pretentii

R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILA Nr. 253/2014
Sedinta publica de la 20 Noiembrie 2014 T R I B U N A L U L,

Asupra recursului civil de fata.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea la data de 25.01.2013 sub nr. 520/327/2013 reclamantul ... a formulat actiune in pretentii in contradictoriu parata S.C. "...." S.A. - Sucursala Tulcea, solicitand instantei obligarea acesteia la plata sumei de 8.290,41 lei reprezentand contravaloarea prejudiciului cauzat prin avarierea autoturismului sau in urma unui eveniment rutier provocat din culpa unui asigurat R.C.A. al paratei si penalitati de 0,1% pe zi intarziere, calculate de la data 04.02.2011 pana la data platii efective, precum si obligarea la cheltuieli de judecata.
Prin cererea depusa la data de 13.02.2014 parata a invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a S.C. "..." S.A. - Sucursala Tulcea.
A fost introdus in cauza potrivit dispozitiilor art. 54 alin.1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania si numitul ..., in calitate de intervenient fortat, dar acesta nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecata.
Prin sentinta civila nr. 1296/29.04.2014, Judecatoria Tulcea a respins exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei S.C. ... S.A. - Sucursala Tulcea, ca nefondata si a admis actiunea.
Instanta a dispus obligarea paratei S.C. ... S.A. - Sucursala Tulcea la plata catre reclamant a sumei de 8.290,41 lei, reprezentand contravaloare despagubire si a penalitatilor de 0,1 % pe zi de intarziere, calculate de la data de 4.02.2011 pana la data platii efective.
Totodata, a fost obligata parata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamant in cuantum de 1.064 lei.
Prima instanta a facut aplicarea dispozitiilor art. 137 alin. 1 din Codul de procedura civila din 1865, aplicabil in cauza si s-a pronuntat asupra exceptiei lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei S.C. "..." S.A. - Sucursala Tulcea.
Analizand cu prioritate exceptia invocata, instanta a constatat ca argumentele aduse in sustinerea acesteia sunt neintemeiate.
Astfel, a retinut instanta ca prin cererea depusa la data de 13.02.2014 S.C. ... S.A. a precizat ca Sucursala Tulcea nu poate participa in nume propriu la raporturile juridice civile, raportat la dispozitiile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, actele putand fi incheiate numai prin centrala S.C. ... S.A. si doar in limitele stabilite de aceasta. Au fost invocate prevederi din Regulamentul de organizare si functionare al S.C. ... S.A. si s-a aratat ca lichidarea dosarului de dauna si refuzul acordarii de despagubiri s-a realizat de catre Directia daune din cadrul administratiei centrale a societatii si nu de catre Sucursala Tulcea.
Sub acest aspect, instanta de fond a retinut ca, intr-adevar, potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor, dar acest fapt nu exclude posibilitatea acestora de a sta in judecata, prin raportare la dispozitiile art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila din 1865, conform carora "asociatiile sau societatile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate, daca au organe proprii de conducere".
A considerat prima instanta ca, in conditiile in care Sucursala Tulcea a S.C. ... S.A. are organe proprii de conducere, aceasta poate fi parte in proces, iar un regulament intern al paratei nu poate produce efecte in contra dispozitiilor legale. De asemenea, din actele dosarului s-a constata ca polita RCA a fost eliberata de Sucursala Tulcea a asiguratorului, iar dosarul de dauna si constatarile s-au efectuat tot in cadrul acestei unitati.
Pe fondul cauzei, in analiza cadrului legal aplicabil, instanta de fond a retinut ca potrivit art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul cod civil "dispozitiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz, produse ori savarsite dupa intrarea sa in vigoare, precum si situatiilor juridice nascute dupa intrarea sa in vigoare", iar in privinta raspunderii civile delictuale, art. 103 din aceeasi lege prevede ca "obligatiile nascute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozitiilor legii in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii lor".
Raportat la aceste prevederi legale, in conditiile in care evenimentul rutier ce a avut ca urmare avarierea autovehiculului reclamantului s-a produs la data de 9.10.2010, instanta a apreciat ca raportului juridic ii sunt aplicabile dispozitiile Codul civil din 1864 si ale Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania in vigoare la momentul respectiv.
Astfel, potrivit art. 998 din Codul civil din 1864 "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara", iar conform art. 999 "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa".
Totodata, conform art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, in conformitate cu legislatia in vigoare. Aceste despagubiri se acorda, potrivit art. 51 din Legea nr. 136/1995 si in cazul in care cel care conducea vehiculul, raspunzator de producerea accidentului, este o alta persoana decat asiguratul.
Judecatorul fondului a aratat ca prevederile legale in sensul obligativitatii asiguratorului la plata despagubirilor se regasesc si in Ordinul nr. 5/2010 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, in vigoare la data producerii evenimentului rutier.
In acest sens, s-a retinut ca potrivit art. 1 alin. 1 din Ordin "In conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, asiguratorii care practica asigurarea obligatorie de raspundere civila a vehiculelor pe teritoriul Romaniei acorda despagubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asiguratii raspund delictual fata de terte persoane", iar potrivit alin. 2 al aceluiasi ordin "Contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acopera raspunderea civila delictuala a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terte parti prin intermediul vehiculului".
Instanta a mai retinut ca, potrivit art. 26 lit. b din Ordinul nr. 5/2010 asiguratorul RCA are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretentiilor formulate in cererea de despagubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fara a se depasi limitele de despagubire prevazute in contractul de asigurare RCA, in conditiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA, se acorda despagubiri, in forma baneasca, pentru pagube materiale.
Din analiza probatoriului administrat in cauza, instanta de fond a constatat ca s-a facut dovada vinovatiei conducatorului auto ... in producerea accidentului, fiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, iar datorita faptului ca autovehiculul condus de acesta era asigurat RCA, sunt intrunite si cerintele legale pentru raspunderea speciala a asiguratorului.
Instanta a retinut ca prin raportul de expertiza s-a dovedit ca dinamica producerii accidentului corespunde descrierii facute de cei doi conducatori auto si rezulta fara dubiu vinovatia intervenientului ..., situatie in care asiguratorul este obligat sa suporte despagubirile pentru prejudiciul cauzat reclamantului, in temeiul art. 49 si 51 din Legea nr. 136/1995.
Prima instanta a apreciat ca fiind nefondate sustinerile paratei expuse in notele scrise depuse la data de 13.02.2014 in sensul se a se retine o cupla comuna in producerea accidentului si implicit suportarea a numai jumatate din contravaloarea despagubirilor si a considerat ca nu se poate retine o culpa a persoanei ce a condus autoturismul reclamantului, intrucat nu s-a constatat incalcarea prevederilor art. 45 si art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002 cu privire la efectuarea manevrei de depasire si nici a altor reguli de circulatie pe drumurile publice.
Cu privire la valoarea prejudiciului, instanta a retinut ca s-a facut dovada cuantumului acestuia, atat prin inscrisurile depuse de reclamant, cat si in urma expertizei tehnice.
Referitor la cererea reclamantului de obligare la plata penalitatilor de 0,1 % pe zi de intarziere, instanta de fond a retinut ca potrivit art. 36 din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule "Despagubirea se plateste de catre asiguratorul RCA in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii raspunderii si cuantificarii daunei, solicitat in scris de catre asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca". Totodata, conform art. 37 din Ordin "Daca asiguratorul RCA nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute la art. 36 sau si le indeplineste defectuos, inclusiv daca diminueaza nejustificat despagubirea, la suma de despagubire cuvenita, care se plateste de asigurator, se aplica o penalizare de 0,1%, calculata pentru fiecare zi de intarziere".
Prima instanta a retinut ca reclamantului i s-a comunicat refuzul cu privire la cererea de despagubire initial  prin adresa nr. 0544/24.01.2011, iar ulterior, ca urmare a cererii sale de reanalizare a solutiei adoptate parata i-a recomunicat refuzul de plata prin adresa nr. RD/120/04.02.2011.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat recurs S.C. "..." S.A. - Sucursala Constanta, criticand hotararea atacata ca fiind netemeinica si nelegala.
In motivarea recursului, recurenta arata ca prin Rezolutia nr. 3168/07.07.2014 pronuntata in dosarul nr. 12141/03.07.2014 Directorul O.R.C. Tulcea a admis cererea de radiere a S.C. "..." S.A. - Sucursala Tulcea si urmare acestei radieri din evidentele O.R.C.,  S.C. "..." S.A. - Sucursala Tulcea si-a incetata existenta de dezmembramant al societatii mama "... Vig" S.A. astfel incat, in mod intemeiat considera ca, in speta dedusa judecatii, opereaza exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta.
Intrucat conditiile prevazute de lege pentru ca a o persoana sa poata figura ca parte intr-un proces civil trebuie indeplinite pe tot parcursul judecarii cauzei (nu doar la momentul sesizarii instantei de judecata), solicita admiterea exceptiei lipsei capacitatii procesuale de folosinta si sa se dispuna respingerea cererii de chemare in judecata.
Astfel, recurenta critica hotararea instantei de fond cu privire la respingerea exceptiei lipsei capacitatii procesuale de folosinta pe care o considera ca fiind gresita, aratand in acest sens ca sucursala este un dezmembramant fara personalitate juridica al unei societati comerciale conform art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, aceasta fiind practic o prelungire a societatii mama in teritoriu si, prin urmare, nu poate participa la circuitul juridic civil in nume propriu in sensul de a-si exercita drepturi si a-si asuma obligatii,  astfel incat ea insasi nu poate fi tinuta raspunzatoare la plata unei despagubiri, asa cum se solicita in cauza dedusa judecatii.
Sustine recurenta ca dispozitiile art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila retinute de instanta de fond nu pot conduce la respingerea exceptiei invocate, intrucat sucursala nu este o societate ori o asociatie fara personalitate juridica (in sensul indicat de textul de lege), ci un dezmembramant al unei societati comerciale si in acest sens invoca decizia nr. 4197 din 16 decembrie 23011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectia a II-a civila amintita si in fata instantei de fond); art. 41 alin. 2 este o norma speciala, derogatorie de la regula generala, astfel incat aceasta este de stricta interpretare si aplicare.
Considera recurenta ca sucursala nu poate fi asimilata unei asociatii sau unei societati fara personalitate juridica, de vreme ce aceste doua entitati beneficiaza de putere de  decizie, patrimoniu si autonomie, ceea ce nu este cazul in privinta sucursalei vazuta doar ca un dezmembramant operational in teritoriu societatea mama S.C. "... Vig" S.A., pastrand mai departe toate prerogativele de decizie, angajare si control cu privire la activitatea personalului din sucursala.
Precizeaza recurenta ca in fata instantei de fond a aratat  ca sucursala Tulcea are atributii doar in privinta incheierii politei de asigurare si incasarii primelor de asigurare, lichidarea dosarelor de dauna revenind exclusiv societatii mama "... Vig" S.A. si contrar celor retinute de instanta de fond Regulamentul de organizare si functionare al "... Vig" S.A. nu este contrar legii, acesta fiind intocmit cu respectarea dispozitiilor dreptului substantial incident in materie, respectiv Legea nr. 31/1990, Legea nr. 136/1995, Legea nr. 32/2000, codul civil si opozabil tertelor persoane in considerarea principiului libertatii de vointa al persoanelor (infiintarea sucursalelor, limitele in care acestea actioneaza depinzand exclusiv de vointa societatii mama).
Avand in vedere considerentele expuse mai sus si faptul ca lichidarea dosarului de dauna (inclusiv refuzul acordarii despagubirii) a fost realizata nu de catre "... Vig" S.A. Sucursala Tulcea, ci de catre societatea mama - "... Vig", recurenta solicita admitea exceptiei invocate si respingerea actiunii formulata impotriva "... Vig" S.A. Sucursala Tulcea.
Referitor la modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul retinerii unei culpe comune in producerea evenimentului (si, implicit a diminuarii in mod corespunzator a despagubirilor acordate), sustine recurenta ca din probele administrate in cauza rezulta ca auto Opel cu nr. de inmatriculare ..., proprietatea Arnautu Vasile, a efectuat manevra de depasire a auto cu nr. ...in timp ce acesta din urma se afla in plin proces de finalizare a manevrei de intoarcere in trei miscari, iar in conditiile in care auto Dacia cu nr. ...se afla in pozitie perpendiculara pe axul drumului (de-a curmezisul...), iar drumul public avea doar cate o banda de mers pe fiecare  sens, considera ca manevra de depasire executata de conducatorul auto cu nr. ...nu a fost efectuata cu respectarea unei conduite preventive in sensul dispozitiilor O.U.G. nr. 195/2002, ci in mod imprudent.
Considera recurenta ca numitul ..., conducatorul auto cu nr. ...se afla perpendicular pe axul drumului, in plin proces de intoarcere, raportat si la existenta unei singure benzi pe fiecare sens de mers, insa acesta a considerat fara temei ca evenimentul nu se va  produce fortand depasirea, iar in aceste conditii au fost incalcate dispozitiile art. 54 alin 1 din O.U.G. nr. 195/2002 si dispozitiile art. 118 din H.G. nr. 1391/04.10.2006 (Regulamentul de punere in aplicare a O.U.G. nr. 195/2002) fiind in prezenta unei culpe comune in producerea accidentului de 50%
Pentru toate aceste considerente se solicita modificarea in parte a sentintei recurate in sensul diminuarii cu 50% a sumei solicitate cu titlu de depasire, respectiv pana la cuantumul sumei de 4.145,05 lei si totodata diminuarea sumelor acordate cu titlu de cheltuieli de judecata proportional cu culpa procesuala dintre parti.
In ceea ce priveste modificarea sentintei recurate in sensul exonerarii de la plata penalitatilor de 0,1% pe zi de intarziere, arata recurenta ca potrivit dispozitiilor art. 37 din Ordinului nr. 5/2010 emis de C.S.A., sub sanctiunea platii penalitatilor de 0,1%/zi de intarziere asiguratorul R.C.A. este obligat sa achite despagubirea in termen de 10 zi de la data depunerii ultimului document de catre persoana pagubita, iar in cazul in care despagubirea se stabileste prin hotarare judecatoreasca, in 10 zile de la data ramanerii definitive a respectivei hotarari (art. 36).
Sustine recurenta ca din interpretarea coroborata a celor doua texte de lege rezulta ca, atunci cand despagubirea se stabileste prin hotarare judecatoreasca asiguratorul este in intarziere privind plata despagubirilor la expirarea termenului de 10 zile calendaristice de la data la care a receptionat hotararea definitiva si, prin urmare, ... Vig S.A. -  Sucursala Tulcea ar datora penalitati de intarziere doar in situatia in care nu executa obligatia de plata stabilita in sarcina sa in termenul de 10 zile calendaristice de la data la care hotararea din dosarul 520/327/2013 ramane definitiva si nu de la data 04.0.2011, retinuta de catre instanta de fond.
Invedereaza recurenta ca solutionarea cauzei a presupus administrarea unui probatoriu complex prin care au fost relevate aspecte nerecunoscute de catre asigurator la momentul instrumentarii dosarului de daune si, prin urmare, nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat de despagubire al asiguratorului RCA atata timp cat la instrumentarea dosarului au fost avute in vedere declaratiile date de cei doi conducatori auto implicati in eveniment, declaratii din care nu rezulta aspectele determinante retinute de expertul tehnic judiciar, depasirea de catre auto Dacia cu nr. ..., a bordurii de patrundere pe trotuar a acestuia cu influenta asupra posibilitatii depasirii de catre auto cu nr. ...tinand cont de dimensiunea celor doua vehicule precum si de spatiul ingust avut la dispozitie (latimea drumului public de 6 metri este mai mare decat suma dintre lungimea auto ...si latimea autor ....
Recurenta solicita a se retine ca intervalul de timp care s-a scurs de la data comunicarii refuzului acordarii despagubirii de catre asigurator este 04.03.2011 si data la care ...a inteles sa isi exercite dreptul sau la actiune este 25.01.2013 (721 zile), intarziere care nu-i poate fi imputata asiguratorului
In aparare, ...a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, ca nefondat.  
Examinand hotararea atacata, in raport de criticile aduse acesteia, tribunalul retine ca recursul este neintemeiat.
Un prim motiv de critica se refera, in esenta, la faptul ca, S.C. "..." S.A. - Sucursala Tulcea, a fost radiata prin rezolutia nr. 3168/7.07.2014 a O.R.C. de pe langa Tribunalul Tulcea, si prin urmare opereaza exceptia lipsei capacitarii procesuale de folosinta, critica neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 38 N.C.P.C., calitatea de parte se poate transmite legal sau conventional, ca urmare a transmisiunii, in conditiile legii, a drepturilor ori situatiilor juridice deduse judecatii, prin urmare, pe parcursul judecatii drepturile, situatiile juridice si obligatiile care determina calitatea procesuala activa sau pasiva pot sa fie transmise fie unei alte parti din proces, fie unei  persoane straine de proces.
Transmiterea calitatii procesuale poate sa fie legala sau conventionala, iar in cazul persoanei juridice opereaza transmiterea legala a calitatii procesuale in speta, de la sucursala la societatea mama, "... Vig" S.A.
Al doilea motiv de critica, este relativ la modul in care prima instanta a solutionat exceptia lipsei capacitarii  procesuale de folosinta a S.C. "..." S.A. - Sucursala Tulcea, critica de asemenea neintemeiata
Potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor, dar acest fapt nu exclude posibilitatea acestora de a sta in judecata, prin raportare la dispozitiile art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila din 1865 conform carora "asociatiile sau societatile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate, daca au organe proprii de conducere". In conditiile in care Sucursala Tulcea a S.C. ... S.A. avea organe proprii de conducere, acesta poate fi parte in proces, iar un regulament intern al recurentei-parate nu poate produce efecte in contra dispozitiilor legale. De asemenea, din actele dosarului se constata ca polita R.C.A. a fost eliberata de Sucursala Tulcea a asiguratorului, iar dosarul de dauna si constatarile s-au efectuat tot in cadrul acestei unitati.
Al treilea motiv de critica a hotararii recurate se refera la retinerea unei culpe comune in producerea evenimentului si implicit a diminuarii in mod corespunzator a despagubirilor acordate, critica neintemeiata
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul cod civil "dispozitiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz, produse ori savarsite dupa intrarea sa in vigoare, precum si situatiilor juridice nascute dupa intrarea sa in vigoare", iar in privinta raspunderii civile delictuale, art. 103 din aceeasi lege prevede ca "obligatiile nascute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozitiilor legii in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii lor". Raportat la aceste prevederi legale, in conditiile in care evenimentul rutier ce a avut ca urmare avarierea autovehiculului intimatului-reclamant s-a produs la data de 9.10.2010, raportului juridic ii sunt aplicabile dispozitiile Codul civil din 1864 si ale Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania in vigoare la momentul respectiv.
Totodata, se retine ca potrivit art. 998 din Codul civil din 1864 "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara", iar conform art. 999 "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa".
Conform prevederilor art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, in conformitate cu legislatia in vigoare. Aceste despagubiri se acorda, potrivit art. 51 din Legea nr. 136/1995 si in cazul in care cel care conducea vehiculul, raspunzator de producerea accidentului, este o alta persoana decat asiguratul.
In acest sens sunt si prevederile Ordinului nr. 5/2010 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, in vigoare la data producerii evenimentului rutier. In acest sens, conform art. 1 alin 1 din Ordin "In conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, asiguratorii care practica asigurarea obligatorie de raspundere civila a vehiculelor pe teritoriul Romaniei acorda despagubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asiguratii raspund delictual fata de terte persoane", iar potrivit alin. 2 "Contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acopera raspunderea civila delictuala a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terte parti prin intermediul vehiculului".
Art. 26 lit. b din Ordinul nr. 5/2010 prevede ca  asiguratorul RCA are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretentiilor formulate in cererea de despagubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fara a se depasi limitele de despagubire prevazute in contractul de asigurare RCA, in conditiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA, se acorda despagubiri, in forma baneasca, pentru pagube materiale.
In raport de  probele administrate in cauza, se retine ca s-a facut dovada vinovatiei conducatorului auto ... in producerea accidentului, fiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, iar datorita faptului ca autovehiculul condus de acesta era asigurat R.C.A., sunt intrunite si cerintele legale pentru raspunderea speciala a asiguratorului.
Concluziile raportului de expertiza au aratat ca dinamica producerii accidentului corespunde descrierii facute de cei doi conducatori auto si rezulta fara dubiu vinovatia intervenientului ..., situatie in care asiguratorul este obligat sa suporte despagubirile pentru prejudiciul cauzat reclamantului, in temeiul art. 49 si 51 din Legea nr. 136/1995.
Se retine astfel ca sustinerile recurentei-parate in sensul se a se retine o cupla comuna in producerea accidentului si implicit suportarea a numai jumatate din contravaloarea despagubirilor sunt neintemeiate. Nu se poate retine o culpa a persoanei ce a condus autoturismul reclamantului, intrucat nu s-a constatat incalcarea prevederilor art. 45 si art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002 cu privire la efectuarea manevrei de depasire si nici a altor reguli de circulatie pe drumurile publice.
Relativ la valoarea prejudiciului, se retine ca s-a facut dovada cuantumului acestuia, atat prin inscrisurile depuse de reclamant, cat si in urma expertizei tehnice.
Ultima critica se refera la exonerarea paratei de la plata penalitatilor de intarziere si este de asemenea neintemeiata
Conform prev art. 36 din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule "Despagubirea se plateste de catre asiguratorul RCA in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii raspunderii si cuantificarii daunei, solicitat in scris de catre asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca". Totodata, conform art. 37 din Ordin "Daca asiguratorul RCA nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute la art. 36 sau si le indeplineste defectuos, inclusiv daca diminueaza nejustificat despagubirea, la suma de despagubire cuvenita, care se plateste de asigurator, se aplica o penalizare de 0,1%, calculata pentru fiecare zi de intarziere".
In cauza, intimatului reclamant i s-a comunicat refuzul cu privire la cererea de despagubire initial  prin adresa nr. 0544/24.01.2011, iar ulterior, ca urmare a cererii sale de reanalizare a solutiei adoptate parata i-a recomunicat refuzul de plata prin adresa nr. RD/120/04.02.2011.
Pentru aceste considerente, hotararea instantei de fond fiind temeinica si legala, vazand si dispozitiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins recursul, ca nefondat.