CONTESTATIE IMPOTRIVA INCHEIERII JUDECATORULUI DE CAMERA PRELIMINARA PRIN CARE S-A MENTINUT MASURA ARESTARII PREVENTIVE

Prin incheierea din 11 februarie 2014 pronuntata de judecatorul de camera preliminara in dosarul nr. 6046/740/2013/a1 al Judecatoriei Alexandria, in baza art. 207 alin. 4 Cpp., s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului S.C., masura ce a fost mentinuta.
Pentru a dispune astfel, s-a retinut ca prin incheierea nr. 19 din 6 noiembrie 2013 a aceleiasi instante,  inculpatul S.C. a fost arestat preventiv pentru 29 de zile, in baza art. 149/1 Cpp., rap. la art. 148 alin. 1, lit. c si f Cpp., conform legii in vigoare la acea data, masura fiind prelungita ulterior.
La luarea masurii preventive si, ulterior, la prelungirea si mentinerea acesteia s-a avut in vedere ca din materialul probator administrat, rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit in data de 19.07.2013 respectiv perioada 30.08.2013 - 28.10.2013, infractiunile de furt si furt calificat.
S-a retinut incidenta cazurilor prevazute de art.148 lit. c si f Cpp., in sensul ca faptele sunt prevazute de lege cu inchisoare mai mare de 4 ani, iar lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, in sensul ca ar genera un sentiment de insecuritate in randul societatii civile determinat de gradul ridicat de pericol social, avand in vedere modalitatea de comitere a faptei si prejudiciul cauzat.
Aceste aspecte se circumscriu dispozitiilor art. 223 alin. 2 din noul Cod de procedura penala, in sensul existentei temeiurilor care justifica masura preventiva luata impotriva inculpatului, sub aspectul necesitatii acesteia, dat fiind pericolul pentru ordinea publica, precum si sub aspectul proportionalitatii ei cu scopul urmarit, avand in vedere numarul mare de infrac?iuni (7 fapte) savarsite inainte de trimiterea in judecata.
Potrivit art. 207 alin. 4 si 6 Cpp., instanta de judecata verifica din oficiu, periodic, daca subzista temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau mentinerea masurii preventive.
Analizand masura preventiva luata fata de inculpatul S.C., in raport cu actele si lucrarile dosarului dar si cu dispozitiile legale mentionate, judecatorul de camera preliminara al instantei de fond a apreciat ca aceasta este legala si temeinica, intrucat temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive a inculpatului se mentin, nu s-au modificat pana la acest moment procesual si impun in continuare masura privativa de libertate.
Astfel, din materialul probator administrat la urmarirea penala se retine ca:
La data de 19.07.2013, orele 12.00-15.00, inculpatul S.C. a sustras mai multe bunuri din locuinta partii vatamate L.A. care il gazduia, cauzand un prejudiciu total de 1400 lei (recuperat partial), iar in perioada 30.08.2013 - 28.10.2013, in temeiul aceleiasi rezolutii infractionale, a sustras o bicicleta de pe casa scarii blocului -- de pe strada -- din municipiul A. , apartinand partii vatamate M.N.I. precum si mai multe bunuri din locuintele altor parti vatamate, in interiorul carora a patruns prin efractie si escaladare, atat pe timp de zi cat si pe timp de noapte, cauzand un prejudiciu total de 5250 lei (recuperat partial).
De asemenea, se constata ca mentinerea  masurii  preventive este necesara in vederea bunei desfasurari a procesului penal  si prevenirii savarsirii unei noi infractiuni.
Pe de alta parte, se apreciaza ca masura preventiva este, in continuare, proportionala cu gravitatea acuzatiei, faptele savarsite se caracterizeaza in concret, printr-o periculozitate semnificativa, astfel ca sunt indeplinite, in continuare, conditiile prevazute de art. 202 alin. 3 Cpp.
Impotriva acestei incheieri a formulat contestatie inculpatul, solicitand lasarea in libertate, pe motiv ca a recunoscut faptele, chiar la urmarirea penala.
Examinand contestatia potrivit motivelor invocate, judecatorul de camera preliminara din cadrul tribunalului constata ca nu este intemeiata.
In deplin acord cu opinia exprimata in incheierea atacata, se apreciaza ca si in aceasta etapa procesuala, sub imperiul noului Cod de procedura penala, sunt intrunite cerintele impuse de art. 223 alin. 2 Cpp., privitoare la conditiile in care poate fi luata masura arestarii preventive, in sensul ca din probe rezulta suspiciunea rezonabila a savarsirii de catre inculpat a unor infractiuni pentru care si actualul Cod penal prevede pedeapsa inchisorii mai mare de cinci ani (art. 229 alin. 2 Cp - furt calificat).
Nu poate fi omis aspectul ca inculpatul, inainte de savarsirea faptelor ce formeaza obiectul prezentei cauze, a mai savarsit alte infractiuni de acelasi gen, neintelegand nimic din clementa autoritatilor, continuand sa patrunda in locuintele mai multor  persoane fizice, prin efractie si escaladare, atat pe timp de zi cat si pe timp de noapte pentru a le sustrage bunurile.
Toate acestea denota o periculozitate sporita a inculpatului, o amenintare reala pentru ordinea publica si pentru siguranta comunitatii care si-ar vedea periclitate locuintele si avutul personal in cazul lasarii in libertate a inculpatului.
  Apreciindu-se ca temeiurile avute in vedere la arestarea preventiva se mentin, fata de dispozitiile art. 207 alin. 4 Cpp., masura este apreciata ca fiind necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica si proportionala cu scopul urmarit - buna desfasurare a procesului penal.
Pentru motivele expuse, in temeiul art. 205 Cpp., contestatia s-a respins ca nefondata, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare catre stat, potrivit art. 275 alin. 2 Cpp.