Hotarare care sa tina loc de act autentic

Prin decizia civila nr. 858/06.12.2013, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentele-reclamante BA si BD.
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut ca, prin actiunea inregistrata sub nr. 7375/740/2011 din data de 14.09. 2011 pe rolul Judecatoriei Alexandria, reclamantele BA si BD au chemat in judecata pe paratele GA si VC, pentru a se pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare cu privire la imobilul compus din 600 m.p. teren si constructia edificata pe acesta, compusa din 4 camere si anexe gospodaresti, situate in comuna N , judetul Teleorman.
In motivarea actiunii, reclamantele au aratat ca la data de 24.08. 2004 tatal lor, BI a convenit cu GA si GF sa le vanda imobilul proprietatea lor, compus din aproximativ 600 m.p. si constructia edificata pe acesta.
Au mai aratat ca intelegerea lor s-a materializat in inscrisul sub semnatura privata intitulat chitanta, iar la acea data tatal lor a achitat suma de 100.000.000 lei vechi ca pret al vanzarii, urmand ca restul de 1.500.000 lei vechi sa fie achitat la data perfectarii actului de vanzare - cumparare, - 15.10 2004- , data la care vanzatorii si-au luat angajamentul ca vor incheia actul de vanzare - cumparare in forma autentica.
Reclamantele au mai mentionat ca, de la data achitarii pretului, tatal lor a intrat efectiv in posesia imobilului, a achitat taxele si impozitele aferente acestuia, comportandu-se ca un adevarat proprietar.
La randul lor, vanzatorii au dobandit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 600164/1996.
In continuare, reclamantele au mai precizat ca la data de 11.11. 2007 a decedat tatal reclamantelor, ele ramanand mostenitori in calitate de descendenti si ca a decedat si GF avand ca mostenitor pe parata VC.
Avand in vedere ca a trecut foarte mult timp de la data la care vanzatorii s-au obligat sa incheie contractul de vanzare - cumparare, iar acestia nu s-au conformat obligatiei, reclamantele au considerat ca modalitatea de  reparatie a neexecutarii obligatiei de a face este pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare -cumparare.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 948 si urmatoarele Cod civil, art. 1294, 1077 Cod civil.
In dovedirea actiunii, reclamantele au depus la dosarul cauzei in copie urmatoarele inscrisuri : chitanta din data de 24.08. 2004,B.I. GA, certificat de deces seria DS nr. 126340/2007, declaratie autentificata sub nr. 838/2005 de B.N.P. ND, titlu de proprietate nr. 600164/1996, certificat de nastere seria NZ nr. 654264/2002, certificat de nastere seria NK nr. 692198/1992, chitanta emisa de parata VC, chitanta seria TRMIH nr. 956/2012, memoriu tehnic, plan de amplasament si delimitare a corpului de proprietate, 2 planse foto.
In completarea probatoriului, reclamantele au solicitat proba cu interogatoriu si un martor, proba incuviintata si administrata de instanta.
La data de 26.03. 2012, paratele au depus intampinare si cerere reconventionala prin care  au solicitat respingerea actiunii si  rezolutiunea conventiei intitulata chitanta,  cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, paratele au aratat ca, tatal reclamantelor si -a manifestat o intentie juridica de a achizitiona un imobil in anul 2002, de la promitentii vanzatori, intentie nefinalizata, neautentificata ci doar reflectata intr-un inscris denumit chitanta.
Au mai aratat ca  declaratie notariala din 04.05. 2005 a autorului reclamantelor, data in lipsa promitentului vanzator  prin care a afirmat ca a cumparat o locuinta compusa din 4 camere si anexe gospodaresti, in comuna N, judetul Teleorman, pentru care a incheiat o chitanta sub semnatura privata cu GA, la data de 24.08. 2004,  este fara valoare juridica , insa conform art. 1169 Cod civil cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
Paratele reclamante au mai mentionat ca actul nu s-a perfectat pentru ca promitentul cumparator nu si-a respectat obligatia de achitare a diferentei de pret convenite si nici nu a notificat sau invitat pe parate la notarul public pentru definitivarea actelor ; nu se arata in nici un document si nici in actiune faptul ca s-a platit intreaga suma prevazuta in chitanta de mana.
Paratele au invocat exceptia privind inadmisibilitatea actiunii pentru lipsa obiectului, exceptia de neexecutare a contractului, exceptia nulitatii absolute a inscrisului olograf denumit chitanta, exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 115, art. 119 Cod procedura civila, art. 1073 si art. 1077 Cod civil, Legea 247/2005 , art. 67 din Legea 18/1991 si art. 2 din Legea 54/1998.
In dovedirea cererii,  paratele au depus la dosarul cauzei in copie urmatoarele inscrisuri : certificat de mostenitor nr. 221/1990 emis de Notariatul de Stat Local Sector 6 Bucuresti , certificat de casatorie seria CA nr. 162989/1995 , decizia civila din 7 mai 1997 pronuntata de Tribunalul Teleorman, schita teren.
Prin sentinta civila nr. 2860 din 27 aprilie 2012 a Judecatoriei Alexandria a fost anulata ca netimbrata cererea reconventionala si a fost respinsa ca nefondata actiunea.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca paratele nu au indeplinit obligatia timbrarii cererii reconventionale, cerinta legala care primeaza in cauza, astfel ca, a admis exceptia invocata si in baza art. 20 din Legea 146/1997, a anulat ca netimbrata  cererea reconventionala.
Analizand actiunea prin care se solicita pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare - cumparare,  prima instanta, avand in vedere apararile paratelor privind neindeplinirea obligatiei de plata a pretului, exceptiile invocate prin cererea reconventionala chiar daca aceasta va fi anulata ca netimbrata, cat si neconcordanta dintre suprafata de teren  inscrisa in chitanta, 600 mp., cea masurata de expert, 800 mp,  cea atribuita prin decizia civila a Tribunalului Teleorman pronuntata in dosarul 3414/1995 si cea din titlul de proprietate nr.600164 din 10.01.1996 de 872 mp, a apreciat ca nu poate suplini prin hotarare consimtamantul paratelor, potrivit art. 1073, 1077 din Cod civil vechi aplicabil in speta potrivit art. 3 din Legea 71/2011.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantele, care au formulat critici pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand modificarea hotararii, in sensul, admiterii actiunii formulate.
Au motivat ca, in mod gresit, instanta de fond le-a respins actiunea prin care au solicitat pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.
In dezvoltarea acestui motiv de recurs, au aratat ca instanta de fond nu a avut in vedere faptul ca paratele au recunoscut la interogatoriu ca au incheiat o promisiune de vanzare-cumparare cu tatal lor, pentru care s-a achitat partial pretul si ca diferenta urma sa fie platita la momentul perfectarii actelor si nici nu s-a tinut seama ca in cursul judecatii au achitat diferenta de pret prin consemnare la BEJ MM prin  chitanta nr. 956/2012.
Sub acelasi aspect, recurentele au mai sustinut ca nu s-a tinut seama nici de declaratia martorului audiat la instanta de fond, care a relatat ca, in repetate randuri, reclamantele s-au deplasat la domiciliul paratelor pentru a perfecta actul de vanzare-cumparare, insa acestea au refuzat intrucat doreau o suma mult mai mare decat cea pe care o mai aveau de achitat.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct.9 C. proc.civ.
In recurs, nu s-au depus inscrisuri noi.
La data de 3 octombrie 2012, intimatele parate au depus intampinare, prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat si obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecata.
In cadrul cererii formulate, intimatele  au reiterat exceptiile formulate prin intampinarea si cererea reconventionala depuse la instanta de fond, anume, inadmisibilitatea actiunii pentru lipsa obiectului, exceptia de neexecutare a contractului, exceptia nulitatii absolute a inscrisului olograf denumit chitanta, exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
             Prin decizia civila nr. 748/16.11.2012 pronuntata de Tribunalul Teleorman a fost admis recursul declarat de recurentele-reclamante BA si BD impotriva sentintei civile nr. 2860/27.04.2012 pronuntate de Judecatoria Alexandria, in contradictoriu cu intimatele-parate GA si VC, sentinta instantei de fond fiind casata, iar cauza fiind trimisa spre rejudecare aceleiasi instante.
             In motivarea instantei de control judiciar, s-a retinut, in esenta, ca desi din inscrisurile atasate dosarului rezulta ca parata VC a primit suma de 50 000 000 lei vechi, avans pentru casa compusa din doua camere si terenul de 600 m.p., imobile situate in comuna N, jud. Teleorman, diferenta de 10 000 000 lei vechi urmand a fi achitata pana la data de 05.04.2003, din aceleasi inscrisuri se observa ca parte in conventia incheiata de autorul reclamantelor a fost si numitul GF, cu privire la care s-a sustinut ca decedat fiind, mostenitorul sau este parata VC, fara a se depune acte doveditoare in acest sens.
             Astfel, s-a aratat in motivarea deciziei Tribunalului, instanta de fond trebuia sa lamureasca aspectele ce tin de identificarea bunului care a facut obiectul conventiei, in sensul de a stabili care a fost vointa interna a partilor in ce priveste obiectul conventiei, constatand doar ca exista o neconcordanta dintre suprafata de teren inscrisa in chitanta, de 600 m.p., cea masurata de 800 m.p., cea atribuita prin decizia civila din data de 07.05.2007 pronuntata de Tribunalul Teleorman in dosarul nr. 3414/1995 si cea de 872 m.p. din titlul de proprietate nr. 600164/10.01.1996.
Dupa rejudecare, prin sentinta civila nr. 2448 din 13 mai 2013 pronuntata de Judecatoria Alexandria a fost respinsa ca nefondata actiunea pronuntata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin inscrisul denumit "chitanta" incheiat la data de  24.08.2004 (fila 4 dosar prim ciclu procesual), numitii (autorii partilor) GA, GF si BI au convenit vanzarea-cumpararea unei case, pentru care s-a achitat suma de 100.000.000 lei vechi cu titlu de pret, achitat integral la data semnarii antecontractului intervenit intre parti, restul sumei de 1 500 000 lei vechi urmand a fi achitata ulterior. Proprietarii  promitentii-vanzatori) si-au luat angajamentul, prin acelasi inscris sus mentionat, de a incheia actul in forma autentica la data de 15.10.2004.
          Ulterior, prin declaratia autentificata sub nr. 838/04.05.2005 de BNP ND (fila 7) numitul BI a declarat ca a cumparat o locuinta construita din pamant batut, acoperita cu tigla, compusa din patru camere si anexe gospodaresti, imobil situat in comuna N, jud. Teleorman, pentru care a incheiat o chitanta sub semnatura privata cu numita GA la data de 24.08.2004.
           Fata de cele doua inscrisuri sus amintite, instanta a mai observat existenta unei alte chitante (fila 22), in care parata VC (sora numitului GF, parte in conventia din 24.08.2004, conform certificatului de mostenitor nr. 221/1990 emis de Notariatul de Stat Local Sector 6 Bucuresti coroborat cu certificat de casatorie seria CA nr. 162989/1995-filele 46, 47) sustine ca a primit suma de 50.000 lei vechi, reprezentand avans casa situata in comuna N, avand doua camere si teren de aproximativ 600 m.p., iar cu privire la diferenta de 10.000.000 lei vechi a precizat ca urmeaza a fi data cel mai tarziu la data de 05.04.2003. Acest din urma inscris sub semnatura privata a fost semnat si de autorul reclamantelor BI.
           Sub aspectul exceptiei inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa obiectului, instanta a analizat-o ca pe o simpla aparare de fond, in contextul verificarii indeplinirii conditiilor de validitate a conventiei incheiate de parti, despre inscrisul olograf care o constata neputandu-se retine nulitatea sa absoluta cu motivarea expusa de parate, intrucat nu viza transferul direct al dreptului de proprietate asupra unui imobil, ipoteza ce reclama indeplinirea conditiei formei autentice, ci promisiunea de instrainare a unui astfel de bun, refuzul constatat al partii adverse de a transmite dreptul real imobiliar dand dreptul promitentului cumparator la sesizarea instantei cu o actiune al carei obiect este acela al pronuntarii unei hotarari care sa suplineasca un  consimtamant al partilor, hotarare care reprezinta ea insasi un act autentic.
Instanta de fond a apreciat  ca inscrisul initial denumit chitanta, intocmit la data de 24.08.2004, prin el insusi, nu are efect translativ al dreptului de proprietate din patrimoniul vanzatorului, in patrimoniul cumparatorului, intrucat la momentul incheierii sale - legea aplicabila, art. 5 alin. 2 din Legea nr.247/2005, Titlul X, potrivit carora, in situatia in care dupa incheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza ulterior sa incheie contractul, partea care si-a indeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare.
Cu toate precizarile aduse de textele legale sus citate, s-a retinut ca partile s-au obligat sa incheie contractul in forma autentica notariala la data de 15.10.2004.
In atare situatie, instanta a constatat incidenta dispozitiilor art. 1073 C. civil (1864), in vigoare la data incheierii antecontractului de vanzare-cumparare-08.08.2011, care prevede dreptul creditorului la indeplinirea exacta  a obligatiei.
Aplicabilitatea acestui articol este indiscutabila in cauza, raportat la dispozitiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (2011) - in vigoare incepand cu 01.10.2011 -, conform carora actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite  sau produse inainte de  intrarea  in vigoare a Codului civil, nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.
Astfel, instanta  a mai retinut ca, in speta, reclamantele au invocat faptul ca paratele  nu si-au executat  obligatia din conventie (asa cum rezulta din declaratia martorului BA -fila 55- coroborata cu antecontractul de vanzare-cumparare datat 24.08.2004), paratele pretinzand inca 10.000 lei  pentru autentificarea actelor la notarul public, asa incat  se afla in situatia de a fi chemate in judecata de catre reclamante, solicitand instantei pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare prin substituirea vointei partilor.
Verificand conditiile de valabilitate a conventiei prin prisma prevederilor art. 948 C. civ. (1864) aplicabil la momentul incheierii inscrisului de catre parti (24.08.2004), instanta a  constatat ca acestea nu sunt indeplinite.
In acest sens, s-a avut in vedere ca desi partile care au incheiat conventia din data de 24.08.2004 au capacitate de a contracta, si-au exprimat in mod valabil consimtamantul, in vederea producerii de consecinte juridice, nu au convenit cu privire la  imobile (teren si constructie) asupra carora reclamantele nu au facut dovada caracterului determinat sau determinabil (sarcina probei revenindu-i potrivit art. 1169 C. civil anterior, mentinut potrivit art. 230 lit. a Legea nr. 71/2011), cu atat mai mult cu cat identificarea imobilelor este realizata in cuprinsul altui inscris sub semnatura privata (chitanta-fila 22), de asemenea pus sub semnul echivocului, declaratia autentificata sub nr. 838/04.05.2005 de BNP ND (fila 7) prin care numitul BI a declarat ca a cumparat o locuinta construita din pamant batut, acoperita cu tigla, compusa din patru camere si anexe gospodaresti, imobil situat in comuna N, jud. Teleorman neputand face corp comun cu inscrisul sub semnatura privata din 24.08.2004 prin prisma caracterului unilateral, ce exprima  vointa unei singure persoane, neexistand indiciile temeinice ale constatarii unei vointe comune  a partilor semnatare ale conventiei initiale sub aspectul obiectului antecontractului.
In alta ordine de idei, din inscrisurile atasate dosarului, coroborate cu interogatoriile administrate-filele 35, 36, dar si cu declaratia martorului BA-fila 55,  s-a retinut ca desi, parata VC a primit suma de 50 000 000 lei vechi, avans pentru casa compusa din doua camere si terenul de 600 m.p., imobile situate in comuna N, jud. Teleorman, diferenta de 10 000 000 lei vechi urmand a fi achitata pana la data de 05.04.2003 (aspecte de natura a infirma exceptia de neexecutare a contractului invocata de parate), exista o neconcordanta serioasa cu privire la suprafata reala a terenului cu privire la care s-au inteles partile, martorul sustinand ca este vorba despre 800 m.p., or altele sunt suprafetele indicate de decizia civila din data de 07.05.2007 pronuntata de Tribunalul Teleorman in dosarul nr. 3414/1995 (filele 48-52-472 m.p.)  si de titlul de proprietate nr. 600164/10.01.1996 (872 m.p.-fila 8) detinute de promitentii-vanzatori (parata GA si autorul paratei VC).
Apreciind  ca probele administrate in cauza nu conduc la determinarea corecta a imobilelor ce urmau a face obiectul unui contract de vanzare-cumparare autentic, instanta de fond a considerat ca nu poate suplini consimtamantul partilor in sensul pronuntarii unei hotarari care sa tina loc de act autentic, prin comportamentul lor procesual creandu-se  presupunerea adecvata ca nu a existat o vointa concordanta sub aspectul lamuririi acestor aspecte, care tin de asigurarea stabilitatii circuitului civil, prin posibilitatea tranzactionarii unor bunuri (imobile) de care realmente sa poata dispuna.
           Pe cale de consecinta, constatand ca nu sunt indeplinite nici cerintele prevazute la art. 3 2  din Legea nr. 146/1997 rep., in sensul ca la dosarul cauzei nu a fost depus certificatul de atestare fiscala pentru persoane fizice privind impozitele, taxele locale si alte venituri ale bugetului local  si nici certificatul de sarcini privind imobilele pe care le-ar fi avut in vedere partile, instanta de fond a respins actiunea ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, in termen, reclamantele, care au formulat critici pentru nelegalitate si netemeincie, prin care au solicitat modificarea hotararii, in sensul admiterii actiunii formulate.
Au motivat ca, in mod gresit,  prima instanta a respins actiunea formulata, fara a avea in vedere ca paratele au recunoscut la interogatoriu ca au incheiat o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare cu tatal lor pentru imobilul casa de locuit si suprafata de 600 m.p teren, pentru care s-a achitat partial pretul, diferenta fiind achitata in cursul judecatii cu chitanta nr.  956/2012, prin consemnare la BEJ MM.
Recurentele au mai sustinut ca instanta de fond a retinut in mod eronat ca promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare nu face dovada caracterului determinat si determinabil al obiectului vanzarii, desi din inscrisurile sub semnatura privata (chitante de mana) reiese care sunt bunurile cumparate( teren in suprafata  de 600 m.p si casa aflata  pe acesta, situate in comuna N), iar  acestea nu fost contestate sub aspectul continutului, formei si semnaturii.
Sub acest aspect, recurentele au mai mentionat ca desi din titlul de proprietate reiese o alta suprafata de teren decat cea din chitanta de mana, aceasta situatie a fost determinata de faptul ca titlul a fost emis ulterior si nu se cunostea cu exactitate suprafata de teren intravilan, intentia partilor contractante fiind de a instraina toata suprafata din intravilan.
In fine, recurentele au mai mentionat ca instanta de fond nu a lamurit cauza sub aspectele puse in vedere de instanta de control judiciar.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentele au depus inscrisuri in dovedirea sustinerilor lor (f.16-21).
Intimatele nu au depus intampinare si nici nu s-au prezentat pentru a formula eventuale aparari.
Verificand legalitatea si temeinicia hotararii atacate, in raport de criticile formulate, prin prisma dispozitiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr.247/2005, Titlul X-, in vigoare la data incheierii promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare, in situatia in care dupa incheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza ulterior sa incheie contractul, partea care si-a indeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare.
Aceasta dispozitie a fost instituita pentru a acorda posibilitatii partii interesate sa se adreseze instantei, in vederea suplinirii consimtamantului celeilalte parti care, in mod nejustificat, refuza ulterior sa incheie contractul.
In cauza, din inscrisurile atasate dosarului, coroborate cu interogatoriile administrate (f. 35, 36) si cu declaratia martorului BA (f. 55) reiese ca  sunt neconcordante cu privire la suprafata reala a terenului care a facut obiectul promisiunii de vanzare-cumparare), martorul sustinand ca este vorba despre 800 m.p., iar altele sunt suprafetele mentionate in decizia civila din data de 07.05.2007 pronuntata de Tribunalul Teleorman in dosarul nr. 3414/1995 (filele 48-52-472 m.p.)  si  titlul de proprietate nr. 600164/10.01.1996 (872 m.p.-fila 8) detinute de promitentii-vanzatori (parata GA si autorul paratei VC).
Intrucat nu a rezultat ca paratele refuza  nejustificat sa se prezinte la notar in vederea incheierii contractului de vanzare-cumparare, iar instanta nu poate suplini decat consimtamantul partii care in mod nejustificat refuza ulterior sa incheie contractul, nu si lipsa altor documente necesare perfectarii, in mod just s-a respins actiunea pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare.
Prin urmare, in mod just a retinut instanta de fond ca nu a existat o vointa concordanta sub aspectul lamuririi obiectului promisiunii de vanzare-cumparare, cu referire la caracterul determinat sau determinabil al acestuia si care tin de asigurarea stabilitatii circuitului civil, prin posibilitatea tranzactionarii unor bunuri (imobile) de care acestea  sa poata dispune.
Sub acest aspect, recurentele au avut posibilitatea ca dupa rejudecare sa solicite instantei de fond administrarea si a altor probe, inclusiv a unei expertize topografice pentru determinarea suprafetei de teren care a facut obiectul conventiei partilor.
De asemenea, nu se poate imputa instantei de fond lipsa rolului activ, avand in vedere dispozitiile  art. 129 alin.5 ind.1 C. proc. civ, potrivit carora, partile nu pot invoca in caile de atac omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care nu le-au propus sau administrat in conditiile legii, cu atat mai mult cu cat  reclamantele au beneficiat de asistenta juridica.
Fata de considerentele expuse, in baza art. 312 alin.1 C. proc. civ., recursul a fost respins.