ARESTARE PREVENTIVA. CONDITIA PERICOLULUI SOCIAL CONCRET PENTRU ORDINEA PUBLICA.

Prin incheierea nr. 10/05.09.2012 Judecatoria Turnu Magurele a admis cererea formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Turnu Magurele pentru arestarea preventiva a inculpatului C.C., in baza art. 149 1 Cpp. rap. la art. 148 lit. f Cpp., a pe o durata de 29 de zile, cu incepere de la 5 septembrie 2012 pana la data de 3 octombrie 2012.
S-a  emis mandatul de arestare pe durata fixata.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca impotriva inculpatului exista presupunerea rezonabila ca la data de 04.09.2012 a comis infractiunile prev de: art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, rep. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp., constand in refuzul, impotrivirea ori sustragerea conducatorului unui autovehicul de a se supune recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat, in vederea stabilirii alcoolemiei, infractiune pedepsita cu inchisoare de la 2 la 7 ani; art. 321 alin. 1 Cp., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp., constand in ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, infractiune pedepsita cu inchisoare de la 1 la 5 ani;  art. 180 alin. 2 Cp in dauna partilor vatamate T.F si D.T. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp., constand in  lovire sau alte violente, infractiuni pedepsite cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, pentru toate infractiunile cu aplic. art. 33 lit. a Cp.
In fapt, s-a retinut ca inculpatul, posesor de permis de conducere, desi consumase bauturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personala, marca Dacia, a produs un accident de circulatie, in sensul ca a lovit un atelaj hipo - caruta trasa de cal - apartinand martorului M.M.
Partea vatamata T.F., aflata in apropiere, a incercat sa-l scoata pe inculpat din masina, moment in care acesta l-a lovit cu pumnii in zona fetei.
Catre inculpat s-a deplasat si partea vatamata D.T. care i-a  reprosat faptul ca a fost foarte aproape de a-l lovi cu masina, astfel ca ambele parti vatamate au fost lovite cu pumnii in zona fetei de catre inculpat.
Instanta de fond a retinut ca inculpatul se afla in situatia prevazuta de art. 148 lit.f Cpp., intrucat exista presupunerea rezonabila ca  a savarsit infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea lui in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Pericolul concret pentru ordinea publica reiese din imprejurarile comiterii faptelor, actiunile inculpatului evidentiind o periculozitate sporita, intrucat lezeaza sanatatea partilor vatamate, relatiile de convietuire sociala, cu atat mai mult cu cat inculpatul este recidivist, fiind condamnat printre alte infractiuni si pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor, constatandu-se ca manifesta consecventa in savarsirea unor fapte de violenta.
Recursul inculpatului a fost admis, tribunalul apreciind ca in cauza nu sunt intrunite cumulativ cerintele impuse de dispozitiile art. 148 lit. f Cpp. Cpp., astfel ca incheierea a fost casata, in sensul respingerii propunerii de arestare preventiva formulate de parchet si punerii de indata in libertate a inculpatului.
Desi in cauza se constata intrunita cerinta privitoare la limita de pedeapsa pentru infractiunile pentru care inculpatul este cercetat, aceasta depasind 4 ani, sub aspectul existentei probelor certe privind pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a celui in cauza, se apreciaza ca acestea lipsesc, existenta unui pericol concret pentru ordinea publica nu a fost dovedita, nefiind indeplinita astfel cea de-a doua conditie impusa de lege.
Pericolul concret pentru ordinea publica trebuie constatat si dovedit prin probe, neputand fi prezumat pornind numai de la gravitatea abstracta a faptei, reflectata numai in limitele de pedeapsa prevazuta de lege. Se retine sub acest aspect, prin prisma dispozitiilor art. 5 alin. 3 din Conventia Drepturilor Omului, precum si din practica C.E.D.O., cu referire la arestarea preventiva a unei persoane banuite de savarsirea unei infractiuni, statuandu-se ca instanta europeana accepta faptul ca datorita gravitatii deosebite si a reactiei societatii fata de acestea, unele infractiuni pot determina tulburari sociale, ce pot justifica arestarea preventiva cel putin pentru o anumita perioada de timp. Acest motiv trebuie considerat ca relevant si suficient numai daca este bazat pe fapte de natura sa demonstreze ca eliberarea celui acuzat ar determina o tulburare reala a ordinii publice.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publica a lasarii in libertate a inculpatului, tribunalul are in vedere si evaluarea gravitatii faptelor presupus comise, modul si circumstantele de comitere a acestora, asa cum rezulta din materialul administrat in cauza pana la acest stadiu procesual.
Este adevarat si s-a retinut deja, faptul ca exista indicii temeinice ca inculpatul a savarsit faptele pentru care este cercetat, dar comportamentul sau a fost determinat si de atitudinea celor din jur, una dintre partile vatamate incercand sa-l traga pe inculpat afara din masina, iar cealalta, mergand special sa-i reproseze, violent, ca "era sa-l calce cu masina", situatii ce au determinat violente reciproce intre partile implicate.
In speta, inculpatul este o persoana relativ tanara, a recunoscut savarsirea faptelor si le-a regretat.
Numai faptul ca a mai fost condamnat pentru tentativa de omor, ceea ce i-ar atrage o stare de recidiva, nu este de natura sa atraga concluzia ca exista un pericol concret pentru ordinea publica daca ar fi lasat in libertate.
Fata de cele retinute anterior, interpretand, dispozitiile art. 148 lit. f Cpp., prin raportare la normele legii fundamentale, dar si prin prisma jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a apreciat ca lasarea in libertate a inculpatului nu ar tulbura in mod real ordinea publica, raportandu-ne la gravitatea faptelor, a modului si a circumstantelor de comitere, a antecedentelor penale si a celorlalte imprejurari privitoare la persoana inculpatului, la atingerea adusa prin faptele sale valorilor sociale, constatandu-se ca privarea sa de libertate nu este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica si totodata nu se justifica si nu ar fi oportuna nici luarea altei masuri preventive fata de inculpat