Respingerea propunerii de arestare preventiva si luarea masurii obligarii de a nu parasi tara, in cursul urmaririi penale

Prin incheierea nr. 9 A din 23.05. 2013, Judecatoria Alexandria a admis propunerea formulata de Parchetul de pe langa aceeasi instanta privind arestarea preventiva a inculpatului P.I.S. In baza art. 1491 si art. 148 lit. f Cod Procedura Penala s-a dispus arestarea preventiva  a acestuia pentru sav. infract. prev. si ped. de art. 208 alin. 1 -209 al. 1 lit. g Cod Penal si art. 192 alin. 2 Cod Penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal  pe o perioada de 29 de zile, incepand cu data de 23 mai 2013, pana la data de 20 iunie 2013, inclusiv.
S-a dispus, totodata,  emiterea mandatului de arestare preventiva pe numele inculpatului.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a constatat ca, la data de 23.05.2013, Parchetul de pe langa Judecatoria Alexandria a formulat propunere motivata de  arestare preventiva a inculpatul  P.I.S., cercetat pentru savarsirea infractiunilor prevazute  de art. 208 alin. 1 -209 al. 1 lit. g Cp. si art. 192 alin. 2 Cod Penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, retinandu-se ca in seara zilei de 05.05.2013, a patruns fara drept in curtea si in locuinta partii vatamate N.M. de unde a sustras mai multe recipiente cu ierbicide si pesticide,  in valoare totala de 8.992, 94 lei, bunuri ce apartineau SC ----SRL.
S-a invocat de procuror existenta cazului prev. de art.  148 alin. 1 lit. f Cod Procedura Penala, sens in care s-a aratat ca inculpatul a sustras bunuri de o valoare ridicata, in scopul vinderii si a obtinerii de foloase necuvenite, iar pentru infractiunile savarsite, legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani dar si faptul ca exista probe potrivit carora  lasarea lui in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, avand in vedere modalitatea de savarsire a faptelor.
Invinuitul a fost retinut pentru 24 de ore.
S-a constatat de instanta de fond ca exista indicii temeinice ca inculpatului a savarsit infractiunile de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. g si art. 192 alin. 2 Cod Penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, in sensul definitiei data indiciilor temeinice date de art.68¹ Cpp., fapta de furt calificat este prevazute de lege cu inchisoare mai mare de 4 ani, respectiv de la 4 ani la 18 ani, asa incat s-a apreciat ca sunt indeplinite conditiile de arestare preventiva inscrise la art. 148 alin. 1 litera f Cpp.
S-a constatat  totodata  ca,  lasarea in libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, ce rezulta atat din gravitatea faptelor comise, dar si din reactia pe care ar putea sa o determine in randul societatii in lipsa unor masuri din partea autoritatilor, constand in incurajarea altor persoane de a comite fapte asemanatoare si fiind de natura a crea in opinia publica un sentiment de insecuritate.
Fata de considerentele expuse, s-a apreciat de instanta fondului ca  masura arestarii preventive a inculpatului P.I.S. este necesara pentru apararea ordinii publice si desfasurarea in bune conditii a procesului penal, asa incat,  in baza art. 149¹ si art. 148 lit. f Cpp., s-a dispus arestarea preventiva a acestuia pe o perioada de 29 de zile.
Impotriva incheierii nr. 9 A din 23.05.2013 pronuntata de Judecatoria Alexandria a declarat recurs inculpatul, sustinand ca nu este indeplinita conditia pericolului concret pentru ordinea publica,  date fiind imprejurarile in care s-au  comis faptele si lipsa antecedentelor penale.
Ascultat in recurs, in raport de dispozitiile art. 150 Cpp. si art. 5 din CEDO, inculpatul a declarat ca recunoaste fapta comisa si o regreta. A mai aratat ca, din suma obtinuta in urma faptei de furt i-a revenit doar 200 lei, restul fiind incasati de sora sa, la indemnul careia a si comis fapta de furt si are in intretinere un copil minor, in varsta de 2 ani.
Analizand recursul declarat de inculpat in raport de motivele invocate dar si din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 Cpp., tribunalul a apreciat ca acesta are un caracter intemeiat.
Asa cum a retinut si prima instanta, potrivit art.149 indice 1 din Cpp., masura arestarii preventive poate fi dispusa daca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 143 Cpp., daca exista vreunul din cazurile de la art. 148 Cpp. si daca se considera ca arestarea inculpatului este necesara in interesul urmaririi penale.
Aceleasi ratiuni institutionale se regasesc si in dispozitiile art. 5 paragraful 1 lit. c) din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, potrivit carora inculpatul poate fi lipsit de libertatea sa daca exista motive verosimile de a (se) banui ca a savarsit o infractiune.
 Din probele administrate se retine, intr-adevar, existenta unor indicii temeinice, in sensul ca inculpatul a savarsit in conditiile concursului real de infractiuni fapta de furt calificat, incadrata in dispozitiile art.208-209 alin. 1 litera g Cod Penal si violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 litera a Cod Penal, constand in aceea ca, in seara zilei de 05.05.2013 a patruns fara drept in curtea locuintei partii vatamate N.M., de unde a sustras mai multe recipiente cu erbicide si pesticide, in valoare totala de 8.992, 94 lei, bunuri ce apartineau SC --- SRL . In acest sens sunt denuntul, proces verbal de cercetare la fata locului, declaratia partii vatamate, proces verbal de conducere in teren, planse foto, proces verbal de predare primire a unei parti din bunurile sustrase, declaratii martori, adresa prejudiciu, declaratii inculpat.
Conform art. 68 indice 1 Cpp., sunt indicii temeinice,  atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savarsit fapta, notiunea de indicii temeinice neputandu-se confunda cu aceea de probe certe de vinovatie. In materia masurilor preventive, prezumtia de nevinovatie trebuie sa fie o constanta, evitandu-se judecarea fondului cauzei si deci recurgerea la probele certe de vinovatie in vederea angajarii raspunderii penale.
Raportat la toate datele cauzei, se retine, asadar, existenta unei presupuneri rezonabile in sensul ca inculpatul a savarsit fapta imputata, ce  rezulta din existenta unui ansamblu de date verosimile si credibile care, toate impreuna, in analiza dialectica a cauzalitatii lor, contureaza un ansamblu de indicii temeinice, in sensul notiunii prevazute de art.143 Cpp., fara a se confunda cu probele certe de vinovatie.
Propunerea de arestare preventiva a fost motivata de prima instanta prin existenta faptei si a savarsirii acesteia de catre inculpat, precum si prin aceea ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, pericol care rezulta din natura infractiunii, modul de comitere a faptei, precum si din gradul de insecuritate pe care il genereaza o astfel de fapta in randul comunitatii.
Constata tribunalul,  raportat la datele si elementele probatorii ale cauzei, ca infractiunile de furt calificat si violare de domiciliu pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva  inculpatului sunt grave, insa in cauza nu exista nici o proba certa ca, lasat in libertate, inculpatul P.I.S. va impiedica buna desfasurare a urmaririi penale sau a judecatii, ca va comite noi infractiuni sau ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului. Se are in vedere si aspectul   ca inculpatul  se afla la primul conflict cu legea penala, a recunoscut  comiterea faptei, contribuind  in mod esential la aflarea adevarului prin declaratiile sa, a recuperat o parte din prejudiciu, iar toate acestea constituie, in opinia  instantei,  date pozitive care caracterizeaza persoana inculpatului.
De asemenea, pericolul concret pentru ordinea publica trebuie sa rezulte din modul de operare, urmarea produsa si particularitatile faptei, cu privire la care exista indicii temeinice si motive credibile de a banui ca a fost savarsita, arestarea inculpatului trebuind sa aiba drept scop asigurarea bunei desfasurari a procesului penal. In aprecierea pericolului concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatului, trebuie  avut in vedere, pornind de la premisa faptei savarsite si a valorii sociale ocrotite, elementele care pot contura convingerea ca lasarea in libertate a acestuia prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, respectiv capacitatea inculpatului de a constientiza pe deplin comportamentul antisocial, raportat atat la valorile comunitatii din care fac parte, cat si la propria persoana, posibilitatea comiterii de alte fapte in viitor sau profilul antecedentei infractionale,  dar, astfel de elemente nu se regasesc in cauza.
 Pe de alta parte, se apreciaza ca masura arestarii preventive, care presupune excluderea inculpatului din mediul in care in mod curent isi duce existenta, trebuie sa aiba un corespondent obiectiv in caracterul reprobabil al faptei inculpatului si al persoanei acestuia, fata de care aceasta masura trebuie sa fie singurul mijloc de asigurare a protectiei societatii. Dispunerea arestarii preventive fata de inculpat in conditiile mentionate anterior ar avea consecinte contrare celor urmarite de legiuitorul penal, justificandu-se doar pentru valorificarea exemplaritatii in cadrul preventiunii generale si mai putin pentru reeducarea inculpatului, care ar constientiza aceasta masura ca pe o sarcina excesiva, dincolo de povara in sine a faptei imputate.
Retinerea exclusiva si generica a sintagmei «pericol concret pentru ordinea publica, intemeiat pe sentimentul de insecuritate sociala pe care il genereaza o astfel de fapta in randul comunitatii», ca argument pentru solicitarea si justificarea unei masuri de exceptie, cum este aceea a masurii arestarii preventive, fara a tine seama de posibilitatea luarii unor masuri alternative la arestarea preventiva, nu indeplineste cerintele unei juste judecati si ale unui proces echitabil. Or, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca art. 5 § 3 cere autoritatilor nationale, carora li se solicita luarea masurii detentiei provizorii, sa ia in calcul masuri alternative prevazute de lege neprivative de libertate (Cauza Jab?o?ski c. Pologne Patsouria).
Din aceasta perspectiva,  instanta de control judiciar apreciaza  ca fata de persoana inculpatului P.I.S., tanar in varsta de 23 ani, nu se poate retine caracterul unei amenintari grave pentru ordinea publica, avand in vedere ca acesta  nu a probat indiferenta absoluta in privinta consecintelor faptei sale, nici agresivitate persistenta, ba dimpotriva, a recunoscut faptele si a regretat comiterea acestora. In acest context instanta distinge  intre devianta accidentala, cu nimic scuzabila, dar fata de care metodele represive trebuie sa evite excluderea inculpatului din mediul social in care traieste si trimiterea sa intr-un mediu mai degraba ostil, acela al privarii de libertate - pe de o parte - si devianta persistenta, ca stil de viata si care prin ea insasi prezinta un pericol ce indreptateste necesitatea impiedicarii producerii altor fapte asemanatoare, prin privarea de libertate, pe de alta parte.
Imprejurarile concrete in care se presupune ca au fost comise faptele de catre inculpat, coroborat cu lipsa antecedentelor penale si atitudinea procesuala a acestuia, de recunoastere si de regret (fapta imputata acestuia avand - in contextul actual - un caracter accidental)  nu acrediteaza ideea ca lasat in libertate, inculpatul va comite alte fapte prevazute de legea penala si/sau ca buna desfasurare a procesului penal ar fi impiedicata. De asemenea, se apreciaza ca  nu exista temeiuri clare, concrete pentru a se presupune ca sentimentul de liniste si siguranta colectiv al comunitatii in care presupusa fapta s-a comis ar fi perturbat, daca prezumtivul autor ar fi lasat in libertate.
Ca atare, tribunalul constata ca din probele administrate in cauza rezulta ca nu sunt intrunite cumulativ conditiile impuse prin dispozitiile art. 136, 143 si 148 alin.(1) lit. f Cpp, respectiv ca inculpatul ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea altor persoane sau ca lasarea inculpatului in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica si ca pentru buna desfasurare a procesului penal s-ar impune luarea fata de acesta a masurii preventive privative de libertate.
Fata de temeiurile astfel analizate si gravitatea faptei imputate inculpatului se apreciaza ca fiind  suficienta, luarea masurii preventive prevazute de art. 1451 Cpp., fiind cumulativ indeplinite conditiile prevazute de art. 136 si 143 alin. (1) coroborate cu dispozitiile art. 1451 Cpp.
In raport de toate aceste considerente, tribunalul, in baza art. 38515  pct. 2 litera d Cpp., a admis recursul inculpatului, a casat incheierea recurata si, rejudecand in fond, in baza dispozitiilor art. 149 indice 1 alin.(12) Cpp., cu referire la art.146 alin.11 indice 1 Cpp., art. 136 alin.(1) lit. b) Cpp., raportat la art.1451 din Cpp., cu referire si la art. 143 alin.(1) Cpp., a dispus respingerea propunerii de arestare preventiva a inculpatului si luarea fata de acesta a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, pe o durata de 30 zile, impunandu-i obligatiile prevazute de disp. art.145 alin.11 Cpp.
S-a facut aplicarea  art.145  alin.(2)1 Cpp  si art.145 alin. (3) Cpp., atragandu-se atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau obligatiilor care ii revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.