Litigiu de munca - functionari publici

SENTINTA CIVILA Nr. 317/LM din 06 Februarie 2008

Prin cererea adresata Tribunalului Constanta si inregistrata sub nr. 10238/118/2007, reclamantii O_s.a., au chemat  in judecata STATUL ROMAN prin MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL CONSTANTA, TRIBUNALUL CONSTANTA si CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna : inlaturarea pentru viitor a discriminarii la care au fost supusi ca urmare a neacordarii unui salariu egal cu al celorlalti magistrati, demnitari, functionari publici ori salariati contractuali ai statului, discriminare ce nu poate fi inlaturata decat prin acordare a majorarilor salariale de 5% incepand cu 1 ianuarie 2007 in raport cu luna decembrie 2006, de 2% incepand cu 1 aprilie 2007,  in raport cu luna martie 2007 si de 11%  incepand cu 1 octombrie 2007,  in raport cu luna septembrie 2007, majorari de altfel egale cu cele acordate prin art. 1, 2, 3 si 4 din O.U.G. nr. 10 din 31 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor alesi sau numiti, judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si adjunctii sai, judecatorilor Curtii Constitutionale, tuturor functionarilor publici si tuturor salariatilor contractuali ai statului; repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminarii prin neacordarea majorarilor salariale de 5% incepand cu 1 ianuarie 2007 ( in raport cu salariul din decembrie 2006), de 2% incepand cu 1 aprilie 2007 ( in raport cu salariul din martie 2007) si de 11% incepand cu 1 octombrie 2007 ( in raport cu luna septembrie 2007); plata dobanzii legale pentru sumele datorate incepand cu luna ianuarie 2007 si pana la efectuarea platii; indexarea sumelor datorate (prin aplicarea coeficientilor de inflatie)  incepand cu momentul nasterii dreptului la despagubire - 1 ianuarie 2007 si pana la momentul efectuarii platii drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminarii; efectuarea mentiunilor privitoare la  majorarile salariale in cartile de munca.
In motivare, reclamantii au aratat ca sunt judecatori la Tribunalul _si au fost si continua sa fie discriminati de paratul Statul Roman,  in principal, dar si de Ministerul Justitiei - in raport cu toti judecatorii  Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judecatorii Curtii Constitutionale, dar si cu Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta  Curte de Casatie si Justitie si adjunctii sai. De asemenea, au fost si sunt  discriminati in raport cu personalul auxiliar de specialitate din instante si parchete.
Tuturor acestora, Statul Roman, la inceputul anului 2007, le-a majorat  salariile sau indemnizatiile cu 5%   incepand cu  data de 1.04.2007, in raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% incepand cu data de 1.04.2007, fata de nivelul din luna martie 2007 si cu 11% incepand cu data de 1.10.2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007.
Precizeaza reclamantii ca singurii salariati ai statului carora nu le-au fost majorate in nici un mod salariile, sunt judecatorii de la Curtile de Apel , Tribunale si Judecatorii , precum si procurorii din Parchetele de pe langa aceste institutii.
S-a mai aratat ca,  in ziua de 31 ianuarie 2007, Guvernul  Romaniei a emis un numar de 3 Ordonante simple, prin care a dispus majorarea salariului incepand cu 1 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor, functionarilor publici si salariatilor contractuali ai statului, cu exceptia magistratilor, judecatorilor de la Curtile de Apel, Tribunale si Judecatorii si a procurorilor de la Parchetul de pe langa  Inalta Curte de Casatie si Justitie si de la Parchetele de pe langa Curtile de Apel, Tribunale, Judecatorii.
Singurii magistrati care au primit majorarile salariale (asemenea tuturor celorlalti salariati ai statului)  de la 1 ianuarie 2007 sunt judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judecatorii Curtii Constitutionale, Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie  si adjunctii sai.
Mentioneaza reclamantii ca,  incercand sa previna o noua discriminare a magistraturilor in raport cu celelalte categorii de salariati ai statului si cu o parte restransa a categoriei magistratilor, Consiliul Superior a Magistraturii - prin presedintele sau - la 31  ianuarie 2007 a adresat domnului Sebastian Vladescu, Ministru al Finantelor Publice, o scrisoare deschisa (inregistrata sub nr. 21/C/31.01.2007), prin care a protestat discret si decent fata de noua discriminare si si-a exprimat convingerea ca  eliminarea dintre categoriile salariatilor bugetari care beneficiaza de majorarea sau indexarea salariilor in anul 2007, a judecatorilor si procurorilor, constituie o eroare ori o omisiune involuntara, care poate fi remediata.
In drept, reclamantii si-au intemeiat actiunea pe prevederile O.G. nr. 137/2000, privind discriminarea, cu precadere pe art. 1 alin. 2 lit. e pct. I si pe   prevederile Constitutiei Romaniei, ce reglementeaza egalitatea in drepturi, egalitatea de tratament si nediscriminarea, art. 1 - 4 din O.G. nr. 10/2007, ale art.1  din O.G. nr. 16/2007 si ale art. 2 alin. 2 din O.G. nr. 27/2007, dar si ale Legii nr. 232/2007.
In aparare, paratul Ministerul Justitiei a depus la dosarul cauzei intampinare, prin  care a aratat ca reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi in favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit  prin O.G. nr. 137/ 2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare.
Potrivit art. 41 din O.U.G. nr. 177/2002 " Drepturile de salarizare prevazute de prezenta  ordonanta de urgenta sunt brute si impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexarilor acordate  in conformitate cu prevederile legale"
Insa acest act normativ a fost abrogat prin O.U.G. nr. 27/2006  privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei care, la art. 41 lit. a prevede : "La data  intrarii  in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga : a) Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, publicata  in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 347/2003, cu modificarile si completarile ulterioare".
De asemenea, potrivit art. 35 din O.U.G. nr. 27/2006, "Drepturile de salarizare prevazute de prezenta ordonanta de urgenta sunt brute si impozabile, Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexarilor acordate in conformitate cu prevederile legale".
Insa, conform  dispozitiilor Legii nr. 45/2007, publicata  in Monitorul Oficial al Romaniei,  Partea 1 nr. 169/9.03.2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 27/2006 , privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, "Art. 35 se abroga". (art. 17 din Legea nr.45/2007.
Considera Ministerul Justitiei ca nu pot fi acordate drepturi salariale care nu mai sunt  prevazute de lege, fiind abrogate in mod expres.
Mentioneaza ca  actele normative la care fac referire reclamantii, respectiv Ordonantele  nr. 10, 16 si 27 din 31.10.2007 si Legea nr. 232/6.07.2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda  in anul 2007 unor categorii de personal salarizat din cadrul sistemului bugetar nu sunt incidente in cauza, deoarece se refera la ale categorii socio - profesionale, astfel, O.G. nr. 10/2007 are in vedere cresterile salariale ce se  vor acorda in anul 2007 personalului contractual din sistemul bugetar, salarizat conform O.U.G. nr. 24/2004.
Ori, asa cum rezulta din dispozitiile art. 31 alin.  1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, "Judecatorii si procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii". Astfel, aceasta categorie profesionala, nu este personal contractual in intelesul O.G. nr. 24/2004.
De asemenea, O.G. nr. 16/2007 are in vedere cresterile salariale ce se  vor acorda in anul 2007, personalului salarizat potrivit Legii nr. 495/2004, respectiv personalului din administratia centrala a Ministerului Afacerilor Externe si de la misiunile diplomatice, oficiile consulare si institutele culturale romanesti din strainatate.
La randul sau, O.G. nr. 27/ 2007 reglementeaza cresterile salariale ce se vor acorda  in anul 2007 personalului din cadrul Curtii de Conturi.
In aceste conditii, magistratii nu pot beneficia de aceste indexari, nefacand parte din categoriile profesionale mentionate mai sus. Mai mult, drepturile salariale ale magistratilor sunt reglementate prin lege speciala.
Pe de alta parte, prevederea unor drepturi in beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si neprevederea sau, dimpotriva,  prevederea insa intr-un  alt cuantum, in beneficiul unei categorii profesionale bugetare, este o optiune a legiuitorului si nu reprezinta un tratament                   preferentiat ce urmeaza a fi sanctionat, cata vreme sunt in discutie situatii obiective, diferite, particulare.
Magistratii, sunt singura categorie profesionala care a beneficiat de cresteri   salariale substantiale atat in aul 2006 cat si in anul 2007, astfel ca decizia luata la nivelul Guvernului de a nu acorda indexari sau majorari  in cursul anului 2007, cu exceptia celorlalte categorii din sectorul bugetar, masura de majorare a veniturilor avand ca scop acoperirea cresterii inflatiei pe o perioada determinata nu reprezinta o situatie care sa fi avut drept rezultat plasarea magistratilor intr-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remuneratie echitabila si satisfacatoare.
Intrucat toti magistratii Tribunalului Constanta au formulat cereri de abtinere, dosarul a fost inaintat Curtii de Apel Constanta, pentru a fi solutionata cererea de abtinere.
Prin incheierea nr. 1/CM/8 ianuarie 2008, Curtea de Apel Constanta a admis cererile de abtinere formulate si a inaintat dosarul la Tribunalul Tulcea, spre solutionare.
Dosarul nr. 2862/36/2007 a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea.
Examinand cererea in raport de probele administrate in cauza, instanta constata in fapt urmatoarele :
Reclamantii fac parte din categoria personalului din unitatile din justitie (unitati bugetare, care sunt finantate de la bugetul de stat) raporturile juridice de munca ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozitiilor art.1 si art.295 alin.2 din acest cod.
        Persoanele din acest cadru al personalului din sistemul bugetar, inclusiv reclamantii, sunt parte a unui raport juridic de munca, guvernat de Codul m uncii, prestand o munca si, ca efect al acestor premise, lise naste dreptul la o salarizare echitabila, satisfacatoare, fara limitari si restrangeri datorate devalorizarii  monedei nationale, precum si dreptul la tratament egal in materie de salarizare (art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit. a, art.40 alin. 2 lit. c si lit. f, art.154 alin.3, art.165 si art.155 raportat la art.1 din legea nr.53/2003.
Deci, reclamantii se afla in aceeasi situatie, sub acest aspect, ca si restul personalului din sistemul bugetar.
Insa, printr-o serie de acte normative (de exemplu: OG nr.10/2007; OG nr.11/2007; OG nr.16/2007; OG nr.27/2007; Legea nr.232/2007; OG nr.8/2007; OG nr.20/2007; OG nr.23/2007), personalul din sistemul bugetar a beneficiat, ca in fiecare an, de majorarile salariale anuale, pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constand in indexarea salariilor sau indemnizatiilor.
Aceste majorari au fost aplicate nediscriminatoriu sub aspectul categoriei socio-profesionale, fiind de enumerat, exemplificativ: demnitarii (art.1 din OG nr.10/2007; judecatorii Curtii Constitutionale (art.1 din OG nr.10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art.3 alin.3 din OG nr.10/2007); personalul din unitatile de cult religios (art.19 din OG nr.10/2007); personalul Curtii de Conturi (art.2 din OG nr.27/2007); personalul din unitatile bugetare (art.1 din OG nr.10/2007); personalul auxiliar din justitie (art.31 din OG nr.8/2007); personalul didactic auxiliar (art.1 din OG nr.11/2007), personalul din aparatul Ministerului Afacerilor Externe, a Ministerului Integrarii Europene, a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare si a institutelor culturale din strainatate (art.1 din OG nr.16/2007); functionarii publici (articolul unic, pct.5 din Legea nr.232/2007); personalul din unitatile sanitare publice (art.1 pct.3 din OG nr.23/2007); functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare (art.1 din OG nr.20/2007).
Expunerile de motive ale acestor acte normative (intocmite conform art.29 - 32 din Legea nr.24/2000 si potrivit art.6 din Legea nr.52/2003) au ca si numitor comun, in esenta, fundamentul necesitatii acordarii majorarilor salariale pe anul 2007 in sistemul bugetar, ca efect al cresterii indicelui preturilor bunurilor de consum in anul 1007 fata de anul 2006, precum si tratamentul egal intre diferitele categorii de personal bugetar, in sensul acoperirii devalorizarii datorate cresterii inflatiei.
Trebuie subliniat in mod deosebit ca, in nici un caz, temeiul acordarii acestor adaosuri salariale nu a fost o masura de protectie sociala a categoriilor socio-profesionale cu venituri salariale in mod cert mai scazute decat cele ale reclamantilor, deoarece majorarile au fost aplicate deopotriva si demnitarilor, personalului asimilat demnitarilor, judecatorilor Curtii Constitutionale, membrilor Curtii de Conturi si altor categorii cu venituri salariale mai ridicate decat cele ale reclamantilor.
Cu toate acestea, reclamantilor (personal salarizat prin OUG nr.27/2006) nu le-a fost acordat, in mod discriminatoriu, adaosul salarial constand in majorarile salariale anuale pe anul 2007, omisiune care s-a repercutat mai pregnant asupra acestora, deoarece spre deosebire de majoritatea restului personalului bugetar, reclamantii nu pot obtine (datorita incompatibilitatilor, interdictiilor si incapacitatilor legale) alte venituri decat cele salariale, care insa, le-au fost erodate de cresterea indicelui preturilor de consum, la fel ca si in cazul celorlalte salarii bugetare.
In concluzie, cu alte cuvinte, unul si acelasi element (constand in majorarea salariala anuala pentru acoperirea devalorizarii monedei in care se face plata salariului) produce efecte juridice diferentiate in sistemul de salarizare al personalului din unitatile finantate din fonduri bugetare, in functie de apartenenta la o anumita categorie socio-profesionala.
Prin sistemul de salarizare (institutie de dreptul muncii), se intelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor si formelor salarizarii care determina conditiile de stabilire si acordare a salariilor (salariul compunandu-se din salariul de baza, indemnizatii, sporuri si adaosuri, conform art.155 din Codul muncii. Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de doua principii fundamentale: cel al egalitatii de tratament (art.154 din Codul muncii) si cel al diferentierii numai in raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea si cantitatea muncii, respectiv conditiile de munca.
Ca atare, principiul egalitatii de tratament in salarizare implica recunoasterea acelorasi obiective si elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate intr-o situatie comparabila. Deci, toate persoanele care se afla in aceeasi situatie (a depunerii unei activitati in munca si a erodarii salariului datorita cresterii indicelui preturilor de consum si a inflatiei), trebuie sa li se recunoasca, pentru unul si acelasi element faptic generator de drept salarial, acelasi element salarial: indexarile salariale anuale. Din moment ce reclamantii sunt intr-o situatie identica (nu doar comparabila) cu restul personalului din unitatile bugetare sub aspectul primirii unui salariu erodat de inflatie la fel ca si restul personalului, rezulta ca reclamantii nu pot fi tratati diferit, in mod discriminatoriu fata de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
Aceasta, cu atat mai mult cu cat nu exista nicio justificare obiectiva si rezonabila excluderii lor, deoarece criteriul acordarii indexarilor pe anul 2007 este unul si acelasi: cresterea indicelui preturilor de consum si a inflatiei in anul 2007 fata de anul 2006.
Deci, este de subliniat faptul ca, in realitate, pentru aprecierea existentei discriminarii, relevanta are doar criteriul justificativ generator al sporului al indexarii anuale, si anume existenta obligatiei de acordare a unei salarizari echitabile, nerestranse de devalorizare, pe calea unui tratament egal in salarizare din acest punct de vedere (sub aspect juridic), respectiv a perioadei de munca prestata in aceste conditii si a platii in moneda nationala (sub aspect faptic), iar, in nici un caz, nu criteriul categoriei socio-profesionale. Intr-adevar simplul fapt ca o persoana face parte dintr-o categorie socio-profesionala (cea judiciara a judecatorilor, asistentilor judiciari si a procurorilor) nu constituie o justificare obiectiva si rezonabila pentru decaderea acestora dintr-un drept garantat de lege (dreptul la o contraprestatie salariala echitabila nerestransa de devalorizare) cu toate efectele si consecintele juridice salariale ale acestui drept, deoarece nicidecum nu categoria socio-profesionala este resortul (obiectivul si elementul) generator si fundamental stabilirii si acordarii indexarilor anuale in sistemul de salarizare. Deci, in mod vadit eronat si fara absolut nici o relevanta, paratii invoca elementul categoriei socio-profesionale a reclamantilor pentru a incerca justificarea discriminarii acestora, insa acest element este total nepertinent si neconcludent in aceasta analiza, neavand nici o legatura cu fundamentarea indexarilor anuale pentru acoperirea efectelor inflatiei.
Singurele obiective si elemente care pot duce la o diferentiere in sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea si cantitatea muncii, conditiile de munca, dar cu sublinierea in mod deosebit a faptului ca aceasta diferentiere se poate reflecta numai in salariul (indemnizatia) de baza (partea fixa a salariului), nu si in sporurile, adaosurile sau indexarile salariale, care intotdeauna au obiective si elemente cu totul speciale si specifice de acordare (precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea muncii in timpul noptii, dobandirea unei pregatiri profesionale suplimentare in domeniul de activitate cum ar fi doctoratul, dobandirea unei vechimi in munca, indeplinirea unei obligatii speciale de confidentialitate, acoperirea efectelor negative ale cresterii preturilor de consum si ale inflatiei etc.).
In concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale constand in majorarile anuale, reclamantii sunt in mod evident si grav discriminati deoarece se afla in aceeasi situatie juridica si faptica care functioneaza si genereaza adaos salarial si pentru restul personalului. De altfel,  doctrina juridica si practica si practica judiciara au statuat in mod unanim si constant existenta discriminarii in materie de munca, ori de cate ori un spor sau un  adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de functie) care intruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific (de exemplu, acordarea adaosului salarial reprezentand cota din profitul unitatii numai sefilor de proiecte si respingerea acordarii acestuia si cadrelor medii, echivaleaza cu o discriminare - Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VII-a, Decizia civila nr.2814/R/2006, in Al.Ticlea, "Tratat de dreptul  muncii", 2007, pag.617).
Deci, reclamantii sunt discriminati in sensul art.2 alin.1-3, art.6 din OUG nr.137/2000, intrucat le-au fost refuzate indexarile salariale pe anul 2007 nu datorita faptului ca nu ar indeplini conditia normativa de acordare a acestui spor si a acestui spor si a acestui adaos (conditia existentei cresterii indicelui preturilor de consum si a inflatiei, concomitent cu indexarea indemnizatiilor si salariilor restului personalului bugetar), ci sub pretextul ca apartin la o anumita categorie socio-profesionala, criteriu declarat in mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art.2 alin.1 din OG nr.137/2000).
Ca atare, existenta discriminarii directe a reclamantilor rezulta si din dispozitiile: art.7 si art.23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului (care garanteaza dreptul tuturor la protectie egala a legii impotriva oricarei discriminari si dreptul la o remuneratie echitabila si satisfacatoare); art.7 din pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 ( care garanteaza dreptul la conditii de munca juste si prielnice si la egalitate de tratament in salarizare, fara nici o distinctie); art.14 din Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la aceasta Conventie (care interzic discriminarile); art.4 din  Carta sociala europeana revizuita (ratificata prin Legea nr.74/1999) care garanteaza dreptul la o salarizare echitabila; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit. a, art.40 alin.2 lit. c si lit. f, art.154 alin.3, art.165 si art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003 (care garanteaza plata integrala a drepturilor de natura salariala, fara discriminari, restrangeri sau limitari); art.20, art.16 alin.1, art.53 si art.41 din Constitutie (care garanteaza aplicarea principiului nediscriminarii si in raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din continutul complex al dreptului constitutional la munca si care nu poate face obiectul unor limitari discriminatorii).
Potrivit art.16 alin.1 si 2 din Constitutia Romaniei, cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor, fara privilegii si discriminari, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor OG nr.137/2000, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare, principiile egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarilor sunt garantate in special in exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la munca, la libera alegere a ocupatiei, in conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la protectia impotriva somajului, la un salariu pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare.
Prin art.2 al.1 OG nr.137/2000 se arata ca prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala etc., care are ca scop sau efect restrangerea ori inlaturarea recunoasterii folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural, sau in orice alte domenii ale vietii publice.
La alin. 3 din art.2 al aceluiasi act normativ se arata ca sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin.1, fata de alte persoane, in  afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
Ori, criteriul dupa care s-a facut distinctia, in speta dedusa judecatii, este categoria socio-profesionala, criteriu de diferentiere injust a personalului din unitatile bugetare, fiind absurd si de neconceput a se accepta ideea ca aceasta crestere a preturilor de consum si inflatia nu ar afecta toate salariile si puterea acestora de cumparare.
Potrivit art.2 pct.1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, exercitiul drepturilor este aparat impotriva oricaror discriminari, iar conform art.29 pct.2, in exercitiul drepturilor si libertatilor sale, fiecare persoana este supusa doar ingradirilor stabilite de lege, in scopul exclusiv al asigurarii, recunoasterii si respectului drepturilor si libertatilor celorlalti, in vederea satisfacerii cerintelor juste ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica.
Art.2 pct.2 din Conventia nr.111 privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei, prevede ca diferentierile, excluderile sau preferintele intemeiate pe calificarile cerute pentru o anumita ocupatie, nu sunt considerate discriminatorii, dar in speta neacordarea indexarilor anuale nu are la baza o astfel de justificare obiectiva si rezonabila, deoarece restul personalului bugetar nu primeste majorarile anuale pentru calificarile cerute de ocupatia acestora, ci doar pentru ca li se plateste salariul in aceeasi moneda nationala ca si reclamantilor si trebuie tratati in mod egal in materie de salarizare.
Legiuitorul a prevazut un singur criteriu pentru acordarea indexarilor anuale: pentru contractarea efectelor cresterii preturilor de consum si a inflatiei.
Potrivit art.6 alin.2 din Codul muncii, pentru munca egala este obligatorie o remuneratie egala, aspect ce se afla in contradictie cu situatia de fata de aceleasi prestatii in munca, remunerata pentru unii intr-o moneda nedevalorizata si remunerata pentru altii in moneda devalorizata.
De asemenea, conform principiilor cuprinse in art.154 din Codul muncii, este inadmisibila crearea a doua sisteme de salarizare: una din moneda devalorizata, alta in moneda cu valoare ajustata in raport cu inflatia.
Art.23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede faptul ca este garantat dreptul tuturor oamenilor, fara nici o discriminare, la un salariu egal pentru munca egala, iar plata salariilor bugetare se face in aceeasi moneda.
Pactul International cu privire la drepturile civile si politice stabileste la art.19 pct.3, ca exercitiul drepturilor si libertatilor poate fi supus unor limitari prevazute de lege ce sunt necesare apararii securitatii nationale si ordinii publice, fapt ce implica inclusiv posibilitatea unor restrictii privind exercitarea acestor drepturi, dar, in speta, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, ca acordarea unor sporuri sau adaosuri doar unor categorii de personal a fost justificata pentru apararea securitatii nationale si a ordinii publice.
Acest aspect ce atrage incidenta dispozitiilor art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 coroborat cu art.269 Codul muncii, dispozitii legale in baza carora actiunea este considerata intemeiata.
Pentru stabilirea cuantumului despagubirilor cuvenite reclamantilor, instanta va aplica, doar prin analogie, procentele de majorari prevazute de art.1 din OG nr.10/2007, intrucat numai astfel se poate realiza principiul unei juste si integrale despagubiri, iar pe de alta parte, art.3 din Codul civil opreste instanta sa invoce lacuna legislativa.
Nu au relevanta nici deciziile Curtii Constitutionale, deoarece deciziile de respingere a unor exceptii de neconstitutionalitate au efecte doar "inter pares" (I.Deleanu, "Justitia constitutionala", Ed.Lumina Lex, 1995, p.278-279), deci acestea nu sunt opozabile reclamantilor si nici instantei, care este obligata in mod imperativ sa faca aplicarea prioritara si peremptorie a dispozitiilor Protocolului nr.12 la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, cu respectarea art.20 din  Constitutie.
Acordarea despagubirilor solicitate nu se confunda cu o adaugare la lege, ci reprezinta o aplicare a prevederilor art.269 Codul muncii, care garanteaza dreptul la despagubire, inclusiv pentru discriminarile in munca.
Obligatia paratilor de plata a drepturilor banesti, solicitate prin actiune, este o obligatie solidara.
Astfel, conform art.295 din Codul muncii, raportul juridic dedus judecatii este guvernat de prevederile Codului muncii, completate cu cele ale legislatiei civile.
In acest sens, Codul civil reglementeaza solidaritatea pasiva intre debitori (art.1039 Cod civil), completand prevederile Codului muncii. Este de remarcat ca in materia dreptului muncii,  ori de cate ori in plata drepturilor banesti sunt implicate mai multe unitati, regula este ca acestea raspund solidar.
In consecinta,  doctrina juridica recenta de dreptul muncii a concluzionat ca solidaritatea in domeniul platii drepturilor banesti este regula, iar in baza art.295 din Codul muncii raportat la art.,1039 Cod civil, aceasta urmeaza regulile de drept comun civil. Ori solidaritatea pasiva poate fi si solidaritate legala, potrivit art.1041 Cod civil (C.Stanescu, C.Barsan, "Teoria generala a obligatiilor", 1998, p.385-392).
In speta, solidaritatea pasiva izvoraste, din prevederile art.44, art.35 si art.36 din legea nr.304/2004, raportate la cele ale OUG nr.177/2002 si OUG nr.27/2006, conform carora paratii sunt persoane juridice care ordoneaza (principal, secundar, tertiar), ca si credite salariale, una si aceeasi suma baneasca pe care se solicita in prezenta actiune. Cu alte cuvinte, drepturile banesti nu pot fi platite decat dupa aprobarea data de toti acesti parati pentru plata uneia si aceleiasi sume, deci raspunderea lor este solidara (pentru aceeasi suma). Acesti parati sunt toti obligati concomitent de lege sa aprobe plata sumei pe care o datoreaza, fiind de neconceput si vadit ilegal ca plata sa fie dispusa exclusiv numai de catre unul dintre ordonatori.
Raspunderea Ministerului Economiei si Finantelor este solidara cu cea a celorlalti parati mai sus mentionati, deoarece in temeiul art.47 din Legea nr.507/2003, art.42 din Legea nr.511/2004, art.26 din Legea nr.379/2005, art.21 din Legea nr.486/2006 raportat la art.3 din HG nr.208/2005 si art.3 din HG nr.386/2007, respectiv a Hotararii din 24 martie 2005 a Curtii Europene a Drepturilor Omului (publicata in Monitorul Oficial nr.1048/2005), acest parat are si obligatia suplimentara de a acoperi suma solicitata de reclamanti, avand pozitia unui garant legal.
Reclamantii au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflatie, cerere pe care instanta o gaseste admisibila, tinand cont si de prevederile art.1082 din Codul civil si art.161 alin.4 din Codul muncii.    Astfel, in acest articol se arata ca debitorul este osandit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligatiei sau pentru intarzierea executarii, cu toate ca nu este de rea credinta din partea sa, afara numai daca nu va justifica faptul ca neexecutarea provine dintr-o cauza straina ce nu-i poate fi imputata. In prezenta cauza, paratii sunt in culpa pentru neacordarea sporurilor si adaosurilor, precum si pentru neinitierea unor masuri care sa aiba finalitate eliminarea acestor discriminari.
Potrivit art.1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cupri9nd in genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit, ori in speta este de notorietate faptul ca sumele de bani datorate se devalorizeaza continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate in materie, in mod justificat s-a solicitat actualizarea creantei conform indicelui de inflatie.
Legat de cererea de chemare in judecata a Ministerului Economiei si Finantelor, instanta o gaseste intemeiata, urmand a proceda la admiterea sa.
Astfel, potrivit art.19 din legea nr.500/2002, privind finantele publice, Ministerul Economiei si Finantelor, coordoneaza actiuni care sunt in responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregatirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie. De asemenea, raspunderea Ministerului Economiei si Finantelor rezulta si din prevederile art.3 din HG nr.208/2005 si ale art.3 din HG nr.386/2007.
Tinand cont de toate cele prezentate anterior, fiind incalcate dispozitiile art.16 alin.1 si 2 din Constitutia Romaniei, art.1 alin.2 lit. e, pct. i din OG nr.127/2000, art.2 alin.1-3, art.29 pct. 2 din OG nr.137/2000, art.2 pct.1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Conventia nr.111 privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul International cu privire la drepturile sociale si politice si art.5 si 6 din Codul muncii, instanta apreciaza ca intemeiata cererea reclamantilor, urmand a proceda la admiterea actiunii.
Intemeiat este si capatul de cerere privind obligarea paratei Curtea de Apel Constanta sa efectueze mentiunile corespunzatoare in carnetele de munca ale reclamantilor cu privire la despagubirile salariale acordate prin prezenta hotarare.
Avand in vedere ca paratii au fost obligati la plata despagubirilor actualizate cu indicele de inflatie, si astfel le este reparat prejudiciul produs, instanta urmeaza a respinge capatul de cerere referitor la plata dobanzii legale, ca nefondat.