Proprietate privata. Imposibilitatea restituirii in natura. Compensare cu alte bunuri. Conditii.

Dosar nr. 6269/83/2006
SENTINTA CIVILA Nr. 53/D/18 Ianuarie 2008

Proprietate privata. Imposibilitatea restituirii in natura. Compensare cu alte bunuri.
Conditii.

Prin actiunea civila inregistrata in dosar nr.de mai sus,astfel cum a
fost precizata (fila 58, fila 76) reclamantii P in contradictoriu cu paratul Primarul
Municipiului Satu Mare,  ulterior Municipiul Satu Mare reprezentat prin primar, au
solicitat instantei ca in baza probatoriului ce se va administra in cauza sa oblige
paratul prin hotarare sa treaca conform art.1 alin.5 din Legea 10/2001 pe lista
bunurilor disponibile urmatoarele imobile:
1. spatiul comercial de 170 mp.din Satu Mare, detinut de SC G &
SRL Satu Mare ;
2. spatiul comercial din Satu Mare, in suprafata de 170 mp. ;
3. spatiul comercial de 173 mp.din Satu Mare, detinut de SC A SA ;
4. spatiul comercial de 80 mp.din Satu Mare, parter utilizat pentru
coafura
5. centrala termica dezafectata - impreuna cu terenul aferent din
Satu Mare, in spatele Camerei de Comert si Industrie Satu Mare.
Ulterior, prin precizarile depuse la filele 58 si 76, reclamantii au
restrans actiunea la trei imobile.
Totodata reclamantii au solicitat obligarea paratului de a emite
dispozitie in conditiile art.25 din Legea 10/2001 prin care in temeiul art.26 alin.1 si
3 din Legea 10/2001 sa li se acorde in compensare bunurile disponibile aratate
mai sus la pct.1-3, pentru apartamentele vandute in conditiile Legii 112/1995, a
terenurilor aferente acestor apartamente si pentru constructia demolata dupa
nationalizarea imobilului din CF 23085 Satu Mare (fost nr.3, sistat in lipsa
imobilului  - fila 80 ) de sub nr.top.757,758, cu cheltuieli de judecata.
In fapt arata ca, imobilul din Satu Mare, P-ta Libertatii, cuprinde
doua corpuri de cladire, cu teren aferent de 1510 mp.a trecut in proprietatea
Statului Roman cu titlu juridic nationalizare, conform inscrierilor din CF 3 Satu
Mare cu nr.top.757, 758. Pe cele doua parcele exista notate doua case (haz) iar
imobilul constructie de pe parcela top.758 a fost demolata si pe aceasta parcela
s-a construit un bloc de locuinta P+4 cu 20 de apartamente proprietate privata si
acordarea dreptului de proprietate asupra terenului de sub constructie.
Casa de pa parcela cu nr.top.754 a fost construita in anii 1912-1914
si exista si astazi fara modificari de structura si care imobil formeaza obiectul
restituirii impreuna cu casa demolata.
Se precizeaza ca proprietarul de carte funciara deposedat a fost
FC,  iar in temeiul Legii 10/2001 mostenitorii acestuia au solicitat restituirea in
natura a imobilului prin notificarea depusa la executorul judecatoresc din
12.07.2001 sub nr.63/2001.
Inainte de solutionarea notificarii la data de 21.03.2005 in Viena se
incheie contractul preliminar prin care reprezentanta mostenitorilor legali ai
proprietarului tabular, in calitate de vanzatoare, vinde cumparatorilor proprietatea
tabulara a antecesorilor care forma obiectul Legii 10/2001 inscrisa in CF 23085
fost CF 3 Satu Mare sub nr.top.757,758 in starea in care se va afla imobilul la
data restituirii (filele 92-99).
In beneficiul mostenitorilor proprietarului tabular, Primarul
Municipiului Satu Mare emite dispozitia 834/15.04.2005, prin care se restituie in
natura 7 unitati locative cu destinatie de locuinta - apartamente si doua spatii
comerciale amplasate la parterul imobilului, fiind astfel solutionate partial
notificarile nr.161/2001 si 63/2001 care privesc acelasi imobil (fila 112).
Dreptul de proprietate astfel dobandit a fost intabulat in cartea
funciara la pozitia B 16-25 din CF 23085 Satu Mare si, dupa achitarea pretului
stipulat, in contractul preliminar din 21.03.2005 - Viena, vanzarea-cumpararea s-
a definitivat prin sentinta civila nr.63/30.05.2005 a Tribunalului Satu Mare, dreptul
de proprietate fiind intabulat in favoarea cumparatorilor de sub B 26-27 din
aceeasi cartea funciara (fila 84-85).
Pentru partea din imobil nerestituit inca in natura la 19.06.2006,
numita L, in nume propriu cat si ca reprezentant a celorlalti mostenitori, 
cesioneaza aceste drepturi in favoarea reclamantilor (fila 114), conditii in care
justifica interesul legitim si calitatea procesuala activa pentru promovarea actiunii
si pretinderea dreptului.
Astfel, arata reclamantii, imobilele solicitate a fi oferite in
compensare acopera diferenta de bunuri nerestituite in  natura respectiv 9
apartamente, amplasate in imobilul din P-ta Libertatii, vandute in baza Legii
112/1995, cat si valoarea constructiei demolate cu terenul aferent de pe parcela
nr.top.758 din CF initial nr. 3 Satu Mare.
Solicitarea in opinia reclamantilor este fondata, intrucat bunurile de
mai sus fac parte din domeniul privat a Municipiului Satu Mare, iar masura
reparatorie de a li se oferi alte bunuri in compensare este in acord atat cu legea
facand trimite la disp. art.1 alin.5,  art.26 alin.1 din Legea 10/2001, la care se
adauga si interpretarile date in aplicarea legii de Normele metodologice aprobate
prin HG 498/2003 dar si doctrina, sens in care depun articolul publicat in Revista
Dreptul 6/2006 (filele 27-45).
Tribunalul in baza art.137 C.pr.civ.analizand exceptiile invocate
rezumate in esenta la : calitatea procesuala activa a reclamantilor, calitatea
procesuala a intervenientei de a formula cerere reconventionala in nume propriu,
retine urmatoarele :
Actiunea civila promovata de reclamanti se intemeiaza sub aspectul
calitatii procesuale active pe drepturile izvorate din "contractul de cesiune de
drepturi" incheiat la 19.06.2006 - Viena, astfel ca in calitate de cesionari si in
limitele obiectului contractului astfel cum a fost determinat prin acordul lor de
vointa, au dobandit drepturile cedentilor.
Pornind de la continutul contractului de cesiune de drepturi,
observam ca cedentul L in nume personal cat si in reprezentarea legala a tuturor
mostenitorilor petitionari dupa defunctul proprietar FC a cesionat in favoarea
cesionarilor P "toate drepturile rezultate din demersurile procesuale si
procedurale formulate in temeiul Legii 10/2001 pentru restituirea in natura sau
echivalent despagubiri aferent partii din imobilul din Satu Mare, P-ta Libertatii,
nr_., respectiv apartamentele cu terenul aferent vandute de Statul Roman in
baza Legii 112/1995 inscrise in CF 23085 sub nr.top.757,758 Satu Mare".
Oferta a fost acceptata de cesionari declarand ca sunt "de acord cu
preluarea tuturor drepturilor si obligatiilor nascute si viitoare aferent
apartamentelor vandute de Statul Roman in baza Legii 112/1995".
Asadar, cel putin in privinta drepturilor si obligatiilor nascute si
viitoare aferente apartamentelor vandute de Statul Roman in baza Legii 112/1995
reclamantii isi justifica calitatea procesuala activa, avand dreptul de a obtine
aceleasi drepturi pe care le-ar fi putut obtine cedenta in privinta masurilor
reparatorii prin echivalent pentru apartamentele vandute in baza Legii 112/1995.
Lipsa calitatii procesuale active a reclamantilor invocata prin
intampinare de catre parat, prin prisma faptului ca din textul contractului de
cesiune de drepturi rezulta ca demersurile procesuale si procedurale ale
cesionarilor se rezuma la restituirea in natura sau echivalent despagubiri si nu la
masuri in echivalent prin compensare cu alte bunuri, nu poate fi primita cata
vreme termenul "despagubiri" cuprins in continutul contractului nu este urmat de
raportarea acestuia la legea speciala privind regimul de stabilire si plata a
despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, respectiv Legea
247/2005.
Fiind permisa prin vointa partilor dreptul cesionarilor de a efectua
toate demersurile procesuale si procedurale in temeiul Legii 10/2001 pentru a
obtine restituirea in natura, cedentul nu a limitat aceste proceduri la un anumit tip
de masuri reparatorii in echivalent, cu atat mai mult cu cat in calitate de persoane
indreptatite cedentii ar fi putut beneficia de masuri reparatorii prin echivalent
constand fie in compensare cu alte bunuri sau servicii, fie in despagubiri acordate
in conditiile legii speciale si cu posibilitatea combinarii lor conform art.1 alin.4 din
Legea 10/2001.
Analizand doar incidental obiectul contractului de cesiune, din
perspectiva justificarii calitatii procesuale active a reclamantilor, tribunalul mai
retine ca improcesuata fiind in cauza cedenta L nu a contestat la randul sau
depasirea clauzelor contractuale in demersul juridic initiat de reclamanti, ceea ce
sprijina interpretarea contractului dupa intentia comuna a partilor contractante si
nu dupa sensul literar al termenilor in conditiile  art.977 C.civ.
Intemeiat pe aceste considerente, tribunalul a respins exceptia
lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor invocata de parat.
Cat priveste urmatoarea exceptie respectiv calitatea procesuala
activa a intervenientului accesoriu de a formula in nume propriu cerere
reconventionala invocata de catre reclamanti fata de intervenienta SC A SA, este
necesar a se distinge intre forma de participare a tertilor la judecata permisa pe
calea interventiei voluntare principale  cat si a interventiei voluntara accesorie.
Este stiut faptul ca cererea prin care un tert ce justifica un interes
solicita introducerea sa intr-un litigiu in curs de desfasurare, pentru a apararea
drepturile uneia din partile initiale, se numeste interventie voluntara accesorie,
denumita in literatura de specialitate si interventia alaturata sau auxiliara.
Pe calea interventiei accesorii, tertul nu invoca o pretentie proprie,
scopul este limitat intrucat nu urmareste obtinerea unei hotarari prin care partile
initiale sa fie condamnate fata de el. Totusi prin apararile pe care le face tinde, ca
instanta sa pronunte o solutie in favoarea partii pentru care a intervenit, rezultand
asadar natura juridica a interventiei voluntara accesorie si care este o simpla
aparare din care decurg o serie de consecinte practice deosebit de importante.
Astfel, o prima consecinta consta in aceea ca se produce largirea
cadrului procesual dar numai sub aspectul partilor, nu si al obiectului litigiului, de
aceea unii autorii considera intervenientul accesoriu ca fiind o parte alaturata in
sensul ca in acord cu partea pentru care intervine combat in comun sustinerile
adversarului acestuia de asa natura incat instanta de judecata sa ofere castig de
cauza partii in favoarea careia a intervenit.
Limitele in care actioneaza intervenientul accesoriu sunt stabilite de
art.54 C.pr.civ.iar subordonarea procesuala a intervenientului accesoriu fata de
parte in interesul caruia intervine reiese din dispozitiile art.56 C.pr.civ.
In acest context, care concretizeaza limitele si scopul interventiei
voluntare accesorie, asa cum se arata si in doctrina, nici partile initiale nu pot
formula cerere reconventionala impotriva intervenientului accesoriu, tocmai
pentru faptul ca nu se bucura de independenta procesuala si nu poate formula o
pretentie proprie, sprijina doar apararile partii pentru care intervine.
Simpla neopunere a paratului la recunoasterea calitatii procesuale
active sau mai bine spus la recunoasterea legitimitatii intervenientului accesoriu
de a formula cerere reconventionala impotriva partilor initiale si de a improcesua
terte persoane, largind obiectul actiunii nu este suficienta, chiar daca in caz de
admitere ar degreva paratul de obligatiile ce decurg din solutionarea notificarii.
Pe de alta parte, chiar paratul a recunoscut calitatea de persoane
indreptatite a cedentei si a mostenitorilor pe care ii reprezinta, de a accede la
masuri reparatorii prin restituire in natura a unei parti din imobil cuprins in
dispozitia nr.834/15.04.2005, iar reclamantii au preluat aceste drepturi si obligatii
prezente si viitoare prin contractul de cesiune.
Concluzionand rezulta ca intervenientul accesoriu nu are
legitimitatea de a iesi din cadrul procesului determinat prin cererea de chemare in
judecata si de a largi obiectul litigiului, formuland pretentii in nume propriu pe
calea cererii reconventionale, considerente pentru care tribunalul a admis
exceptia lipsei calitatii procesuale active a intervenientei accesorii invocata de
reclamanti si in consecinta a respins cererea reconventionala avand ca obiect
constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune de drepturi incheiat la
Viena in data de 19.06.2006.
Cat priveste lipsa calitatii procesuale pasive a Primarului, este de
retinut ca reclamantii nu au inteles sa il improcesueze in nume propriu ci ca
reprezentat al unitatii administrativ teritoriale, conform art.62  raportat la art.63
lit.e din Legea 215/2001, unitatea detinatoare a imobilelor solicitate in
compensare si aflate in patrimoniul sau, conditii in care unitatea detinatoare se
identifica cu entitatea investita cu solutionarea notificarii si care poate dispune si
asupra masurilor reparatorii prin echivalent constand in compensare cu alte
bunuri sau servicii, conform art.1 alin.3 din Legea 10/2001 coroborat cu art.21
alin.4 din acelasi act normativ, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005.
De altfel, reclamantii la solicitarea instantei si in urma publicarii
Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii 10/2001 aprobate prin HGR
250/2007, au precizat ca inteleg sa se judece cu Municipiul Satu Mare prin
reprezentantul sau legal caruia legea i-a conferit si atributii speciale de emitere a
dispozitiilor in procedura de solutionare a notificarilor, considerente pentru care
exceptia este lipsita de obiect.
Lipsa caracterului legitim al dreptului pretins de reclamanti invocat
de aceeasi intervenienta accesorie reprezinta mai mult o aparare de fond decat o
exceptie si tine de principiul relativitatii efectelor hotararii judecatoresti si principiul
opozabilitatii acelorasi efecte fata de terti, considerente pentru care a fost avuta
in vedere cu titlu de aparare la solutionarea pe fond a actiunii, respinsa insa ca
exceptie.
Pe fond, Tribunalul, analizand actiunea reclamantilor astfel cum a
fost formulata si precizata, dreptul subiectiv civil pretins sub forma impunerii
subiectului pasiv la o anumita  conduita, retine ca neintemeiata pretentia dedusa
judecatii in temeiul urmatoarelor considerente :
Conform dispozitiilor art.1 alin.3 teza I din Legea 10/2001
republicata, persoanele indreptatite definite de art.3 din acelasi act normativ, in
cazurile in care restituirea in natura nu este posibila beneficiaza de masuri
reparatorii prin echivalent constand in compensare cu alte bunuri sau servicii ce
se acorda prin decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata a entitatii investite
potrivit legii cu solutionarea notificarii.
Masura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau
servicii oferite in echivalent, permite entitatii obligate la restituire sa ofere
persoanei indreptatite prin compensare in echivalent acele bunuri sau servicii
disponibile pe care le detine si care sunt acceptate de persoana indreptatita.
In executarea acestei masuri se realizeaza astfel o oferta urmata de
acceptare in conditiile art.1 alin.2 din Legea 10/2001, acordul persoanei
indreptatite fiind obligatoriu in situatia masurilor reparatorii prin echivalent
constand in compensare cu alte bunuri sau servicii disponibile.
De vreme ce reclamantii au promovat actiunea si au solicitat
acordarea de masuri reparatorii sub forma compensarii, rezulta ca accepta
aceasta masura dar o conditioneaza de atribuirea anumitor bunuri expres
determinate la pct.1-3 din actiunea precizata.
Vocatia acordata persoanelor indreptatite de a opta pentru un
anumit tip de masuri reparatorii in echivalent, nu echivaleaza cu dreptul de a
alege orice bun din patrimoniul detinatorului, realizarea dreptului se circumscrie
anumitor conditii prevazute de legiuitor, respectiv bunul sa existe in patrimoniu si
sa intre in categoria celor disponibile, degrevat de orice sarcina.
Legalitatea si temeinicia dreptul pretins de reclamanti prin actiune, 
se raporteaza la dispozitii de drept substantial din Legea 10/2001, Legea
215/2001 si normelor constitutionale referitoare la principiul autonomiei locale.
  Se pune problema in ce masura reclamantii ar putea obtine prin
intermediul instantei obligarea unitatii detinatoare, entitate investita cu
solutionarea notificarii sa cuprinda pe tabelul intocmit in conditiile art.1 alin.5 din
Legea 10/2001 si bunurile solicitate prin prezenta actiune si care mai mult, prin
finalizarea procedurii administrative ramasa in suspensie ca urmare a promovarii
prezentei actiunii (fila 146) sa li se atribuie in compensare atat pentru
apartamentele vandute in temeiul Legii 112/1995 cat si pentru imobilul constructie
demolat amplasat pe parcela 758 din CF 3 Satu Mare.
Este de observat, din chiar continutul normei de drept cuprinse in
art.1 alin.5 ca legiuitorul foloseste expresia "bunurile disponibile si/sau, dupa caz,
serviciile care pot fi acordate in compensare". Evident ca aceste bunuri si servicii
pentru a putea fi oferite in compensare se afla in patrimoniul unitatii detinatoare,
lucru care de altfel in speta nu a fost contestat de catre parat.
Asupra incadrarii unor bunuri in categoria celor disponibile, in
opinia tribunalului si intemeiat pe principiul autonomiei locale consacrat de
Constitutia Romaniei prin art.120, precum si in art.3 din Legea 215/2001 a
administratiei publice locale, autoritatile administratiei publice locale au dreptul si
capacitatea efectiva de a gestiona in numele si interesul colectivitatilor locale pe
care le reprezinta, treburile publice in conditiile legii, de a gestiona resursele care
apartin unitatilor administrativ teritoriale pe care le reprezinta.
Interventia instantei pentru a verifica in ce masura principiul
autonomiei locale conferit autoritatilor publice locale, este exercitat in limitele
legii, este necesara atunci cand poate fi retinut excesul de putere, adica
exercitarea dreptului de apreciere, apartinand acestor autoritati, prin incalcarea
drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor prevazute de Constitutie sau
de le (conform definitiei cuprinse in art.2  lit. n din Legea contenciosului
administrativ).
In acest context a fost analizata opunerea paratului la admiterea
actiunii reclamantilor, invocand inadmisibilitatea notificantilor ori a succesorilor
acestora  de a alege anumite bunuri, care nu sunt disponibile din motive obiective
ce tin fie de satisfacerea nevoilor comunitare si a unui interes public, pentru
spatiul cu destinatie Centrala termica dezafectata situata in Satu Mare, str.D,
indeplinirea unei obligatii rezultate din punerea in executare a unei hotarari
judecatoresti irevocabile pentru spatiul comercial situat in Satu Mare, P-ta
Libertatii, nr., detinut de SC A SA, fie de existenta unui drept concurent sau de
executarea unui contract de inchiriere pentru spatiul situat in Satu Mare, str.H
nr.7, detinut de Cooperativa Igiena cu destinatia atelier de coafura.
Raportat la probele administrate in cauza indisponibilizarea celor
trei imobile rezulta cu prisosinta, astfel imobilul situat in Satu Mare, str.D nr.4,
Centrala termica dezafectata este avut in vedere pentru satisfacerea nevoii de
spatiu pentru institutiile publice, apoi imobilul din Satu Mare, str.H, nr.7 formeaza
obiectul unui contract de inchiriere, dar si al unei cereri de cumparare in conditiile
Legii 550/2002, iar pentru imobilul din Satu Mare, P-ta Libertatii nr_. exista o
hotarare judecatoreasca irevocabila respectiv sent.civ.nr.122/CA/2006 a
Tribunalului Satu Mare prin care Municipiul Satu Mare a fost obligat sa incheie cu
chiriasul SC A SA Satu Mare contract de vanzare cumparare. Pentru acest din
urma imobil, reclamantii nu pot ignora hotararea judecatoreasca intrata in puterea
lucrului judecat, intrucat potrivit art.1200 pct.4 C.civ.statuarile instantelor
judecatoresti au valoarea unor prezumtii legale, provin de la o putere publica si se
resfrang indirect si asupra tertilor carora li se va opune cu valoarea unui fapt
juridic si cu valoarea unui mijloc de proba, respectiv de prezumtie relativa
(dec.civ.nr.2351/14.03.2007 a ICCJ - Sectia civila si de proprietate intelectuala).
In aceste conditii, nu poate fi retinut nici excesul de putere si nici
refuzul nejustificat al unitatii detinatoare de a oferi in compensare reclamantilor
cele trei imobile solicitate prin actiune, iar pe de alta parte reclamantii in calitate
de succesori in drepturile mostenitorilor proprietarului tabular, calitate dobandita
prin contractul de cesiune nu se pot bucura de alte drepturi decat cele avute de
autorul lor si nici de un drept de preferinta sau de preemtiune in alte conditii decat
cele prevazute in mod expres de lege, cum ar fi de exemplu situatia cuprinsa la
art.43 alin.1 din Legea 10/2001 republicata.
Retinand asadar ca bunurile solicitate in compensare de reclamanti
nu intra in categoria celor disponibile, fiind afectate fie pentru satisfacerea
nevoilor comunitare, fie pentru realizarea altor drepturi ale unor terte persoane in
raport cu care reclamantii nu se bucura de preferentialitate in lipsa unei dispozitii
legale, ca dreptul de apreciere al autoritatilor administratiei locale nu s-a facut cu
exces de putere, iar indisponibilizarea bunurilor rezulta din imprejurari de fapt si
de drept confirmate prin probele administrate in cauza, tribunalul a gasit
neintemeiata actiunea reclamantilor, astfel ca a admis cererea de interventie
accesorie si a respins actiunea principala nefiind indeplinite dispozitiile art.1
alin.2,3,5 din Legea 10/2001.

 
 
 
  1