Litigii de munca - contestatie decizie de concediere

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr.5416/86/2010 la data de 14.05.2010 si precizata ulterior, reclamantul I. C. a chemat in judecata parata SC _ SA Bucuresti pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata parata la anularea deciziei de concediere nr.G.8.1050/6.05.2010 si reintegrarea pe postul detinut anterior emiterii deciziei contestate, precum si obligarea la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate de la data incetarii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva.
In motivarea actiunii arata reclamantul ca la data de 6.05.2010 a fost invitat la sediul societatii unde i s-a adus la cunostinta ca i s-a desfacut contractul de munca fara sa primeasca explicatii cu privire la aceasta masura. Mai arata reclamantul ca din studiul deciziei se mentioneaza la art.3 ca ar fi fost instiintat la domiciliul despre faptul ca este supus unei cercetari disciplinare prealabile insa acest lucru nu este real, nu a primit in scris nici o instiintare si nici nu a avut cunostinta de acest lucru. La data de 22.04.2010 a dat declaratie si nota de relatii ca urmare a insistentelor inspectorului G. I. care l-a dus in eroare cu privire la realitatea cercetarilor care se efectuau in cazul colegilor sai, M. D., B. A. si B.V. conform notei informative numarul G.12.1/510/2010, el neavand nici un amestec in aceasta cercetare.
Mai arata reclamantul ca nu se face vinovat de savarsirea vreunei fapte retinute in perioada ianuarie 2009 - martie 2010 cand nu a efectuat nici o alimentare a locomotivei societatii, nu a fost solicitat sa intocmeasca vreun bon de alimentare.
In sustinere reclamantul intelege sa se foloseasca de proba cu inscrisuri.
Prin intampinarea depusa la dosar parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata considerand decizia de desfacere a contractului de munca  legala intrucat reclamantul nu a intocmit bonurile de alimentare cu motorina in perioada ianuarie 2009 - martie 2010 si nu a respectat Instructiunile pentru activitatea personalului de locomotiva in transportul feroviar nr.201/2007 aprobate prin Ordinul Ministrului nr.2.229/23.11.2006 care stabilesc obligatiile personalului de locomotiva si sa intocmeasca un raport de eveniment asa cum stipuleaza prevederile art.9 alin.1 lit."i".
Indrept parata a invocat dispozitiile art.115 si urmatoarele din codul de procedura civila.
In dovedire a solicitat administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori.
Examinand actele si lucrarile dosarului si anume: decizia de desfacere a contractului de munca nr.68/1050/6.05.2010 (f.4 dosar), documentatia care a stat la baza emiterii ei (f.46-77), declaratiile martorilor O. C. si G. A. (f.125, 127), instanta retine urmatoarele:
Contestatorul a fost salariatul intimatei in functia de mecanic locomotiva, punct de lucru Dornesti, in perioada 27.06.2010 - 6.05.2010 cand fata de acesta a fost luata masura desfacerii disciplinare a contractului de munca conform deciziei nr.G.8.1050/6.05.2010.
Contestatorul invoca nulitatea absoluta a deciziei de concediere aratand ca au fost incalcate dispozitiile imperative ale art.267 din codul muncii coroborate cu prevederile art.75 din CCMUN pe anii 2007 - 20100 care se refera la etapele privind desfasurarea cercetarii prealabile disciplinare.
Astfel, arata ca nu a fost convocat in scris de catre o persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, cu precizarea obiectului, datei, orei si locului intrevederii; nu i s-a adus la cunostinta faptul ca este cercetat in vederea desfacerii contractului de munca; ca la data de 21.04.2010 i s-a cerut telefonic sa se prezinte pentru a face unele precizari referitoare la o nota informativa emisa de conducerea societatii, a carui continut nu il cunoaste iar "convocarea" semnata de el la data de 22.04.2010 coincide cu data cand a fost cercetat disciplinar.
Intr-adevar, din cuprinsul dispozitiilor art.267 alin.2,3,4 codul muncii si art.75 alin.1-7 din CCM 2007 - 2010, rezulta ca cercetarea disciplinara prealabila trebuie efectuata conform metodologiei stabilire expres de prevederile art.267 alin.2, 3, 4 codul muncii si care comporta mai multe etape printre care: convocarea si ascultarea salariatului caruia i se imputa fapta si cercetarea apararilor acestuia formulate cu ocazia ascultarii acestuia de catre cel mandatat cu o asemenea sarcina.
Art.75 alin.3 din CCM 2007 - 2010 prevede ca, salariatul cercetat va fi convocat in scris cu cel putin 5 zile lucratoare inainte cu indicarea motivului, datei, orei si locului intrevederii.
Din probatoriul administrat in cauza rezulta ca, reclamantul a fost convocat la data de 22.04.2010, orele 8,30 conform adresei fila 58 dosar, deci in aceeasi zi cand a dat declaratia si nota de relatii (f.58, 59 dosar), ceea ce denota ca acea adresa nu are valoare juridica a unei "convocari in scris" in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare, salariatul neavand ragazul sa-si pregateasca si sa-si formuleze aparari raportat la fapta ce i se imputa.
Prin urmare, nefiind instiintat legal ca va fi cercetat disciplinar, contestatorul a fost lipsit de posibilitatea de a-si formula aparari, scopul convocarii fiind chiar garantarea dreptului salariatului la aparare.
In ceea ce priveste conditiile de forma ale deciziei contestate, instanta apreciaza ca aceasta a fost intocmita cu nerespectarea dispozitiilor imperative prevazute de art.268 alin.2 lit.c din codul muncii.
Astfel, potrivit textului de lege sus amintit, sub sanctiunea nulitatii absolute, decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda printre altele si motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.
Numai prin indicarea in decizia de concediere disciplinara a motivelor pentru care s-au inlaturat aprecierile formulate de salariatul invinuit  se asigura in mod real si efectiv dreptul lui la aparare.
In speta, la art. 3 din decizie se mentioneaza generic ca, contestatorul s-a prezentat in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile si si-a expus punctul de vedere in declaratia si nota de relatii care sunt parti integrante la raportul de cercetare.
In declaratia de la fila 59 dosar si nota de relatii de la fila 60 dosar, contestatorul arata ca in perioada ianuarie 2009 - martie 2010, nu a efectuat nici o alimentare cu motorina la locomotiva si prin urmare nici nu a fost solicitat sa intocmeasca bonul de alimentare. Ca, bonul in discutie a fost intocmit si semnat de catre M. D., el nefacand altceva decat sa respecte ordinele si dispozitiile sefului punctului de lucru, B. V. care era gestionar si responsabil cu alimentarile.
Mai mult decat atat, a precizat contestatorul si faptul ca a adus la cunostinta conducerii societatii ca se incalca prevederile instructionale si nu se alimenteaza legal dar nu a facut nimic pentru remedierea acestor deficiente de la momentul sesizarii sale.
Toate aceste aparari ale contestatorului nu au fost analizate de cei imputerniciti sa efectueze cercetarea prealabila si nici nu au fost indicate motivele pentru care au fost inlaturate aceste aparari.
Or, este imperios necesar ca in cuprinsul deciziei sa fie mentionate motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile intrucat din analiza disp. art. 268 Codul muncii, rezulta ca normele acestei legi cadru in materia raporturilor de munca, fiind norme de protectie, legiuitorul a inteles sa reglementeze strict procedura de emitere a dispozitiei de sanctionare.
Este o certitudine ca art. 268 alin. 2, prin fiecare componenta a sa statorniceste o nulitate absoluta de forma pentru nerespectarea unei cerinte de forma "ad validitatum", nulitate care, in lipsa unui text in sens contrar, nu poate fi acoperita.
In ceea ce priveste savarsirea faptei retinute in sarcina contestatorului, respectiv neintocmirea si nesemnarea bonului de alimentare a locomotivei DH.CL 707 si neintocmirea raportului ca eveniment pentru a aviza Conducerea SC _ SA ca alimentarea se efectueaza de la o instalatie fara debitmetru, rezultand astfel o lipsa de 297,62 litri motorina, instanta retine ca nu este data vinovatia acestuia.
Astfel, prin probatoriul administrat, intimata nu a facut dovada ca in perioada ianuarie 2009 - martie 2010 contestatorul a efectuat vreo alimentare cu motorina a locomotivei si prin urmare nu avea nici obligatia de a intocmit bonul de alimentare si raportul de eveniment.
Bonul aflat la fila 7 dosar a fost intocmit si semnat de numitii M. D. in calitate de mecanic si B. V. in calitate de sef punct de lucru Dornesti, acesta din urma avand ca atributii principale de serviciu coordonarea activitatii tuturor angajatilor, aprovizionarea cu combustibil a locomotivelor a caror gestiune o are si tinerea evidentei consumului.
Prin urmare, contestatorul nu se face vinovat de incalcarea art.2 pct.2 lit.b si art.9 alin.1 lit.i din instructiunile pentru activitatea personalului de locomotiva atata timp cat, in fapt, alte persoane au efectuat alimentarile locomotivei, in art.2 alin.1 precizandu-se ca din personalul cu sarcini in manipulare si completarea foii de parcurs face parte atat mecanicul de locomotiva si gestionarul de combustibili si lubrefianti din unitate precum si alt personal care insoteste trenul si are asemenea atributii, conform legii.
Rezulta asadar ca intimata nu a facut dovada existentei elementelor esentiale-definitorii, ale raspunderii disciplinare, in privinta contestatorului fara a caror existenta cumulata nu poate fi retinuta o raspundere disciplinara si anume existenta unei fapte ilicite, savarsirea ei cu vinovatie, rezultatul daunator si legatura de cauzalitate dintre fapta si rezultat.
Potrivit disp. art. 76 din Codul muncii, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta, iar conform prevederilor art. 78 din Codul muncii in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal instanta va dispune anularea ei.
In speta, este data aceasta situatie asa incat in temeiul textului de lege sus amintit instanta va admite contestatia si va anula decizia de concediere.
In temeiul disp. art. 78 din Codul muncii instanta va dispune reintegrarea contestatorului, pe functia detinuta anterior emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de munca si va obliga parata, sa plateasca reclamantului, o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, incepand cu data emiterii deciziei pana la reintegrarea efectiva.
Ca parte cazuta in pretentii, obliga intimata sa plateasca contestatorului, suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat pe temeiul dispozitiilor art.274 cod procedura civila.