Rezolutiune contract

Prin actiunea inregistrata sub nr.  6053/285/2007 la Judecatoria Radauti reclamanta L. E. a solcitat in contradictoriu cu paratii D. V., B. E. G., B. G. M.  si SC "..." SRL Radauti rezolutiunea contractelor de vanzare-cumparare autentificate sub nr. 8756/95 si 1300/98.
A aratat in motivare ca a chemat-o in judecata pe  parata D. V.  pentru a se dispune iesirea din indiviziune iar prin  sentinta civila nr. 1848/2006 a Judecatoriei Radauti i s-a atribuit lotul nr. 1 din  raportul de expertiza efectuat in cauza insa in momentul in care a incercat sa procedeze la executarea silita a constatat ca fosta coindivizara a vandut in doua randuri cate o parcela de teren, respectiv in 1995 catre SC "..." SRL Radauti 117 mp. teren si in 1998, sotilor B., o suprafata de 33 mp. teren.
Reclamanta a mai sustinut ca vanzandu-se un bun indiviz, s-a transferat cumparatorului un drept de proprietate, rezolubila si cum terenurile nu au fost incluse in lotul vanzatoarei D. V., se impune rezolutiunea celor doua contracte de vanzare-cumparare.
In vederea solutionarii cauzei la dosar au fost depuse inscrisuri, in xerocopie (contracte de vanzare-cumparare, extrase CF, sentinta civila nr. 1848/2006 a Judecatoriei Radauti, adeverinte si plan de situatie).
Judecatoria Radauti prin sentinta civila nr. 2014/30 aprilie 2008 a respins actiunea ca nefondata retinand ca la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, parata D. V. in calitate de vanzatoare era proprietara exclusiva a suprafetei de teren instrainate, asa incat nu se pune problema unui drept de proprietate rezolutiv.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta invocand motivele de nelegalitate prevazute de dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 respectiv art. 312 alin. 5 Cod procedura civila.
A sustinut ca in mod gresit instanta de fond a stabilit obiectul actiunii ca fiind o actiune in rezolutiune in conditiile in care s-a solicitat anularea contractelor de vanzare-cumparare.
De asemenea, instanta a interpretat gresit situatia de fapt cand a retinut ca parata ar fi fost proprietara exclusiva a suprafetelor ce au facut obiectul contractelor de vanzare-cumparare incheiate in anul 1995 respectiv 1998 in conditiile in care titlul de proprietate nr. 1842/16.01.1996 eliberat doar in favoarea acesteia a fost anulat irevocabil prin sentinta civila nr. 1644/2002 a Judecatoriei Radauti urmare careia s-a emis pentru parcela nr. 4040/350 din C.F. 7703 a comunei cadastrale Radauti titlul de proprietate nr. 4019/20 decembrie 2005 in favoarea ambelor parti, iesirea din indiviziune facandu-se conform sentintei civile nr. 848/3.07.2006, in lotul reclamantei fiind atribuita suprafetele de teren vandute de parata sub conditie rezolutorie.
Prin decizia civila nr. 2786 din data de 16 decembrie 2008, Tribunalul Suceava a admis recursul, a modificat sentinta civila atacata, a admis actiunea, a dispus rezolutiunea contractelor de vanzare-cumparare nr. 8756/95 si 1300/98 si a obligat intimatii sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 542 lei.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca  prin actiune reclamanta a solicitat rezolutiunea si nu anularea contractelor de vanzare-cumparare nr. 8756 din 27 iulie 1995 prin care parata D.V. a vandut paratei SC "..." SRL Radauti suprafata de 117 mp. si a contractului autentificat sub nr. 1300/4 mai 1998 prin care aceeasi parata vinde paratei B. E. G. suprafata de 33 mp. Teren, motivat de faptul ca in urma iesirii din indiviziune aceste suprafete au fost atribuite reclamantei conform sentintei civile nr. 1848 din 31 iulie 2006 a Judecatoriei Radauti.
In mod gresit instanta de fond a retinut ca D. V. era proprietara exclusiva a suprafetei de 117 mp., respectiv 33 mp. vanduti prin contract autentic de vanzare-cumparare incheiat in anul 1995 si 1998.
Faptul ca parata vanzatoare era in posesia titlului de proprietate nr. 42/16.01.1996 nu ii confera acesteia proprietatea exclusiva, in conditiile in care acest titlu a fost anulat irevocabil prin sentinta civila nr. 1644/20.05.2002 a Judecatoriei Radauti, motivat de faptul ca parata nu era indreptatita la reconstituire ca proprietara exclusiva pentru suprafata de 1166 mp. teren identica cu p.f. nr. 4040/350 din C.F. 7713 a comunei cadastrale Radauti.
Urmare a anularii acestui titlu, in favoarea reclamantei si paratei D. V. s-a emis titlul de proprietate nr. 4019/20 decembrie 2005, iesirea din indiviziune facandu-se prin sentinta civila nr. 1848/06 a Judecatoriei Radauti prin care in lotul reclamantei s-au atribuit suprafetele de teren vandute sub conditie rezolutorie.
De retinut este si faptul ca vanzarea din anul 1995 incheiat cu SC "..." SRL Radauti s-a incheiat in baza unor acte provizorii, respectiv adeverinta de proprietate si proces verbal de punere in posesie, inscrisuri ce nu faceau dovada dreptului de proprietate.
De altfel asa cum a rezultat si din considerentele hotararii de partaj (f.3)         la data iesirii din indiviziune a paratei se cunostea faptul ca cele 2 suprafete de teren fusesera instrainate anterior anularii titlului de proprietate nr. 1842/1996 de Curtea de Apel Suceava, motiv pentru care aceasta a si solicitat atribuirea in lotul sau, insa instanta de fond a apreciat ca o asemenea lotizare nu este posibila deoarece ar insemna ca reclamanta sa-i fie atribuit un lot infundat.
Avand in vedere faptul ca ulterior vanzarilor reclamanta a devenit proprietara suprafetelor de teren ce au facut obiectul contractului autentificat, ca urmare a partajului este evidenta indeplinirea conditiei rezolutorii ce desfiinteaza retroactiv vanzarea.
Ca atare tribunalul, in temeiul dispozitiilor art. 312 Cod pr.civila a admis recursul in sensul celor solicitate, intimatii fiind obligati sa plateasca cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.
Impotriva acestei decizii au formulat contestatie in anulare contestatorii S.C. ... S.R.L. Radauti - prin reprezentant A. I., B. E.-G. si B. G.-M..
In motivare au aratat ca instanta de recurs a solutionat cauza fara indeplinirea procedurii de citare a paratei S.C. _ S.R.L., asa cum rezulta din filele 15, 25, 31, precum si din continutul incheierii de sedinta incepand din 28 octombrie 2008.
De asemenea, acest aspect al lipsei de procedura este mentionat inclusiv si in continutul deciziei atacate.
Au mentionat contestatorii ca, adresa corecta la care trebuia sa fie citata parata intimata S.C. _ S.R.L. este _
Au mai aratat ca, nici la instanta de fond si nici in recurs, vanzatoarea F. V. nu a fost introdusa in cauza si citata.
Legal citata, intimata s-a prezentat in fata instantei si a solicitat respingerea contestatiei in anulare ca nefondata, in acest sens depunand si o intampinare.
Prin decizia civila nr. 20 din data de 19 ianuarie 2010, Tribunalul Suceava a admis contestatia in anulare formulata de contestatorii S.C. _ S.R.L. Radauti - prin reprezentant A. I. si B. G.-M., impotriva deciziei civile nr. 2786 din 16 decembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Suceava  in dosarul civil nr. 6053/285/2007 - intimata fiind L.E., a desfiintat decizia civila nr. 2786 din 16.12.2008 a Tribunalului Suceava, a trimis cauza la Arhiva Tribunalului Suceava pentru repartizare aleatorie si a dispus rejudecarea recursului.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca potrivit art. 317 pct. 1 Cod procedura civila, se poate exercita calea de atac a contestatiei in anulare, cand procedura de chemare a partii pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii.
In speta, la termenul de judecata cand s-a judecat recursul nu a fost indeplinita procedura de citare cu parata S.C. _ S.R.L., astfel cum a rezultat din dovada de indeplinire a procedurii de citare (fila 31 dosar recurs).
Prin extrasul eliberat de O.R.C. de pe langa Tribunalul Suceava (fila 83 dosar prima instanta), a rezultat ca sediul paratei se afla in _
Pentru acest motiv, in baza art. 320 Cod procedura civila, s-a admis contestatia in anulare, s-a desfiintat decizia si s-a dispus rejudecarea recursului.
Tribunalul nu a putu retine al doilea motiv de contestatie in anulare, privitor la neintroducerea in cauza si necitarea vanzatoarei F. V., nici la prima instanta si nici la instanta de recurs, intrucat se poate invoca doar propria nelegala citare nu si a altei persoane.
De asemenea, stabilirea cadrului procesual, sub aspectul partilor, nu se regaseste intre motivele de contestatie in anulare, expres si limitativ reglementate de art. 317, 318 Cod procedura civila.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului Suceava la data de 8 februarie 2010 sub nr. 1024/86/2010.
La termenul de judecata din data de 16 martie 2010, A. I., in calitate de reprezentant legal al intimatei SC _ SRL Radauti, B. E.-G. si  B. G.-M., au formulat intampinare prin care au solicitat in principal, respingerea recursului ca nefondat, iar in subsidiar, admiterea recursului in sensul casarii sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea introducerii in cauza a numitei F.V..
In motivare au aratat ca  sunt cumparatori de buna credinta, actul de proprietate al vanzatoarei D. V. era valabil la data incheierii contractului si autentificat la Notariat.
In cazul SC "_" SRL Radauti, arata ca actul de proprietate al vanzatoarei D. V. era adeverinta de proprietate nr. 66/1991, precum si procesul verbal nr. 3711/1995 eliberat de Primaria orasului Radauti, acte ce aveau la momentul respectiv valoarea unui titlu de proprietate in momentul de fata.
De asemeni, contractul de vanzare cumparare a fost autentificat la Notariat dupa ce vanzatoarea si-a inscris dreptul ei de proprietate in evidentele Cartii funciare (vanzatoarea D. V. figura inscrisa singura pe adeverinta de proprietate si procesul verbal de punere in posesie) cu mentiunea ca pretul vanzarii a fost achitat in intregime de catre cumparatori inainte de semnarea contractului de vanzare cumparare.
In cazul intimatilor B. E.-G. si B. G.-M., arata ca acestia au cumparat terenul in cauza de la numita F.V. care la randul ei a cumparat acest teren de la D. V., intimatii fiind de asemeni cumparatori de buna credinta, contractul fiind autentificat de Notariat, iar pretul vanzarii fiind achitat in intregime inainte de semnarea contractului de vanzare cumparare.
Au mai aratat ca la incheierea contractelor nu a fost inscrisa nici o clauza rezolutorie de care cumparatorii sa ia la cunostinta si eventual sa-si asume riscul dobandirii terenului in conditiile inscrierii acestei clauze.
In subsidiar, solicita admiterea recursului, casarea sentintei civile pronuntata de Judecatoria Radauti si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea introducerii in cauza a numitei F. V. in calitate de vanzatoare in contractul de vanzare¬ cumparare nr. 1300 din 04.05.1998 incheiat la Notar Public ANA SEHLANEC Radauti (fila nr. 87 dosar) incheiat intre aceasta si B. E.-G. in devalmasie cu B. G.-M. (in calitate de cumparatori),  intrucat in judecarea cauzei de catre instanta de fond. vanzatoarea F. V. nu a fost introdusa in cauza, respectiv citata in calitate de parata, avand in vedere obligativitatea indeplinirii acestei proceduri fie si numai prin exercitarea rolului activ al instantei.
La acelasi termen de judecata instanta, avand in vedere ca cererea de abtinere formulata de catre completul de judecata C2R a fost admisa, s-a dispus trimiterea cauzei la Serviciul Arhiva de pe langa Tribunalul Suceava - Sectia civila pentru o noua repartizare aleatorie, cu blocarea completului C2R.
Cauza a fost reinregistrata sub nr. 3690/86/2010.
La termenul de judecata din data de 14 iunie 2010, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in totalitate a hotararii recurate si in consecinta admiterea actiunii asa cum a fost formulata, in sensul desfiintarii contractelor de vanzare cumparare autentificate sub nr. 8756/1995 si 1300/1998 si a obligarii paratilor-intimati la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare a aratat ca prin sent. civ. nr. 1858/27.10.2006 a Judecatoriei Radauti, prin care s-a solutionat actiunea de iesire din in diviziune intentata de catre L. E. in contradictoriu cu D.V. cu privire la suprafata de teren de 1166 mp inscrisa in Titlul de proprietate nr. 4019/20.12.2005 emis dupa defunctul D. I., reclamantei  i s-a atribuit in natura suprafata de 557 mp teren, situat in intravilanul _., identificat cu parte din parcela nr. 4040/350 din C.F. nr. 7730 a comunei cadastrale Radauti.
Din aceasta suprafata de 557 mp teren, parat intimata D. V., anterior solutionarii actiunii de iesire din indiviziune, a instrainat doua suprafete de teren, respectiv 117 mp catre S.C_. S.R.L. prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 8756/1995 si 33 mp teren catre F. V., care la randul sau a instrainat aceasta suprafata de teren catre parati-intimatii B. G.-M. si B. E. G. asa cum rezulta din contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1300/1998. Toate aceste vanzari, ce au avut la baza acte provizorii, respectiv adeverinta de proprietate si proces verbal de punere in posesie, inscrisuri ce nu fac dovada dreptului de proprietate, s-au realizat sub conditia rezolutorie a partajului, parat-intimata procedand, cu rea-credinta, instrainand cele doua parcele de teren indicate, desi nu se sistase starea de indiviziune cu privire la suprafata de teren de 1166 mp inscrisa pe Titlul de proprietate nr. 4019/20.12.2005 emis dupa defunctul D. I..
In plus, trebuie mentionat ca, parat-intimata cunostea situatia juridica reala a terenurilor instrainate, intrucat este sotia supravietuitoare a fratelui reclamant-recurenta D. F. (decedat la data de 1974), dar a incercat fraudulos sa obtina proprietatea exclusiva si pentru suprafata de 557 mp teren, pe care reclamanta-recurenta a primit-o drept zestre de la parintii sai in anul 1950 (dupa cum rezulta din contractul de concesiune) si cu care a fost inscrisa in registrul agricol Radauti (potrivit adeverintei nr. 8915/28.10.1965).
De asemenea, trebuie mentionat faptul ca, prin vanzarea suprafetei totale de 150 mp realizata de catre D. V. i-a inchis reclamantei-recurente accesul la calea publica incalcandu-i in mod flagrant dreptul de proprietate ce i-a fost recunoscut prin sent. civ. nr. 1858/27.10.2006 a Judecatoriei Radauti (aceste chestiuni precum si faptul ca o alta impartire nu s-ar fi putut realiza intrucat pe cealalta suprafata de teren D. V. avea edificata o sura fiind cuprinse in hotararea de partaj amintita).
Cu privire la aceste aspecte instanta de fond a dat o interpretare eronata si nelegala a situatiei de fapt, retinand, dupa ce initial a procedat la definirea proprietatii rezolubile, ca, la data incheierii contractelor de vanzare cumparare a caror desfiintare s-a solicitat, parat-intimata in calitate de vanzatoare era proprietara exclusiva a suprafetelor de teren instrainate, astfel ca nu putea fi vorba de un drept de proprietate rezolubila, in cauza fiind dat motivul de recurs perv. de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Mai exact, instanta de fond a scapat din vedere doua aspecte extrem de importante, respectiv faptul ca, vanzarile realizate de catre D.V., cu privire la cele doua suprafete de teren, catre S.C_. S.R.L. si catre F. V., care la randul sau a instrainat catre parati-intimatii B. G.-M. si B. E.G., s-au realizat in baza unor acte provizorii-adeverinta de proprietate si proces verbal de punere in posesie (acte ce nu fac dovada dreptului de proprietate) si de asemenea, faptul ca, titlul de proprietate nr. 1842/16.01.1996 obtinut in mod fraudulos de catre D. V., nu-i conferea acesteia dreptul de proprietate exclusiva asupra suprafetelor instrainate, acest titlu de proprietate fiind anulat irevocabil prin sentinta civila nr. 1644/20.05.2002 a Judecatoriei Radauti, intrucat parata-intimata nu era indreptatita la reconstituirea ca proprietara exclusiva, pentru suprafata de 1166 mp teren situat in intravilanul mun. Radauti, identificat cu parcela nr. 4040/350 din C.F. nr. 7703 a comunei cadastrale Radauti (in locul sau eliberandu-se Titlul de proprietate nr. 4019/20.12.2005).
Potrivit dispozitiilor Codului civil (art.l019) si potrivit doctrinei juridice, oricare coindivizar poate dispune de cota sa ideala asupra bunului fara acordul celorlalti. Daca insa instrainarea vizeaza bunul indiviz in materialitatea sa, in tot sau in parte, lipsa acordului unanim al coindivizarilor nu afecteaza valabilitatea vanzarii, ci supune dreptul dobandit de cumparator unei conditii rezolutorii.
In timpul starii de in diviziune, oricare dintre coindivizari poate cere prin actiune in justitie partajul pentru salvgardarea drepturilor proprii asupra bunului. Dupa incetarea starii de indiviziune, soarta drepturilor dobanditorilor depinde de rezultatul partajului. Daca bunul intra in lotul coindivizarului vanzator, ca urmare a efectului retroactiv al partajului, acesta va fi considerat proprietar exclusiv de la data perfectarii contractului si, drept urmare, vanzarea ramane in fiinta. Daca bunul intra in lotul altui coindivizar, contractul se va desfiinta cu efecte retroactive, ca urmare a implinirii conditiei rezolutorii a partajului.
Cum in cauza s-a implinit conditia rezolutorie a partajului (conditie de a carei indeplinire depinde desfiintarea drepturilor subiective civile si a obligatiilor corelative - art. 1019 C.civ.), respectiv cele doua terenuri instrainate de catre parata-¬intimata D. V. cazand in lotul reclamantei-recurente L. E., aceasta devenind proprietara celor doua suprafete de teren de la data deschiderii succesiunii dupa defunctul D. I. (efectul declarativ al partajului - art.786 C.civ), se impune admiterea recursului intemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 si art. 304/1 C.proc.civ., modificarea in totalitate a sentintei recurate, si pe cale de consecinta, admiterea actiunii in sensul desfiintarii contractelor de vanzare cumparare autentificate sub nr. 8756/1995 si 1300/1998 si a obligarii paratilor-intimati la plata cheltuielilor de judecata.
De altfel, aceste chestiuni au fost retinute si in motivarea deciziei nr. .2786/I6.I2.2008 a Tribunalului Suceava, prin care s-a admis recursul recurentei¬intimate si pe cale de consecinta actiunea acesteia, decizie ce a fost insa desfiintata odata cu admiterea contestatiei in anulare intemeiata pe disp. art. 317 pct. I C.proc.civ. formulata de catre S.C_. S.R.L.
In ce priveste invocarea de catre paratii-intimati a unei eventuale bune credinte, precizeaza ca in cauza nu poate fi data aceasta teorie, intrucat este vorba de o serie de vanzari a caror nulitate nu se pune in discutie, acestea realizandu-se in mod valabil, dar sub conditie rezolutorie (conditie subinteleasa), conditie ce o data cu atribuirea suprafetelor in discutie in lotul reclamantei-recurente s-a implinit urmand a-si produce efectele.
 In orice caz, paratii-intimati au posibilitatea de a se indrepta impotriva vanzatorilor, avand la indemana institutia juridica a garantiei pentru evictiune.
In ceea ce priveste apararile formulate de catre paratii intimati prin intampinarea depusa la dosarul cauzei solicita inlaturarea acestora, pentru urmatoarele motive:
In primul rand, se poate observa faptul ca, paratii intimati invoca in apararea lor principiul bunei credinte.
Acestia afirma ca sunt cumparatori de buna credinta si ca, atat in cazul S.C. _S.R.L. Radauti cat si in situatia numitilor B. E.G. si B. G. M., vanzatorii de la care acestia au achizitionat imobilele, respectiv D. V. si F. V., detineau titluri de vanzare (adeverinte de proprietate si procese verbale de punere in posesie!!!!!!) valabile in momentul autentificarii celor doua contracte de vanzare-cumparare a caror desfiintare o solicita.
In speta dedusa judecatii principiul bunei credinte nu este aplicabil, motivat de faptul ca in cazul vanzarii unui bun aflat in coindiviziune, "potrivit parerii dominante in literatura de specialitate si in practica judiciara, intrucat vanzatorul are o cota ideala din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor indivize (este proprietar pro part), nu se aplica regulile privitoare la vanzarea lucrurilor altuia, ci regulile proprii starii de indiviziune, soarta contractului de vanzare cumparare depinzand de rezultatul partajului". (pro.f. univ. dr. Francisc Deak, Tratat de drept civil¬Contracte speciale, Editia a III-a, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2001, pag. 58).
Asadar, in cazul vanzarii unui bun indiviz se aplica regulile proprii starii de indiviziune desprinse din continutul dispozitiilor art. 785 si art. 786 Cod civil, ceea ce inseamna ca in cazul in care in timpul starii de indiviziune unul dintre copartasi vinde bunul indiviz, vanzarea nu este nula, ci doar supusa conditiei rezolutorii, daca bunul instrainat cade in lotul altui coproprietar, cum este cazul de fata.
Pentru salvgardarea drepturilor proprii asupra bunului instrainat oricare dintre coindivizari poate cere iesirea din indiviziune, iar soarta contractului de vanzare-¬cumparare, validitatea lui va depinde de rezultatul partajului.
Prin urmare, fiind vorba despre indeplinirea unei conditii rezolutorii, existenta sau nu a bunei credinte nu mai trebuie analizata, deoarece nu este vorba despre o actiune in anularea contractului.
Practic, prin simpla indeplinire a conditiei rezolutorii, contractul este desfiintat retroactiv, deoarece bunurile care fac obiectul celor doua contracte de vanzare cumparare, au fost atribuite in urma partajului in lotul recurentei.
In al doilea rand, sustin paratii intimati B. E. G. si B. G. M. faptul ca sentinta recurata ar trebui casata si trimisa spre rejudecare Judecatoriei Radauti, motivat de faptul ca in cauza ar trebui introdusa si F. V., persoana care are calitate de vanzatoare fata de acestia.
Considera faptul ca actiunea a fost formulata in mod corect doar fata de B. E. G. si B. G., deoarece doar acestia au calitatea de proprietari ai terenului vandut prin contractul de vanzare cumparare autentificat nr. 1300/1998.
Fata de actiunea pe care a promovat-o, paratii intimati B. E.G. si B. G. pot considera in mod justificat ca se afla in fata unei evictiuni, deoarece se pretinde ca detin dreptul de proprietate asupra terenului vandut.
Intr-o atare situatie, paratii intimati, in calitate de vanzatori, ar fi putut ca in fata instantei de fond, sa cheme in garantie pe F. V. pentru a-i garanta impotriva evictiunii.
Potrivit art. 1337 Cod civil "Vanzatorul este de drept obligat, dupa natura contractului de vanzare, a raspunde catre cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect si care n-ar fi declarate la facerea contractului".
Cu privire la garantia contra evictiunii rezultand din fapta unui tert, situatie aplicabila si in cazul societatii, prof. univ. dr. FRANCISC DEAK, a mentionat ca, "Daca tulburarea provine din partea unei terte persoane, vanzatorul este obligat sa-l apere pe cumparator, iar daca nu reuseste sa-l apere va fi obligat sa suporte consecintele evictiunii, indiferent ca a fost de buna sau de rea credinta. Obligatia de garantie a vanzatorului exista, in acest caz, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: sa fie vorba de o tulburare de drept(a), cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii(b) si cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de catre cumparator(c)."( op. cit. pag.77).
Dupa cum se poate observa, sunt indeplinite toate conditiile ca paratii intimati sa fi chemat in garantie pentru evictiune pe vanzatoarea F. V., insa aceasta cerere trebuia formulata in fata instantei de fond, potrivit dispozitiilor art. 61 Cod pr. civ., iar nu in fata instantei de recurs, cum incearca acestia sa solicite.
De altfel, chemarea in garantie a vanzatorului este o facultate a cumparatorului, iar nu o obligatie a instantei sau a unei terte persoane fata de contract, deoarece in cazul in care vanzatorul nu este chemat in garantie, in cazul introducerii unei actiuni separate, acesta poate invoca exceptia procesului rau condus, tocmai pentru faptul ca nu a fost chemat in proces alaturi de cumparator, pentru a formula aparari.
Aici ar putea invoca cumparatorii buna credinta, de existenta sau nu a acesteia depinzand stabilirea despagubirilor ce urmeaza a fi achitate de catre vanzator.
In drept a invocat disp.  art. 304 pct. 9, 304/1 si 312 C.proc.civ.
Examinand recursul prin prisma exceptiei lipsei calitatii  procesuale active, invocata  din  oficiu,  fata de dispozitiile art. 137 Cod procedura civila , tribunalul retine urmatoarele : 
 In speta, reclamanta recurenta a solicitat rezolutiunea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.8756/27.07.1995  prin care  parata D.V. a dispus  de imobilul  in litigiu ( 117  mp  teren  identic cu p.v. 5059 din C.F.7703 a com. cad. Radauti)  in materialitatea lui in  favoarea paratei SC" _"SRL,  desi  beneficia doar de  o cota-parte ideala in virtutea calitatii sale de  comostenitoare  a defunctului  D. I..
De asemenea, aceeasi reclamanta a solicitat rezolutiunea contractului  de vanzare cumparare autentificat sub  nr. 1300/4.05.1998  prin care numita F. V. a dispus in favoarea paratei B. E. G. de  imobilul  in litigiu ( 33 mp teren identic cu p.v 5275 din C.F 12588 a com. cad. Radauti), teren  pe care vanzatoarea  l-a dobandit  tot de  la  parata D. V., in  baza contractului  de vanzare cumparare autentificat sub  nr.6369/25.11.1996, aceasta din  urma avand si in privinta acestui  teren tot o cota-parte ideala dupa acelasi defunct D. I..  
Demersul judiciar a fost fundamentat  pe imprejurarea ca in urma partajului dupa  defunctul D. I. finalizat  prin sentinta civila nr.1848/3.07.2006 a Judecatoriei Radauti, imobilele i-au fost atribuit  reclamantei recurente, iar  nu comostenitoarei vanzatoare D. V. .
Retine   tribunalul ca intr-o asemenea situatie,  de vanzare a bunului  indiviz, tranzactia este afectata de o conditie rezolutorie,  soarta sa depinzand de rezultatul partajului, ceea ce inseamna ca  daca bunul revine in lot copartajantului vanzator  vanzarea ramane valabila, se  consolideaza cu efect retroactiv  ( art.786 Cod civil), iar daca bunul este atribuit altui copartajant vanzarea se desfiinteaza  cu efect retroactiv, aplicandu-se regulile de la vanzarea bunului altuia.
Orientarea dominanta a jurisprudentei   si a doctrinei este ca  vanzarea lucrului altuia nu constituie motiv de  nulitate absoluta  decat  in situatia in care  partile contractante cunosc faptul  ca bunul ce constituie obiect al  vanzarii nu este proprietatea vanzatorului si urmaresc  fraudarea drepturilor adevaratului proprietar . Nulitatea absoluta se impune in baza principiului"fraus omnia corumpit" (frauda corupe totul), considerandu-se ca partile urmaresc un scop  ilicit, fiind incidente dispozitiile art.966-968 Cod civil .
Sanctiunea care intervine asadar  ca regula este nulitatea relativa, avand ca temei eroarea asupra calitatii de proprietar a vanzatorului, neputand fi invocata decat de catre partea contractanta (cumparatorul), iar nu de un tert ce  pretinde  un drept de proprietate asupra bunului .
Aceasta concluzie isi  gaseste justificare in principiile ce guverneaza incheierea contractelor, cel al relativitatii  si ce  al opozabilitatii  lor, care,  cu  unele exceptii  ce nu au incidenta in speta, stipuleaza ca  efectele anularii/ rezolutiuni/rezilierii contractelor se rasfrang ca regula doar asupra partilor in cauza,  care si-au asumat obligatii  si au dobandit  drepturi.
Dar adevaratul proprietar  nu-si pierde dreptul ci, daca bunul se afla in posesia altei persoane, are la indemana actiunea in revendicare, iar daca stapaneste bunul va putea opune dreptul sau de proprietate celui ce invoca drept titlu  actul  incheiat cu un neproprietar.   
Nu se poate aprecia ca astfel reclamantei i-ar fi  ingradit dreptul de acces la  o instanta  cata vreme reclamanta  se poate folosi de caile de atac pe care i le ofera sistemul judiciar intern, astfel cum au fost prezentate mai sus. Nivelul de acces  asigurat de legislatia nationala este suficient  pentru a-i asigura persoanei "dreptul la o instanta" si tine cont de principiul de preeminenta  a dreptului         intr-o societate democratica (cauza F.E impotriva Frantei, hotararea din 30.10.1998, culegere  de  hotarari si  decizii 1998-VIII, pag.3349, § 44, cauza  Yagtzilar s. a impotriva Greciei  nr.41727/98, § 23, C.E.D.O 2001-XII).
De altfel,  dreptul de acces  la justitie nu este absolut; el poate permite restrictii admise implicit,  intrucat,  prin chiar natura sa,  este reglementat de catre stat. Elaborand o astfel de reglementare, statele se  bucura de o anumita marja de apreciere, cu conditia insa de a nu  limita accesul persoanei intr-o asemenea maniera sau  pana intr-acolo incat dreptul sa fie atins in insasi substanta sa, ceea ce nu  este  cazul in speta, asa cum s-a aratat, restrictia fiind conforma cu art.6 al.1 din Conventie cata vreme urmareste un scop legitim,         ( protejarea intereselor partilor contractante) si este dat raportul  rezonabil de proportionalitate  intre mijloacele folosite  si scopul  vizat.( cauza F.E impotriva Frantei, pag.3350, § 46, cauza Yagtzilar s. a impotriva Greciei, § 26).
In consecinta, cum regulile de drept enuntate sunt aplicabile spetei , reclamanta, ce  invoca un drept de proprietate asupra imobilelor in litigiu, nu  poate solicita desfiintarea  contractelor de vanzare-cumparare incheiate intre alte persoane, ci are la indemana  caile legale mai sus aratate, in cadrul carora  poate invoca, eventual, sustinerile  sale privind  efectul declarativ si erga omnes al partajului .
Pentru toate considerentele mai sus expuse, in baza art. 312 al.1Cod procedura civila tribunalul va respinge recursul ca nefondat, fiind data  lipsa calitatii procesuale a reclamantei in promovarea actiunii.