Plangere impotriva refuzului executorului judecatoresc

Prin decizia civila nr. 449/07.06.2013, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamanta  RD, in contradictoriu cu intimatii-parati B.E.J.A.  IN si IDM si  MJ.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca prin cererea inregistrata sub nr. 2545/335/2012 din 11 decembrie 2012 la Judecatoria V, petenta RD, in contradictoriu cu intimatii BEJA "IN si IDM" si MJ a formulat plangere impotriva refuzului executorului judecatoresc de a proceda la executarea silita in dosarul de executare nr. 118 solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate refuzul executorului de a indeplini actul de infiintare al popririi asupra conturilor intimatului Ministerul Justitiei si de a efectua insasi executarea silita in dosarul de executare silita nr. 118 precum si sa se dispuna obligarea executorului sa procedeze la indeplinirea actului de executare imediat urmator emiterii somatiei privind infiintarea popririi, respectiv sa fie obligat executorul sa procedeze de indata la infiintarea popririi asupra conturilor debitorului si de efectua insasi executarea in acest dosar.
In motivare, petenta a aratat ca executarea silita din aceasta cauza vizeaza titlul executoriu avand ca obiect plata drepturilor salariale, iar la data de 06.11.2012 executorul judecatoresc a dispus poprirea pe conturile debitorului Ministerul Justitiei detinute de tertul poprit Trezoreria Municipiului Bucuresti, acesta refuzand sa se conformeze popririi infiintate de executor.
Prin adresa emisa la data de 03.12.2012 si primita de petenta la data de 11.12.2012, executorul i-a adus la cunostinta ca in urma solicitarii debitorului Ministerul Justitiei, a dispus sistarea de indata a popririi infiintata asupra conturilor debitorului.
Refuzul executorului a fost intemeiat pe dispozitiile OUG nr. 71/2009 care prevad esalonarea platilor in perioada 2010-2014 si care arata ca "in cursul termenului prevazut la alin. 1 orice procedura de executare silita se suspenda de drept".
Petenta a aratat ca executarea silita este conforma cu Constitutia Romaniei, cu Codul de procedura civila si, esential, cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Astfel, petenta a sustinut ca se impune constatarea incalcarii art. 1 al Protocolului 1 aditional la Conventie, privind dreptul la respectarea bunurilor oricarei persoane, precum si art. 6 CEDO, privind dreptul la un proces echitabil, fiind evident ca executarea silita este parte a procesului civil.
Prin urmare, petenta a solicitat sa se constate ca prevederile OUG nr. 71/2009, cu modificarile ulterioare, produc efecte contrarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului si, drept consecinta, sa se dispuna inlaturarea acestora, dand eficienta dreptului comun in materie de executare silita reprezentat de dispozitiile Codului de procedura civila.
In drept, petenta a invocat dispozitiile art. 56 alin. 2 din Legea  nr. 188/2000.
La data de 21.02.2013 intimatul Ministerul Justitiei a formulat intampinare prin care a solicitat sa se puna in vedere creditorului sa achite taxa judiciara de timbru de 8 lei, sub sanctiunea anularii plangerii formulate.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea plangerii ca nefondata, aratand ca executorul judecatoresc a refuzat efectuarea executarii silite in conformitate cu dispozitiile OUG  nr. 71/2009.
A mai aratat ca prin Decizia nr. 188/02.03.2010 Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor OUG nr. 71/2009.
Prin sentinta civila nr. 608 din 28 martie 2013, Judecatoria V a  luat act ca in ceea ce priveste taxa de timbru, plangerea deriva din actiuni ce au ca obiect drepturi banesti care sunt scutite de  taxe de timbru.
A respins exceptia de netimbrare ca neintemeiata.
A respins actiunea civila avand ca obiect plangere impotriva refuzului executorului judecatoresc-sistare poprire, formulata de petenta RD, in contradictoriu cu intimatii BRJA "IN si IDM" si MJ, ca nefondata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin cererea depusa la B.E.J.A. "IN si IDM" la data de 05.11.2012, petenta a solicitat punerea in executare silita a titlului executoriu si obligarea executorului judecatoresc de a continua executarea silita inceputa in dosarul de executare nr. 118/2012.
Executorul judecatoresc a constatat ca nu poate da curs executarii silite prin poprire deoarece OUG nr. 71/2009 constituie un incident pentru realizarea creantei creditoarei.
Privitor la exceptia de netimbrare, invocata de intimatul MJ a constatat ca este nefondata intrucat plangerea deriva din actiuni ce au ca obiect drepturi banesti care sunt scutite de taxa judiciara de timbru.
Pe fondul pricinii, a retinut ca refuzul executorului judecatoresc de a continua executarea silita nu este unul nejustificat intrucat acesta a invocat dispozitiile OUG nr. 71/2009, potrivit carora plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31.12.2009, este esalonata pe 3 ani (2010, 2011 si 2012), in cursul acestor termene orice procedura de executare silita fiind suspendata de drept.
In ce priveste compatibilitatea acestui act normativ cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului si jurisprudenta Curtii Europene, a apreciat ca aceasta nu poate fi analizata in cadrul plangerii reglementata de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 188/2000, care limiteaza controlul instantei la verificarea caracterului justificat/nejustificat al refuzului executorului, ci numai in cadrul contestatiei la executare, prevazuta de art. 399 alin. 1 teza finala Cod Procedura Civila.
A concluzionat ca, atata timp cat executorul nu avea competenta sa verifice compatibilitatea OUG nr. 71/2009 cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului si jurisprudenta Curtii Europene, fiind obligat sa faca aplicarea dispozitiilor legale in vigoare, refuzul acestuia nu poate fi considerat nejustificat.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs recurenta-reclamanta RD, aceasta criticand sentinta ca fiind netemeinica si nelegala, pentru trei motive:
Printr-un prim motiv de recurs a sustinut ca in mod gresit prima instanta a retinut ca disp. art. 1 alin. 1 si 2 din OUG nr. 71/2009, modificata si completata prin OUG nr. 18/2010 si 45/2010, sunt aplicabile, in speta.
Sub acest aspect, a motivat ca prin decizia nr. 1/16.01.2012, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul in interesul legii privind incidenta dispozitiilor legale de mai sus in procedura de executare silita a titlurilor executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
In cadrul aceleiasi critici, a sustinut ca prin neexecutarea creantei de catre debitor, se aduce atingere dreptului creditorului la un proces echitabil, masura reprezentand o ingerinta in dreptul acestuia la respectarea bunurilor, incompatibila cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
A mai aratat ca, in jurisprudenta sa Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca statul si institutiile sale nu pot invoca lipsa fondurilor ca motiv de neexecutare a hotararilor prin care s-au stabilit creante impotriva lor, respectiv, ca neexecutarea creantelor aduce atingere dreptului la un proces echitabil, recunoscut de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Prin motivul doi de recurs a sustinut ca sentinta este data cu incalcarea disp. art. 137 Cod Procedura Civila, intrucat prima instanta a omis a pune in discutia partilor exceptia netimbrarii actiunii, invocata de intimatul-parat MJ.
In dezvoltarea acestui motiv de recurs, a aratat ca, procedand in acest mod, prima instanta a incalcat principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare, partile fiind lipsite de posibilitatea de a pune concluzii cu privire la exceptia invocata.
A mai motivat ca solutionarea exceptiei netimbrarii s-a facut cu incalcarea disp. art. 137 alin. 1 Cod Procedura Civila, in sensul ca prima instanta nu a solutionat cu prioritate exceptia invocata, inainte de a intra in fondul cauzei.
Sub acest aspect, a concluzionat ca hotararea a fost pronuntata cu incalcarea dreptului la un proces echitabil, impunandu-se desfiintarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
Prin ultimul motiv de recurs a sustinut ca sentinta este nelegala intrucat sistarea executarii silite nu a fost motivata, in drept, de catre executorul judecatoresc, respectiv ca suspendarea executarii silite nu putea fi dispusa decat de catre instanta de judecata.
In fine, a motivat ca adresa nr. 108537/08.11.2012 emisa de intimatul-parat nu este in conformitate cu normele procedurale in materie.
In drept, recursul a fost incadrat in prevederile art. 304 Cod Procedura Civila.
Intimatul-parat MJ a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
A motivat, in esenta, ca, in cauza D s.a. contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit compatibilitatea prevederilor OUG nr. 71/2009 cu dispozitiile conventionale.
Privitor la motivul doi de recurs, a aratat ca recurenta-reclamanta nu justifica vreun interes in a critica sentinta sub aspectul solutionarii exceptiei netimbrarii actiunii.
In fine, a motivat ca este nefondat si ultimul motiv de recurs, suspendarea executarii silite fiind in concordanta cu prevederile OUG nr. 71/2009.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Tribunalul, analizand legalitatea si temeinicia hotararii, fata de criticile formulate, constata recursul nefondat.
In ce priveste primul motiv de recurs:
Este adevarat ca prin decizia nr. 1/16.01.2012, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind aplicarea disp. art. 1 alin. 1 si 2 din OUG nr. 71/2009, modificata si completata prin OUG nr. 18/2010 si OUG nr. 45/2010 in procedura de executare silita a titlurilor executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Insa, contrar sustinerilor recurentei-reclamante, prin decizia de mai sus, Inalta Curte nu a stabilit ca dispozitiile art. 1 alin. 1 si 2 din OUG nr. 71/2009 nu sunt compatibile cu dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului si cu jurisprudenta Curtii de la Strasbourg.
Astfel, avand a analiza recursul in interesul legii, Inalta Curte a constatat ca numai pe baza evaluarii nemijlocite, directe, de catre instante, in raport cu circumstantele fiecarei spete, se poate stabili compatibilitatea dispozitiilor legale de mai sus, cu dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului si cu jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, respectiv, ca analizarea, in concret, a acestei compatibilitati nu poate fi realizata pe calea recursului in interesul legii.
Or, procedand la analizarea, in concret, in raport cu speta de fata, a dispozitiilor art. 1 alin. 1 si 2 din OUG nr. 71/2009, modificata si completata, urmeaza a se retine ca acestea sunt compatibile cu prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, in cauza Dumitru s.a. impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibila cererea reclamantilor prin care invocau incalcarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, prin aceea ca autoritatile interne au refuzat sa puna in executare hotarari judecatoresti care le acordau drepturi salariale, respectiv, ca exista intarzieri la executarea acestor hotarari.
A amintit Curtea, facand referire la jurisprudenta sa anterioara ca neexecutarea de catre un stat contractant a unei hotarari judecatoresti poate constitui o incalcare a dreptului de acces la un tribunal, respectiv, ca o autoritate nu poate invoca lipsa de resurse pentru neplata unei datorii intemeiate pe o hotarare judecatoreasca.
Privitor la respectarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, a amintit ca esalonarea platii datoriilor este incompatibila cu articolul de mai sus, intrucat actul de esalonare nu avea un statut de "lege".
Cu toate acestea, amintind jurisprudenta sa anterioara si constanta, analizand cererea reclamantilor (cauza D s.a.) Curtea Europeana a stabilit ca nu exista o incalcare a art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, ca echilibrul intre interesele reclamantilor si interesul general al societatii a fost mentinut, neputandu-se reprosa guvernului roman ca a refuzat sa execute hotararile judecatoresti, esalonarea platilor, printr-o serie de acte normative neaducand atingere dreptului reclamantilor la un proces echitabil si nici dreptului de proprietate al acestora.
Ca atare, pentru considerentele de mai sus, critica potrivit careia neexecutarea creantei de catre debitor reprezinta o incalcare a drepturilor Conventiei si a jurisprudentei Curtii Europene, este nefondata, urmand a se retine ca disp. art. 1 alin. 1 si 2 din OUG nr. 71/2009 sunt compatibile atat cu prevederile Conventiei cat si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
In ce priveste motivul doi de recurs:
Exceptia netimbrarii actiunii, a fost invocata, la fond, de catre intimatul-parat MJ si respinsa, ca neintemeiata de catre prima instanta, prin sentinta recurata.
Or, atata timp cat exceptia a fost respinsa, recurenta-reclamanta nu justifica un interes real in a critica hotararea sub acest aspect, neputand invoca vreo vatamare.
In lipsa vreunei vatamari, critica privind incalcarea dreptului la un proces echitabil si a principiului contradictorialitatii, este nefondata.
Nefondata este si critica vizand incalcarea disp. art. 137 alin. 1 Cod Procedura Civila Vechi, intrucat, pe de o parte, recurenta-reclamanta nu poate invoca vreo vatamare fata de respingerea exceptiei, iar pe de alta parte, prima instanta s-a pronuntat, mai intai asupra exceptiei, cu respectarea textului de lege de mai sus.
In ce priveste motivul trei de recurs:
Prin art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009 modificata si completata, plata sumelor prevazute pentru hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala, a fost esalonata pe perioada 2012 - 2016.
Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol in cursul termenului prevazut la alin. 1, orice procedura de executare silita se suspenda de drept.
Ca atare, in speta, suspendarea executarii silite este una legala, ce opereaza de drept si nu o suspendare in conditiile art. 403 Cod Procedura Civila, pentru a fi dispusa de catre instanta de judecata.
Fata de considerentele aratate mai sus, critica vizand nelegalitatea hotararii, pe motiv ca sistarea executarii silite nu a fost motivata, in drept, de catre executorul judecatoresc, este nefondata.
In fine, critica potrivit careia adresa nr. 108537/08.11.2012 nu este in conformitate cu dispozitiile legale, este una pur formala, recurenta-reclamanta neindicand, in concret, neregularitatile actului, asa incat, urmeaza a fi respinsa, ca nefondata.
In consecinta, conform art. 312 alin. 1 Cod Procedura Civila, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamanta RD.