Respingerea propunerii de arestare preventiva; neintrunirea cerintelor art. 148 lit. b, e f Cod proc. pen

Prin incheierea nr.18 din 24 septembrie 2013 pronuntata de Judecatoria Rosiorii de Vede, in temeiul art. 149 1 alin. 9 Cod Procedura Penala s-a respins propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede fata de inculpatii  E.N.A. si M.C.N., pentru infractiunea prev. de art. 321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 alin. 1 lit. a Cod penal,  si C.I.M. pentru infractiunea prev. de art. 321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a si art. 75 alin.1 lit. a Cod penal.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut ca, in cauza, rezulta presupunerea rezonabila ca, in noaptea de 14/15.09.2013, ora 3.00, in timp ce se aflau in barul X.X., impreuna cu mai multi tineri, in local fiind in jur de 15-20 de persoane, a venit si L.A.I.,insotit de prietena sa.
 Din procesul-verbal intocmit de catre organele de cercetare penala, cu prilejul vizionarii imaginilor surprinse de camerele de supraveghere a rezultat ca dupa o discutie avuta de L.A.I. cu un tanar din local, context in care tranteste o sticla de pe masa la care acesta se afla, in momentul in care se apleaca sa ridice sticla este lovit cu pumnul in fata de catre inculpatul E.A.G., iar din lateral tot cu pumnul in fata si de catre inculpatul C.M.. In acelasi context, i-a aplicat o lovitura cu o sticla in cap si inculpatul M.C.N. lovitura care a determinat spargerea sticlei, mai multi tineri aflati in local intervenind pentru a-l salva pe L.A.I.
A apreciat instanta de fond ca, din probele administrate, nu s-a facut dovada ca acest conflict a fost de natura sa tulbure linistea persoanelor care locuiesc in apartamentele aflate in blocul la parterul caruia functiona localul, nu s-a facut dovada continuarii conflictului si in afara localului, cum rezulta din raportul intocmit de catre reprezentantii Serviciului de patrulare din cadrul Politiei Mun. Rosiorii de Vede.
S-a retinut ca inculpatul C.I.M. avea o sticla cu apa din care ii turna, pentru a-si spala sangele din zona capului, numitului L.A.I.
Din declaratia  martorei T.E. s-a retinut ca mai multe persoane au apelat la Serviciul de ambulanta, avand in vedere plaga sangeranda creata prietenului acesteia, L.A.I, ce a fost dus la spital de catre echipajul de politie, unde, dupa ajutorul acordat, a refuzat internarea.
Atat din declaratia acestei martore cat si a inculpatilor s-a retinut ca L.A.I. s-a intalnit a doua zi cu inculpatii M.C.N si E.N.A. de la care a primit suma de 1000 lei, recunoscandu-si si acesta vina si precizandu-le ca nu mai are nici o pretentie.
Fata de retinerea din referatul privind propunerea de luare a masurii arestarii preventive, in sensul ca inculpatul C.I.M. a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, cerand barmanului localului stergerea imaginilor de pe camerele de supraveghere din bar, din declaratia martorului E.G., a rezultat ca acesta, in calitate de barman aflat in serviciu in noaptea de 14/15 septembrie 2013, a avut o intalnire in zilele urmatoare cu inculpatul C.I.M. context in care l-a intrebat daca a fost surprins de camerele de supraveghere si daca are acces la unitatea de stocare a imaginilor, nefacandu-se dovada ca a intervenit in vreun fel, pentru ca acesta sa stearga imaginile.
Prin referatul vizand propunerea de luare a masurii arestarii preventive a fost motivata luarea acestei masuri in baza art. 148 lit. b, e si f Cod procedura penala, cu motivarea ca lasarea in libertate a inculpatilor ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica.
Fata de data cand se imputa savarsirea faptelor - 14/15 septembrie 2013, instanta de fond a apreciat ca nu s-a facut dovada ca cei trei ar fi reprezentat un pericol pentru ordinea publica, mai mult, infractiunea imputata ce include savarsirea de acte in public, care ar aduce atingere bunelor moravuri sau produc scandal public ori tulbura linistea publica, prin situatia de fapt retinuta din probele administrate nu rezulta ca s-a concretizat, in vreun fel, ca ar fi generat tulburarea linistii publice, conflictul desfasurandu-se numai in local, in afara localului singura care a tipat, determinata de starea numitului L.A.I., fiind prietena acestuia.
Avand in vedere disp. art. 148 alin.1 lit. b , e si f Cod procedura penala, pe care Parchetul de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede si-a intemeiat propunerea de arestare preventiva a inculpatilor, instanta a retinut, din probele administrate, privind atitudinea acestora vizand contactarea, in ziua ulterioara consumarii conflictului, a numitului L.A.I., ca nu a fost facuta cu scopul de a zadarnici aflarea adevarului, ci ca urmare a ingrijorarii fata de starea de sanatate a acestuia, regretul inculpatilor privind leziunea traumatica produsa acestuia rezultand si din gestul acestora de a-l despagubi. Prin discutia purtata cu barmanul localului privind stocarea imaginilor pe camerele de supraveghere, nu s-a putut concluziona ca s-a incercat zadarnicirea aflarii adevarului, nefacandu-se dovada ca s-a exercitat vreo presiune care sa conduca la alterarea sau stergerea acelor imagini.
Instanta a mai avut in vedere si situatia sociala a inculpatilor, aceea de persoane incadrate in munca.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in cauza Jecius contra Lituaniei ca, pentru a considera ca exista motive verosimile de a se aprecia ca persoana fata de care s-a luat o masura preventiva a comis o fapta prevazuta de legea penala, este necesar ca faptele sau imprejurarile pe care se intemeiaza aceste motive sa fie nu numai autentice si reale ci trebuie sa fie si in masura sa convinga un observator independent ca persoana respectiva este posibil sa fi savarsit acea infractiune. (in acest sens si cauza Fox, Campbell si Hartley c. Marii Britanii, Hotararea din 30 august 1990, par. 31-32).
Simpla comitere a unei infractiuni nu constituie, prin ea insasi, un temei suficient pentru luarea masurii arestarii preventive a  inculpatilor.
Previziunea asupra atitudinii viitoare a acestora trebuie raportata, in mod obligatoriu,  intotdeauna,  unor criterii obiective din care sa reiasa, in mod cert, ca reprezinta pericol concret pentru ordinea publica, in caz contrar, conducand la concluzia ca orice persoana suspecta de comiterea unei fapte infractionale este considerata ca prezinta pericol sa savarseasca din nou asemenea fapte, impunandu-se privarea de libertate.
Pe considerentele in fapt si in drept expuse, in temeiul art.1491 alin.9 Cod procedura penala, instanta de fond a respins propunerea de arestare preventiva.
Recursul Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede a fost respins de tribunal.
Astfel, potrivit art.148 lit.f Cod procedura penala, arestarea preventiva poate fi dispusa cand inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Art.148 lit.b Cod procedura penala, prevede, la randul sau ca, arestarea preventiva poate fi dispusa cand exista date ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului, prin influentarea unei parti, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba.
Lit.e a aceluiasi articol sus mentionat prevede ca arestarea inculpatului poate fi dispusa atunci cand exista date ca acesta a incercat sa exercite presiuni asupra persoanei vatamate sau ca incearca o intelegere frauduloasa cu aceasta.
Constata tribunalul ca, din probatoriile administrate in cauza, nu exista date care sa conduca la concluzia ca inculpatii se afla in vreuna din situatiile prevazute de art.148 lit.b si e Cod procedura penala.
De asemenea, constata tribunalul ca in cauza sunt indicii, in sensul dispozitiilor art.681 Cod procedura penala, ca inculpatii au savarsit faptele pentru care sunt cercetati, pedepsite cu inchisoarea mai mare de 4 ani, fiind indeplinita prima conditie prevazuta de art.148 lit.f Cod procedura penala.
Cu referire la cea de-a doua conditie prevazuta de legiuitor in cuprinsul art.148 lit.f Cod procedura penala, aceea referitoare la pericolul concret pentru ordinea publica, tribunalul apreciaza ca nu este indeplinita in cauza de fata. Astfel, pericolul concret pentru ordinea publica trebuie apreciat atat in raport de gravitatea faptei, de urmarile acesteia, dar si de circumstantele personale ale inculpatilor. Se observa din actele si lucrarile dosarului ca inculpatii, in timp ce se aflau la o masa dintr-un bar din mun. Rosiorii de Vede au avut o altercatie cu partea vatamata, insa conflictul nu a starnit indignarea celor din jur, din vizionarea CD-ului depus la dosar rezultand ca, ceilalti consumatori  pareau ca nu realizeaza ca acolo se desfasoara un conflict. Persoanele care au apelat la serviciul 112 au facut acest lucru doar pentru a ajuta partea vatamata, care au vazut ca prezenta urme de sange si au considerat ca trebuie transportata la spital.
Dincolo de aspectul ca aceste situatii trebuie stopate prin interventia prompta a organelor abilitate, arestarea preventiva nu poate fi dispusa avand in vedere doar previziunea asupra unor atitudini viitoare a inculpatilor, in acelasi sens.
Considerandu-se de catre tribunal ca in cauza nu exista pericol concret pentru ordinea publica prin lasarea in libertate a inculpatilor si ca, cercetarea poate fi realizata in stare de libertate, in temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedura penala, recursul a fost respins ca nefondat