Recurs impotriva incheierii prin care s-a mentiunut arestarea preventiva a inculpatului

Recurs impotriva incheierii prin care s-a mentiunut arestarea preventiva a inculpatului. Inadmisibilitatea exercitarii in aceleasi imprejurari a recursului si cu privire la dispozitiile din incheiere prin care s-a respins exceptia nulitatii absolute a actelor de urmarire penala Potrivit art. 332 Cod procedura penala cand se constata inainte de terminarea cercetarii judecatoresti ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetarea  penala de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, care procedeaza potrivit art. 268 al. 1. Impotriva hotararii de sesizare se poate face recurs de catre procuror si de orice persoana ale carei interese au fost vatamate prin hotarare.

Prin urmare, impotriva incheierii prin care prima instanta a respins exceptia nulitatii absolute a actelor de urmarire penala, partea interesata poate declara dupa caz apel sau recurs numai odata cu fondul cauzei.

                    Sectia penala d.p. nr. 1035 din 10.11.2004 a Tribunalului Suceava

Prin incheierea de sedinta din data de 5.11.2004 pronuntata in dosar nr. 8176/2004, Judecatoria SV, in baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedura penala a constatat legala si temeinica masura arestarii preventive a inculpatilor C.I. ,T.R., K.Y.
Prin aceasta incheiere s-a respins ca nefondata exceptia nulitatii absolute actelor de urmarire penale efectuate in cauza, precum si a mandatelor de arestare emise, cu motivarea ca instantele s-au mai pronuntat cu privire la acest aspect (in sensul respingerii ei), iar incheierile mentionate nu pot fi cenzurate decat de instantele de control judiciar, intrucat constituie hotarari judecatoresti conform art.  311 al. 3 Cod procedura penala.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul C.I. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului acesta a solicitat casarea incheierii si trimiterea cauzei spre rejudecare intrucat exista contrarietate intre dispozitivul incheierii (prin care s-a respins exceptia ca nefondata) si considerentele acesteia (din motivare ar rezulta respingerea ei ca inadmisibila). A mai precizat ca actele de urmarire penala sunt lovite de nulitate absoluta, astfel ca masura arestarii preventive este nelegala si se impune revocarea ei si punerea de indata in libertate a sa.
Recursul a fost respins ca nefondat, cu urmatoarea motivare:
Prin incheierea nr. 525/23.04.2004 a judecatoriei M.C., in temeiul art. 148 lit. d, e, h, i Cod procedura penala s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor C. I., T. R. si C. I., cercetati pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 189, al. 2, art. 321 al. 2 cu aplic. art. 41 al. 2 si art. 180 al. 2 Cod penal, masura ce a fost ulterior prelungita succesiv pe parcursul urmaririi penale.
Dupa intocmirea rechizitoriului  Parchetului de pe langa Curtea de Apel T. M. cu nr. 34/P/2004 din 16.07.2004 cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei M. C. sub nr. 2141/2004, iar ca urmare a admiterii cererii de stramutare cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei SV sub nr. 8176/2004 cu mentinerea tuturor actelor efectuate pana la acea data.
Verificand legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive luata fata de inculpatii mai sus mentionati, Judecatoria Suceava a constatat, prin incheierea atacata, ca aceasta este legala si temeinica, mentinand starea de arest a inculpatilor si a respins ca neintemeiata exceptia invocata, respectiv nulitatea absoluta a actelor de urmarire penala, a incheierilor nr. 525/2004 a Judecatoriei M. C. nr. 156/2004 si nr. 204/2004 ale4 Tribunalului H., precum si mandatele de arestare emise.
Referitor la sustinerea inculpatului recurent, in sensul ca actele de urmarire sunt nule si pe cale de consecinta si incheierea prin care s-a dispus luarea masurii arestarii sale preventive astfel ca mentinerea ei in continuare cade sub incidenta acelorasi dispozitii de nulitate nu poate fi retinuta in cauza. Astfel, Tribunalul investit cu solutionarea recursului impotriva incheierii atacate poate analiza aceasta incheiere doar sub aspectul legalitatii si temeiniciei luarii si mentinerii masurii arestarii preventive. Cu privire la nulitatea celorlalte acte de urmarire penala, pe motiv ca nu au fost efectuate de organul competent, cu respectarea procedurii legale, competenta este a se pronunta prima instanta, o atare situatie fiind reglementata expres si distinct prin dispoz. art. 332 Cod procedura penala, care permit ca, in cazul in care se constata ca urmarire penala a fost efectuata de un organ necompetent sa se desesizeze si sa restituie cauza procurorului in vederea refacerii urmaririi penale.
Incheierea primei instante prin care s-a respins exceptia nulitatii absolute a actelor de u.p. ca nefonfata  poate fi atacata numai odata cu fondul cauzei, deoarece exista calea de atac separata doar in situatia in care, instanta, prin hotarare, se desesizeaza si trimite cauza procurorului (art. 332 al. 3 Cod procedura penala).
De asemenea, corect a retinut prima instanta ca incheierile nr. 525/2004 a Judecatoriei M. C. si nr. 156/2004 si 206/2004 ale Tribunalului H., constituie hotarari judecatoresti, in sensul stabilit de art. 311 al. 3 Cod procedura penala, supuse separat de fondul cauzei cailor de atac prevazute de lege, neputand fi astfel cenzurate decat de instantele de control judiciar. 
Cat priveste temeinicia masurii arestarii preventive, Tribunalul a constatat ca temeiurile ce au stat la baza luarii si ulterior mentinerii ei subzista si in consecinta apreciind ca incheierea primei instante, sub aspectul mentinerii masurii arestarii preventive a inculpatului recurent, este legala si temeinica a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.