PRETENTII

Prin decizia civila nr. 280/17.10.2014, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-parat  ISU  "A.D.G"  al Judetului  T - A.
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut ca, prin cererea inregistrata sub nr. 5428/740/2012 din  data de 16 iulie 2012  pe rolul Judecatoriei A, reclamanta SC "OVIG" SA B a chemat in judecata pe parata I.S.U. A.D. G al judetului T - A, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 12.300,72 lei, reprezentand contravaloarea prejudiciului cauzat societatii; la plata dobanzii legale aferente acestei sume de la data convocarii la conciliere (08 februarie 2011) si pana la achitarea integrala a debitului, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca la data de 27 iulie 2009, lucratorii paratei s-au deplasat la imobilul unde isi desfasura activitatea sucursala T a societatii reclamante si au incercat sa inlature o bucata de tencuiala de la balcon, dar nu si-au luat masurile necesare pentru producerea altor pagube si au avariat geamul sablat al societatii, precum si firma luminoasa care, in urma avarierii, nu a mai functionat.
Cererea a fost motivata in drept pe dispozitiile art.1357 si art.2210 din O.G. nr.9/2000.
Prin sentinta civila nr.1167/05.03.2013 a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune formulata de parata I.S.U. A.D. G al judetului T - A, a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta SC "OVIG" SA, prin reprezentanta Cabinet de avocat PD, constatandu-se prescris dreptul material la actiune.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca la data de 16 iulie 2012, reclamanta SC "OVIG" a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 12.300,72 lei reprezentand contravaloarea prejudiciului produs si plata dobanzii legale aferenta acestei sume de la data convocarii pana la achitarea integrala a debitului.
A mai retinut ca prin temeiul de drept, invocat de catre reclamata, respectiv art.2210 Cod civil, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei.
Cu privire la termenul de prescriptie, in raporturile ce izvorasc din asigurare, instanta de fond a apreciat ca fiind de 2 (doi) ani, iar raportat la data producerii evenimentului 27.07.2009 si data introducerii actiunii 16 iulie 2012, instanta a constatat ca cererea a fost tardiv introdusa, nefiind supusa prescriptiei in termenul general de 3 (trei) ani.
Impotriva acestei sentinte reclamanta SC "OVIG" SA a formulat recurs, in termenul legal si motivat in drept, conform art.304, pct.9 Codul de Procedura Civila.
In motivarea recursului formulat, s-a sustinut ca instanta de fond, in mod gresit, a apreciat ca dreptul material la actiune ar fi fost prescris, avand in vedere incadrarea gresita a temeiului actiunii, obiectul acesteia si, implicit a consecintelor generate.
A mai aratat ca, in mod eronat, a apreciat instanta ca situatia era de natura unor raporturi juridice de asigurare, unde termenul de prescriptie a dreptului material ar fi fost de doi ani.
Asadar, a invederat reclamanta ca actiunea a avea ca obiect pretentii, intemeiate pe raspunderea civila delictuala a paratului, astfel, termenul de prescriptie fiind, cel general, de trei ani.
Prin decizia civila nr. 509 din data de 28.06.2013, pronuntata de Tribunalul T a fost admis recursul declarat, casata sentinta si  trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a pronunta aceasta decizie,  instanta de recurs a retinut ca hotararea primei instante este nelegala, temeiul pretentiilor fiind raspunderea civila delictuala si nu cea rezultata din contractul de asigurare. S-a mai retinut ca prima instanta nu a analizat fondul pricinii, consecinta fiind casarea sentintei si trimiterea spre rejudecare, conform art. 304, pct.9 raportat la art. 312, pct. 5 Cod Procedura Civila.
Cu ocazia rejudecarii s-a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 562 din 18.02.2014  a Judecatoriei A s-a admis actiunea formulata, paratul fiind obligat  la plata catre reclamanta a sumei de 12.300,72 lei reprezentand despagubiri materiale, precum si dobanzii legale aferente, incepand cu data de 08 februarie 2011 si pana la achitarea integrala a debitului, precum si la plata sumei de 854 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca la data de 27.07.2009, la solicitarea APC nr. 7, reprezentantii paratei s-au deplasat la imobilul situat in A, judetul T, avand in vedere existenta unei portiuni din tencuiala blocului ce ameninta sa cada pe calea pietonala.
A mai retinut ca,  deplasandu-se la fata locului, echipajul de interventie al paratei a constatat pericolul existent si l-a inlaturat, interventie ce a avut ca si efect negativ asupra constructiei,  faptul ca geamul reclamantei a fost crapat, iar firma luminoasa a acesteia a fost zgariata, astfel cum rezulta din procesul-verbal de interventie nr. 137/27.07.2009 - fila 8 dosar initial.
Cu privire la legea aplicabila, instanta  a retinut ca, in conformitate  art. 5 alin. 1 Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, dispozitiile Codului Civil (2011) se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz, produse ori savarsite dupa intrarea sa in vigoare (s.n. 01.10.2011), precum si situatiilor juridice nascute dupa intrarea sa in vigoare, astfel ca, fata de  momentul nasterii obligatiei paratei, 27.07.2009 - data interventiei - instanta a stabilit ca in cauza, raportul juridic dintre parti este guvernat de dispozitiile Codului Civil 1864.
Reclamanta si-a fundamentat, din punct de vedere juridic, cererea introductiva pe institutia raspunderii civile delictuale, temeiul de drept invocat de acestia in sustinerea cererii lor fiind prevederile art. 998 - 999 C. civ., respectiv art. 1000 alin. 3 C.
Desi nu s-a subliniat cu maxima exactitate de catre reclamanta cine ar fi tinut sa raspunda delictual in temeiul art. 998, 999 C. civ. si cine ar putea fi obligat la repararea prejudiciului afirmativ cauzat reclamantei in temeiul art. 1000 alin. 3 C. civ., din analiza argumentelor invocate de aceasta in motivarea cererii se desprinde faptul ca paratul ar fi tinut sa raspunda in temeiul art. 1000 alin. 3 C. civ. 1864, pentru fapta echipajului ce a intervenit in data de 27.07.2009.
Potrivit art. 998 C. civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat, a-l repara, iar art. 999 C. civ., prevede ca omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
In conformitate cu art. 1000 alin. 3 C. civ. "stapanii si comitentii raspund de prejudiciul cauzat de servitorii si prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat".
Art. 998-999 C. civ. instituie, asadar, raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, dar in acelasi timp consacra principiul general al raspunderii pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita, in timp ce art. 1000 alin. 3 C. civ. reglementeaza conditiile angajarii raspunderii comitentului pentru faptele prepusului sau.
Potrivit art. 998-999 C. civ., raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, ca de altfel, raspunderea delictuala in general, presupune existenta sau intrunirea cumulata a urmatoarelor conditii sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, culpa, greseala sau vinovatia autorului faptei ilicite si prejudiciabile. In plus, in cazul raspunderii civile delictuale intemeiate pe prevederile art. 1000 alin. 3 C. civ., pe langa conditiile mai sus mentionate, este necesar sa fie intrunite si cateva conditii speciale in absenta carora nu poate fi angajata raspunderea civila delictuala a comitentului pentru faptele prepusului sau, anume, existenta raportului de prepusenie intre comitent si prepus si savarsirea faptei ilicite si prejudiciabile de catre prepus in cadrul functiilor incredintate de comitent.
Verificand in cauza de fata, raportat la intregul material probator administrat, instanta a constatat intrunirea cumulativa a conditiilor necesare angajarii raspunderii civile delictuale.
Prin fapta ilicita se intelege orice conduita a omului - desigur avem aici in vedere nu numai persoanele fizice, dar si persoanele juridice -, prin care se incalca normele dreptului obiectiv sau regulile de convietuire sociala, savarsite fara intentia de a produce efecte juridice impotriva autorului lor, efecte care totusi se produc in puterea legii. Cu alte cuvinte, prin fapta ilicita se intelege actiunea sau inactiunea care are ca rezultat incalcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.
Astfel, fapta ilicita a echipajului de interventie, s-a stabilit ca ar consta in avarierea geamului si a firmei luminoase, fapta consemnata si recunoscuta prin intocmirea procesul-verbal de interventie nr. 137/27.07.2009.
In ce priveste prejudiciul, s-a stabilit ca acesta consta  in avarierea geamului si a firmei luminoase, intinderea prejudiciului fiind de 12.300,72 lei, reprezentand pretul de achizitie a bunurilor, astfel cum rezulta din facturile nr. 40/18.07.2007 si nr. 5634418/17.09.2007.
Pentru antrenarea raspunderii civile delictuale, s-a avut in vedere ca este absolut necesar,  ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate, respectiv, prejudiciul cauzat unei anumite persoane sa fie consecinta faptei ilicite savarsite de o alta persoana.
In ceea ce priveste legatura de cauzalitate, instanta de fond a constatat faptul ca aceasta exista, prejudiciul produs reclamantei, reprezentand contravaloarea pretului de achizitie a geamului si a firmei luminoase, fiind indubitabil consecinta faptei ilicite a personalului de interventie al paratei.
De asemenea, instanta a retinut si existenta raportului de prepusenie intre parat si persoana care a savarsit fapta ilicita, existand un raport de subordonare intre prepus si comitent, concretizat prin incredintarea de catre comitent a unor functii in sarcina prepusului, fapta ilicita fiind savarsita in timpul si in scopul indeplinirii atributiilor incuviintate.
Nu in ultimul rand, in reglementarea prevazuta de Codul civil din 1864, pentru angajarea raspunderii civile delictuale este necesar ca fapta ilicita care a cauzat prejudiciul sa fie imputabila autorului ei (prepusul), sa fi fost savarsita din culpa acestuia (conditie ce nu a fost mentinuta in legislatia actuala), culpa fiind definita in doctrina ca atitudinea psihica a autorului faptei ilicite  pagubitoare fata de fapta respectiva si fata de urmarile acelei fapte. Datorita caracterului subiectiv, proba vinovatiei, atunci cand imbraca forma neglijentei sau imprudentei, este mai dificila, in acest caz, prezumtiile simple fiind de mare importanta si utilitate practica.
Din plansele foto anexate cererii de chemare in judecata s-a observat faptul ca firma luminoasa a S.C. "OVIG" S.A. este montata pe zidul imobilului, depasind linia zidului. Astfel, echipajul de interventie, cu atat mai mult cu cat este format din profesionisti, putea si trebuia sa prevada ca prin caderea portiunilor de tencuiala exista posibilitatea avarierii bunurilor proprietatea reclamantei, fiind in culpa din acest punct de vedere.
 Pe de alta parte, tocmai acesta a fost motivul pentru care APC nr. 7, a solicitat interventia unor persoane specializate, care aveau obligatia de a lua toate masurile necesare in scopul de a preveni producerea de eventuale vatamari corporale sau pagube materiale.
Prin intampinarea depusa, parata a sustinut in aparare ca fapta savarsita de catre echipajul de interventie ar fi lipsita de caracter ilicit, invocand prevederile art. 11 lit. i din H.G. nr. 1492/2004 privind principiile de organizare, functionare si atributiile serviciilor de urgenta profesionale, prin care se retine ca si atributie a ISU executarea oricarei masuri de protectie a cetatenilor in caz de situatii de urgenta, aratand ca este vorba de indeplinirea unei activitatii impuse de lege.
Instanta de fond a inlaturat ca neintemeiate aceste sustineri, avand in vedere ca distrugerea portiunii din tencuiala imobilului este fapta lipsita de caracter ilicit (fiind inadmisibila atragerea raspunderii civile delictuale cu privire la prejudiciul suferit de APC nr. 7), insa prin interventia personalului paratei au fost cauzate prejudicii unor terte persoane, prejudicii ce puteau fi prevenite prin luarea unor masuri de precautie (de exemplu montarea unei plase de siguranta), in cauza de fata parata nefacand dovada ca s-au dispus astfel de masuri.
Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, instanta a admis actiunea si a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 12.300,72 lei, reprezentand despagubiri materiale.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind acordarea dobanzii legale, instanta a constatat ca si acesta este intemeiat, in cazul raspunderii civile delictuale dobanda incepand sa curga de la data savarsirii faptei ilicite, insa, avand in vedere principiul disponibilitatii,  a  obligat paratul la plata dobanzii legale aferenta, incepand cu data de 08 februarie 2011 si pana la achitarea integrala a debitului, astfel cum s-a solicitat prin actiunea introductiva.
In baza art. 247 Cod procedura civila, paratul a fost obligat  la plata sumei de 854 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen, paratul, care a formulat critici pentru nelegalitate si netemeinicie, prin care a solicitat , modificarea hotararii, in sensul respingerii ca nefondate a actiunii.
A motivat ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile raspunderii civile, lipsind atat fapta ilicita, cat si vinovatia.
In dezvoltarea acestui motiv de recurs, a aratat ca nu se putea retine existenta unei fapte ilicite, intrucat Detasamentul de pompieri A din cadrul I.S.U T a actionat in conditii de maxima periculozitate, la inaltimea etajului 7 pentru inlaturarea unei bucati de tencuiala de pe fatada blocului BM 1, care risca sa cada pe aleea pietonala, evitandu-se astfel o posibila tragedie.
In cadrul aceluiasi motiv, recurenta a mentionat ca fapta respectiva nu a fost savarsita cu vinovatie, atata vreme cat s-a circumscris cadrului legal, nereprezentand o abatere de la normele procedurale in materia situatiilor de urgenta.
Recurenta a mai sustinut ca rezolvarea problemei de drept pe care a dezlegat-o sentinta comerciala nr. 678 din 5.10.2010 in considerentele sale, se impune cu putere de lucru judecat fata de sentinta nr. 562/2014, prin care s-a dat o solutie contrara.
In fine, recurenta a mai criticat si faptul ca instanta de fond a admis actiunea, fara a raspunde la apararile fundamentate pe baza tuturor probelor administrate in cauza, a argumentelor si rationamentelor  juridice, a principiilor si regulilor de drept substantial si procesual.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct.7 si 9 si art6. 304 ind.1 C. proc. civ.
Intimata nu a depus intampinare.
Verificand legalitatea si temeinicia hotararii atacate, in raport de criticile formulate, prin prisma dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul, va respinge recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.
In ce priveste prima critica formulata, prin care s-a sustinut ca in  cauza nu sunt indeplinite conditiile privind existenta faptei ilicite si vinovatia, se apreciaza ca nu este intemeiata.
Referitor la fapta ilicita a echipajului de interventie, instanta de fond a  stabilit in mod corect,  ca aceasta a constat in avarierea geamului si a firmei luminoase, fapta consemnata si recunoscuta prin intocmirea procesul-verbal de interventie nr. 137/27.07.2009.
Recurenta a sustinut ca fapta savarsita de echipajul de interventie ar fi lipsita de caracter ilicit, intrucat Detasamentul de pompieri A din cadrul I.S.U T a actionat in conditii de maxima periculozitate, la inaltimea etajului 7 pentru inlaturarea unei bucati de tencuiala de pe fatada blocului BM 1, care risca sa cada pe aleea pietonala, evitandu-se astfel o posibila tragedie.
Din plansele foto anexate cererii de chemare in judecata, instanta de fond a retinut in mod just, ca firma luminoasa a S.C. "OVIG" S.A. este montata pe zidul imobilului, depasind linia zidului, astfel ca, echipajul de interventie, cu atat mai mult cu cat este format din profesionisti, putea si trebuia sa prevada ca prin caderea portiunilor de tencuiala exista posibilitatea avarierii bunurilor proprietatea reclamantei, fiind in culpa din acest punct de vedere.
De asemenea, se retine ca  prin interventia personalului paratei au fost cauzate prejudicii unor terte persoane, prejudicii ce puteau fi prevenite prin luarea unor masuri de precautie (de exemplu montarea unei plase de siguranta), in cauza de fata parata nefacand dovada ca s-au dispus astfel de masuri.
In acelasi context, recurenta a mai invocat si prevederile art. 53 din Legea nr. 307/2006, potrivit carora, personalul serviciilor de urgenta nu raspunde de pagubele inerente procesului de interventie.
Legea nr. 306/2006 la care s-a facut referire, vizeaza apararea contra incendiilor, iar art. 53 din aceasta lege, in temeiul caruia, personalul serviciilor de urgenta nu raspunde de pagubele inerente procesului de interventie, nu este incident in cauza, intrucat interventia echipajului nu a vizat un astfel de eveniment.
In raport de cele expuse, se apreciaza ca, instanta de fond a apreciat ca in cauza sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, inclusiv in ce priveste existenta faptei ilicite si a vinovatiei, sub forma culpei.
Recurenta a mai sustinut ca rezolvarea problemei de drept pe care a dezlegat-o sentinta comerciala nr. 678 din 5.10.2010 in considerentele sale, se impune cu putere de lucru judecat fata de sentinta nr. 562/2014, prin care s-a dat o solutie contrara.
Prin sentinta comerciala nr. 678 din 5.10.2010 pronuntata de Judecatoria A s-a respins ca nefondata actiunea in pretentii formulata de reclamanta SC O VIG SA in contradictoriu cu parata ALC nr.7 A.
La pronuntarea sentintei s-a avut in vedere ca nu este indeplinita conditia privind vinovatia paratei ALC nr. 7 A, ci raspunzator de producerea prejudiciului, se face I.S.U. A.D. G al judetului T.
In raport de cele hotarate prin sentinta comerciala nr. 678/2010 si avand in vedere ca prin sentinta recurata in cauza s-a apreciat ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, inclusiv in ce priveste vinovatia, se constata ca nu se poate retine ca s-a incalcat puterea de  lucru judecat a primei sentinte, cum eronat a sustinut recurenta, care privea o alta parte.
Nici critica potrivit careia, instanta de fond a admis actiunea, fara a raspunde la apararile fundamentate pe baza tuturor probelor administrate in cauza, a argumentelor si rationamentelor  juridice, a principiilor si regulilor de drept substantial si procesual, nu este intemeiata.
Din considerentele sentintei recurate, se observa ca, instanta de fond si-a fundamentat solutia pe probele administrate, a analizat indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale in raport de dispozitiile art. 998-999 din vechiul Cod de procedura civila aplicabile in cauza, precum si a celor privind existenta raportului de prepusenie, mentionand motivele de fapt si de drept convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat sustinerile paratei.
Asa fiind, se apreciaza ca motivarea solutiei de admitere a actiunii de catre instanta de fond indeplineste exigentele art. 261 C. proc. civ. si fata de considerentele expuse, in baza art. 312 alin.1 C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.