Actiune in anulare act administrativ fiscal. Contributia la asigurarile sociale de sanatate generata de venituri din activitati independente . Lipsa contractului de asigurare. Temeinicia cererii

Potrivit  prevederilor art. 211 alin. 1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii  sunt asigurati toti cetatenii  romani cu domiciliul  in  tara , calitate in care  persoana in cauza  trebuie sa incheie un contract  de asigurare cu casele de asigurari de sanatate.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezulta ca pentru plata contributiei  lunare de 5,5% asupra tuturor  veniturilor de natura celor  prevazute  la art. 257 din Legea  nr. 95/2006, este necesar  ca persoana asigurata  sa incheie un contract de asigurare cu casa de sanatate .

Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr. 5122/87/21.11.2011, reclamantul T.M. in contradictoriu cu paratul Casa de Asigurari de Sanatate T. a anularea deciziilor de impunere nr. 326/31.08.2011 si nr. 327/31.08.2011.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca prin decizia nr. 326/31.08.2011 emisa de paratul Casa de Asigurari de Sanatate T a stabilit in sarcina sa obligatii de plata pentru anii 2006-2009 in suma de 2589 lei cu 2327 lei majorari de intarziere si penalitati calculate pana la data 30.06.2011, iar prin decizia nr. 327/31.08.2011 au fost stabilite obligatii de plata pentru anii 2006-2007 in valoare de 561 lei cu 657 lei majorari si penalitati.
Cele doua decizii incalca prevederile art. 86 alin. 6 din Codul de procedura fiscala, atata timp cat stabilesc atat obligatii principale cat si obligatii accesorii, nu cuprind data emiterii si data de la care urmeaza sa produca efecte, nu mentioneaza numele si calitatea persoanei imputernicite ale organului fiscal, temeiul juridic, respectiv art. 80 alin. 4 din Normele de aplicare a Codului fiscal nefiind aplicabile intrucat nu are obligatia sa depuna declaratie fiscala.
Pe de alta parte, potrivit art. II pct. 11 al OPCNAS nr. 509/23.07.2008, paratul era indreptatit sa emita decizii de impunere anterior acestei date, nicidecum incepand cu anul 2006.
Potrivit prevederilor art. 211 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, fiind persoana angajata cu contract de munca pe durata nedeterminata, angajatorul sau a virat obligatiile pentru asigurarile de sanatate in raport de veniturile salariale, ori pentru veniturile obtinute din profesii liberale, in afara existentei unui contract de asigurare, nu  se poate pune problema datorarii contributiei la asigurarile de sanatate.
Deoarece in perioada 2006-2009 nu a avut incheiat contract de asigurare, nu a avut obligatia sa depuna declaratia de venituri conform art. 32 alin. 4 din Normele aprobate prin Ordinul CNAS nr. 617/13.08.2007, ceea ce face sa fie inaplicabile dispozitiile art. 83 alin. 4 din Codul de procedura fiscala, privind stabilirea obligatiilor fiscale din oficiu.
In ce priveste cuantumul obligatiilor stabilite in sarcina sa, reclamantul a aratat ca asa cum prevede art. I pct. 11 din Ordinul CNAS, emiterea deciziei de impunere pe baza informatiilor primite de la ANAF se poate face incepand cu data de 06.08.2008, nu cu anul 2006, ca in cazul sau.
Obligatiile stabilite in sarcina sa nu se intemeiaza pe documente care sa probeze realitatea bazei de impunere, nu cuprinde modalitatea de calcul a contributiei si a accesoriilor, termenul de plata si procentele majorarilor si penalitatilor.
Pe de alta parte, veniturile in suma de 3960 lei, aferente anului 2006 se regasesc in ambele decizii de impunere, ca de altfel si veniturile in valoare de 4680 lei, aferente anului 2007.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1 si art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iar spre proba reclamantul a depus inscrisuri - filele 8-17.
Paratul Casa de Asigurari de Sanatate T a formulat intampinare - fila 21, prin care a aratat ca potrivit art. 213 si art. 257 din Legea nr. 95/2006, asiguratul care a obtinut venituri impozabile din alte activitati, precizate in declaratiile de impunere anuale emise de administratiile financiare este obligat sa achite contributia la asigurarile de sanatate pentru aceste venituri, decizii de impunere pe care reclamantul trebuia sa le solicite.
Nedepunerea declaratiilor de impunere si neancheierea unui contract de asigurare nu-l scutesc pe asigurat de plata contributiilor in cauza, astfel ca cererea reclamantului este netemeinica si nelegala.
Pentru dovedirea sustinerilor facute in aparare, paratul a depus la dosarul cauzei inscrisuri - filele 23-26.
Analizand cererea in raport de probele administrate si prevederile legale incidente in cauza, instanta retine ca aceasta este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Prin decizia de impunere nr. 326/31.08.2011 - fila 8, emisa de paratul Casa de Asigurari de Sanatate T a stabilit in sarcina reclamantului T.M. "obligatii de plata principale" in valoare de 2589 lei pentru anii 2006-2009, cu 2317 lei majorari si penalitati de intarziere calculate pana la 30.06.2011, pentru venituri obtinute din activitati independente si dreptul de proprietate intelectuala.
Prin decizia de impunere nr. 327/31.08.2011 - fila 10 s-au stabilit "obligatii de plata principale" in valoare de 561 lei, pentru anii 2006-2007, cu 657 lei majorari de intarziere si penalitati, pentru venituri obtinute de reclamant din drepturi de proprietate intelectuala, temeiul juridic fiind art. 257 alin. 2 si alin. 3 din Legea nr. 95/2006 si art. 80 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedura fiscala, aprobate prin HG nr. 1050/01.07.2004.
Potrivit prevederilor art. 211 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reformarea in domeniul sanatatii, sunt asigurati toti cetatenii romani cu domiciliul in tara, calitate in care persoana in cauza incheie un contract de asigurare cu casele de asigurari de sanatate, direct sau prin angajator.
Din interpretarea fie doar literala a acestor prevederi legale rezulta in mod neindoielnic ca pentru plata contributiei lunare de 5,5% care se aplica, potrivit art. 257 alin. 2 si alin. 3 din Legea nr. 95/2006, asupra tuturor veniturilor de natura celor prevazute la alin. 2 lit. a - d, alin. 2¹si 2² si la art. 213 alin. 2 lit. h, este necesar ca persoana asigurata sa incheie un contract de asigurare cu casele de asigurari de sanatate, direct sau prin angajator.
Cum in cauza de fata contributia este stabilita asupra unor venituri obtinute  din activitati independente si din drepturi de proprietate intelectuala, era imperios necesara incheierea directa a unui contract de asigurare cu reclamantul, conditie prealabila care neindeplinita afecteaza insasi dreptul paratului de a percepe o asemenea contributie.
Din aceasta perspectiva este de observat ca daca legiuitorul ar fi dorit ca aceasta contributie de 5,5% sa se nasca doar din calitatea de asigurat, nu ar fi avut nicio retinere juridica sa reglementeze in cadrul aceluiasi alin. 1 al articolului 211 din Legea nr. 95/2006, obligatia incheierii unui contract de asigurare.
Corelativ, in conditiile in care paratul nu a facut dovada ca a incheiat contract de asigurare cu reclamantul nu se poate pune problema aplicarii prevederilor art. 257 alin. 2 si alin. 3 din Legea nr. 95/2006.
In al doilea rand, in sensul concluziei care precede sunt si prevederile art. 32 alin. 4 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 617/13.08.2007 al Presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS), potrivit carora, persoanele fizice, asigurate pe baza de contract de asigurare de sanatate, si doar acestea, altele decat cele pentru care colectarea contributiei se realizeaza de Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF), ca in cauza de fata, declara obligatiile catre fond.
Ori, in lipsa unui contract de asigurari de sanatate nu sunt aplicabile nici prevederile art. 83 alin. 4 din Codul de procedura fiscala si nici dispozitiile art. 80 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a acestui cod, aprobate prin HG nr. 1050/2004, care sa indreptateasca pe parat sa stabileasca din oficiu obligatii fiscale, mai ales ca lipsa unui asemenea contract nu obliga pe reclamant sa depuna declaratie fiscala.
In al treilea rand, potrivit prevederilor art. 87 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, decizia de impunere trebuie sa cuprinda, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. 2 si categoria de impozit, taxa, contributie sau alta suma datorata, precum si cuantumul acestora, pentru fiecare perioada impozabila.
Deciziile de impunere contestate au inserata mentiunea "pana la data de 30.06.2011 majorari si penalitati calculate in suma de_" in baza art. 19 din Codul de procedura fiscala, desi acest articol reglementeaza doar majorari de intarziere, fara insa ca acest debit accesoriu al contributiei generatoare sa fie individualizat  pe fiecare an de impunere, cum cere art. 87 alin. 1 din codul citat.
Pe de alta parte, continutul constitutiv al deciziei de impunere nr. 327/31.08.2011 - fila 10, se regasesc in decizia de impunere nr. 326/31.08.2011 - fila 8 (mai putin suma privind majorarile si penalitatile), ceea ce echivaleaza cu o dubla impunere, ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, chiar daca paratul a interpretat prevederile art. 86 alin. 6 din Codul de procedura fiscala in sensul ca decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii, sunt acte administrativ fiscale distincte, obligatia principala si elementele care au determinat-o din decizia nr. 327/31.08.2011 nu trebuia sa se regaseasca si in decizia nr. 326/31.08.2011.
In fine, deciziile de impunere in discutie nu cuprind nici mentiuni privind audierea contribuabilului potrivit prevederilor art. 43 alin. 2 lit. j din Codul de procedura fiscala, incalcandu-se astfel principiul general de conduita in administrarea impozitelor, taxelor si contributiilor prevazut de art. 9 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, privind dreptul contribuabilului de a fi ascultat, chiar daca aceasta deficienta nu atrage nulitatea prevazuta de art. 46.
Sub acest ultim aspect, instanta retine ca nu sunt motive sa constate nulitatea absoluta a celor doua decizii de impunere cum solicita reclamantul, intrucat aceste acte administrativ-fiscale nu sunt emise de o persoana imputernicita a organului fiscal, ci de insusi conducatorul acestuia, astfel ca nu sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 46 din Codul de procedura fiscala.
In considerarea acestor motive, in baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 instanta va admite cererea reclamantului si va anula deciziile de impunere nr. 326 si 327 ambele din 31.08.2011 emise de parat.