ACTIUNE IN CONSTATARE

Prin decizia civila nr. 165/08.03.2013, tribunalul a respins ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamanta MA, in contradictoriu cu intimatii parati MA, MAAM, MIM, MPS si MFV.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei A sub nr. 937/740/2012 la data de 31.01.2012, astfel cum a fost precizata la datele de 15.05.2012 si 26.06.2012, reclamanta MA a chemat in judecata pe paratii: MA, MAAM, MIM, MPS si MFV, pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se constate ca este proprietarul de drept al  imobilului -casa de locuit-situat in A, str. CV, nr. 137, judetul T si al terenului aferent in suprafata totala de 200 m.p., avand ca vecini: N-MG; S-BV; V-str. CV; E-NC, proprietate dobandita ca efect al uzucapiunii.
In motivarea actiunii , reclamanta a aratat ca detine imobilul identificat mai sus pe care l-a construit impreuna cu sotul sau MV (decedat la data de 19.08.2009, conform certificatului de deces nr. 2479 /20.08.2009) pe terenul dobandit  de acesta prin uzucapiune de la bunicul sau MF.
A mai mentionat reclamanta ca atat pentru casa de locuit, cat si pentru terenul aferent curtii de 200 m.p., a existat o posesie continua, pe o perioada mai mare de 10 ani, utila si neafectata de vicii, posesie exercitata de reclamanta si sotul ei, cat si de autorii lor (parintii, respectiv bunicul sotului sau).
           Reclamanta a aratat ca la data deschiderii succesiunii sotului sau, MV (decedat la data de 19.08.2009), in masa succesorala ramasa de pe urma acestuia nu au fost mentionate bunuri mobile si imobile (conform certificatului de mostenitor nr. 56/07.04.2011), asupra imobilului ce formeaza obiectul cauzei avand un drept de posesie.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1846-1860 Cod civil anterior.
           Legal citati, paratii  MAAM, MIM, MPS si MFV au formulat intampinare, in care  au aratat ca imobilul cu privire la care reclamanta solicita a se constata dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune a fost al bunicului lor MF, parintii paratilor au locuit impreuna cu acestia, casa fiind construita, renovata si consolidata de acestia din urma. La momentul deschiderii succesiunii tatalui paratilor, MV  avea asupra imobilului un drept de posesie.
          Au mentionat paratii ca inteleg sa nu primeasca nici-un bun din ce ar putea constitui masa succesorala ramasa de pe urma tatalui lor, respectiv sa nu uzucapeze alaturi de reclamanta, in ceea ce priveste imobilul si nu revendica dreptul de proprietate asupra casei si terenului.
Judecatoria A prin sentinta civila nr. 5648 din 1.11.2012, a respins ca neintemeiata, actiunea formulata de reclamanta, intrucat aceasta nu a putut prescrie impotriva autorilor sotului sau MV, decedat la data de 19.08.2009, care au avut posesia imobilului din anul 1958 cum a mentionat reclamanta in actiune, locuind permanent in imobil, pana la deces, sub nume de proprietari.
Reclamanta a stapanit imobilul impreuna cu sotul sau MV la succesiunea caruia paratii, in calitate de fii, au vocatie succesorala potrivit certificatului de mostenitor nr. 56/2011 si in cazul unei proprietati indivize, coproprietarii sunt presupusi ca stapanesc bunul impreuna, motiv pentru care posesia lor, avand un caracter echivoc, nu este apta a fundamenta dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Caracterul echivoc poate fi inlaturat prin acte din care sa rezulte intentia ferma a unuia dintre coindivizari de a se comporta ca proprietar exclusiv, or, in cauza, reclamanta nu a exercitat singura posesia asupra imobilului ci impreuna cu sotul sau si cu cei patru copii ai sai, parati in litigiu, cum a precizat in insasi cererea formulata.
Prin urmare, constatand ca nu s-a facut dovada posesiei utile, continue, neintrerupte, netulburate, publice si exclusive in termenul de prescriptie de 30 de ani si nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 1877 si 1890 Cod Civil anterior, instanta a respins actiunea reclamantei, ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs recurenta-reclamanta MA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru motivele urmatoare:
1.-Hotararea cuprinde motive contradictorii. Astfel, se apreciaza ca actiunea este neintemeiata intrucat posesia nu este utila, continua si sub nume de proprietar, reclamanta neputand prescrie impotriva parintilor sotului sau MV, si pe de alta parte, se retine faptul ca reclamanta nu a invocat jonctiunea posesiilor, desi actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1860 Cod Civil, mentionand ca a dobandit dreptul de proprietate alaturi de sotul sau si impreuna cu parintii acestuia.
A mai precizat recurenta-reclamanta ca imobilul a fost folosit neintrerupt impreuna cu sotul sau si fiii lor.
2.-Prin hotarare a fost incalcat principiul disponibilitatii partilor, instanta ignorand intampinarea formulata in cauza de catre parati, prin care au aratat ca imobilul a fost dobandit de la bunicul lor, ca la data deschiderii succesiunii tatalui lor, nu a fost mentionat in masa succesorala si de asemenea, paratii au precizat ca nu invoca nici un drept de proprietate asupra casei si terenului ce formeaza obiectul cauzei.
3.-Motivarea hotararii este insuficienta in sensul aprecierii probelor administrate in cauza, instanta retinand gresit ca nu au fost indeplinite conditiile prevazute de art. 1847-1890 Cod Civil anterior, desi din probe a reiesit fara echivoc faptul ca a locuit impreuna cu sotul sai si cu parintii acestuia, decedati in prezent, timp de 30 de ani.
Recursul este nefondat.
Recurenta-reclamanta MA a solicitat prin actiunea formulata si modificata ulterior, sa se constate ca a dobandit prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra casei de locuit situata in A, str. CV, nr. 137, jud. Tsi a terenului aferent in suprafata totala de 200 mp, desi din probele administrate in cauza,rezulta ca in imobilul respectiv a locuit impreuna cu sotul sau MV si parintii acestuia, iar dupa decesul acestora, in imobil au locuit paratii, in calitate de fii, care au vocatie la succesiunea tatalui lor, MV, asa cum reiese din certificatul de calitate nr. 56/7.07.2011 eliberat de BNP EI in dosarul succesoral nr. 56.
Pentru a putea prescrie impotriva autorilor sotului sau, recurenta-reclamanta trebuia sa exercite asupra imobilului o posesie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, conform art. 1847 Cod Civil in vigoare la data formularii actiunii, in timp ce recurenta-reclamanta a exercitat posesia asupra unui bun indiviz, stapanit alaturi de sotul sau si autorii acestuia, iar dupa decesul sotului, alaturi de fiii  lor, paratii din prezenta cauza, acestia din urma avand calitatea de mostenitori ai defunctului MV.
Stapanirea de catre unul dintre mostenitori a unui bun succesoral, nu duce la dobandirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate decat daca a intervenit o manifestare de vointa a mostenitorului care sa demonstreze ca a inteles sa transforme posesia comuna in posesie exclusiva, or recurenta-reclamanta nu a facut aceasta dovada, stapanind imobilul impreuna cu ceilalti mostenitori.
Prin urmare, posesia exercitata de recurenta-reclamanta, nu s-a caracterizat prin continuitate, publicitate si nici nu a fost exclusiva timp de 30 de ani, de natura a determina dobandirea proprietatii asupra imobilului, in acest sens fiind si sentinta recurata.
Recurenta-reclamanta a invocat jonctiunea posesiilor, prin motivele de recurs, aratand ca a stapanit imobilul alaturi de sotul sau MV si impreuna cu parintii acestuia, iar dupa decesul sotului, impreuna cu fiii lor, paratii din dosar, insa nu s-a facut dovada adevaratului proprietar impotriva caruia a curs prescriptia de 30 de ani si nici a jonctiunii posesiilor, iar posesia s-a exercitat asupra unui bun succesoral, indiviz, care nu este de natura sa duca la dobandirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului.
A mai invocat recurenta-reclamanta incalcarea principiului disponibilitatii partilor, dat fiind ca prin intampinare, paratii au precizat ca in eventualitatea dezbaterii succesiunii tatalui lor, nu revendica dreptul de proprietate asupra casei si terenului ce fac obiectul cauzei.
Principiul disponibilitatii in procesul civil, lasa la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual si a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care intelege sa isi dispute obiectul procesului.
Analizand posesia exercitata de recurenta-reclamanta in contextul in care imobilul asupra caruia se invoca dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, a fost detinut atat de catre sotul recurentei-reclamante, autorii acestuia din urma si in cele din urma, de parati in calitate de fii, nu echivaleaza cu incalcarea principiului disponibilitatii, cum gresit au pretins paratii prin intampinare, acestia avand posibilitatea ca in eventualitatea dezbaterii succesiunii tatalui lor, sa renunte la atribuirea cotelor parti ce li se cuvin  din imobil.
Instanta  a pronuntat sentinta in raport de probele administrate in cauza, retinand corect ca  nu sunt indeplinite dispozitiile art.1846 si urmatoarele cod civil,astfel incat  recursul este nefondat si sub acest aspect, fiind respins.