Plangere contraventionala

             Prin sentinta nr. 4267 din 14.10.2008, Judecatoria Suceava a  respins ca nefondata plangerea contraventionala a petentei.
Impotriva sentintei  de mai sus, a declarat recurs  petenta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand totodata prevederile art.312 alin.3 Cod procedura civila si apreciind ca instanta de fond a respins in mod neintemeiat plangerea contraventionala.
            A invederat instantei ca procesul verbal atacat nu indeplineste conditiile de forma si fond prevazute de lege, in sensul ca  au fost incalcate  dispozitiile  art. 16 alin. 7 din O.G.  nr. 2/2001 si cele  ale art. 19 din acelasi  act normativ.
A mai precizat   recurenta ca, desi  lipsa mentiunilor  reglementate  de aceste texte legale  se sanctioneaza  numai cu  nulitatea  relativa, pentru  acoperirea  sa si  validarea  procesului verbal  de contraventie  era necesar ca acesta sa fie   confirmat  expres sau tacit  de catre cel indreptatit  a invoca  nulitatea.  Or,  ea nu a  confirmat  in nici un mod  acest act ci, dimpotriva a formulat  plangere contraventionala  impotriva lui.
              Prin intampinare, intimatul a solicitat respingerea recursului invocand in acest sens nulitatea cererii de recurs, intrucat nu a fost semnata de reprezentantul institutiei si nu a fost stampilata.
              Un al doilea motiv de respingere a recursului l-au considerat a fi  acela ca, petenta nu a facut dovada contrarie celor mentionate in procesul verbal de contraventie incheiat in sarcina sa.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate si netemeinicie invocate, tribunalul constata ca recursul nu este fondat.
Astfel, petenta recurenta invoca lipsa unor mentiuni pe care le considera esentiale pentru validitatea procesului verbal de contraventie, respectiv mentionarea obiectiunilor formulate de catre contravenient si confirmarea de catre un martor a faptului ca reprezentantul petentei nu a fost de fata la incheierea acestuia. Se sustine ca, chiar in situatia in care nulitatea este relativa ea nu poate fi acoperita decat prin acceptarea ori confirmarea actului de catre contravenient.
Cu privire la lipsa mentiuni prevazute de art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 22/2007 data intr-un recurs in interesul legii aratand ca: "In cadrul alin. (7) al aceluiasi articol 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 s-a prevazut ca "in momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare", precizandu-se ca "obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica <<Alte mentiuni>>, sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal".
In legatura cu instituirea acestei obligatii, a carei nerespectare atrage sanctiunea nulitatii procesului-verbal, este de observat ca, in raport cu natura interesului ocrotit prin dispozitia inscrisa in art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absoluta, nesusceptibila a fi acoperita in nici un mod, ci doar relativa.
In acest sens este de observat ca si in art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 sunt inscrise anumite cerinte specifice pe care trebuie sa le indeplineasca, in anumite situatii, procesul-verbal incheiat de agentul constatator al contraventiei, este adevarat, fara a se mai mentiona ca nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.
Or, situatiile in care nerespectarea anumitor cerinte atrage intotdeauna nulitatea actului intocmit de agentul constatator al contraventiei sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art. 17 din ordonanta.
Astfel, prin acest text de lege se prevede ca "lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificandu-se ca numai in astfel de situatii "nulitatea se constata si din oficiu".
In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal incheiat de agentul constatator al contraventiei se ia in considerare si din oficiu, se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le intruneasca un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distincta a obiectiunilor contravenientului la continutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei sa nu poate fi invocata decat daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea acelui act."
Rezulta ca nu este necesar ca petenta sa confirme procesul verbal de contraventie ci trebuie sa faca dovada vatamarii suferite prin incheierea actului in acest mod si a faptului ca vatamarea nu poate fi inlaturata in alt mod decat prin anularea actului.
De altfel, ceea ce sustine petenta referitoare la confirmarea actului se refera la actele juridice civile ori, in speta, este vorba despre un act administrativ, cazurile de nulitate fiind cele prevazute pentru actele procedurale in art. 105 Cod procedura civila.
Cum petenta nu a facut nici o dovada a vatamarii suferite si, cum OG nr. 2/2001 pune la dispozitia contravenientilor o procedura speciala de contestare a procesului verbal de contraventie in art. 31 si urmatoarele, procedura in cursul careia pot fi invocate toate apararile privind legalitatea si temeinicia acestuia, practic petenta nu a suferit nici o vatamare prin incheierea actului fara mentionarea obiectiunilor reprezentantului sau.
Cat priveste critica privind incalcarea dispozitiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 tribunalul constata ca in procesul verbal de contraventie contestat s-a mentionat ca acesta nu a fost semnat de catre un martor intrucat de fata nu erau persoane compatibile cu calitatea de martor.
In conformitate cu dispozitiile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor "Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia." iar dispozitiile alin. 3 din acelasi act normativ stabilesc ca "In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod."
Rezulta ca organul constatator a respectat dispozitiile art. 19 din OG nr. 2/2001 indicand motivul pentru care procesul verbal de contraventie nu a putut fi semnat de un martor.
In considerarea celor aratate, tribunalul, in temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.