Drepturi salariale - personalului M.A.I.

SENTINTA CIVILA Nr. 601 din  14 Martie 2008

Reclamantul C.I a chemat in  judecata pe  paratele                                                                                                                                                                                                              MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE si INSPECTORATUL JUDETEAN AL POLITIEI DE FRONTIERA - Tulcea, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligati la plata catre reclamant a primei de concediu corespunzatoare anilor 2004 si 2005 pana la  30 iulie 2005, precum si a sporului de fidelitate pentru anul 2005, in cuantum de pana la 20% din salariul de baza, pana la data pensionarii, actualizate cu coeficientul de inflatie, defalcat, pe fiecare luna, pana la plata efectiva, in conformitate cu prevederile O.G. nr. 38/2003 si ale Ordinului M.A.I. nr. 132/2004.
                 In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca are calitate de functionar public, fiind incadrat ca politist de frontiera in cadrul Inspectoratului General al Politiei de Frontiera - Inspectoratul Judetean Tulcea pana in anul 2005, respectiv 30.07.2005, cand a fost trecut in rezerva, ca urmare a pensionarii.
A mai aratat reclamantul ca are dreptul la spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza raportat la vechimea in munca a politistilor, drept ce a fost suspendat pentru anul 2005, in baza art. 2 alin. 1 din O.U.G. Nr. 118/2004, privind acordarea unor drepturi salariale personalului M.A.I., suspendare ce nu inseamna desfiintarea dreptului.
De asemenea, reclamantul a mai aratat ca, prin art. 28 lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind statutul politistului se instituie dreptul politistului la concediul de odihna, urmand ca la plecarea in concediul de odihna sa primeasca o prima de concediu egala cu salariul de baza cuvenit pe perioada de concediu.
Aplicarea prevederilor legale cu privire la prima de concediu a fost suspendata succesiv prin legile bugetului de stat pentru anii 2004, 2005, 2006 dar suspendarea exercitiului dreptului nu echivaleaza cu insasi inlaturarea lui, astfel ca se impune obligarea paratelor la plata drepturilor solicitate.
In dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosar adresa nr. 914258 din 22 februarie 2008 privind dovada calitatii de functionar public cu statut special pe care a avut-o in perioada 24.08.2002 - 30.06.2005.
Paratele Inspectoratul General al Politiei de Frontiera Bucuresti si Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Tulcea au formulat intampinare la actiunea reclamantului, solicitand respingerea cererii ca nefondata intrucat drepturile solicitate au fost suspendate prin legile bugetului si Ordinul nr. 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 33 alin.2 din Legea nr. 188/1999, in vigoare incepand cu data de 8 decembrie 1999 si potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, republicata, in vigoare incepand cu 25 martie 2004, functionarul public are dreptul, pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat.
Aplicarea prevederilor acestui test de lege a fost suspendata succesiv printr-o serie de acte normative.
Astfel, prin art. 3 alin. 1 din O.U.G. Nr. 33/2001 in vigoare la 2 martie 2001, aplicarea dispozitiilor mai sus mentionate a fost suspendata pana la 1 ianuarie 2002, prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2002 in vigoare din 14 decembrie 2001, termenul de suspendare s-a prelungit pana la 31 decembrie 2002, prin art. 10 alin. 3 din legea nr. 5631/2002 in vigoare din 29 noiembrie 2002, termenul de suspendare s-a prelungit la 31 decembrie 2003, prin art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, in vigoare din 5 decembrie 2003, suspendarea s-a prelungit pana la 31 decembrie 2004, prin art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 in vigoare din 1 decembrie 2004, suspendarea s-a prelungit pana la 31 decembrie 2005 si in fine, prin art. 5 alin. 5 din Legea nr. 374/2005 in vigoare din 22 decembrie 2005, suspendarea s-a prelungit pana sa 31 decembrie 2006.
Nu se putea considera ca dreptul la prima de concediu (vacanta) nu mai exista, ci dimpotriva, succesiunea in timp a actelor normative la care s-a facut referire impunea sa se retina ca acest drept si-a produs efectele, incepand cu 8 decembrie 1999.
Pe de alta parte, actele normative de suspendare, necontinand nicio referire la eventualitatea desfiintarii dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercitiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere in aplicare, nu pot fi considerate nici ele ca ar inlatura insasi existenta lui.
Mai mult, suspendarea exercitiului dreptului nu echivaleaza cu insasi inlaturarea lui, cat timp prin nicio dispozitie legala nu i-a fost inlaturata existenta pana in prezent.
Din moment ce printr-o lege anterioara s-a conferit dreptul la prima pentru concediul de odihna, iar ulterior, exercitiul acestui drept a fost suspendat, nu se poate considera ca acel drept nu a existat in toata aceasta perioada sau ca nu mai exista in prezent, deoarece s-ar incalca principiul neconstitutional care garanteaza realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevazut sa nu devina doar o obligatie lipsita de continut, redusa la nudum jus, ceea ce ar constitui o ingradire nelegitima a exercitarii lui, un atare drept nu poate fi considerat ca nu a existat pe perioada anilor pentru care exercitiul lui a fost suspendat, iar nu inlaturat. Astfel, s-ar ajunge la situatia ca un drept patrimonial, a carui existenta este recunoscuta, sa fie vidat de substanta sa, si practic sa devina lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului increderii in statul de drept, care implica asigurarea aplicarii legilor adoptate in spiritul si litera lor, concomitent cu eliminarea unei tendinte de reglementare a unor situatii juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute sa nu poata fi obstaculati de a se bucura efectiv de acestea pe perioada in care sunt prevazute de lege.
Prin urmare, reclamantului in cauza, functionar public, i se cuvin primele de concediu (vacanta) aferente anilor 2004, 2005, actualizate cu indicele de inflatie.
Potrivit art. 6 din O.G. nr. 38/2003, pentru activitatea desfasurata, politistii beneficiaza de un spor de fidelitate de pana la 20% calculat la salariul de baza.
Or, avand in vedere ca dreptul la sporul de fidelitate a fost conferit prin art. 6 din O.G. nr. 38/2003, iar ulterior exercitiul acestui drept a fost suspendat, nu se poate considera ca acel drept nu a existat in toata aceasta perioada sau ca nu mai exista in prezent, deoarece s-ar incalca principiul neconstitutional care garanteaza realizarea drepturilor acordate.
Fata de aceste considerente, instanta urmeaza a obliga paratii sa calculeze si sa plateasca reclamantului care indeplineste conditiile prevazute de lege, drepturile banesti reprezentand prima de vacanta asa cum este prevazut de art. 6 din O.G. 38/2003, cu modificari si completari ulterioare, pentru perioada 2004, 2005, precum si spor de fidelitate pentru anul 2005, sume ce urmeaza a fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective, corespunzator perioadei lucrate pana la pensionare.