Contencios administrativ si fiscal - obligatia de a face

Dosar nr.
R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentinta civila Nr. 1728/2014

TRIBUNALUL,

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr. 721/88/26 martie 2014, reclamanta ..., prin mandatar ..., a chemat in judecata paratele Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, si Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, solicitand obligarea Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unui titlu de despagubire si obligarea Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor la emiterea unui titlu de plata in favoarea titularului dreptului, ..., in dosarul cu nr. de inregistrare 42853/CC, in conformitate cu art. 41 alin. 1, 3 si 4 din Legea 165/2013 pentru suma de 3.445.804 lei.
In motivare, s-a aratat ca in favoarea reclamantei ..., printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila (sc. 1750/2006 a Tribunalului Tulcea) s-a dispus stabilirea dreptului la masurii reparatorii prin echivalent pentru terenul de 1 hectar situat in municipiul Tulcea ,str. ...,nr.30.
Masura dispusa de instanta a fost trimisa la ANRP, formandu-se dosarul cu nr.42853/CC.
Aici, dupa parcurgerea intregii proceduri reglementate in timp pentru astfel de situatii, s-a facut evaluarea baneasca a imobilului imposibil de restituit in natura, la solicitarea ANRP si de catre un evaluator numit de catre aceasta autoritate publica. La data de 15.07.2011 raportul de evaluare facut de catre ... a fost de depus la ANRP si insusit de catre aceasta institutie.
De atunci si pana in prezent, adica dupa 2 ani 6 luni de la evaluarea imobilului imposibil de restituit in natura si de la 7 ani si jumatate de la data la care o instanta judecatoreasca a stabilit irevocabil dreptul la despagubiri, petenta nu a primit nici un fel de plata a despagubirilor stabilite.
Pe noua legislatie care reglementeaza domeniul restituirii proprietatilor s-a stabilit o procedura de rezolvare a cererilor de restituire care, in mare, presupune fie compensarea cu puncte, fie acordarea de bani. Aceasta a doua varianta este prevazuta de art. 41 din Legea 165/2013, care stipuleaza ca plata sumelor de bani reprezentand despagubiri in dosarele aprobate de catre comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi, precum si a sumelor stabilite prin hotarari judecatoresti, ramase definitive si irevocabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se face in termen de 5 ani, in transe anuale egale, incepand cu 1 ianuarie 2014.
Avand in vedere acest text de lege ,precum si faptul ca reclamanta are un dosar aprobat inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013 (el nu mai este supus nici unui fel de analiza din cele reglementate de capitolele 2 si 3 din lege 165/2013,evaluarea realizata fiind in perfect acord chiar si cu noul standard de evaluare) iar la acest moment termenul legal de 1.01.2014 este depasit deja, se solicita emiterea titlurilor de despagubire si de plata care, ulterior, ar trebui sa fie executate de catre Ministerul Finantelor Publice.
In dovedire, reclamanta a depus la dosar, in copie, sentinta civila nr. 1750/2006, dispozitia nr. 5058/2007, procura autentificata sub nr. 2589/2013, raport de evaluare in forma prescurtata.
Parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, legal citata, a depus la dosar intampinare, prin care a invocat exceptiile necompetentei materiale a Tribunalului Tulcea cu privire la cererea de chemare in judecata, inadmisibilitatii stabilirii masurilor reparatorii prin echivalent si prematuritatii actiunii cu privire la emiterea titlului de plata.
A aratat parata cu privire la exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Tulcea ca cererea de precizare formulata de reclamant, prin care solicita plata despagubirilor ce i se cuvin, este indreptata impotriva unei autoritatii apartinand administratiei publice centrale si anume Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor.
Astfel, in cuprinsul art. 1 alin. 1 din Hotararea Guvernului nr. 572/2013, cu modificarile si completarile ulterioare, se arata ca ,,Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, denumita in continuare Autoritatea, este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica.
Totodata, s-a mai sustinut ca potrivit prevederilor art.96, pct.1 din Noul Cod de Procedura Civila, curtile de apel judeca, in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale.
Prin urmare, concluzioneaza parata ca solutionarea petitelor privind plata despagubirilor, formulate de reclamanti in contradictoriu cu Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor este de competenta Curtii de Apel Constanta.
Referitor la exceptia prematuritatii actiunii cu privire la emiterea titlului de plata, a aratat parata ca urmare a publicarii Legii nr. 165/2013 in Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de solutionare a dosarelor de despagubire constituite in temeiul Legii nr. 10/2001 se desfasoara in conformitate cu dispozitiile acesteia, astfel cum este prevazut in mod expres la art. 4 din noua lege.
Mai mult decat atat, se arata, dispozitiile noii legi se aplica inclusiv "cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor (...) la data intrarii in vigoare a prezentei legi" (art. 4).
Intrucat noua legislatie a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de catre CCSD a deciziilor continand titlul de despagubire, precum si conditiile si termenele de valorificare a acestora, a fost instituita o noua procedura privind solutionarea dosarelor de despagubire.
Astfel, se sustine, potrivit prevederilor art. 21 - 26 din lege, procedura de solutionare a dosarului de despagubire se finalizeaza prin validarea sau invalidarea de catre Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a deciziei entitatii investite de lege (prin care s-a propus acordarea de despagubiri).
Titularul unei decizii de compensare prin puncte cat si cel al unei decizii de despagubire emise de catre CCSD anterior intrarii in vigoare a prezentei legi - decizii care nu au dus in mod direct la emiterea unui titlu de plata - care au optat pentru valorificarea in numerar, vor beneficia de dispozitiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 care prevad ca Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor emite un titlu de plata ce va deveni scadent dupa data de 01.01.2014 si care va esalona plata pe o perioada de 5 ani, dar nu inainte de realizarea procedurilor prevazute de art. 21 din aceeasi lege.
Sumele cuprinse in titlurile de plata emise de ANRP se platesc de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere. Asupra capatului de cerere prin care reclamantul solicita ca prin hotararea ce o veti pronunta sa fie stabilita o obligatie directa de plata a despagubirilor in sarcina Autoritatii Nationale, aceasta intelege a se prevala de dispozitiile art. 41, alin. 4, care mentioneaza in mod expres ca plata efectiva a titlurilor de plata este facuta de catre Ministerul Finantelor Publice, astfel incat se poate concluziona fara echivoc ca ANRP nu poate fi obligata la a efectua plata despagubirilor.
Fata de aceste considerente, este prematura formularea de catre reclamant a unei cereri care sa vizeze sa vizeze plata despagubirilor.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii stabilirii masurilor reparatorii prin echivalent, mentioneaza parata ca potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, evaluarea pretentiilor de restituire in echivalent avand ca obiect imobile demolate, instrainate sau alte imobile a caror restituire in natura nu este posibila, era atributul evaluatorilor autorizati, desemnati in mod aleatoriu de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.
Dupa intrarea in vigoare a acestui act normativ (Legea nr.247/2005), contravaloarea pretentiilor de restituire in echivalent nu va mai fi stabilita in cursul procedurii administrative prevazute de Legea nr. 10/2001, ci dupa parcurgerea procedurii reglementate in cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin adoptarea Legii nr. 247/2005 a fost reglementata o procedura administrativa de acordare a despagubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite in natura si totodata a fost infiintata o entitate competenta, respectiv Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, devenita ulterior prin Legea 165/2013 Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despagubirilor care se vor acorda in temeiul acestui act normativ (Titlul VII din Legea nr. 247/2005). Prin urmare, nicio alta entitate/instanta judecatoreasca nu se poate substitui acestor atributii stabilite in sarcina Comisiei Centrale prin actul normativ amintit.
Prin Legea 165/2013, s-a infiintat Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, care preia atributiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.
Conform art.17, alin.1, lit. a din actul normativ invocat mai sus, noua comisie valideaza/invalideaza, in tot sau in parte, deciziile emise de entitatile investite de lege, care contin propunerea de acordare de masuri reparatorii.
Totodata, potrivit prevederilor art.21 alin. (6) din Legea nr.165/2013 "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi de catre Secretariatul Comisiei Nationale si se exprima in puncte. Un punct are valoarea de un leu."
In ce priveste emiterea titlului de plata in conditiile disp.art.41 alin.1,4 se solicita respingerea actiunii ca neintemeiata.
Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor emite titluri de plata, potrivit disp.art. 41 alin 1,3 si 3 din Legea nr. 165/2013, exclusiv in dosarele aprobate de CCSD inainte de intrarea in vigoare a legii, precum si in situatiile in care printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila la data intrarii in vigoare a noii legi, instanta a stabilit cuantumul despagubirilor.
Cum dosarul reclamantului nu se incadreaza in niciuna din categoriile aratate, mentionam ca titlul de plata se va emite in conditiile prevazute la art.31 din Legea nr. 165/2013, in termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017.
Detinatorul poate solicita, anual, dupa 1 ianuarie 2017, Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor emiterea unui titlu de plata pentru cel mult 14% din numarul punctelor acordate prin decizia de compensare si nevalorificate in cadrul licitatiilor nationale de imobile. Ultima transa va reprezenta 16% din numarul punctelor acordate. Sumele cuprinse in titlurile de plata se platesc de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere.
Parata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, legal citata, a depus la dosar intampinare, prin care a invocat exceptiile inadmisibilitatii stabilirii masurilor reparatorii prin echivalent si prematuritatii actiunii cu privire la emiterea titlului de despagubire, aratand in esenta ca stabilirea cuantumului despagubirilor este atributul exclusiv al Comisiei si ca dosarul reclamantei trebuia sa parcurga procedura administrativa instituita de Legea nr. 165/2013, pe fond solicitandu-se respingerea actiunii ca neintemeiata.
Prin raspunsul la intampinare formulat de catre reclamanta s-a solicitat respingerea exceptiilor invocate de parate ca neintemeiate.
A sustinut reclamanta referitor la exceptia de necompetenta materiala a tribunalului, ca parata A.N.R.P. Bucuresti invoca textele generale in materie de contencios administrativ, refuzand insa sa le observe pe cele speciale; art.20 alin. l din titlul VII al legii 247/2005, care nu este abrogat asa cum gresit sustine parata, mentioneaza ca, competenta de solutionare in contencios administrativ in caz de refuz de solutionare a cererii revine numai tribunalului, nu curtii de apel; prezenta cauza este o situatie de refuz general si constant al paratei de a emite deciziile solicitate, decizii in lipsa carora dreptul la primirea despagubirilor acordate insa din 2006 de instanta judecatoreasca nu se poate realiza.
Referitor la exceptia prematuritatii introducerii actiunii, paratele pleaca de la premisa neparcurgerii etapelor anterioare emiterii titlului de despagubire si a titlului de plata, respectiv obtinerea unei decizii de validare de la Comisia Nationala, decizie care, la randul ei, este afectata de un termen ce nu a expirat. Se invoca in acest sens prevederile art.4 din legea 165/2013 .
Sustine reclamanta ca a invocat in sustinerea actiunii sale prevederile art.41 din Legea 165/2013 care se refera ea insasi (legea) la o alta ipoteza avuta in vedere de redactorul intampinarilor si care vizeaza, ca si premisa, neparcurgerea acestor etape preliminare. Textul legal citat se refera la faptul ca "plata sumelor de bani reprezentand despagubiri in dosarele aprobate de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi, precum si a sumelor stabilite prin hotarari judecatoresti, ramase definitive si irevocabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se face in termen de 5 ani, in transe anuale egale, incepand cu 1 ianuarie 2014" .
Prin urmare, se arata, singurul termen care trebuie respectat, lucru realizat in cauza, este termenul de 1.01.2014. De aceea termenele de pana la procedura de validare si procedura de validare in sine (reglementate de capitolele 2 si 3 din Legea 165/2013), in raport de cauza actiunii de fata, nu au legatura si nu intereseaza aceasta pricina.
Pe de alta parte, se mentioneaza, temeiul de drept al acestei exceptii invocate este art.4 din Legea 165/2013, text de lege care a fost declarat neconstitutional prin Decizia 88/27.02.2014.
In intampinarea CNCI (fila 3) se invoca o decizie cu caracter normativ ce pare emisa de aceasta institutie publica care nu a fost depusa odata cu intampinarea. In orice caz, ordinea de solutionare autoimpusa se pare ca nu a fost respectata deoarece pe saitul ANRP apar solutionate cauze cu un numar mai mare decat cel al reclamantei din acest proces.
Exceptia de inadmisibilitate, in opinia reclamantei, vizeaza in modul cel mai direct fondul litigiului dedus judecatii si nu presupune o rezolvare tehnica a acesteia ca si exceptie procesuala (solutionarea prealabila fondului).
Cum s-a spus mai sus, cauza (ca element al actiunii civile) se refera la calificarea cererii de despagubire a reclamantei ca intrand in notiunea de "dosare aprobate" prevazuta de art.41 alin. l din legea 165/2013.
Reclamantei, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila (sc. 1750/2006 a Tribunalului Tulcea) i s-a dispus stabilirea dreptului la masurii reparatorii prin echivalent pentru terenul de 1 hectar situat in municipiul Tulcea, str. ...,nr.30 .
Masura dispusa de instanta a fost trimisa la ANRP, formandu-se dosarul cu nr.42853/CC. Aici, dupa parcurgerea intregii proceduri reglementate in timp pentru astfel de situatii, s-a facut evaluarea baneasca a imobilului imposibil de restituit in natura, la solicitarea ANRP si de catre un evaluator numit de catre aceasta autoritate publica. La data de 15.07.2011 raportul de evaluare facut de catre ... a fost de depus la ANRP si insusit de catre aceasta institutie.
Deci asupra aprecierii ca pentru terenul de un hectar (10.000 metri patrati) nu se pot stabili decat despagubire prin echivalent nu se mai poate reveni, aceasta chestiune fiind transata irevocabil prin hotarare judecatoreasca.
De asemenea, asupra cuantumului despagubirilor nu se mai poate reveni, suma de bani fiind cea care a rezultat dintre-o evaluare dispusa de catre parata si asupra careia parata nu a dispus in nici un fel sa se revina. Mai mult decat atat, noile criterii de evaluare -grila notariala- pentru terenul de un hectar situat in municipiul Tulcea, pe strada existenta si astazi, ..., sunt perfect respectate si la acest moment. Suma stabilita de catre expert este perfect integrabila in grila notariala.
Apreciaza reclamanta ca se afla in posesia unui drept cert, pur si simplu, drept care intra in notiunea de "bun" in sensul art. l din Protocolul nr. l la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Ca urmare a hotararii judecatoresti de obligarea a autoritatii statale la plata de masuri reparatorii prin echivalent, echivalent stabilit tot de catre autoritatea statala, s-a creat un drept patrimonial obligational (creditor fiind reclamanta, iar debitor fiind Statul Roman) asupra carora nici o autoritate statala nu mai putea reveni nici administrativ si nici legislativ (deciziile 6723/2007 si 6812/2008 ale ICCJ si hotararea Viasu contra Romaniei).
Fiind in posesia unui drept patrimoniala unui bun in sensul conventiei asupra caruia nu se mai poate reveni in nici un fel reclamanta are un dosar aprobat in sensul folosit de catre art.41 alin. l din Legea 165/2013.
Fiind vorba de un dosar aprobat, ca premisa a discutiei, paratele refuza sa-si indeplineasca obligatiile subsidiare care tin de formalitatile de emitere a actelor administrative prealabile platii, respectiv titlul de despagubire si apoi titlul de plata. Toate aceste acte administrative sunt in competenta stricta a celor doua parate chemate in judecata in aceasta cauza, asa cum arata expres si fara dubiu alin. 2 si 3 din art.41.
De aceea sustinerea din intampinarea ANRP (fila 3 sus) referitoare la Ministerul Finantelor Publice nu are decat valoarea unei deraieri profitabile a discutiei de la chestiunile concrete invocate de reclamanta.
Fata de toate aceste considerente se solicita respingerea exceptiilor, iar pe fond, dupa inlaturarea sustinerilor paratelor, admiterea actiunii si obligarea paratelor la indeplinirea actelor administrative pretinse.
La solicitarea partilor, instanta a administrat proba cu inscrisuri.
Solutionand cu prioritate exceptiile invocate de catre paratele Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, si Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor instanta constata urmatoarele:
Referitor la exceptia necompetentei materiale a instantei, se retine ca potrivit art. 20 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 modificata, competenta de solutionare a actiunii in contencios administrativ avand ca obiect contestarea deciziei adoptate de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sau, dupa caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine sectiei de contencios administrativ si fiscal a tribunalului in a carui raza teritoriala domiciliaza reclamantul.
Normele legale mai sus aratate nu au fost abrogate prin Legea nr. 165/2013, astfel ca in speta nu sunt incidente dispozitiile de drept comun in materia contenciosului administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004 modificata.
Prin urmare, exceptia necompetentei materiale a tribunalului urmeaza a fi respinsa ca nefondata.
Instanta constata ca nici exceptia prematuritatii cererii nu este intemeiata, sustinerile paratilor sub acest aspect neputand fi retinute.
In litigiul de fata suntem in prezenta unei actiuni generate de refuzul emiterii unui act administrativ, intemeiata pe dispozitiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 care stabilesc o procedura speciala de plata a despagubirilor cuvenite persoanelor ale caror dosare au fost aprobate anterior intrarii in vigoare a acestui act normativ.
Or, termenele la care fac referire paratele opereaza doar in ipoteza cererilor care parcurg procedura administrativa de acordare a masurilor reparatorii reglementata in Capitolul III al Legii nr. 165/2013.
In sprijinul acestei solutii pot fi invocate prevederile art. 35 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 cu privire la solutiile ce pot fi adoptate de catre instanta investita cu o cerere formulata de persona care se considera indreptatita, respectiv se pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate si dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii in conditiile prezentei legi.
In speta dedusa judecatii reclamantei i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului si s-a statuat imposibilitatea restituirii in natura printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Aceste aspecte nu ar mai putea fi analizate de catre o alta instanta investita cu o cerere formulata in conditiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.
Pentru considerentele mai sus expuse, exceptia prematuritatii cererii urmeaza a fi respinsa ca nefondata.
Cat priveste inadmisibilitatea actiunii, este adevarat ca stabilirea cuantumului despagubirilor este atributul exclusiv al comisiei, insa reclamanta nu a formulat o astfel de cerere, ci a solicitat doar obligarea paratilor la emiterea titlului de despagubire si a titlului de plata.
Raportat la obiectul actiunii si la temeiul de drept invocat, respectiv art. 41 din Legea nr. 165/2013, cererea reclamantei este admisibila, astfel ca instanta urmeaza a respinge ca nefondata si exceptia inadmisibilitatii.
Pe fond, analizand cererea reclamantei in raport de actele dosarului si de dispozitiile legale incidente in cauza, instanta constata ca cererea acesteia este intemeiata pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013, modalitatea de acordare a despagubirilor banesti persoanelor indreptatite, in situatia in care nu se putea realiza o restituire in natura era reglementata de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Astfel, in conformitate cu prevederile art. 16 din acest act normativ, dispozitiile sau deciziile emise de entitatile notificate (prin care s-au respins cererile de restituire in natura si prin care s-a propus acordarea de despagubiri) erau remise Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despagubirilor. Analizand dosarul de despagubire prin prisma legalitatii respingerii cererii de restituire in natura, Comisia proceda la numirea unui evaluator autorizat in vederea evaluarii imobilului a carui restituire s-a cerut.
Ulterior intocmirii raportului de evaluare in care era consemnata valoarea imobilului, Comisia putea proceda fie la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire retinandu-se valoarea stabilita de evaluator, fie la retrimiterea dosarului de despagubire spre reevaluare, procedura finalizandu-se cu emiterea de catre ANRP a titlului de plata.
In situatia in care Comisia constata ca bunul a carui restituire s-a solicitat putea fi restituit in natura, respingerea cererii de restituire in natura fiind nelegala, aceasta proceda la restituirea imobilului respectiv.
Reiterand prevederile Legii 10/2001, dar si ale altor acte normative in materie, dispozitiile Legii 165/2013 consfintesc ca regula restituirea bunurilor in natura, cu exceptia situatiei in care acest lucru nu mai este posibil, caz in care singura masura compensatorie va fi reprezentata de stabilirea si acordarea de puncte.
In cadrul procedurii de acordare a masurilor compensatorii, reglementata de noul act normativ in capitolul III, principalele atributii ale Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor (entitate ce a preluat atributiile Comisiei Centrale pentru stabilirea despagubirilor) sunt reprezentate de emiterea de decizii in sensul validarii sau invalidarii dispozitiilor emise de entitatile notificate prin care s-a propus acordarea de masuri reparatorii si respectiv, in sensul compensarii valorii imobilelor prin puncte.
Art. 41 din Legea 165/2013 stabileste o procedura speciala de acordare a despagubirilor catre persoanele indreptatite carora dosarele le-au fost aprobate anterior intrarii in vigoare a acestui act normativ, derogative de la modalitatea de acordare a masurilor reparatorii reglementata in capitolul III.
Astfel, plata sumelor de bani catre aceste persoane se va face incepand cu data de 1 ianuarie 2014, in termen de 5 ani, in transe anuale egale, valoarea unei transe nefiind mai mica de 5000 lei. In acest scop, Comisia Nationala va emite titlul de despagubire prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor iar Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titlul de plata.
Se observa ca incidenta dispozitiilor legale anterior mentionate este conditionata de existenta unui dosar aprobat sub imperiul Legii 10/2001, cerinta indeplinita in speta dedusa judecatii.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie instanta a constatat ca prin notificarea depusa in baza Legii 10/2001, reclamanta a solicitat restituirea imobilului situat in Tulcea, str. ...nr.30, notificare ce a fost respinsa prin Dispozitia nr. 3891/2005 emisa de Primarul Municipiului Tulcea.
Tribunalul Tulcea, prin sentinta civila nr. 1750/2006, retinand ca cererea reclamantei este intemeiata, a anulat dispozitia mai sus aratata, a stabilit dreptul acesteia la masuri reparatorii obligand paratul la emiterea ofertei constand in masuri reparatorii, prin echivalent.
Dispozitia nr. 5088/2007 emisa de catre Primarul Municipiului Tulcea in acord cu hotararea judecatoreasca anterior mentionata, impreuna cu documentatia aferenta, a fost inaintata Secretariatului Comisiei Centrale, inregistrandu-se dosarul nr. 42853/CC in cadrul caruia trebuia stabilita doar valoarea imobilului intrucat o analiza sub aspectul restituirii in natura a acestuia nu se mai putea realiza atat timp cat aceasta chestiune fusese transata de o instanta de judecata.
Prin raportul de evaluare intocmit la data de 18.07.2011 de catre ... (fila 182) la solicitarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, imobilul in discutie a fost evaluat la suma de 3445804 lei valoare acceptata de catre Comisie in conditiile in care aceasta nu a solicitat o noua reevaluare.
In acest context, in conformitate cu dispozitiile art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 Comisia avea obligatia de a emite decizia reprezentand titlu de despagubire.
Asadar, in cauza de fata a fost stabilit atat dreptul reclamantei la despagubiri cat si valoarea acestora, situatie in raport de care, instanta opineaza ca ne aflam in prezenta unui dosar aprobat in sensul art. 41 din Legea 165/2013.
Sustinerile paratilor cum ca dosarul reclamantei trebuie sa parcurga procedura instituita de noul act normativ nu pot fi retinute, intrucat cata vreme asupra imposibilitatii restituirii in natura a statuat o instanta de judecata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor nu mai poate face verificari sub acest aspect.
Pe de alta parte, asa cum s-a aratat si etapa evaluarii despagubirilor a fost finalizata in cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 247/2010.
Este real ca prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a suspendat emiterea titlurilor de despagubire, insa acest act normativ a intrat in vigoare in mai 2012, deci la 10 luni de la intocmirea raportului de evaluare, perioada de timp suficienta pentru emiterea deciziei de catre Comisie.
Sunt lipsite de relevanta si apararile referitoare la numarul mare al dosarelor de despagubiri si la ordinea de solutionare a acestora in conditiile in care asa cum s-a retinut, in dosarul reclamantei Comisia avea doar de stabilit cuantumul despagubirilor, activitate care, desi nu prezinta o complexitate deosebita, a necesitat o perioada de 4 ani, si fara nicio justificare legala nu s-a finalizat cu emiterea titlului de despagubire.
In acest context, a impune reclamantei, la mai bine de 12 ani de la data formularii cererii de restituire a imobilului, sa parcurga procedura administrativa stabilita de Legea 165/2013 nu numai ca ar contraveni scopului acestui act normativ a carui justificare a fost determinata de continutul hotararii pilot pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Atanasiu contra Romaniei care condamna ineficienta legislatiei nationale, generata de lipsa de celeritate a procedurii de restituire a imobilelor preluate abuziv, mai ales, cu privire la acordarea masurilor reparatorii, ci ar fi in totala contradictie cu dreptul la proprietate privata garanta de prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, cererea reclamantei va fi admisa, cu consecinta obligarii paratei Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor la emiterea titlului de despagubire pentru imobilul situat in Municipiul Tulcea, str. ..., nr. 30, si paratei Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor la emiterea titlului de plata.