Litigii de munca - drepturi banesti

Prin cererea adresata acestei instante la data de 27.10.2010 si inregistrata sub nr. 6639/86/2009, reclamanta C. I. a chemat in judecata pe parata S.C. _S.R.L. Suceava, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la plata drepturilor salariale aferente lunilor iunie, iulie si august 2009 (pana la data de 17 inclusiv)
(700 ron+ Bonuri de masa=total 2.500 ron); acordarea bonurilor de masa aferente perioadei ianuarie-august, efectuarea mentiunilor in cartea de munca de la data angajarii 07.07.2008 respectiv
01.08.2009, pana la data de 17 august inclusiv; acordarea de daune morale in valoare de 10.000 lei ca urmare a impactului avut asupra
sanatatii sale dat fiind ca nu a avut posibilitatea luarii la timp a masurilor de
diagnosticare corecta si tratarea cancerului cu care a fost depistata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca este studenta din Republica Moldova la Universitatea "Stefan cel Mare"din Suceava - Facultatea de Litere si Stiinte ale Comunicarii.
A mai aratat ca, tatal ei este decedat, iar mama avand o situatie financiara precara a fost nevoita sa-si caute de lucru pentru a putea face fata cheltuielilor, pentru a putea continua studiile. Astfel a fost angajata de catre S. C. C. la S.C. _ S.R.L. prin intermediul colegei sale de facultate B. I. S., director general al firmei.
A mai precizat ca, a prestat munca in conditii de disciplina si responsabilitate, crezand ca angajatorul va manifesta seriozitate in plata salariilor precum si a celorlalte drepturi specifice unui angajat.
Intrucat pe luna iunie,iulie si august 2009(doar 17 zile) nu i-au fost achitate drepturile salariale, a fost nevoita sa paraseasca firma. Desi a insistat de nenumarate ori sa-i achite banii si prin intermediul  I.T.M, acestia (patronii firmei) au amanat, apoi au injurat-o, motiv pentru care a recurs la calea judecatii.
Lipsa banilor a adus-o in niste situatii umilitoare fiind nevoita sa imprumute de la colegii sai studenti pentru cele mai elementare lucruri necesare unei studente: pixuri, bani pentru copiat cursuri, hartii de scris, hrana si medicamente etc.
Actiunea nu a fost motivata in drept.
In dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosar inscrisuri si a solicitat incuviintarea probei cu declaratiile martorilor C. G. si P. A..
Prin intampinare, parata a solicitat respingerea actiunii ca nefondata aratand in acest sens ca intre reclamanta si societatea parata nu au existat niciodata raporturi de munca.
A mai precizat parata ca reclamantei nu i-au fost achitate niciodata drepturi banesti intrucat nu a fost angajata ci ea doar il ajuta pe directorul societatii, S. I. iar aceasta o ajuta financiar, cele doua fiind si colege de facultate.
Parata a mai precizat ca reclamanta nu putea fi angajata cu contract de munca intrucat nu avea permis de munca desi este real ca relatia de                intr-ajutorare dintre directorul societatii si parata urma sa se concretizeze sub forma unui contract de munca daca reclamanta ar fi avut competenta necesara ocuparii unui post in organigrama firmei.
In dovedirea sustinerilor sale parata a depus la dosar inscrisuri si a solicitat incuviintarea probei cu declaratiile martorilor N.M. si G. E..
Instanta a incuviintat si administrat in cauza pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei si cu declaratiile martorilor astfel cum au fost solicitate.
Examinand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata urmatoarele:
Potrivit art.10 din codul muncii contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.
De asemenea, potrivit art.16 din actul normativ precizat anterior, contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. Angajatorul persoana juridica, persoana fizica autorizata sa desfasoare o activitate independenta, precum si asociatia familiala au obligatia de a incheia, in forma scrisa, contractul individual de munca anterior inceperii raporturilor de munca. In situatia in care contractul individual de munca nu a fost incheiat in forma scrisa, se prezuma ca a fost incheiat pe o durata nedeterminata, iar partile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba. Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca ii confera salariatului vechime in munca.
Conform dispozitiilor art.40 alin.2 lit.c) din codul muncii angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.
Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor art.57 din codul muncii Nerespectarea oricareia dintre conditiile legale necesare pentru incheierea valabila a contractului individual de munca atrage nulitatea acestuia. Constatarea nulitatii contractului individual de munca produce efecte pentru viitor. Nulitatea contractului individual de munca poate fi acoperita prin indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege.(_) Persoana care a prestat munca in temeiul unui contract individual de munca nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzator modului de indeplinire a atributiilor de serviciu.
In cauza de fata, tribunalul retine ca intrucat reclamanta este cetatean strain, in intelesul dispozitiilor O.U.G. nr.56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei, cu modificarile ulterioare, pentru angajarea sa in munca in mod legal era necesara obtinerea unei autorizatii de munca.
Prin urmare, intrucat nu s-a facut dovada obtinerii unei astfel de autorizatii, tribunalul retine ca nu sunt indeplinite cerintele legale pentru ca intre reclamanta si parata sa fie incheiat in mod valabil un contract individual de munca astfel incat cererea petentei de obligare a paratei la incheierea in forma scrisa a contractului individual de munca si de efectuare a mentiunilor corespunzatoare in carentul de munca este neintemeiata urmand sa fie respinsa in consecinta.
Pe de alta parte, din coroborarea declaratiilor martorilor propusi de reclamanta, C. G. si P. A., cu inscrisurile aflate la filele 57, 135, 136, 190 si 201 dosar, tribunalul apreciaza ca raporturi dintre reclamanta si societatea parata au fost raporturi specifice de munca.
Astfel, din declaratiile martorilor mentionati anterior tribunalul retine ca reclamanta se prezenta si era perceputa de acestia ca fiind un angajat al societatii parate intocmind si semnand in numele acesteia documente, astfel cum rezulta si din inscrisurile anterior aratate.
De altfel, in acelasi sens este si declaratia martorului N. M. propus de parata, acesta sustinand ca reclamantei urma sa i se incheie un contract de  munca, aspect recunoscut si de parata prin intampinare.
Totodata, tribunalul retine ca desi la dosar a fost depusa de catre reclamanta copia unei condici de prezenta a personalului societatii, a carei existenta la sediul societatii rezulta si din declaratiile martorilor propusi de parata, condica in care apare si semnatura petentei, totusi parata nu a prezentat instantei o copie certificata a acestui inscris din care sa rezulte contrariul.
In consecinta, tribunalul constata ca desi raporturile de munca dintre parti nu pot fi concretizate prin incheierea unui contract individual de munca totusi, fata de dispozitiile art.57 alin 5 din codul muncii, reclamanta are dreptul la remunerarea muncii prestate pentru parata in perioada 01 iunie 2009 - 17 august 2009.
In ce priveste cuantumul sumei cuvenite reclamantei pentru munca prestata in favoarea paratei in perioada 01 iunie 2009 - 17 august 2009, in lipsa unor probe certe din care sa rezulte salariul negociat intre parti, tribunalul va avea in vedere salariul minim brut pe economie care este de 600 lei pe luna.
Referitor la capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata catre reclamanta a bonurilor de masa pentru perioada ianuarie 2009 - august 2009, tribunalul retine ca in cauza nu s-a dovedit faptul ca parata acorda bonuri de masa salariatilor sai in perioada de referinta astfel incat tribunalul va respinge aceasta cerere ca nefondata.
Cu privire la capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata in favoarea reclamantei a unor daune morale in cuantum de 10.000 lei, tribunalul apreciaza ca si acesta este neintemeiat.
Astfel,  potrivit dispozitiilor art.269 din codul muncii angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.
Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile art.270 si urmatoarele din acelasi act normativ.
In cauza de fata insa, avand in vedere faptul ca intre parti nu exista un contract de munca valabil incheiat angajarea raspunderii angajatorului nu se poate face pe temeiul dispozitiilor art.269 din codul muncii ci raspunderea se intemeiaza pe dispozitiile art.998 - art.999 cod civil, competenta apartinand insa tot instantei de contencios al muncii intrucat izvorul daunelor reclamate il constituie raporturile de munca dintre parti.
Asadar, fata de considerentele anterior aratate pentru angajarea raspunderii paratei pentru daune morale trebuie indeplinite urmatoarele conditii: existenta unei fapte ilicite comisa de parata, cauzarea unui prejudiciu moral reclamantei, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia paratei, conditii care insa trebuiau dovedite in cauza de catre reclamanta.
In cauza de fata, din analiza actelor si lucrarilor dosarului tribunalul retine ca reclamanta nu a administrat nici o proba pentru a dovedi indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru existenta raspunderii paratei pentru daunele morale solicitate.
Prin urmare, tribunalul va respinge si acest capat de cerere ca nefondat.
In baza art.274 c.p.c. va obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 600 lei reprezentand cheltuieli de judecata, respectiv onorariu avocat.
Pentru aceste motive, tribunalul admite in parte cererea avand ca obiect "drepturi banesti" formulata de reclamanta C. I., obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 1529 lei brut reprezentand drepturi salariale pentru perioada 01 iunie 2009 - 17 august 2009.
Respinge celelalte capete de cerere ca nefondate.
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 600 lei reprezentand cheltuieli de judecata