Suspendare executare act administrativ

Prin cererea adresata acestei instante la data de 09.10.2008, inregistrata sub nr. _../86/2008, reclamanta SC G. A.  SRL, prin administrator M.S., a chemat in judecata parata ANAF -  Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale S., Activitatea de inspectie fiscala, solicitand suspendarea executarii Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. 7/12.09.2008 emisa de parata in baza Raportului de inspectie fiscala nr. 9603/11.09.2008, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a plangerii formulate impotriva actului administrativ mentionat mai sus.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat urmatoarele:
SC G. A.  SRL este detinatoarea autorizatiei de antrepozit fiscal nr. RO0006633PP01/24.03.2004, fiind astfel autorizata in vederea producerii, transformarii si depozitarii de produse accizabile - respectiv bauturi spirtoase si produse intermediare.
In perioada 19 - 26 august 2008 s-a realizat un control de catre organele ANAF-DJAOV S. - Activitatea de inspectie fiscala, cu privire la modul de evidentiere si plata a accizelor pentru perioada iunie 2007 - iulie 2008, incheindu-se Raportul de inspectie fiscala partiala nr. 9603/11.09.2008 si s-a emis "Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala" nr. 7 din 12.09.2008.
Prin raportul de inspectie fiscala si prin decizia de impunere contestata s-a constatat in mod neintemeiat ca reclamanta ar fi incalcat legislatia privitoare la calculul si plata accizelor prin aceea ca ar fi comercializat anumite bauturi pentru care a achizitionat acciza aferenta produselor intermediare - de 51,8 euro/hl de produs, iar organele de control au incadrat aceste produse ca fiind bauturi spirtoase, din grupa alcoolului etilic, considerand ca reclamanta ar fi trebuit sa achite o acciza de 750 euro/hl de alcool pur.
Urmare a constatarilor eronate ale organelor de control reclamanta a fost obligata prin decizia de impunere contestata la plata unei accize suplimentare in cuantum de 3.465.726 lei si la plata unor majorari de intarziere in cuantum de 575.630 lei, sume pe care SC G. A.  SRL nu le datoreaza.
Cu privire la admisibilitatea cererii de suspendare a executarii actului administrative, reclamanta arata ca potrivit dispozitiilor Legii nr. 554/2004, formularea unor contestatii impotriva unor acte administrative fiscale nu conduce la suspendarea de drept a executarii acestora. De asemenea, potrivit disp. alin.2 din art. 215 Cod procedura fiscala, instanta competenta poate suspenda executarea daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani, de pana la 2000 lei.
Avandu-se in vedere ca Decizia de impunere nr. 7/12.09.2008 emisa de parata este nelegala si netemeinica, prin executarea acesteia se vor cauza societatii prejudicii greu de recuperat, care vor afecta activitatea economica si care vor cauza mari dificultati in desfasurarea relatiilor comerciale.
Prin decizia atacata, reclamanta a fost obligata la plata sumei de peste 4.000.000 lei RON, reprezentand accize si majorari de intarziere, suma pe care societatea nu o datoreaza.
Prin obligarea nelegala la plata acestei sume, reclamanta va ajunge in incapacitate de plata, fiind pusa in situatia de a nu mai putea sa achite sumele datorate catre furnizori si catre personalul angajat al societatii - aceasta constituind o paguba iminenta, care nu poate fi evitata decat prin suspendarea actului administrativ-fiscal contestat.
Parata a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila si mentinerea deciziei emise de autoritatea vamala ca temeinic si legal intocmita. A mai solicitat respingerea cererii de suspendare datorita faptului ca reclamanta nu a respectat cautiunea prevazuta de lege, intrucat fata de valoarea stabilita prin decizia emisa de autoritatea vamala, suma de 10000 lei reprezinta 0,25%.
Reclamanta a parcurs numai procedura plangerii prealabile la nivelul organului administrativ emitent si nu face dovada ca exista pe rolul instantei actiune in contencios formulata impotriva Deciziei de impunere nr. 7/12.09.2008.
Motivele temeinice pe care se sprijina cererea de suspendare nu au fost dovedite de catre reclamanta, neexistand probe in acest sens depuse la dosarul cauzei, instanta neputand lua in considerarea numai simpla invocare a existentei unor motive temeinice.
Referitor la solicitarile formulate de reclamanta cu privire la nelegalitatea actului administrativ, parata considera ca trebuia formulata actiune in contencios impotriva acestui act.
Analizand exceptia inadmisibilitatii invocata de parata, cu prioritate, in conformitate cu dispozitiile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, tribunalul constata ca potrivit art. 215 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala contribuabilul are dreptul de a cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, in temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare.
         Conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond.
Asadar, introducerea unei cereri de suspendare a executarii unui act administrativ fiscal este conditionata de parcurgerea procedurii prealabile. In situatia in care a fost exercitat recursul ierarhic sau gratios (iar in speta s-a facut dovada acestui fapt) contribuabilul are posibilitatea de a formula o cerere de suspendare a executarii, astfel incat exceptia inadmisibilitatii, invocata de catre parata, apare ca neintemeiata si va fi respinsa ca atare.
           Pe fondul cauzei, instanta retine ca din cuprinsul art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004, rezulta ca o data cu sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul administrativ, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond.
          Se stipuleaza ca pentru a se dispune in acest sens este necesar a fi intrunite cumulativ doua cerinte. Prima dintre acestea consta in existenta unui caz bine justificat, ceea ce presupune existenta unei puternice indoieli asupra prezumtiei de legalitate a actului administrativ contestat. A doua conditie priveste necesitatea prevenirii unei pagube iminente, in acceptiunea art. 2 al. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, deci a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz, a perturbarii previzibile grave a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public.
In speta, instanta apreciaza ca nu rezulta din probele administrate indicii care sa justifice rasturnarea prezumtiei conform careia Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala nr. 7 din 12 septembrie 2008 este executorie din oficiu.
          Reclamanta nu a dovedit nici ca prin executarea actului administrativ ar fi iminenta producerea unui prejudiciu, prin periclitarea raporturilor sale contractuale, imposibilitatea realizarii obiectului de activitate  etc, nepropunand nicio proba in acest sens.
          Cum nu sunt intrunite cele doua conditii prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanta a respins cererea de suspendare ca nefondata.