recurs

Prin cererea adresata Judecatoriei Tulcea si inregistrata la nr. 4840/327/9 octombrie 2008, I.C.D.A. Bucuresti a solicitat obligarea paratei C A sa-i lase in posesie punctul de lucru - Statia apicola Bididia din municipiul Tulcea, format din teren imprejmuit in suprafata de 2 ha, cu amenajarile, constructiile si inventarul existent.
     In motivare, reclamanta a aratat ca in baza ordinului nr. 138/1987 al Ministerului Agriculturii, terenul in litigiu a fost transmit in folosinta definitiva pentru Institutul de Cercetare si Productie, in baza autorizatiei nr. 3139/49/27.05.1989, s-a edificat pe acesta investitia existenta, iar folosinta definitiva a terenului, cat si inventarul aferent i-au revenit prin transformarea institutului in societate comerciala.
     S-a mai aratat ca, pana la data de 09.09.2008 parata CA a fost angajata a reclamantei, prin decizia nr.38 aceasta fiind concediata,  cand i s-a  comunicat si decizia nr. 40/08.09.2008 de predare a gestiunii punctului de lucru si notificare de a preda punctului de lucru noului gestionar angajat cu carte de munca, insa la 07.09.2008 parata s-a prezentat in fata punctului de lucru solicitandu-i preluarea tuturor bunurilor mobile aflate in incinta unitatii, refuzand insa predarea posesiei imobilului, motivat de faptul ca printr-o hotarare judecatoreasca s-a stabilit irevocabil ca reclamanta nu este proprietara terenului si ca ocupa spatiul ilegal.
     In aparare, parata a invocat exceptia inadmisibilitatii exceptiei autoritatii de lucru judecat si a solicitat introducerea in cauza, in temeiul art. 57 Cod  proc. civ., in calitate de intervenienti fortati, a Statului Roman prin A.F.P. Tulcea - ca proprietar al terenului, a Regiei Nationale a Padurilor prin Directia Silvica Tulcea si a Asociatiei Crescatorilor de Albine - Filiala Tulcea ai carei membri ocupa in prezent terenul.
     S-au mai invocat in cauza exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a paratei CA si lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.
Judecatoria Tulcea, prin Sentinta civila nr. 1430 din 30 aprilie 2009, a respins ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale active, lipsei calitatii procesuale pasive a paratei CA si autoritatii de lucru judecat, a admis cererea de chemare in judecata in calitate de intervenient fortat a Asociatiei Crescatorilor de Albine - Filiala Judeteana Tulcea, respingand cererea formulata in acelasi sens in raport cu intervenientii fortati Statul Roman, prin D.G.F.P. Tulcea si Regia Autonoma a Padurilor din Romania, prin Directia Silvica Tulcea.
          Totodata, prima instanta a admis cererea reclamantei si a obligat pe parata CA si intervenientul fortat Asociatia Crescatorilor de Albine - Filiala Judeteana Tulcea sa ii lase in posesie punctul de lucru - Statia Apicola Bididia din Municipiul Tulcea, format din terenul imprejmuit in suprafata de 2 ha, cu amenajarile, constructiile si inventarul existent.
     Pentru a se pronunta in sensul aratat, instanta de fond a subliniat relativ la calitatea procesuala activa ca, titular al dreptului de a introduce o actiune posesorie este persoana care exercita o posesie si care a fost tulburata sau deposedata de posesia asupra bunului, iar din inscrisurile depuse la dosar de reclamanta rezulta ca aceasta a exercitat o posesie asupra punctului de lucru-Statia Apicola Bididia din municipiul Tulcea deoarece figureaza avand ca si sediu secundar punctul de lucru Statia Apicola Bididia, prin contractele incheiate  de reclamanta cu furnizorii de utilitati (f. 165-172), a beneficiat de energie electrica, alimentare cu apa si conform declaratiilor de impunere si a ordinelor de plata (f. 179-206), impozitul pe terenul ce face obiectul litigiului pentru perioada 1999-2008 a fost achitat de catre reclamanta.
     In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a paratei CA, s-a aratat ca aceasta a preluat in gestiune Statia Zonala de Producere a Marcilor Bididia-Tulcea in calitate de angajata a Institutului de Cercetare si Productie pentru Apicultura Bucuresti, a continuat sa-si desfasoare activitatea in aceasta calitate si in cadrul S.C. I.C.D.A. Bucuresti, societate ce a fost infiintata pe structura Institutului de Cercetare si Productie pentru Apicultura Bucuresti si, desi prin Decizia nr. 38 din 08.09.2008 i-a incetat activitatea prin pensionare, a ramas in continuare in stapanirea materiala a terenului care face obiectul litigiului pendinte, cu toate ca avea obligatia ca la incetarea activitatii sa predea bunurile primite in gestiune ce se gaseau pe terenul in suprafata de 20.000 m.p.
     S-a considerat de catre instanta de fond ca nu exista autoritate de lucru judecat pentru ca, in primul litigiu solutionat prin sentinta civila nr. 3357 din 26.11.2007 pronuntata in dosarul nr. 446/327/2006 al Judecatoriei Tulcea, obiectul l-a reprezentat pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului in suprafata de 20.000 mp., in cauza pendinte, obiectul il reprezinta obligarea paratei de a lasa in linistita posesie punctul de lucru - Statia Apicola Bididia in suprafata de 20.000 m.p.
     S-a mai mentionat ca cererea de interventie fortata intemeiata pe art.57 Cod proc.civ. a Asociatiei Crescatorilor de Albine - Filiala Tulcea va fi admisa avand in vedere ca sustinerile reclamantului cu privire la exercitarea posesiei asupra terenului in litigiu de catre intervenient este dovedita cu raspunsul la intrebarea nr. 9  din interogatoriul administrat paratei, in timp ce intervenienta Regia Nationala a Padurilor - Directia Silvica Tulcea nu a exercitat o posesie asupra acestui teren fapt confirmat si de adresa emisa in data de 17.12.2008 ( f.125 vol.I) prin care arata ca nu are nici un drept de proprietate sau de administrare din perspectiva Ordinului nr.138/1987 (f. 78 vol.I ), iar Statul Roman nu a exercitat o posesie asupra terenului.
     Pe fondul cauzei, prima instanta a retinut ca prin ordinul nr. 138/12.11.1987 al ministrului secretar de stat din cadrul Ministerului Agriculturii s-a transmis definitiv din administrarea Ocolului Silvic Tulcea din cadrul Centralei Delta Dunarii in administrarea Academiei Stiintei Agricole si Silvice pentru Institutul de Cercetare si Productie pentru Apicultura suprafata de 20.000 mp teren, teren aflat in proprietatea statului, in scopul amplasarii Statiei zonale apicole pentru ameliorarea si producerea matcilor Tulcea (fila 78 vol.I), iar odata cu infiintarea S.C. I.C.D.A. pe structura Institutului de Cercetare si Productie pentru Apicultura, aceasta a preluat in folosinta si administrare intreg patrimoniul existent la data de 01.03.1991 in care se gasea si Statia Zonala Bididia, dupa care in baza procesului-verbal de predare-primire incheiat in data de 05.09.1990 (fila 103 vol.I) parata CA, in calitate de angajata a fostului Institut de Cercetare si Productie pentru Apicultura, a primit in gestiune Statia zonala de producere a matcilor Bididia Tulcea si incepand cu anul 2005 a devenit si presedinte a A.C.A. - Filiala Tulcea, cumuland astfel aceasta functie cu functia de gestionar in cadrul S.C. I.C.D.A., prin decizia nr. 38/08.09.2008 incetandu-si activitatea
     In continuare, s-a relevat ca reclamantul a posedat cel putin 1 an, fapt dovedit prin inscrisul aflat la fila 78 vol. I, respectiv ordinul nr.138/12.11.1987 al ministrului secretar de stat din cadrul Ministerului Agriculturii care a transmis definitiv din administrarea Ocolului Silvic Tulcea din cadrul Centralei Delta Dunarii in administrarea Academiei Stiintei Agricole si Silvice pentru Institutul de Cercetare si Productie pentru Apicultura suprafata de 20.000 m.p. teren, teren aflat in proprietatea statului, in scopul amplasarii Statiei zonale apicole pentru ameliorarea si producerea matcilor Tulcea; nu a trecut mai mult de 1 an de la tulburare sau deposedare pentru ca reclamanta a exercitat o posesie pana la data de 08.09.2008, data la care a incetat contractul individual de munca al paratei CA prin pensionare si, incepand cu aceasta data parata a exercitat o posesie in nume propriu prin impiedicarea reclamantei de a intra in Statia zonala de producere a matcilor Bididia - Tulcea, fapt dovedit si prin raspunsul la interogatoriu, intrebarea nr. 4, prin care aceasta recunoaste ca in data de 08.09.2008 a blocat accesul cu autoturismul proprietate personala,iar incepand cu data de 06.10.2008, intervenientul Asociatia Crescatorilor de Albine - Filiala Tulcea a exercitat o posesie dovedita prin notificarea facuta in data de 07.10.2008 catre S.C. I.C.D.A. Bucuresti (f.110), dar si prin raspunsurile la interogatoriul administrat paratei CA; s-a exercitat o posesie continua si neintrerupta in tot timpul intermediar, ce nu a fost fondata sau conservata prin acte de violenta si publica nefiind exercitata pe ascuns, fapt ce este si greu de imaginat in conditiile in care este vorba de un teren cu o suprafata de 20000 m.p., precum si sub nume de proprietar intrucat titularul dreptului de administrare nu poate dobandi proprietatea asupra bunului prin uzucapiune,dar acesta poate exercita actiunea posesorie pentru ocrotirea posesiei, ca si atribut al dreptului de administrare.
Impotriva acestei hotarari au promovat recursuri parata CA, intervenienta fortata - Asociatia Crescatorilor de Albine - Filiala Tulcea, Statul Roman prin Ministerul Finantelor - D.G.F.P. Tulcea si Regia Nationala a Padurilor "ROMSILVA" - Directia Silvica Tulcea, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.  
     1. In expunerea motivelor de recurs, recurenta CA precizeaza ca S.C INSTITUTUL PENTRU CERCETARE DEZVOLTARE APICULTURA S.R.L. Bucuresti nu a avut posesia legala a celor 2 ha teren din zona Bididia Tulcea, dupa cum rezulta din Sentinta civila nr. 3357 din 26.11.2007 a Judecatoriei Tulcea, ramasa irevocabila, iar, personal, nu a primit teren in posesie in virtutea relatiilor de serviciu pe care le-a avut cu reclamanta si care au incetat in anul 2008, prin pensionare, din Ordinul Nr. 138/1987 al Ministerului Agriculturii reiesind ca, s-a transmis terenul din administrarea I.E.C.R.N.D.R. 1 Mai - Ocol Silvic Tulcea in administrarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice si nicidecum in folosinta sau administrarea societatii reclamantei pentru ca, in anul 1987, pentru transmiterea spre folosinta a unui teren din fondul forestier, era necesara aprobarea prealabila prin decret prezidential ce nu a fost emis.
     Se mai sustine ca, din Statia Zonala Bididia apartinand reclamantei nu a facut parte niciodata suprafata de 2 ha teren impadurit, in cauza neexistand nici o individualizare a terenului, cu schita, cote si vecinatati, statia in discutie a fost desfiintata prin Adunarea Generala a Actionarilor din 2006, depunandu-se procesul verbal la dosar, in timp ce intervenienta fortata A.C.A. - Filiala Judeteana Tulcea nu are in posesie vreun obiectiv al reclamantei, ci a primit in folosinta in anul 2008 o suprafata de teren impadurit in zona Bididia pentru desfasurarea activitatilor de multiplicare a matcilor.
     Recurenta mai arata ca gresit s-a respins cererea de chemare in calitate de intervenienti fortati a Statului Roman si Directiei Silvice Tulcea pentru ca, fiind proprietar, Statul Roman trebuia sa stea in proces pentru opozabilitate, si Directia Silvica are in administrare terenul impadurit pe care l-a dat in folosinta catre A.C.A. - Filiala Tulcea, iar instanta nu a valorificat mijloacele de proba din dosar.
     2. Recurenta Asociatia Crescatorilor de Albine - Filiala Tulcea precizeaza ca nu ocupa niciun punct de lucru al reclamantei, si nu foloseste nicio amenajare, constructie sau alt inventar al acesteia, ci are in folosinta teren in zona impadurita,  de la Directia Silvica Tulcea, ce nu s-a probat ca este identica cu suprafata mentionata in Ordinul nr. 138/1987 si pretinsa de reclamanta.
     3. In sustinerea recursului promovat, Statul Roman, prin Ministerul Finantelor, prin D.G.F.P. Tulcea, a invederat ca este si ramane proprietarul bunului in litigiu, are un drept exclusiv si absolut de a se bucura de bunul respectiv, inclusiv dreptul de a interveni chiar si fortat in cauza in care se pune in discutie un atribut al proprietatii sale, respectiv posesia, conditie in care putea si trebuia sa stea in proces.
     Recurentul mentioneaza ca S.C. INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU APICULTURA S.A. este o persoana juridica de drept privat la constituirea careia Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania a contribuit cu suma de 800.000 lei si nu cu stupinele pentru cresterea matcilor si vetrele de stupina, situatie in care reclamanta nu are in patrimoniu stupina din Tulcea si nici locatia numita Statia Zonala Apicola Tulcea, nu este proprietarul acestora si nu are un titlu asupra lor, creandu-se o confuzie cu Institutul de Cercetare si Productie pentru Apicultura, iar din actul aditional nr. 68 din 11.01.2001, rezulta ca s-a hotarat modificarea Statutului si Contractului societatii prin deschiderea punctelor de lucru cu destinatia de statii apicole experimentale, act ce este lovit de nulitate absoluta si nu este opozabil.
     Se concluzioneaza ca, reclamanta nu este proprietarul stupinei din Tulcea  ce apartine A.C.A. si a  niciuneia dintre constructiile aflate pe terenul in suprafata de 2 ha padure situat in municipiul Tulcea ce a revenit in administrarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice, conform Ordinului nr. 138/12.11.1987.
     4. In motivarea recursului, R.N.P. - "ROMSILVA" - Directia Silvica Tulcea subliniaza ca, din considerentele sentintei civile nr. 335din 26.11.2007 a Judecatoriei Tulcea, rezulta ca nu s-a exercitat o posesie utila si, prin urmare, nu este indeplinita nici conditia impusa de art. 647 Cod civil pentru a se putea apara posesia prin mijlocirea actiunii posesorii in complangere, insa intre cele doua hotarari exista contrarietate pentru ca prin Sentinta civila nr. 1430 din 30.04.2009 s-a apreciat ca s-a exercitat o posesie neviciata ce indreptateste la exercitarea actiunii posesorii.
     Mai mult, in lipsa unor dovezi, instanta a considerat ca reclamanta este succesor in drepturi si obligatii a persoanei juridice ce folosea terenul in cauza, cu toate ca, prin Hotararea nr. 52 din 11.11.1996 se preciza expres ca societatea ce se desfiinteaza preia pe aceeasi data portofoliul de contracte economice de la unitatea ce se desfiinteaza.
In aparare, I.C.D.A. Bucuresti a depus intampinare.
Recurenta a anexat, de asemenea, la dosar, precizari ce nu pot adauga insa la motivele de recurs deja depuse, ci il pot doar detalia, urmand a fi tratate ca atare.
Examinand recursurile promovate, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constata ca acestea nu sunt intemeiate.
Astfel, prin Sentinta civila nr. 3357 din 26 noiembrie 2007, ramasa irevocabila prin Decizia civila nr. 490 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Tulcea, s-a stabilit ca prin Ordinul nr. 138/1987 s-a dobandit de catre reclamanta-intimata doar un drept de administrare asupra terenului in suprafata de 20000 m.p., in timp ce dreptul de proprietate apartine, indiscutabil, Statului Roman.
          In dosarul precedent, s-a constatat ca posesia nu intruneste cerintele prevazute de art. 1847 Cod civil, pentru a opera uzucapiunea de 30 ani, dupa cum se solicitase de catre S.C. INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU APICULTURA S.A. BUCURESTI, in principal pentru ca posesia nu fusese exercitata sub nume de proprietar, in conditiile in care reclamantul avea doar dreptul de administrare si nu pentru ca nu ar fi avut posesia.
Pornind de la imprejurarea ca posesia reprezinta o situatie de fapt care consta in a exercita asupra unui bun o stapanire materiala manifestata prin acte de pastrare, conservare, uz, folosinta sau transformare, probele administrare releva ca posesia ce a apartinut si apartine reclamantei insa, a fost tulburata de catre parata-recurenta CA, fie in nume personal, fie prin Asociatia Crescatorilor de Albine - Filiala Tulcea al carei presedinte este, cele doua calitati confundandu-se la un moment dat, dupa cum rezulta atat din notificarea comunicata catre I.C.D.A. Bucuresti la 7 octombrie 2008, cat si din raspunsurile la interogatoriu, pretinzandu-se proprietari.
Raportul de serviciu al paratei CA cu reclamanta a incetat in anul 2008, dar nu si actele de tulburare a posesiei exercitate prin impiedicarea accesului in Statia zonala de Producere a Matcilor Bididia - Tulcea, aspecte recunoscute prin interogatoriu.
Reclamanta, titulara a dreptului de administrare, si-a conservat in timp posesia asupra terenului prin incredintarea gestiunii acestuia a activelor amplasate pe acesta si a intregului inventar catre parata CA, ce indeplinea calitatea de gestionar in cadrul societatii, insa gestiunea nu ii confera decat o detentie precara asupra bunurilor.
Dupa cum s-a subliniat si anterior,  instanta de fond a ‚nu a recunoscut reclamantei un drept de proprietate asupra terenului - problema proprietatii si a dreptului de administrare asupra terenului fiind trasata irevocabil prin litigiul precedent.
Suprafata de teren in discutie este individualizata si identificata in cuprinsul procesului verbal de predare primire din 5.09.1990 in baza caruia s-a preluat gestiunea asupra acestuia si activelor existente,  cu utilitati aferente si a caror predare a fost refuzata ulterior,impiedicandu-se ,in acest mod, exercitarea posesiei de catre titularul dreptului de administrare, componenta obiectivului "Statie Zonala de producere a matcilor - Bididia Tulcea fiind detaliata in cuprinsul procesului verbal aratat, asa incat, din acest punct de vedere, nu exista confuzii asupra bunului vizat si raportat la care se invoca tulburarea posesiei.
Pe de alta parte, instanta a valorificat raspunsurile la interogatoriu ale paratei CA relativ la folosirea terenului de catre Asociatia Crescatorilor de Albine Tulcea, ca urmare a acordului dat de Directia Silvica Tulcea, raspunsuri ce s-au coroborat cu celelalte probe produse in cauza.
Potrivit probatoriului, s-a impus solutia obligarii atat a paratei CA, cat si a Asociatiei Crescatorilor de Albine Tulcea la respectarea posesiei reclamantei pentru ca, in tot cursul procesului, s-a incercat a se determina o confuzie intre cele doua parti ca urmare a dublei calitati a paratei in speta, dar este evident ca si din cauza situatiei aratate tulburarea s-a datorat interventiei amandurora.
Nu intereseaza in cauza terenul predat de catre Directia Silvica Tulcea catre A.G.A. Tulcea, si instanta nu s-a pronuntat asupra posesiei acestuia, ci exclusiv asupra bunului ce a facut obiectul procesului verbal de predare-primire din 1990, asa cum este descris in acest inscris incheiat de parti.
In ceea ce priveste recursul Regiei nationale a Padurilor - Directia Silvica Tulcea, rezulta ca, in raport cu constatarile Sentintei civile nr. 335/26.11.2007, nu exista contrarietate intrucat s-a explicat ca, in cauza mentionata, s-a respins actiunea nu din cauza ca nu exista posesia, ci intrucat nu a fost exercitata sub nume de proprietar pentru a putea conduce la dobandirea proprietatii prin uzucapiunea de 30 ani, statuandu-se totodata si asupra succesiunii in drepturi si obligatii precum si relativ la titularul dreptului de administrare, asa incat , doar daca la acest moment s-ar decide altfel, s-ar ajunge la contrarietatea invocata.
Mai mult, Directia Silvica Tulcea nu are nicio legatura cu litigiul privind posesia tocmai pentru ca nu are nicio legatura cu bunul disputat de celelalte parti, institutia exprimand doar un acord privind utilizarea terenului ca vatra pentru stupinele de multiplicare a matcilor, fara a rezulta din adresa si calitatea in care isi da acest accept sau temeiul legal in baza caruia emite punctul de vedere solicitat de Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania - Filiala Tulcea.
Nu se justifica nici vehementa sustinerii recursului promovat de catre Ministerul Economiei si Finantelor, in calitate de reprezentant al Statului Roman, prin D.G.F.P. Tulcea si teoria asupra dreptului de proprietate pentru ca, in speta, nu se discuta proprietatea, ci posesia derivand din dreptul de administrare exercitat de S.C. INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU APICULTURA - BUCURESTI asupra bunului situat in Zona Bididia Tulcea si care apartine Statului Roman, indubitabil.
Pe de alta parte, desi se discuta despre aceeasi succesiune in drepturi a reclamantei, in cei 14 ani trecuti de la infiintarea societatii si a exercitarii dreptului de administrare, nu a intreprins niciun demers, ca proprietar, pentru a lamuri situatia juridica a bunului, nu a contestat vreunul dintre actele de administrare ale reclamantei, asa incat, in conditiile date, reclamanta este considerat posesor si are dreptul la ocrotirea posesiei impotriva oricarei tulburari.
Avand in vedere argumentele prezentate, tribunalul constata ca hotararea atacata este legala si temeinica, urmand, in consecinta, a se respinge recursurile promovate, ca nefondate.
Facand si aplicarea prevederilor art. 274 Cod proc. civ., recurentii vor fi obligati la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, in recurs, catre intimata.

1