CONTESTATIE LA MASURA ARESTARII PREVENTIVE IN CURSUL URMARIRII PENALE

Prin incheierea nr. 64/29.07.2014 pronuntata in dosarul nr. 3508/740/2014, judecatorul de drepturi si libertati al Judecatoriei Alexandria a respins propunerea Parchetului de pe langa aceeasi instanta privind arestarea preventiva a inculpatilor P.A.F. si si D.P.M. ca neintemeiata.
In baza art. 227 alin. 1 Cpp. a dispus punerea in libertate a inculpatilor re?inuti.
In baza art. 275  alin. 3 Cpp, a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat sa ramana in sarcina acestuia, urmand ca onorariul aparatorului din oficiu, sa se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a dispune astfel, judecatorul de drepturi si libertati al primei instante a retinut ca la data de 29.07.2014, Parchetul de pe langa Judecatoria Alexandria a solicitat sa se dispuna arestarea preventiva a inculpatilor PAF cercetat pentru savarsirea infractiunilor de talharie calificata si complicitate la talharie calificata, prev. de art. 233 - 234 alin. 1 lit. d din C. pen, cu aplic. art. 113 - 116 din C. pen. si art. 48 alin. 1 din C. pen rap. la art. 233 - 234 alin. 1 lit. d cu aplic. art. 77 lit. a si art. 113 - 116 C. pen, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 din C. pen., si DPM cercetat pentru savarsirea infractiunii de complicitate la talharie calificata, fapta prev. de art. 48 alin. C. pen rap. la art. 233 - 234 alin. 1 lit. d cu aplic. art. 77 lit. a si art. 113 - 116 C. pen.
In fapt, s-a retinut ca, in ceea ce-l priveste pe inculpatul PAF in seara zilei de 13.03.2014, in jurul orei 23:30 impreuna cu inculpatul minor I.G. in timp ce se aflau pe str. Bucuresti din mun. Alexandria, judetul Teleorman, a deposedat-o pe persoana vatamata BAC prin intrebuintarea de amenintari cu acte de violenta, de un telefon mobil, iar in seara zilei de 04.07.2014, in jurul orei 21:30, in timp ce se afla pe o alee din aproprierea Prefecturii Teleorman impreuna cu inculpatul minor DPM, l-a ajutat pe inculpatul minor IG ca, prin intrebuintarea de amenintari cu acte de violenta, sa deposedeze persoanele vatamate CMF si RVDSA de bijuterii din aur, cauzand un prejudiciu total de 9900 lei.
 In privinta inculpatului minor DPM s-a retinut ca, in seara zilei de 04.07.2014, in jurul orei 21:30, in timp ce se afla pe o alee din aproprierea Prefecturii Teleorman impreuna cu inculpatul PAF, l-a ajutat pe inculpatul minor IG ca, prin intrebuintarea de amenintari cu acte de violenta, sa deposedeze persoanele vatamate CMF si RVDSA de bijuterii din aur, cauzand un prejudiciu total de 9900 lei.
Inculpatii au fost retinuti pentru 24 de ore.
Prin ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Alexandria  din data de 29.07.2014 s-a pus in miscare actiunea penala fata de inculpatii PAF si DPM, pentru savarsirea  infractiunilor de talharie calificata si complicitate la talharie calificata, prev. de art. 233 - 234 alin. 1 lit. d din C. pen, cu aplic. art. 113 - 116 din C. pen. si art. 48 alin. 1 din C. pen rap. la art. 233 - 234 alin. 1 lit. d cu aplic. art. 77 lit. a si art. 113 - 116 C. pen, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 din C. pen., respectiv complicitate la talharie calificata, fapta prev. de art. 48 alin. C. pen rap. la art. 233 - 234 alin. 1 lit. d cu aplic. art. 77 lit. a si art. 113 - 116 C. pen..
Analizand actele si lucrarile dosarului si avand in vedere dispozitiile art. 202 alin. 1 - 3 Cpp., judecatorul de drepturi si libertati a apreciat ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatilor.
Astfel, referitor la inculpatul PAF cu privire la fapta din 13.03.2014, nu rezulta ca exista probe sau indicii temeinice ca inculpatul este autorul infrac?iunii, neputandu-se stabili in mod satisfacator care este forma de participa?ie a fiecaruia dintre cei doi inculpa?i la savar?irea faptei, respectiv daca cei doi sunt coautori sau numai unul este autor iar celalalt este complice, precum ?i in mod concret prin ce se materializeaza fie actele de coautorat, fie actele de complicitate.
Din actele de urmarire penala efectuate in cauza nu rezulta ca exista probe sau indicii temeinice ca la savar?irea faptei din 13.03.2014 inculpatul a intrebuin?at violen?e sau amenin?ari, ori ca a pus victima in stare de incon?tien?a sau neputin?a de a se apara, in sensul art. 233 cod penal., sau a fost complice la savar?irea unor asemenea acte. Prin urmare nu rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savar?it infrac?iunea de talharie calificata, a?a cum se re?ine in propunerea de arestare preventiva. Exista intradevar indicii temeinice ca inculpatul a participat la savar?irea infrac?iunii din 13.03.2014, insa nu rezulta in mod temeinic ca infrac?iunea respectiva se incadreaza la talharie calificata, activitatea de urmarire penala fiind neconcludenta in acest sens.
Cu privire la fapta din 04.07.2014:
Propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Alexandria este in sensul complicita?ii la savar?irea infrac?iunii de talharie calificata.
Din materialul de urmarire penala, coroborat cu declara?ia inculpatului din data de 29.07.2014 data in fa?a instan?ei, rezulta ca inculpatul a fost prezent la momentul ?i la locul unde s-a savar?it infrac?iunea, dar nu rezulta indicii temeinice ca acesta a participat la savar?irea infrac?iunii in calitate de complice. Simpla prezen?a a inculpatului la locul faptei nu na?te prezum?ia ca acesta a ?i participat la savar?irea infrac?iunii, aspect ce trebuie dovedit.
Conform art. 48 alin.1 cod penal, complicele este persoana care, cu inten?ie, inlesne?te sau ajuta in orice mod la savar?irea unei fapte prevazute de legea penala. Din materialul de urmarire penala, coroborat cu declara?ia inculpatului din data de 29.07.2014 data in fa?a instan?ei, nu rezulta indicii temeinice ca inculpatul ar fi inlesnit sau ajutat in vreun mod la savar?irea faptei din data de 04.07.2014.
Faptul ca ulterior savar?irii infractiunii, inculpatul a participat la valorificarea produsului infrac?iunii ?i a primit o parte din banii ob?inu?i, nu reprezinta un act de complicitate la savar?irea infrac?iunii din data de 04.07.2014.
S-a mai retinut ca inculpatul PAF este nascut in data de 25.07.1996. La data savar?irii celor doua fapte, respectiv 13.03.2014 ?i 04.07.2014, era inca minor, devenind major la data solicitarii arestarii preventive.
Cu toate acestea, in cazul sau se va face aplicarea dispozi?iilor speciale privind minoritatea. Astfel pentru un major care a savar?it fapta atunci cand era minor se va lua o masura educativa.
Conform art. 243 alin. 3 Cpp., la stabilirea duratei pentru care se ia masura arestarii preventive se are in vedere varsta inculpatului de la data cand se dispune asupra luarii, prelungirii sau men?inerii acestei masuri. Nu se prevede insa ce varsta trebuie avuta in vedere atunci cand judecatorul stabile?te daca se impune sau nu arestarea preventiva. In schimb dupa ce judecatorul a hotarat ca minorul devenit major va fi arestat, va avea in vedere la stabilirea duratei, varsta inculpatului de la acel moment, respectiv de la data savar?irii faptei, iar nu varsta de la momentul judecarii propunerii de arestare preventiva.
Conform art. 243 alin. 2 Cpp., re?inerea ?i arestarea preventiva pot fi dispuse ?i fa?a de un inculpat minor, in mod exceptional, numai daca efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalita?ii ?i dezvoltarii acestuia nu sunt disproportionate fa?a de scopul urmarit prin luarea masurii.
Judecatorul de drepturi si libertati a mentionat ca fa?a de actele de urmarire penala ?i actele de la dosar, nu poate stabili daca efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalita?ii ?i dezvoltarii minorului sunt sau nu sunt dispropor?ionate fa?a de scopul urmarit prin luarea masurii. Conform principiului in dubio pro reo aceasta situa?ie de indoiala va profita inculpatului minor.
S-a concluzionat astfel ca aceasta situa?ie nu este una excep?ionala in sensul art. art. 243 alin. 2 Cpp. ?i nu se impune dispunerea unei astfel de masuri extreme, precum este arestarea preventiva a minorului.
Cu privire la inculpatul DPM cercetat pentru complicitate la savar?irea infrac?iunii de talharie calificata, din materialul de urmarire penala, coroborat cu declara?ia inculpatului din data de 29.07.2014, rezulta ca inculpatul a fost prezent la momentul ?i la locul unde s-a savar?it infrac?iunea. Nu rezulta insa indicii temeinice ca acesta a participat la savar?irea infrac?iunii in calitate de complice. Si in acest caz, simpla prezen?a a inculpatului la locul faptei nu na?te prezum?ia ca acesta a ?i participat la savar?irea infrac?iunii, aspect ce trebuie  dovedit.
Ceea ce rezulta din materialul probator este ca ulterior savar?irii faptei inculpatul a participat la valorificarea produsului infrac?iunii ?i a primit o parte din banii ob?inu?i din produsul infrac?iunii. Acest fapt insa, prin el insu?i, nu reprezinta un act de complicitate la savar?irea infrac?iunii din data de 04.07.2014.
Este reluat rationamentul ca si in cazul acestui minor de 17 ani, nu se poate stabili daca efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalita?ii ?i dezvoltarii sale sunt sau nu dispropor?ionate fa?a de scopul urmarit prin luarea masurii, situa?ie de indoiala ce ii va profita inculpatului.
S-a concluzionat ca aceasta situa?ie nu este una excep?ionala in sensul art. 243 alin. 2 Cpp. ?i nu se impune dispunerea unei masuri extreme, precum arestarea preventiva a minorului.
Impotriva acestei incheieri a formulat contestatie Parchetul de pe langa Judecatoria Alexandria.
Se motiveaza in mod nejustificat judecatorul de drepturi si libertati a respins ca neintemeiata propunerea parchetului privind arestarea preventiva a inculpatilor, desi in cauza erau indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 223 alin. 1 Cpp.
 Din probatoriile administrate in cursul urmaririi penale a rezultat fara putinta de tagada suspiciunea rezonabila cu privire la comiterea de catre inculpati a infractiunilor pentru care de altfel s-a si pus in miscare actiunea penala fata de acestia, respectiv fapte de talharie calificata, pedepsite cu inchisoarea mai mare de 5 ani si care presupun o gravitate insemnata si un pericol concret pentru ordinea publica. Cerintele impuse de art. 223 alin. 1 - 3 Cpp., erau indeplinite, iar masura arestarii preventive se impunea pentru prezervarea ordinii de drept si justa solutionare a cauzei.
In raport de dispozitiile acestui articol, concluzia care se impune si care este acceptata de altfel si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este aceea ca in cadrul examinarii propunerii de arestare preventiva nu trebuie stabilita vinovatia inculpatului, acesta fiind scopul urmaririi penale, in urma careia trebuie sa rezulte realitatea si natura infractiunilor de care o persoana este acuzata (a se vedea in acest sens si hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 11.01.2001, in cauza N.C. contra Italiei), ci trebuie sa se stabileasca daca exista sau nu date, informatii, de natura sa convinga un observator obiectiv si impartial ca persoana pentru care s-a solicitat arestarea preventiva a comis o fapta prevazuta de legea penala (hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 30.08.1990, in cauza Fox, Campbell si Hartley contra Marii Britanii); in acest sens, art. 5 paragraf 1 lit. c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului a stipulat ca una dintre conditiile prevazute pentru masurile preventive privative de libertate este sa existe "motive verosimile de a banui ca persoana a savarsit o infractiune".
In acelasi sens Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis in mai multe hotarari (de ex. cauza Brogan s.a. contra Marii Britanii din 29.11.1998, cauza O Hara contra Marii Britanii din 16.10.2001) ca prevederile art. 5 paragraf 1 lit. c din Conventie fac referire la notiunea de suspiciuni intrucat nu este necesar ca la momentul arestarii anchetatorii sa aiba suficiente probe care sa justifice o condamnare.
Pentru a stabili daca in cauza se poate retine "presupunerea rezonabila" ca inculpatul a savarsit fapta de care este acuzat judecatorul trebuie sa prelucreze datele existente si care constituie rezultatul cercetarilor efectuate iar pe baza deductiilor si rationamentelor logice sa stabileasca daca se poate admite in mod prealabil, drept posibil si real, ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit fapta.
In cauza dedusa judecatii presupunerea rezonabila a comiterii faptelor de catre inculpati rezulta din plangeri, declaratiile persoanelor vatamate, coroborate cu depozitiile tuturor martorilor audiati in cauza, proces verbal de constatare a infractiunii flagrante, dovezi de predare- primire, raport de expertiza medico- legala psihiatrica, procese - verbale de identificare dupa fotografie, existenta faptelor reclamate fiind dovedita cu probe certe.
Or, este de observat ca, desi judecatorul de drepturi si libertati nu retine existenta unei suspiciuni rezonabile cu privire la comiterea de catre inculpati a infractiunilor de talharie calificate, respective complicitate la talharie calificata, astfel cum sunt retinute in propunerea de arestare preventiva, intrucat nu exista probe sau indicii temeinice ca la savarsirea celor doua fapte s-au intrebuintat violente sau amenintari, ori nu s-a pus victima in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, in sensul art.233 C.pen., totusi face aprecieri in sensul existentei indiciilor temeinice cu privire la faptul ca acelasi inculpat " a savarsit doua infractiuni intr- o modalitate similara,,, insa nu rezulta in mod temeinic ca " infractiunile respective se incadreaza la talharie calificata. Judecatorul de drepturi si libertati, in mod gresit procedand la analizarea fondului cauzei, apreciaza in mod nejustificat, in aceasta faza procesuala, ca s-ar impune o eventuala schimbare a incadrarii juridice a faptelor, fara a tine seama de aspectul ca din probele aflate la dosarul cauzei exista presupunerea rezonabila ca acesta a comis fapte penale care au adus atingere patrimoniului persoanei si integritarii psihice a victimelor, care sunt minore ,cu consecinta unei prejudicieri pecuniare insemnate a acestora.
Instanta nu era investita cu solutionarea pe fond a cauzei, pentru a fi in  situatia de a stabili cu exactitate incadrarea juridica corecta a faptelor pentru care sunt cercetati inculpatii, in contextual in care este de notorietate ca la momentul efectuarii unei propuneri de arestare preventive nu se impune finalizarea urmaririi penale, fiind suficienta existenta din probatoriul administrat pana la acea data, a unei presupuneri rezonabile cu privire la comiterea unor fapte reprobabile si care sa impuna, cu indeplinirea conditiilor legale, luarea unor masuri preventive, pentru restabilirea ordinii de drept.
In mod gresit judecatorul de drepturi si libertati a retinut ca in speta de fata nu s-ar impune arestarea inculpatilor minori si datorita faptului ca arestarea preventiva nu poate fi dispusa fata de un minor decat in mod exceptional si, avand in vedere si disp. art 243 alin. 2 Cpp - " numai daca efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalitatii si dezvoltarii acestuia nu sunt disproportionate fata de scopul urmarit prin luarea masurii. Cu toate acestea, inculpatul PAF a comis doua fapte de talharie calificata in contextual in care deja mai fusese cercetat si in alte dosare penale instrumentate de aceasta unitate de parchet.
De asemenea, fata de acelasi inculpat a fost pusa in miscare actiunea penala si in dosarul penal nr. 959/P/2014, in care lucratorii de politie au finalizat cercetarile si au intocmit referatul cu propunerea de trimitere a sa in judecata pentru o fapta de furt calificat comisa impreuna cu inculpatul IG, astfel ca, desi era cercetat intr-un alt dosar penal susnumitul a continuat sa comita fapte penale contra patrimoniului.
Nu in ultimul rand, inculpatului PAF i-au mai fost aplicate in 5 (cinci) randuri amenzi administrative, de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Alexandria, pentru infractiuni de furt calificat.
Ca atare, inculpatul PAF a dat dovada de perseverenta infractionala, in contextual in care anterior fata de el fusese pusa in miscare actiunea penala pentru o fapta mai putin grava, dar avand acelasi obiect juridic general. De notat ca si in dosarul instrumentat anterior de aceeasi unitate de parchet, inculpatul din cauza de fata a comis fapte penale insotit fiind de acelasi minor cu care a participat si la comiterea faptelor de talharie calificata, respectiv IG, de unde rezulta anturajul acestuia care denota o sporire a increderii in perpetuarea comiterii unor fapte in vederea obtinerii unor avantaje banesti.
Ca atare, nu exista o disproportionalitate intre efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalitatii si dezvoltarii acestuia fata de scopul urmarit prin luarea masurii.
De mentionat in acest sens si aspectul ca judecatorul de drepturi si libertati nu numai ca face aprecieri asupra oportunitatii luarii masurii arestarii preventive fata de inculpati, dar analizeaza si solutiile care ar putea fi luate pe fondul cauzei cu privire la un inculpat minor, eludand astfel etape procesuale ale cercetarii inculpatului din prezenta cauza cu privire la fapte pentru care nu este nici macar finalizata urmarirea penala.
De notat si aspectul ca in cauza inculpatul PAF s-a sustras cercetarilor.
Mai mult, in privinta bijuteriilor luate de la partile vatamate, inculpatii au apelat la un taximetrist, cu care s-au deplasat pe raza municipiului Bucuresti, pentru a amaneta aceste obiecte, intrucat inculpatii erau minori.
Ca atare, in cauza dedusa analizei, erau suficiente indicii, motive plauzibile, bazate chiar pe elemente de fapt concrete, ca inculpatii ar fi comis infractiunile pentru care s-a solicitat luarea masurii preventive, astfel incat , tinandu-se seama de gravitatea faptelor, comiterea acestora impreuna cu alte persoane, pe timpul noptii, asupra unui numar relativ mare de victime, care sunt minore, cu consecinta cauzarii unui prejudiciu total de 9.900 de lei -recuperat doar partial (cu referire doar la telefonul mobil).
In cauza dedusa analizei se va retine si existenta pericolului concret pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lasarea in libertate a inculpatilor, intrucat s-a aratat ca pericolul concret pentru ordinea publica trebuie inteles ca o reactie colectiva fata de anumite stari de lucruri, reactie care ar produce perturbatii la nivelul disciplinei publice, al respectului fata de lege, stimuland temerea colectiva ca impotriva unor fapte periculoase organele de stat nu actioneaza cu fermitate, ca legea nu este aplicata cu hotarare.
Cercetarea inculpatilor in stare de libertate ar incuraja si alte persoane sa comita infractiuni de o asemenea gravitate. Ca atare, fata de persistenta unei conduite ilicite (v. dos 959 P/2014), in contextul in care, desi nu s-a solutionat cauza pentru care s-a propus de catre lucratorii de politie trimiterea sa in judecata, rezulta fara indoiala pericolul social pentru ordinea publica, lasarea inculpatilor in libertate atragand oprobriul public.
Cu privire la conditia existentei pericolului real concret pentru ordinea publica, acesta rezulta din modul, imprejurarile, circumstantele si consecintele savarsirii faptelor; mai mult se retine si pedeapsa aspra cu care se sanctioneaza faptele din cauza de fata, aspect ce denota insasi gravitatea acestora.
Este criticabil si faptul ca, desi a considerat ca fata de inculpati ar fi disproportionata masura arestarii preventive, nu ales o alta masur preventiva, mai blanda (arest la domiciliu, control judiciar), existand posibilitatea, reala, ca inculpatii, pusi in libertate si neconditionati de anumite obligatii si restrictii, sa ia legatura cu persoanele vatamate minore ori sa incerce influentarea acestora, aducand atingere bunei desfasurari a procesului penal.
Examinand cererea, prin prisma motivelor din contestatie si in baza art. 425/1 Cpp., judecatorul de drepturi si libertati de la Tribunalul Teleorman constata urmatoarele:
Potrivit art. 202 alin.1 Cod procedura penala, masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata, ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.
La data de 29.07.2014, Parchetul de pe langa Judecatoria Alexandria a solicitat sa se dispuna arestarea preventiva a inculpatilor PAF  cercetat pentru savarsirea infractiunilor de talharie calificata si complicitate la talharie calificata, prev. de art. 233 - 234 alin. 1 lit. d din C. pen, cu aplic. art. 113 - 116 din C. pen. si art. 48 alin. 1 din C. pen rap. la art. 233 - 234 alin. 1 lit. d cu aplic. art. 77 lit. a si art. 113 - 116 C. pen, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 din C. pen., si DPM, cercetat pentru savarsirea infractiunii de complicitate la talharie calificata, fapta prev. de art. 48 alin. C. pen rap. la art. 233 - 234 alin. 1 lit. d cu aplic. art. 77 lit. a si art. 113 - 116 C. pen.
Faptele descrise prin referatul organului de urmarire penala si retinute in sarcina inculpatilor sunt sustinute de urmatoarele probe administrate: plangeri,  declaratii persoane vatamate, declaratii martori, proces-verbal de constatare a infractiunii flagrante, dovezi de predare-primire, raport de expertiza medico-legala psihiatrica, procese-verbale de identificare dupa fotografie, declaratii inculpat.
De mentionat ca insisi inculpatii au avut o pozitie partial sincera in fata judecatorului de drepturi si libertati de la prima instanta, recunoscand faptele, dar justificandu-le prin aceea ca victimele le-ar fi remis bunurile din proprie initiativa, fara ca ei sa recurga la amenintari sau violente.
Ulterior, audiati de catre judecatorul de drepturi si libertati de la Tribunal, ei au inteles sa revina asupra declaratiilor, recunoscand faptele intocmai cum au fost descrise de catre organul de urmarire penala.
Din analiza coroborata a acestor mijloace de proba, se constata ca rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatii au savarsit infractiunile retinute in sarcina lor, acesta fiind cadrul procesual reglementat de dispozitiile art. 223 Cpp., propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Alexandria intrunind cerintele prev. de disp. art. 223 alin. 2 Cpp.
In raport de dispozitiile acestui articol, concluzia care se impune si care este acceptata de altfel si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este aceea ca in cadrul examinarii propunerii de arestare preventiva nu trebuie stabilita vinovatia inculpatului, acesta fiind scopul procesului penal, in urma caruia trebuie sa rezulte realitatea si natura infractiunilor de care o persoana este acuzata (a se vedea in acest sens si hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 11.01.2001, in cauza N.C. contra Italiei), ci trebuie sa se stabileasca daca exista sau nu date, informatii, de natura sa convinga un observator obiectiv si impartial ca persoana pentru care s-a solicitat arestarea preventiva a comis o fapta prevazuta de legea penala (hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 30.08.1990, in cauza Fox, Campbell si Hartley contra Marii Britanii). In acest sens, art. 5 paragraf 1 lit. c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului a stipulat ca una dintre conditiile prevazute pentru masurile preventive de libertate este sa existe " motive verosimile,, de a banui ca persoana a savarsit o infractiune, ceea ce este cazul in speta.
Pe de alta parte, luand in considerare gravitatea faptelor, a modului si a circumstantelor de comitere a acestora (prin amenintari cu violenta, asupra unor persoane minore, seara, in locuri mai retrase, impreuna cu alte persoane minore), a anturajului si a mediului din care provin inculpatii, a antecedentelor penale ale inculpatului PAF, se constata ca privarea de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
In acest sens, se apreciaza ca fiind relevanta imprejurarea ca inculpatul a dat dovada de perseverenta in activitatea infractionala comitand, la intervale relativ scurte de timp, doua infractiuni de talharie calificata impreuna cu aceeasi persoana, respectiv minorul IG, ambii cunoscuti cu antecedente penale, la care s-a adaugat si inculpatul  DPM pentru fapta din seara zilei de 04.07.2014, orele 21:30.
Referitor la alegerea uneia dintre masurile preventive, prev. de art. 202 alin. 4 Cpp., se constata ca, fata de imprejurarile retinute anterior, este necesara luarea masurii arestului preventiv a inculpatilor pentru realizarea scopului masurii preventive, prev. de art. 202 alin. 1 Cpp.
Astfel, se apreciaza ca, desi inculpatii erau minori la data presupuselor fapte, devenind insa majori in cursul acestui an, nu se justifica luarea unei alte masuri preventive, avand in vedere perseverenta infractionala, scopul urmarit, persoana fiecarui inculpat, anturajul pe care il frecventeaza si genul de infractiuni comise.
Scopul masurii restrictive de libertate nu este disproportionat fata de interesul public urmarit - protejarea unei intregi comunitati care trebuie sa se bucure de inviolabilitate personala atat fizica, dar si a bunurilor proprii, increderea ca se poate deplasa nestingherita pe strada, fara riscuri, la orice ora si nici nu poate afecta in mod negativ dezvoltarea inculpatilor minori, constatandu-se si intrunirea cerintelor impuse de dispozitiile art. 243 Cpp.
In cadrul prezentei contestatii formulate de parchet, judecatorul de drepturi si libertati de la Tribunalul Teleorman va respinge sustinerea aparatorului inculpatilor de constatare a nulitatii sesizarii privind arestarea preventiva, pentru lipsa referatului de evaluare a inculpatilor minori.
Pe de o parte, dispozitiile art. 281 Cpp., referitoare la nulitatea absoluta sunt de stricta interpretare, neprevazandu-se in cuprinsul textului ca absenta referatului de evaluare in aceasta faza procesuala ar atrage o atare sanctiune. Pe de alta parte, potrivit art. 506 Cpp., in faza urmaririi penale, organele de urmarire pot solicita referatul de evaluare a inculpatilor minori, numai atunci cand considera necesar, nefiind absolut obligatoriu, in considerarea rapiditatii cu care se impune luarea unei masuri preventive.
Fata de aceste considerente, judecatorul de drepturi si libertati de la Tribunalul Teleorman  v admis contestatia formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Alexandria si in baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, a desfiintat incheierea nr. 64 din data de 29.07.2014 a Judecatoriei Alexandria, pronuntata de judecatorul de drepturi si libertati si rejudecand, a dispus:
In baza art. 226 Cpp., cu referire la art. 223 alin. 2 Cpp si art. 243 Cpp., admiterea propunerii formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Alexandria privind pe inculpatii PAF si DPM si arestarea preventiva a acestora pe o perioada de 30 de zile, incepand cu data incarcerarii.
In baza art. 275 alin. 3 Cpp., cheltuielile judiciare raman in sarcina statului.