Plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata

Prin sentinta penala nr. 478 din 13.11.2009 pronuntata de Judecatoria Suceava in baza art. 2781 alin. 8 lit. a) C. pr. pen, a fost respinsa ca nefondata plangerea formulata de petenta I. E., impotriva ordonantei  procurorului de la Parchetul de pe langa Judecatoria Suceava data la 10.04.2009 in dosarul nr. 1591/P/2008 al parchetului si a ordonantei nr. 505/II/2/2009 din 01.06.2009 a prim-procurorului de la Parchetul de pe langa Tribunalul Suceava, data in acelasi dosar, intimati fiind S.D. A., G. M. A., si B. E. L..
Petenta a fost obligata sa plateasca statului suma de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare si intimatilor S. D. A., G.M. A. si  B. E. L. suma de 1200 lei cu acelasi titlu, cate 400 de lei pentru fiecare.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, prin plangerea penala inregistrata la data de 19.05.2008 la Parchetul de pe langa Judecatoria Suceava, petenta I.E. a solicitat efectuarea de cercetari sub aspectul savarsirii de catre reprezentantii SC _ SRL a infractiunilor de abuz in serviciu, fals intelectual, marturie mincinoasa si inselaciune.
In motivarea plangerii, petenta a aratat ca S.C. _ S.R.L., prin reprezentantii sai, cu ocazia a doua evaluari, in baza carora a fost vandut, ca urmare a executarii silite, apartamentul sau, au savarsit, prin actiuni comisive si omisive, infractiunile de abuz in serviciu, fals intelectual si inselaciune.
Prin ordonanta din 10.04.2009  data de Prim-procurorul de la Parchetul de pe langa Judecatoria Suceava in dosar nr. 1591/P/2008, in baza art.  262 pct.2 lit.a raportat la art. 249, art. 10 lit.c,d Cod procedura penala, art. 228 alin.6 raportat la art. 10 lit.a Cod procedura penala s-a dispus scoaterea de  sub urmarire penala a invinuitului S.D.A., cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu, prev. de art. 246 Cod penal, intrucat faptei ii lipseste unul din elementele constitutive, sub aspectul  laturii obiective, respectiv conditia vatamarii  intereselor legale ale unei persoane, neinceperea urmaririi penale fata de S.D. A. pentru infractiunile de inselaciune si marturie mincinoasa, prev. de art. 215 alin.1, art. 260 alin. 1,4 C.p. intrucat faptele nu exista; scoatere de sub urmarire penala a invinuitilor G. M. A. si B. E. L., pentru  infractiunea de abuz in serviciu, prev. de art.  246 C.p. intrucat fapta nu a fost comisa de acestia si neinceperea urmaririi  penale fata de G. M.A. si B. E. L., pentru  infractiunile de inselaciune si  marturie  mincinoasa, prev. de art. 215 alin.1, art. 260 alin.1,4 C.p. intrucat  faptele  nu exista.
In motivarea solutiei sale, prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Suceava a retinut ca, asa cum reiese din materialul de urmarire penala administrat in cauza, in luna septembrie 2003 si ianuarie 2004 S.C. _ S.R.L. a intocmit doua rapoarte de evaluare imobiliara in favoarea beneficiarului "_", obiectivul evaluarilor constituindu-l apartamentul, situat in .., proprietatea numitilor M. T.D. si I. E..
In cuprinsul celor doua rapoarte de evaluare s-a aratat ca apartamentul a fost evaluat fara ca in prealabil sa se fi facut inspectia fizica a acestuia, fiind analizate documente pentru apartamente similare din bloc. Desi rapoartele au fost semnate si de G.M. A., B. E.L., acestea au fost intocmite doar de catre invinuitul S. D. A., care a efectuat toate calculele si verificarile.
Evaluarea propriu-zisa s-a efectuat in ambele cazuri prin metoda costului de reconstructie (metoda valorii de inlocuire), aceasta fiind una dintre cele trei procedee de evaluare conform standardelor ANEVAR, alaturi de evaluarea propriu-zisa procedura implicand si inspectarea proprietatii imobiliare si analiza informatiilor culese.
S-au avut in vedere anul constructiei blocului, structura acestuia, racordarea la utilitati a apartamentului, precum si alte criterii care au stat la baza unui algoritm de calcule, in urma carora apartamentul a fost evaluat in luna septembrie 2003 la suma de 353.621.000 lei (10.570 USD), valoare in care, conform raportului, nu a fost inclus TVA-ul si care a fost stabilita tinand  cont de amplasamentul in zona, faptul ca imobilul este in litigiu si de raportul cerere oferta.
In luna ianuarie 2004, ca urmare a cresterii valorii euro, executorul judecatoresc a solicitat intocmirea unui alt raport de evaluare, care a fost intocmit de acelasi invinuit, pe baza aceleiasi metode, cu mentiunea (si in acest raport) ca imobilul nu a fost inspectat "in situ", de aceasta data stabilindu-se ca apartamentul este evaluat la suma de 561.442.000 (13.675 euro), fara TVA, valoare la care s-a ajuns tinandu-se seama de cresterea pretului apartamentelor din perioada respectiva.
La dosarul de urmarire penala a fost depusa o expertiza tehnica extrajudiciara intocmita la solicitarea petentei, conform careia in luna ianuarie 2004 valoarea aceluiasi apartament ar fi fost de 1.131.118.679 lei. De mentionat ca expertiza a fost efectuata in luna ianuarie 2008, prin metoda costului, facandu-se referire la ofertele agentiilor imobiliare la nivelul lunilor ianuarie-martie 2004, cu indicarea unui singur argument tehnic, respectiv D.L. 61/1990, cu referire la suprafata utila a apartamentului. Pretul tehnic astfel stabilit a rezultat ca fiind cel de 514.144.854 lei, care apoi a fost transformat in valoarea de circulatie a apartamentului avandu-se in vedere date obtinute de la agentii imobiliare, astfel ca valoarea apartamentului s-a stabilit ca fiind dubla fata de cea tehnica, respectiv 1.131.118.679 lei (aproximativ 27.451 euro). Aceasta expertiza a fost intocmita, la solicitarea petentei, de un expert tehnic in calitate de persoana fizica, insa nu autorizata de Ministerul Justitiei.
Plangerea penala a fost formulata sub aspectul infractiunilor prev. de art. 289, 260, 215 si 246 Cp., in cauza fiind inceputa urmarirea penala pentru infractiunea prev. de art. 289 rap. la art. 258 Cp., prin ordonanta din 08.04.2009 dispunandu-se schimbarea incadrarii juridice din aceasta infractiune in cea prev. de art. 246 Cp.
Procurorul de caz, a aratat ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunilor pentru care petenta a depus plangere.
Nu sunt intrunite elementele constitutive al infractiunii prev. de art. 246 Cp., sub aspectul laturii obiective, intrucat, chiar daca invinuitul S. D. a evaluat apartamentul fara inspectarea fizica a acestuia, prin aceasta nu s-a adus o vatamare intereselor legale ale petentei, deoarece in aceasta modalitate apartamentul nu a fost subevaluat.  Apartamentul nu prezenta imbunatatiri care sa-i fi ridicat valoarea in cazul in care ar fi fost vizionat, aspect care reiese dintr-un supliment la o expertiza efectuata intr-o cauza civila ale carei concluzii au fost insusite de catre petenta, valoarea mentionata in cele doua rapoarte de catre evaluator fiind chiar mai ridicata decat cea stabilita prin expertiza efectuata de un expert desemnat de instanta in cauza civila avand ca obiect partajul acelui apartament, valoare necontestata de catre petenta, deci apreciata ca reala de  catre aceasta.
Astfel, in luna octombrie 2003 in cadrul litigiului civil avand ca obiect partajul bunurilor comune ale petentei si fostului sot a fost efectuata o expertiza tehnica avand ca obiect acelasi apartament, care a fost evaluat la suma de 500.000.000 lei (13.000 euro). Conform suplimentului la aceasta expertiza imbunatatirile apartamentului reprezinta 2% din valoarea acestuia, expertul constatand ca imbunatatirile sunt: 4 apometre, gigacalorimetrul de la scara de bloc si interfonul, respectiv suma de 10.000.000 lei, apartamentul neprezentand zugraveli sau instalatii sanitare deosebite, astfel incat sa fie apreciate ca imbunatatiri.
Valoarea astfel stabilita, printr-o expertiza efectuata in cadrul unui litigiu civil de catre un expert autorizat de Ministerul Justitiei, chiar mai redusa decat cea stabilita prin cele doua rapoarte de evaluare reclamate a fi necorespunzatoare realitatii, nu a fost contestata de petenta in cadrul litigiului civil in care a avut calitate procesuala, insusindu-si astfel valoarea stabilita de expert.
Desi petenta a avut cunostinta de continutul celor doua rapoarte de evaluare, cel mai tarziu in luna decembrie 2004, cand a formulat prima contestatie la executarea silita, aceasta a sesizat ca cele doua rapoarte de evaluare nu corespund realitatii, dupa 3 ani si jumatate, cand a formulat plangere penala.
Dupa respingerea primei cereri de anulare a executarii silite, prin sent. civ. nr. 312/2005, petenta a mai formulat o contestatie la executare, care i-a fost, de asemenea, respinsa prin sent. civ. 2691/2008 a Judecatoriei Suceava, printre motivele invocate cu privire la nelegalitatea executarii silite, aceasta neinvocand in nici una dintre cele doua cauze ca apartamentul i-a fost subevaluat, motivele acesteia fiind in principal referitoare la faptul ca nu a fost incunostiintata de efectuarea actelor de executare silita.
Alaturi de contestarea executarii silite, petenta a mai formulat si plangere penala impotriva executorului judecatoresc J. C., sesizand infractiuni comise in legatura cu aceeasi executare silita, cercetarile facand obiectul dosarelor nr. 3825/P/2005 al Parchetului de pe langa Judecatoria Suceava si 161/P/2007 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Suceava in care au fost adoptate solutii de neurmarire penala, mentinute si de instantele de judecata care le-a analizat conform art. 2781 C.p.p.
Infractiunea de marturie mincinoasa, de asemenea, nu poate fi retinuta intrucat rapoartele de evaluare au fost folosite in faza executarii silite, deci nu intr-o cauza in care se asculta martori, asa cum prevede art. 260 Cp., iar afirmatiile facute nu sunt necorespunzatoare realitatii.
De asemenea, nu poate fi retinuta nici infractiunea de inselaciune intrucat apartamentul nu a fost subevaluat, nefiind indeplinita, de asemenea, nici conditia ca scopul urmarit sa fie obtinerea unui folos material injust.
Impotriva acestei solutii a formulat plangere  petenta I. E., respinsa prin rezolutia  nr. 505/II/2/2009  data  de Prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Suceava la data de 01.06.2009, solutie motivata prin aceea ca rapoartele de evaluare au fost intocmite de invinuitul S.D. A. si evaluarea s-a realizat potrivit standardelor ANEVAR.
Totodata s-a retinut ca, desi invinuitul nu s-a deplasat la fata locului si nu a patruns in imobil, nu se poate retine ca a savarsit infractiunea prev. de art. 289 Cod penal, asa cum sustine petenta in plangere, intrucat in raportul de evaluare invinuitul a facut precizarea ca nu a inspectat imobilul evaluat. Alterarea valorii imobilului sustinuta de petenta nu poate fi retinuta ca o alterare a adevarului in conditiile in care valoarea se stabileste pe baza unor calcule matematice si nu pe baza unor adevaruri preexistente ce ar fi fost modificate. De altfel, din cercetarile efectuate in prezenta cauza nu a rezultat ca invinuitul a realizat o subevaluare a imobilului in conditiile in care valorile rezultate in urma celor doua evaluari sunt apropiate cu cele stabilite prin expertiza tehnica ce a avut ca obiect acelasi imobil in cadrul litigiului civil in care  petenta si fostul  sot isi partajau bunurile comune.
S-a apreciat ca, si in ceea ce priveste infractiunile prev. de art. 215 alin.1, art. 260 alin.1,4 C.p., solutia este legala si temeinica intrucat rapoartele de evaluare nu au fost depuse intr-o cauza in care se asculta martori si nici nu contin afirmatii necorespunzatoare realitatii, iar prin intocmirea  acestora nu s-a urmarit inducerea in eroare a vreunei persoane in scopul obtinerii unui folos material injust.
Petenta a atacat ambele ordonante, in baza art. 2781 Cod procedura penala, solicitand desfiintarea acestora, cu consecinta retinerii cauzei pentru judecarea intimatilor  sub aspectul  savarsirii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanei prevazuta de art. 246 C.p.
Intimatii, prin aparator, au solicitat respingerea plangerii ca nefondata si mentinerea solutiei date de parchet ca legala si temeinica.
Potrivit art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal, abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor este fapta functionarului, care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane.
Din analiza probelor administrate in faza de urmarire penala: declaratia partii vatamate, raportul de evaluare nr. 297 din 30.09.2003, raportul de evaluare nr. 14 din 22.01.2004, raportul de evaluare intocmit in dosarul nr. 2041/2003 al Judecatoriei Suceava, sentinta civila nr. 1603/11.05.2004 a Judecatoriei Suceava, declaratia martorului J.C., sentinta penala nr. 67 din 24 octombrie 2008 a sectiei penale a Curtii de Apel Suceava, decizia civila nr. 372 din 10.06.2005 a Tribunalului Suceava, decizia nr. 2594 din 27.11.2008 a sectiei civile a Tribunalului Suceava, declaratiile invinuitului si ale celor doua faptuitoare, instanta de fond a retinut ca, in mod corect, procurorul a apreciat ca fapta invinuitului nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 246 C.p., sub aspectul laturii obiective, intrucat, chiar daca invinuitul S.D. a evaluat apartamentul fara inspectarea fizica a acestuia, prin aceasta nu s-a adus o vatamare intereselor legale ale petentei, deoarece in aceasta modalitate apartamentul nu a fost subevaluat.
Astfel, invinuitul a recunoscut ca nu a mers in teren, nu a facut inspectia apartamentului, intrucat executorul judecatoresc care i-a incredintat lucrarea, J.C., i-a comunicat verbal ca nu va fi primit in casa de catre debitori, deoarece acestia au refuzat sa-i deschida usa si lui, cand a mers sa solicite o schita a apartamentului.
Invinuitul S.D. A. a facut evaluarile pe baza actelor si informatiilor primite de la executor, conform metodologiei pentru expertizele  judiciare si, dupa ce a fost intocmit in forma scrisa, raportul a fost verificat in ce priveste valoarea finala de catre d-na E. B., care a luat in calcul alte apartamente similare la data evaluarii, din aceeasi zona, si contrasemnat de A. G. in calitate de director general. Cel de-al doilea raport de evaluare, din ianuarie 2004, a fost intocmit la cererea executorului, pentru a nu fi prejudiciata debitoarea, dat fiind ca valoarea apartamentelor crescuse o data cu aparitia monedei euro, iar invinuitul a luat in considerare toate datele puse la dispozitia sa de executor, precum si cresterea valorii apartamentelor pe piata. Valoarea apartamentului, stabilita in acest raport, a fost de 561.442.000 (13.675 euro), fara TVA, valoare apropiata de cea stabilita in alta expertiza tehnica, judiciara, administrata in cadrul litigiului civil avand ca obiect partajul bunurilor comune ale petentei si fostului sot, respectiv suma de 500.000.000 lei (13.000 euro). Aceasta valoare nu a fost contestata de petenta in cadrul litigiului civil in care a avut calitate procesuala, insusindu-si astfel valoarea stabilita de expert.
  Conform suplimentului la aceasta expertiza imbunatatirile apartamentului reprezentau 2% din valoarea acestuia, expertul constatand ca imbunatatirile erau: 4 apometre, gigacalorimetrul de la scara de bloc si interfonul, respectiv suma de 10.000.000 lei, apartamentul neprezentand zugraveli sau instalatii sanitare deosebite, astfel incat sa fie apreciate ca imbunatatiri.
Se retine ca expertiza tehnica extrajudiciara, intocmita la solicitarea petentei in luna ianuarie 2008 si care stabileste o valoare mult mai mare pentru apartament, se raporteaza la ofertele agentiilor imobiliare la nivelul lunilor ianuarie-martie 2004, cu indicarea unui singur argument tehnic, respectiv D.L. 61/1990, cu referire la suprafata utila a apartamentului si a fost realizata de un expert tehnic in calitate de persoana fizica, insa nu autorizata de Ministerul Justitiei.
Invinuitul S.A. D. a recunoscut ca a efectuat expertizele singur, intimatele B. E. si G. M. A., neavand nici o contributie la intocmirea rapoartelor de expertiza si, prin urmare, in mod corect, procurorul a dispus neinceperea urmaririi penale fata de intimate pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu, deoarece fapta nu a fost comisa de acestea.
Infractiunea de marturie mincinoasa, prevazuta de art. 260 alin. 1, 4 C.p., presupune ca situatie premisa existenta unei cauze penale, civile, disciplinare, in cadrul careia sa se fi savarsit fapta. Or, rapoartele de evaluare intocmite de intimatul S. A. D. au fost folosite in faza de executare silita, iar afirmatiile facute sunt corespunzatoare realitatii,prin urmare este corecta solutia procurorului de neincepere a urmaririi penale fata de cei trei intimati pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa, intrucat faptele nu exista.
De asemenea, luand in considerare prevederile art. 215 lin. 1 Cod penal, dat fiind ca nu exista o inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine un folos material injust, in mod corect procurorul a dispus neinceperea urmaririi penale fata de cei trei intimati pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, intrucat faptele nu exista.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs petenta I. E. si intimatii S.D., G. M. A. si B. E. L. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru motivele invocate in scris la dosar cat si cele mentionate in practicaua incheierii de amanare a pronuntarii ce face parte integranta din prezenta.
Analizand actele si lucrarile dosarului fata de motivele de recurs si in conformitate cu dispozitiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., instanta retine urmatoarele:
In primul rand in ceea ce priveste recursul declarat de catre intimati, Tribunalul retine ca art. 193 alin. 6 cpp stabileste in mod expres obligatia instantei penale de a avea in vedere dispozitiile legii civile in ceea ce priveste modalitatea de stabilire si obligare a partilor la plata cheltuielilor judiciare facute in cursul procesului penal. In consecinta, instanta de fond a avut in vedere in mod corect dispozitiile art. 274 alin. 3 Cpciv, care permit diminuarea onorariilor solicitate de parte, atunci cand sunt nepotrivite. Fata de aceste dispozitii legale si avand in vedere ca tabloul onorariilor minimale nu a fost stabilit, in mod corect a apreciat instanta de fond ca suma de 4.000 lei solicitata cu titlu de onorariu (conform chitantei de la f. 32 ds.fond) este excesiva si a dispus reducerea la cuantumul de 1.200 lei.
In ceea ce priveste recursul petentei, solutiile dispuse de organele de urmarire penala si mentinute de catre instanta de judecata sunt legale si temeinice in ceea ce priveste intimatele G. M. A. si B.E. L.. Din materialul probator administrat rezulta, asa cum corect s-a retinut prin sentinta si ordonantele de netrimitere, ca rapoartele de expertiza au fost intocmite de catre intimatul S. si doar semnate de catre intimate (care activeaza in cadrul societatii _ SRL). De altfel, desi prin plangerea adresata instantei de fond petenta a criticat solutia procurorului si cu privire la cele dispuse fata de intimate, aceste critici nu au fost reluate in cuprinsul motivelor de recurs si nici sustinute oral in fata instantei cu ocazia dezbaterilor.
De asemenea, in ceea ce priveste infractiunile de inselaciune, fals intelectual si marturie mincinoasa, solutia dispusa fata de intimatul S. este legala si temeinica, pentru considerentele emise de organul de urmarire si retinute de catre instanta de fond. Astfel, nu a existat o inducere in eroare a intimatului, mentiunile din cuprinsul rapoartelor de expertiza nu sunt false (imprejurarea ca pretul indicat ar putea fi necorespunzator realitatii nu are drept consecinta intrunirea elementelor constitutive ale acestei infractiuni, esentiala fiind imprejurarea ca intimatul a consemnat in mod real ca nu a realizat inspectia in situ), iar situatia premisa pentru existenta infractiunii de marturie mincinoasa (existenta unei cauze in care se asculta martori) nu este de asemenea intrunita.
Sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu de catre intimatul S., Tribunalul retine ca in cadrul celor doua rapoarte de expertiza efectuate acesta avea obligatia de a inspecta nemijlocit imobilul supus evaluarii, obligatie de serviciu pe care acesta nu a indeplinit-o - asa cum de altfel a si mentionat in mod expres in insasi rapoartele de evaluare. In ceea ce priveste motivatia acestui fapt, sustinerea in sensul ca executorul i-ar fi comunicat ca nu este posibila inspectia nu poate fi retinuta. Astfel, se constata ca evaluatorul nu a efectuat nici un demers in vedere verificarii celor sustinute de catre executor si pentru a incerca inspecteze fizic locuinta. Pe de alta parte, referitor la motivele acestei imposibilitati (locatarul nu ar permite accesul - f. 101 ds.u.p.), Tribunalul retine ca aceasta sustinere nu are suport probator din moment ce nu i s-a solicitat petentei in nici un moment sa permita accesul evaluatorului in imobil. Mai mult, evaluatorul este un profesionist si se confrunta in activitatea sa cu astfel de situatii pe care trebuie sa le rezolve sau sa depuna diligentele necesare pentru a le rezolva, iar in masura in care s-a convins personal de atitudinea reticenta a locatarului putea mentiona in chiar raportul de expertiza motivele pentru care inspectia in situ nu a fost posibila. Desi notificarea debitorului era in sarcina executorului, evaluatorul avea obligatia de a efectua raportul cu respectarea tuturor normelor in materie, ceea ce implica cel putin incercarea de a inspecta imobilul si stabilirea certa a suprafetei acestuia.
Referitor la lipsa unei vatamari a petentei, Tribunalul constata ca evaluatorul a procedat la intocmirea rapoartelor prin metoda valorii de inlocuire, iar la stabilirea pretului tehnic a avut in vedere suprafete de 46,56 mp, respectiv 52,3 mp, in conditiile in care expertiza judiciara efectuata in dosarul de partaj retine o suprafata utila de 49,76 mp (in care nu se include balconul), iar expertiza extrajudiciara efectuata la solicitarea petentei indica o suprafata utila de 50,44 mp (iar balconul are 4,23 mp) - conform releveului receptionat de OJCGC Suceava, f. 68 ds.u.p. De asemenea este de neinteles cum a putut intimatul sa determine gradul de uzura dupa inspectarea obiectivului in situ (f. 36 si 49 ds.u.p.), in conditiile in care ambele rapoarte s-au facut fara ca in prealabil sa se fi facut inspectia in situ. Contradictorie este de asemenea si imprejurarea ca in cuprinsul primului raport se aplica un coeficient de -10% reprezentand individualizarea imobilului in cadrul zonei, pentru ca in cuprinsul celui de-al doilea sa se aplice, pentru acelasi indicator, +10% (diferenta de 20% din pretul tehnic).
Din continutul raportului de expertiza judiciara rezulta ca valoarea de circulatie a apartamentului petentei s-a mentinut constant la 500.000.000 lei ROL, in perioada 24.10.2003 (data raportului) si decembrie 2003 (data ultimului supliment). Aceasta concluzie este in contradictie cu aprecierea evaluatorului intimat (si implicit cu cea a executorului care a considerat ca evolutia pietei imobiliare impune efectuarea unui nou raport), care prin rapoartele intocmite cu prilejul executarii silite a indicat o diferenta de peste 200.000.000 lei ROL intre cele doua date. De asemenea, atat raportul realizat in fata instantei cat si cele doua realizate in cursul executarii silite sunt diferite semnificativ de raportul extrajudiciar in ceea ce priveste pretul de circulatie al imobilului (desi preturile tehnice identificate de cei trei experti sunt comparabile).
In ceea ce priveste atitudinea partii vatamate, este adevarat ca aceasta nu a contestat valoarea de circulatie stabilita in cadrul procesului de partaj, insa motivatia oferita (in sensul ca urmarea obligarea la plata unei sulte mai mici) este pertinenta din punct de vedere juridic, desi o astfel de atitudine poate fi condamnabila din alt punct de vedere. Sub aspectul ca plangerea penala a fost formulata la aproximativ 3 ani si jumatate de la data intocmirii raportului de expertiza, tribunalul constata pe de o parte ca aceasta imprejurare nu are relevanta asupra intrunirii elementelor constitutive ale infractiunii, iar pe de alta parte ca petenta a actionat in mod constant impotriva executarii silite, prin actiuni civile, chiar daca cauzele au fost in majoritate solutionate in baza unor dispozitii procedurale. Chiar trecand si peste aceste considerente, trebuie retinut ca legea penala nu distinge dupa cum cel prejudiciat este sau nu diligent ori de buna-credinta.
In consecinta, fata de cele retinute mai sus, Tribunalul constata ca intimatul a procedat la efectuarea ambelor rapoarte de expertiza cu incalcarea dispozitiilor referitoare la inspectarea imobilului, stabilirea suprafetei reale a acestuia si a conditiilor concrete referitoare la raportul cerere-oferta al pietei imobiliare specifice, ceea ce a dus la stabilirea unei valori de piata subestimate a apartamentului petentei si i-a cauzat astfel o vatamate a intereselor legale in cadrul procedurii de executare silita.
Pentru aceste motive, in baza art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b va respinge recursul declarat de recurentii intimati S. D. A., G. M. A. si B. E. L. impotriva S.p.478 din 13 noiembrie  2009 pronuntata de Judecatoria Suceava, ca nefondat. In baza art. 193 alin. 6 Cpp va respinge ca nefondata cererea recurentilor intimati de obligare a recurentei petente la plata cheltuielilor judiciare din recurs.
In baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga pe fiecare dintre recurentii intimati  la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
In baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p. raportat la art. 3856 alin. 3 C.p.p. va admite recursul formulat de petenta I. E. impotriva sentintei penale nr. 478 din 13 noiembrie  2009 pronuntata de Judecatoria Suceava. Va casa in parte S.p.478 din 13 noiembrie  2009 pronuntata de Judecatoria Suceava si in rejudecare:
In baza art. 278¹ alin. 8 lit. c C.p.p. va admite in parte plangerea formulata de petenta I. E. impotriva ordonantei din 10.04.2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Suceava data in dosarul nr. 1591/P/2008 si mentinuta de prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Suceava prin rezolutia din 1 iunie 2009 data in dos. nr. 505/II/2/2009.
Va desfiinta in parte ordonantele atacate si trimite cauza Judecatoriei Suceava in vederea solutionarii pe fond a infractiunii de abuz in serviciu contre intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod  penal privind pe intimatul S.D..
Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei care nu sunt contrare prezentei decizii.  In baza art. 192 alin. 3 C.p.p. celelalte cheltuieli judiciare din recurs vor ramane in sarcina statului.