Contencios Administrativ- plata primei de vacanta- functionari publici

SENTINTA CIVILA NR.476/29 februarie 2008- Contencios Administrativ- plata primei de vacanta- functionari publici
 
Reclamantii N_sa. au chemat in judecata MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR - Garda Financiara - Comisariatul General si Comisariatul Regional Constanta, pentru a se dispune obligarea acestora la plata drepturilor banesti reprezentand prima de vacanta cuvenita pentru perioada 2001 - 2006, actualizata in raport de rata inflatiei pana la data platii efective.
In motivare, reclamantii arata ca, in perioada mentionata au avut calitatea de functionari publici, calitate in care aveau dreptul la o prima de vacanta, odata cu solicitarea concediului de odihna, conform prevederilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, forma in vigoare si respectiv art. 33 alin. 2 din acelasi act normativ, in redactarea aplicabila in perioada 2002 - martie 2004.
Mai sustin reclamantii ca aceste prevederi au devenit neaplicabile anterior perioadei de referinta din prezenta cauza, prin procedura suspendarii instituita initial de prevederile art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 33/2001, iar incepand cu anul 2002, masura suspendarii a fost mentinuta de legile bugetului de stat, respectiv prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, prin art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, prin art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, prin art. 8 alin. 7 din Legea nr.511/2004, si prin art. 5 alin. 1 din Legea nr. 380/2005, legi ale bugetului de stat care prevad ca, aplicarea prevederilor din actele normative in vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecarii in concediu de odihna, precum si a celor ale art. 32 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile ulterioare, se suspenda pana la data de 31 decembrie a anului care are aplicabilitate Legea bugetului respectiv, astfel ca dreptul de acorda indemnizatia pentru concediul legal de odihna se naste, tinand cont de suspendarile prevazute in legile bugetului din fiecare an, dupa fiecare data de 1 ianuarie a anului urmator in care s-a efectuat concediul de odihna si care deschide in mod obligatoriu, dreptul la acordarea indemnizatiei, inclusiv la plata primei de vacanta.
In continuare, se argumenteaza ca dreptul la prima de vacanta constituie un drept de remunerare a muncii ce face parte din continutul complex al dreptului fundamental la munca si cum acest drept a fost obtinut prin lege nu poate fi restrans in mod discriminatoriu, acele suspendari succesive contravenind dispozitiilor art. 53 alin. 2 si art. 15 alin. 2 si art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei.
Cu alte cuvinte, potrivit acestor texte constitutionale precum si textele invocate din legile speciale in materie, prima de vacanta este un drept castigat, care nu poate fi anulat, restrans, limitat, cu atat mai mult nu poate fi suspendat in lant, cu incalcarea fragranta a legii.
Or, contrar acestor dispozitii, legislativul (prin legile nr. 743/2001, nr. 631/2002, nr. 507/2003, si nr. 511/2004 a anulat acest drept in mod nelegal.
In dovedirea cererii, reclamantii au depus la dosar, in copie, adeverinta nr. 18850 din 19 decembrie 2o07.
In aparare, Garda Financiara - Comisariatul General a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia de necompetenta materiala.
Examinand cauza, in raport cu probele administrate, instanta retine ca,   potrivit art.33 al.2 din Legea 188/1999, in vigoare incepand cu data de 8 decembrie 1999 si potrivit art.34 al.2 din Legea 188/1999 rep., in vigoare incepand cu 25.03.2004 - functionarul public are dreptul,  pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat, dar aplicarea prevederilor acestui text de lege a fost suspendata succesiv pentru o serie de acte normative, respectiv prin art. 3 al.1 din O.U.G. 33/2001 in vigoare din 2 martie 2001 aplicarea dispozitiilor mai sus mentionate a fost suspendata pana la 1 ianuarie 2002, prin art. 12 al. 4 din Legea nr. 743/2001 in vigoare din 14 decembrie 2001, termenul de suspendare s-a prelungit pana la 31 decembrie 2002, prin art. 10 al. 3 din Legea 631/2002 in vigoare din 29 noiembrie 2002, termenul de suspendare s-a prelungit pana la 31 decembrie 2003, prin art. 9 al. 7 din Legea nr.507/2003, in vigoare din 5 decembrie 2003, suspendarea s-a prelungit pana la 31 decembrie 2004, prin art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004 in vigoare din 1 decembrie 2004, suspendarea s-a prelungit pana la 31 decembrie 2005.
         Cu toate acestea, desi aplicarea textului de lege mentionat a fost suspendata nu se poate considera totusi ca dreptul la prima de concediu (vacanta) nu mai exista, ci dimpotriva, succesiunea in timp a actelor normative la care s-a facut referire impune sa se retina ca acest drept si-a produs efectele, incepand cu 8 decembrie 1999.
         Pe de alta parte, actele normative de suspendare, necontinand nici o referire la  eventualitatea desfiintarii dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercitiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere in aplicare, nu pot fi considerate nici ele ca ar inlatura insasi existenta lui.
         Mai mult, suspendarea exercitiului dreptului nu echivaleaza cu insasi inlaturarea lui, cat timp prin nici o dispozitie legala nu i-a fost inlaturata existenta pana in prezent.
           Din moment ce printr-o lege anterioara s-a conferit dreptul la prima pentru concediul de odihna, iar ulterior, exercitiul acestui drept a fost suspendat, nu se poate considera ca acel drept nu a existat in toata aceasta perioada sau ca nu mai exista in prezent, deoarece s-ar incalca principiul constitutional care garanteaza realizarea drepturilor acordate.   
           Ca urmare, pentru ca un drept prevazut sa nu devina doar o obligatie lipsita de continut, redusa la nudum jus, ceea ce ar constitui o ingradire nelegitima a exercitarii lui, un atare drept nu poate fi considerat ca nu a existat pe perioada anilor pentru care exercitiul lui a fost suspendat, iar nu inlaturat. Astfel, s-ar ajunge la situatia ca un drept patrimonial, a carui existenta este recunoscuta, sa fie vidat de substanta sa si, practic, sa devina lipsit de orice valoare.
           De aceea, respectarea principiului increderii in statul de drept, care implica asigurarea aplicarii legilor adoptate in spiritul si litera lor, concomitent cu eliminarea oricarei tendinte de reglementare a unor situatii juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute sa nu poata fi obstaculati de a se bucura efectiv de acestea pe perioada in care sunt prevazute de lege.
Insa, din adeverinta nr. 18850 din 19 decembrie 2007, rezulta ca, in perioada 14 iulie 2000 - 1 ianuarie 2004, reclamantii au avut calitatea de functionar public in cadrul D.G.F.P. TULCEA, in timp ce, prin adresa nr. 500247/TL/13 februarie 2008, se confirma calitatea de functionar public a acelorasi reclamanti in cadrul Comisariatului Regional Constanta - Garda Financiara Tulcea in intervalul 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006.
In consecinta, cum raporturile de serviciu au fost stabilite in perioada 14 iulie 2000 - 1 ianuarie 2004,  cu D.G.F.P TULCEA, rezulta ca in ceea ce priveste prima de vacanta aferenta acestui interval paratii chemati in judecata prin cererea in discutie nu au calitate procesuala pasiva, urmand a fi admisa exceptia invocata la termenul de judecata din 29 februarie 2008.
Relativ la exceptia de necompetenta materiala, este de subliniat ca, intrucat raportul de serviciu a fost stabilit cu Comisariatul Regional Constanta, ce nu este o institutie sau autoritate centrala, iar Ministerul Economiei si Finantelor figureaza in cauza in calitatea sa de ordonator principal de credite, pentru a se asigura opozabilitatea, aceasta urmeaza  a fi respinsa ca nefondata.
Avand in vedere argumentele prezentate, instanta urmeaza a admise in parte cererea si a obliga paratii la plata catre reclamanti a primelor de vacanta pentru perioada  in care au avut calitatea de functionar public iar in cadrul institutiei parate pe parcursul anilor 2004, 2005, si 2006, actualizate in raport cu indicele de inflatie la data efectuarii platii.
Pentru considerentele expuse anterior, capatul de cerere relativ la plata primei de vacanta pentru anii 2001, 2002, si 2003, va fi respins pentru lipsa calitatii procesuale pasive a paratilor.