovada unui act juridic  cu o valoare  peste 250 lei  se face doar cu inscrisuri conform 1119 Cod civil  si totusi instanta  a admis  audierea  unui martor angajat  al reclamantei , martor subiectiv
       4. Instanta  nu a tinut cont  de faptul ca actul  trebuia  scris in intregime de persoana imprumutata , iar  in caz contrar  trebuia  sa confirme  imprumutul  cu formula " bun si aprobat " , lucru ce nu s-a intamplat.
             Intimata  SC. T -T.SRL  a formulat intampinare  prin care  a solicitat  respingerea  recursului.
     1. Motivelor de recurs le lipsesc  temeiurile  de  drept , astfel  cum impune art. 304 Cod procedura civila
            In primul  motiv de recurs  se  mentioneaza  o situatie de fapt  nereala.
           Apararea  paratei  ca nu a semnat  un imprumut , ci plata unor  drepturi banesti  viitoare  este  o noua aparare ; in prima  instanta  a recunoscut semnatura , dupa  ce anterior  nu a recunoscut-o
      Este posibila  audierea  de martori  in conditiile  existentei  unui inceput  de dovada scrisa.
      Este gratuita   motivarea ca  martora  a  avut o depozitie  partinitoare.
      Mentiunea "bun si aprobat"se aplica in situatia exercitarii  controlului  preventiv.
      In recurs  nu au fost depuse  noi inscrisuri .
      Analizand  actele si lucrarile  dosarului, sentinta  recurata  prin prisma  motivelor de recurs  si a dispozitiilor  legale aplicabile se constata  ca recursul  este neintemeiat.
      Motivul de recurs  constand in contradictia  dintre mentiunile din dispozitia  de plata si in  primirea  banilor cu titlu de avans nu poate fi retinut.
      De pe verso-ul dispozitiei de plata rezulta ca recurenta  a  primit suma de 4500 lei , confirmata de  martor cu titlu de  imprumut  si nu ca  avans  din drepturile  salariale  viitoare cum sustine  recurenta.
      Dubiul   invocat  de recurenta este inlaturat  de  depozitia martorei si de  practica uzuala a societatii  de  a acorda  asemenea  imprumuturi  chiar  fata de parata cu alte  ocazii (fila 8 dosar  al primei instante)
      Motivul de  recurs constand  in lipsa  mentiunii "bun si aprobat "  nu poate fi  retinut  fiindca aceasta omisiune  conduce  la concluzia  ca dispozitia de plata 66/29.12.2008 reprezinta un inceput  de dovada scrisa conform  art. 1197 Cod civil  raportat la  1180 Cod civil iar existenta unui inceput  de dovada  scrisa  permite administrarea  dovezii cu  martor (conform  art. 1197 Cod civil) , mai ales ca parata  a consimtit  tacit  la administrarea  acestei probe.
      Motivul de recurs  constand  in imposibilitatea  dovedirii  cu martori actului juridic cu  obiect  mai mare  de 250 lei  este inlaturat  pentru ca inscrisul  valoreaza  inceput de dovada scrisa si conform art. 1197 Cod civil  se pot audia  martori pentru  clarificarea  raportului  juridic.
      Motivul constand  in  depozitia partinitoare  a martorei  nu va fi retinut  pentru ca nu s-a facut dovada  si  pentru ca aceasta depozitie  se coroboreaza cu inscrisuri.
      In cauza nu este incident  nici unul dintre  motivele  de recurs prevazute  de art. 304  si 304 ind.1 Cod procedura civila si in temeiul  art. 312 Cod procedura civila  se va respinge  ca  neintemeiat recursul
      In temeiul art. 274 Cod procedura  civila  recurenta  va fi obligata fata de intimata  la plata cheltuielilor de judecata reprezentand  onorariu aparator pentru faza recursului si  va fi  respinsa  cererea  recurentei  de acordare a  propriilor cheltuieli.
        

PENTRU  ACESTE MOTIVE
IN NUMELE   LEGII
DECIDE:

        Respinge recursul declarat de  recurenta A C - I impotriva sentintei civile nr. 2458/26.06.2009 a Judecatoriei Vaslui pe care o mentine.
        Respinge cererea  de acordare  a cheltuielilor de judecata.
        Obliga  recurenta A C - I sa achite  intimatei   suma de 476 lei reprezentand  cheltuieli  de  judecata  efectuate in recurs.
        IREVOCABILA.
        Pronuntata in sedinta publica, azi, 11 noiembrie 2009.