CONTESTATIE IMPOTRIVA INCHEIERII PRIN CARE S-A RESPINS CEREREA INCULPATULUI PRIVIND INLOCUIREA MASURII ARESTARII PREVENTIVE CU MASURA ARESTULUI LA DOMICILIU, IN PROCEDURA CAMEREI PRELIMINARE

Prin incheierea pronuntata  in camera de consiliu, la data de 07.02.2014, de judecatorul de camera preliminara din cadrul Judecatoriei Zimnicea a fost respinsa cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura arestului la domiciliu formulata de inculpatul G.V.
Pentru a dispune astfel, judecatorul de camera preliminara a retinut ca fata de inculpatul G.V. s-a luat masura arestarii pe o durata de 29 de zile prin incheierea nr. 9 pronuntata de Judecatoria Zimnicea la data de 18.12.2013 in dos. nr. 3537/339/2013, ramasa definitiva prin respingerea recursului declarat de inculpat.
Din cuprinsul materialului probator s-a retinut ca la data de 17.12.2013 lucratorii din cadrul Politiei oras Z. au fost sesizati despre faptul ca in aceeasi zi, o persoana necunoscuta, a patruns, fara drept, in curtea numitului D.G. si prin exercitarea unor acte de violenta asupra nepoatei sale D.A.E. in varsta de 15 ani, i-a sustras acesteia telefonul mobil.
Din cercetarile efectuate in cauza a rezultat ca autorul faptelor sesizate este inculpatul G.V. si a fost stabilita urmatoarea situatie de fapt:
Inculpatul G.V. isi are domiciliul in mun. G. iar in ziua de 17.12.2013 s-a deplasat pe raza orasului Z. unde, potrivit sustinerilor sale, se afla in vizita la sora sa. In jurul orelor 14:00 in timp ce se afla pe strada, a observat-o pe minora D.A.E. in varsta de 15 ani si a hotarat sa-i sustraga telefonul mobil, pe care aceasta il avea in mana. Astfel, in baza hotararii infractionale luate, inculpatul a urmarit-o pe partea vatamata pe tot traseul parcurs de aceasta in drumul spre casa. Pentru a nu crea suspiciuni partii vatamate, tot timpul inculpatul a pastrat fata de aceasta o distanta de cea. 3-4 metri, insa comportamentul acestuia a trezit banuieli martorului P.V.S. care, deplasandu-se cu autoturismul pe strada, a vazut ca partea vatamata era urmarita de acel tanar ce se comporta "ciudat, uitandu-se in toate partile, ca si cum s-ar fi ferit de cineva", motiv pentru care martorul susmentionat i-a urmarit pe cei doi. In momentul in care partea vatamata a intentionat sa intre in curtea locuintei, inculpatul a intrat in discutie cu aceasta, dupa care i-a pulverizat in fata un spray iritant-lacrimogen si a incercat sa-i smulga din mana telefonul mobil, marca Samsung Galaxy S II, dar nu a reusit, dupa care a urmat-o pe fata in curte si dupa ce a tras-o de par si a trantit-o la pamant, a reusit sa-i ia telefonul si a parasit in fuga locul infractiunii. In acest timp, inculpatul, a fost urmarit, atat de rudele fetei care au auzit strigatele de ajutor ale acesteia, dar si de martorul P.V.S. Pentru a nu fi prins, inculpatul G.V. a sarit gardul in curtile invecinate, imprejurare in care a ascuns telefonul sustras intr-o magazie din curtea imobilului cu nr.157 de pe str. Z., dar si-a pierdut propriul telefon mobil, marca Nokia 2630, negru cu gri, precum si geaca din fas, de culoare neagra cu dungi si manusile. In , scurt timp a fost imobilizat in strada de catre lucratorii de politie, sositi la locul incidentului.
 Conform raportului de expertiza medico-legala nr.2.534/B/2013 din 18.12.2013 emis de Serviciul de Medicina Legala Teleorman, rezulta ca D.A.E. prezinta conjunctivita posttraumatica dupa contactul cu o substanta iritanta (posibil spray lacrimogen), ce poate data din 17.12.2013 si pentru care necesita 5-6 zile de ingrijiri medicale.
Potrivit art. 242 alin. 2 din C.proc.pen.,"masura preventiva se inlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai usoara, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, in urma evaluarii imprejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art.202 alin.1."
Analizand actele si lucrarile cauzei cu privire la cererea inculpatului G.V. s-a constat ca arestarea preventiva a inculpatului a fost dispusa in mod legal, iar temeiurile care au determinat arestarea preventiva nu au incetat si impun in continuare privarea de libertate a inculpatului pentru asigurarea scopului masurii preventive, acela de prevenire a savarsirii altei infractiuni si pentru asigurarea bunei desfasurari a procesului penal. Avand in vedere ca masura arestarii preventive a fost dispusa in concordanta cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului si tinand cont in aprecierea indeplinirii conditiilor pentru inlocuirea masurii arestarii preventive cu arestul la domiciliu, s-a apreciat ca fapta pentru care este cercetat prezinta un pericol social ridicat care ar determina o reactia publica negativa fata de acest gen de fapte, incurajand alte persoane sa comita fapte similare in lipsa unei reactii energice, adecvate, a organelor abilitate sa restabileasca legalitatea.
S-a constatat astfel ca nu sunt indeplinite conditiile art. 242 si art. 218 C.proc.pen., motiv pentru care judecatorul de camera preliminara a respins cererea inculpatului ca neintemeiata.
Impotriva incheierii mentionate inculpatul a formulat contestatie, criticand-o pentru netemeinicie, solicitand admiterea contestatiei si desfiintarea incheierii atacate si rejudecand pe fond cererea, sa se dispuna inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura arestului  la domiciliu.
Analizand contestatia formulata in raport de actele si lucrarile dosarului, precum si prin prisma art. 205 C. proc. pen., judecatorul de camera preliminara a retinut urmatoarele:
Prin incheierea nr. 9 pronuntata de Judecatoria Zimnicea la data de 18.12.2013 in dos. nr. 3537/339/2013, ramasa definitiva prin respingerea recursului declarat de inculpat, a fost admisa propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Zimnicea si in baza art.1491  Cod pr. pen. rap. la art. 148 lit. f Cod procedura penala s-a dispus arestarea preventiva pe o perioada de 29 zile, cu incepere de la 18.12.2013 pana la data de 15.01.2014, a inculpatului.
Inculpatul a fost trimis in judecata prin rechizitoriul nr. 1523 P/2013 din 06.01.2014, fixandu-se termen pentru verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive la data de 09.01.2014, cand prin incheierea pronuntata de Judecatoria Zimnicea s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive dispusa impotriva inculpatului si a fost mentinuta in continuare aceasta masura.
La data de 04.02.2014, inculpatul a formulat cerere de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura arestului la domiciliu iar prin incheierea pronuntata de judecatorul de camera preliminara din cadrul Judecatoriei Zimnicea din data de 07.02.2014 aceasta a fost respinsa.
Potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedura penala, masura preventiva se inlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai usoara, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, in urma evaluarii imprejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. 1.
Conform acestui ultim text de lege invocat, masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.
Inculpatul G.V. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 192 alin. 1 Cod penal din 1969 si art. 211 alin. 21 lit. b si c Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969 si art. 37 lit. b  Cod penal din 1969.
Avand in vedere mijloacele de proba aflate la dosar, se apreciaza ca in cauza exista presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit infractiunile pentru care a fost trimis in judecata si se constata indeplinita si cea de-a doua cerinta impusa de dispozitiile art. 223 alin. 2 Cod procedura penala, respectiv cea referitoare la cuantumul pedepsei (care se mentine si in conditiile art. 233 Cod penal). Astfel se constata ca arestarea preventiva a inculpatului a fost dispusa in mod legal, iar temeiurile care au determinat arestarea preventiva nu au incetat si impun in continuare privarea de libertate a inculpatului pentru asigurarea scopului masurii preventive, acela de prevenire a savarsirii altei infractiuni si pentru asigurarea bunei desfasurari a procesului penal.
Pe de alta parte, desi starea de recidiva in care se afla inculpatul nu este in sine un temei pentru arestarea preventiva, dar astfel cum art. 223 Cod procedura penala o prevede, aceasta se apreciaza alaturi de alte elemente, respectiv mediul din care provine inculpatul, modalitatea concreta de comitere a infractiunii, aceasta poate constitui un element in aprecierea necesitatii mentinerii persoanei in stare de arest preventiv pentru a inlatura pericolul pentru ordinea publica.
In acest context, se apreciaza ca starea de recidiva a inculpatului are o anumita pondere in considerarea ultimei conditii impusa de art.223 Cod procedura penala  si nu este de neglijat imprejurarea ca, in cauza, partea vatamata este o minora in varsta de 15 ani, faptele sunt reprobabile, iar temeiurile avute in vedere initial la luarea masurii arestarii preventive se mentin in continuare, nu s-au schimbat si impun privarea de libertate in continuare.
Tribunalul constata ca, singura schimbare intervenita in cauza a fost data de noua legislatie penala care prevede limite mai mici de pedeapsa pentru fapta inculpatului-contestator, insa acest aspect nu intereseaza la acest moment procesual.
Astfel, in contextul in care fapta cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit-o este indreptata contra unei valori importante, este o infractiune cu un impact psihologic puternic asupra comunitatii, in sanul careia se naste un sentiment puternic de oprobiu pentru adoptarea unei astfel de conduite infractionale, tribunalul apreciaza, in acord cu prima instanta, ca scopul masurii preventive nu poate fi garantat decat prin privarea de libertate a acestuia.
In consecinta, se apreciaza ca in mod just, prima instanta a constatat ca nu sunt indeplinite conditiile art. 242 si art. 218 Cod procedura penala, motiv pentru care judecatorul de camera preliminara de la tribunal a respins contestatia formulata de inculpat, ca nefondata, urmand a obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedura penala .