Drepturile omului. Eroare judiciara. Despagubiri.

Dosar nr. 3163/83/2007
SENTINTA CIVILA Nr. 118/D/09 Februarie 2009

Drepturile omului. Eroare judiciara. Despagubiri.

Prin actiunea civila inregistrata la instanta sub dosar cu nr.de mai sus,
reclamantul D a chemat in judecata, in calitate de parat, STATUL ROMAN
reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand obligarea paratului la plata
sumei de 1.500.000 lei (RON), cu titlu de daune morale; obligarea paratului la plata
unei sume de bani, reprezentand venitul nerealizat  pe  perioada   suspendarii lui din
functia de executor judecatoresc, cuprinsa intre 5 octombrie 2004 si 6 octombrie
2006; cu cheltuieli de judecata.
      In fapt, arata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare
a fost trimis in judecata, fiind invinuit de comiterea infractiunii de abuz in serviciu
contra intereselor publice, prevazuta si pedepsita de art.248, raportat la art.248/1
Cod penal. Urmare acestei trimiteri in judecata, prin Ordinul Ministrului justitiei din 5
octombrie 2004 a fost suspendat din functia de executor judecatoresc, in temeiul
art.47 al.1 si art.48 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecatoresti.
      Prin sentinta penala din data de 2 februarie 2006 pronuntata de Judecatoria
Sebes reclamantul a fost achitat in temeiul prevederilor art.11 alin, 2 lit.a) Cod
procedura penala raportat la art.10 lit.d) Cod procedura penala - faptei lipsindu-i unul
dintre elementele constitutive ale infractiunii sub aspectul savarsirii infractiunii de
abuz in serviciu contra intereselor publice prevazuta si pedepsita de art.248 Cod
pen. raportat la art.248 ind.1 Cod pen.
      Aceasta sentinta a ramas definitiva prin respingerea apelului si a recursului,
care au fost declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Sebes si, respectiv.
Parchetul de pe langa Tribunalul Alba si Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului Bucuresti.
      Anterior suspendarii sale, indeplinea functia de executor judecatoresc, fiind
inscris la Camera Executorilor Judecatoresti de pe langa Curtea de Apel Oradea si
avea competenta de exercitare a profesiei in circumscriptia Judecatoriei Satu Mare.
      Ulterior, prin sentinta civila pronuntata la data de 11 septembrie 2006 de catre
Curtea de Apel Oradea a fost admisa actiunea reclamantului in anularea Ordinului
Ministrului Justitiei din data de 5 octombrie 2004 - de suspendare din functie - si, pe
cale de consecinta, a fost anulat, iar reclamantul a fost repus in drepturile avute
anterior emiterii acestui act administrativ.
      In legatura directa de cauzalitate cu inceperea urmaririi penale impotriva
reclamantului in dosarul Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare si cu trimiterea
in judecata a fost suspendarea lui din functia de executor judecatoresc pe o perioada
de peste 2 ani, in baza Ordinului Ministrului Justitiei mai sus mentionat.
      In urma achitarii sale este evident ca urmarirea, anchetarea si trimiterea lui in
judecata au fost nelegale, abuzive, lipsite de temei si i-au cauzat prejudicii,
deopotriva materiale si morale.
      1.  Prejudiciile materiale, constau in:
      a). Sumele de bani pe care reclamantul le-ar fi castigat cu titlu de onorarii de
executare, daca nu ar fi fost suspendat abuziv, din data de 5 octombrie 2004 si pana
la data de 11 septembrie 2006, din dreptul de a exercita profesia de executor
judecatoresc prin Ordinul Ministrului Justitiei mai sus indicat si care a fost anulat
Aceste sume de bani nu le poate preciza si solicita determinarea lor printr-o expertiza
contabila, pe baza castigurilor pe care le-a realizat in anii anteriori suspendarii, cu
aplicarea evident a indicilor de inflatie si de crestere a preturilor.
      b). Cheltuielile cu avocati, constand in onorarii avocatiale pe de o parte, iar, pe
de alta parte in cheltuieli de deplasare ale acestora la diferite instante, printre care :
Judecatoria Sebes, Tribunalul Alba, Curtea de Apel Alba lulia, Curtea de Apel
Oradea, Inalta Curte de Casatie si Justitie, etc). Aceasta suma de ridica la
aproximativ 20. 000 lei (RON). Repararea acestui prejudiciu se poate face exclusiv
prin obligarea Statului Roman la plata acestei sume de bani.
      2. Prejudiciul moral: este dincolo de orice indoiala ca, ab initio, urmarirea
penala a reclamantului, anchetarea si trimiterea in judecata pentru comiterea
infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice prevazuta si pedepsita de
art.248 Cod pen. a avut ca scop discreditarea ca persoana publica in orasul Satu
Mare.
      Era evident ca, invinuirea care i s-a adus nu a fost altceva decat un pretext
pentru inlaturarea reclamantului din functia de executor judecatoresc, cu competenta
teritoriala pe raza Judecatoriei Satu Mare.
      In urma suspendarii reclamantului din functie si a trimiterii in judecata penala
consecintele au fost dintre cele mai neplacute in plan personal. Astfel, imaginea si
prestigiul profesional al reclamantului au fost grav afectate, opinia publica avand
reprezentarea ca este un infractor periculos care s-a folosit de functia de executor
judecatoresc in mod abuziv, pentru a crea unor persoane prejudicii; fiind invinuit de o
infractiune in legatura cu serviciul, adica in exercitarea acestuia, opinia publica
satmareana a fost ,,contaminata" - evident intentionat - cu ideea ca reclamantul este
incompetent profesional, spertar si escroc; a fost pus in situatia de a constata cu
disperare crunta realitate de a nu avea din ce trai. Fiind suspendat din functie si
neavand dreptul de a desfasura alte activitati aducatoare de venituri - conform
prevederilor legale cuprinse in Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti -
veniturile sale au fost practic sistate.
      Astfel, nu numai ca nu a putut sa-si asigure cele necesare traiului, dar si
familia lui a avut de suferit. Mai ales fiul sau care, minor fiind, avea si are nevoie de
bani pentru a-l putea creste, ingriji si educa asa cum trebuie. De aceea, a fost nevoit
sa recurga la fel de fel de imprumuturi, care unele i se dadeau, iar altele nu, la
amanarea unor plati sau chiar la sistarea unor servicii contractate. Este cazul
serviciilor de telefonie de la birou, ale celor de internet, televiziune, livrare de gaze
naturale, curent electric, etc. Pentru a face fata unor nevoi stringente si minime a fost
constrans sa vanda unele dintre bunurile sale sau ale biroului.
      Mentioneaza ca in randul colegilor sai, executori judecatoresti, prestigiul
reclamantului profesional a fost grav afectat, iar sentimentele de satisfactie pentru
necazul prin care trecea au fost cat se poate de explicit exprimate si erau fara
echivoc rautacios-bucuroase. De altfel, unii chiar s-au exprimat in sensul ca nu va
mai "pupa" aceasta profesie. Cert este ca niciunul nu a manifestat vreun sentiment
de compasiune fata de incercarile de distrugere a reclamantului.
      A fost supus la calvarul unui proces penal cu tot ce implica el: cheltuiala de
bani, de timp, de nervi. Zeci si zeci de drumuri facute pe la instante, inclusiv la Inalta
Curte de Casatie si Justitie, careia i-a solicitat stramutarea judecarii cauzei pe motiv
de banuiala legitima.
      Nu in ultimul rand,  trimiterea in judecata i-a traumatizat familia. Mama
reclamantului a fost intrebata la modul obsesiv ce a facut de a fost suspendat din
functie, iar fratii lui la fel. Cel mai rau a fost pentru fiul sau, care la fel era tachinat la
scoala de catre colegii lui pe tema "tavalirii" tatalui sau.
      Culpa paratului, prin prepusii sai, in cauzarea unei astfel de situatii este
evidenta, in primul rand, actul de trimitere in judecata emis de procurorul Parchetului
de pe langa Tribunalul Satu Mare a fost profund abuziv (dovada  fiind  achitarea 
ferma).  De  fapt,  acesta a  fost elementul declansator al celorlalte efecte negative.
      Prin cele mai sus aratate, a dorit sa releve faptul ca dupa ce a fost suspendat
din functie nu a stat pasiv si a asteptat rezolvarea lucrurilor de la sine. A incercat prin
toate mijloacele posibile sa atraga atentia organelor in drept ale paratului ca maniera
la care s-a procedat cu reclamantul este dintre cele mai abuzive si daunatoare nu
numai in plan profesional si particular, dar si insasi imaginii acestuia, aflat in plin
proces de integrare in Uniunea Europeana.
      Temeiul juridic al raspunderii paratului Statul Roman il reprezinta culpa in
alegerea si instruirea prepusilor sai in functia de procuror - culpa in eligendo. Opinia
reclamantului este ca paratul nu isi alege asa cum trebuie oamenii pentru exercitarea
acestei functii. Iar daca alegerea este potrivita nu face suficiente demersuri pentru a-i
impiedica sa greseasca la maniera de a trimite in judecata penala oameni nevinovati
-culpa in vigilendo.
      Prin urmare, considera ca ne aflam in prezenta unei raspunderi asemanatoare
celei a comitentilor pentru faptele savarsite de catre prepusii lor in exercitarea
functiilor care le-au fost incredintate, prevazuta de art. 1000 alin. 3 din Cod civ.,
Diferentele constau in doua: statul si magistratul nu raspund solidar fata de victima
(ratiunile sunt lesne de inteles, principala fiind aceea de protejare a magistratului, de
asigurare a independentei lui); statul raspunde independent de culpa sau de lipsa de
culpa a magistratului in savarsirea erorii judiciare.
      Temeiul de drept al actiunii consta in prevederile: art.52 alin.3 din Constitutia
Romaniei, cu aplicarea art.96 alin.1 si art.97 lit.j) din Legea nr.303/2004 privind
Statutul judecatorilor si procurorilor, republicata; art.1000 al.3 Cod civil,  art.5 si art.6
din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
      In probatiune, depune toate hotararile judecatoresti la care a facut referire in
cuprinsul actiunii. De asemenea, solicita efectuarea unei expertize contabile pentru
stabilirea sumei de bani de care a fost lipsit, reprezentand venitul nerealizat ca
urmare a suspendarii din functie, audierea unor martori pentru dovedirea celor mai
sus aratate si administrarea altor mijloace de proba pe care desfasurarea procesului
le va necesita.
      Prin intampinarea formulata STATUL ROMAN reprezentat prin MINISTERUL
ECONOMIEI SI FINANTELOR prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR
PUBLICE A JUDETULUI SATU MARE, solicita respingerea actiunii formulata de
reclamant.
      In fapt, arata ca  prin actiunea civila formulata, reclamantul solicita instantei de
judecata ca prin hotararea pe care o va pronunta in cauza sa dispuna: obligarea
statului la plata sumei de 1.500.000 lei (Ron) reprezentand daune morale; obligarea
statului la plata unei sume de bani reprezentand venitul nerealizat in cursul
suspendarii sale din functia de executor judecatoresc in perioada 05.10.2004-
06.10.2006.
      Deci, are dreptul la despagubiri pentru paguba suferita orice persoana care a
fost condamnata definitiv daca in urma rejudecarii cauzei se dispune prin hotarare
definitiva achitarea inculpatului ori impotriva careia s-a luat o masura privativa de
libertate, iar ulterior a fost scoasa de sub urmarire penala sau achitata.
      Ca atare, raspunderea statului este strict circumscrisa celor doua ipoteze
avute in vedere de catre legiuitor, respectiv arestarea, ca masura preventiva si
condamnarea definitiva.
In opinia reclamantului raspunderea statului poate fi angajata raportat la
circumstantele cauzei in baza disp.art.1000 alin.3 Cod civil, acesta fiind in culpa in
alegerea si instruirea prepusilor sai in functie de procuror, fiind o culpa in eligendo,
considerand ca actul de trimitere in judecata emis de procurorul Parchetului de pe
langa Tribunalul Satu Mare a fost abuziv si reprezinta elementul declansator al
celorlalte efecte negative privind declansarea procesului penal. Aceasta
fundamentare a raspunderii statului comitent se bazeaza pe ideea de culpa in
alegerea prepusului, culpa in eligendo sau in supravegherea prepusului, culpa in
vigilando, culpa ce se poate manifesta sub forma neglijentei si imprudentei, distinctie
ce are semnificatie in procesul penal cu ocazia stabilirii raspunderii penale, iar in
stabilirea raspunderii civile aceasta distinctie nu are importanta, concluzia fiind
aceeasi - repararea integrala a prejudiciului indiferent de forma de culpa.
Procurorul, conform art.1  din Legea nr.303/2004 privind statutul magistratilor,
are calitatea de magistrat, conform acestui text de lege magistratura este activitatea
judiciara desfasurata de judecatori_.si de procurori_." iar intre stat si magistrat nu 
exista un raport de prepusenie in intelesul art.1000 alin.3 Cod civil si nici nu se poate
asimila  raportul stat-magistrat cu un astfel de raport, care presupune o subordonare
intre prepus si comitent, cel din urma avand dreptul de a da dispozitii obligatorii si de
a dirija activitatea primului. Magistratii reprezinta o categorie profesionala cu un statut
specific, care exercita puterea judecatoreasca in baza unui raport de munca sui-
generis, concluzii ce rezulta atat din continutul Deciziei civile nr.275/2000 a Curtii
Constitutionale, cat si din concluziile analizarii raportului de munca al magistratilor in
dreptul muncii (Tratatului de dreptul muncii - Alexandru Ticlea - Ed.Rosetti 2006).
In considerentele  deciziei civile nr.422/17.01.2006, Inalta Curte de Casatie si
Justitie, cu ocazia judecarii cererii avand ca obiect despagubiri pentru abuzurile
organelor de urmarire penala a retinut ca "raspunderea statului este o raspundere
directa de apartenenta dreptului public, limitata insa doar la prejudiciile cauzate prin
erori judiciare savarsite in procesele penale". Asa cum prevad disp.art.52 alin.3 din
Constitutie, "statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile
judiciare. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura
raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea credinta sau grava
neglijenta".
Conform disp.art.96 din Lg.nr.303/2004 privind Statutul magistratilor, la alin.1
se prevede ca "statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile
judiciare".
Alin.2 "raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura
raspunderea judecatorilor si procurorilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta
sau grava neglijenta".
Alin.3 "cazurile in care persoana vatamata are dreptul la repararea prejudiciilor
cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale sunt stabilite de Codul de
procedura penala".
Alin.4 "dreptul persoanei vatamare la repararea prejudiciilor materiale cauzate
prin erorile judiciare savarsite in alte procese decat cele penale nu se va putea
exercita decat in cazul in care s-a stabilit in prealabil printr-o hotarare definitiva
raspunderea penala sau disciplinara, dupa caz, a judecatorului sau procurorului
pentru o fapta savarsita in cursul judecatii procesului si daca aceasta fapta este de
natura sa determine o eroare judiciara".
Alin.7 "dupa ce prejudiciul a fost acoperit de stat in temeiul hotararii
irevocabile, data cu respectarea prevederilor alin.6, statul se poate indrepta cu o
actiune in despagubiri impotriva judecatorului sau procurorului care cu rea credinta
sau grava neglijenta a savarsit eroarea judiciara cauzatoare de prejudicii".
Fata de aceste texte de lege in procesele penale raspunderea directa a
statului poate fi angajata pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, fiind exclusa
o raspundere obiectiva a statului in baza disp.art.1000 alin.3 Cod civil.
      In baza acestui text de lege, raspunderea comitentului se angajeaza in situatia
in care in persoana prepusului sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale
pentru fapta proprie, prev.de disp.art.998, 999 Cod civil, respectiv:
      -  existenta prejudiciului;
-  existenta faptei ilicite a prepusului,
-  existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu;
-  existenta vinei prepusului in comiterea faptei ilicite.
Raportat la aceste conditii fapta procurorului ce a dispus trimiterea in judecata
a persoanei nu poate fi considerata o fapta ilicita abuziva, asa cum s-a retinut si in
cadrul deciziei civile nr.6976/2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, retinand ca
"actele de procedura savarsite de organele de urmarire penala nu pot fi incluse in
categoria erorilor judiciare pe toata perioada cercetarii penale reclamantul a
beneficiat de prezumtia de nevinovatie".
Din actele dosarului, in privinta procurorului nu s-a putut retine ca s-a
constatat reaua credinta sau grava neglijenta in instrumentarea dosarului penal.
Inlaturand acest temei de drept, invocat de reclamant, tribunalul opineaza ca
in cauza sunt incidente disp.art.1 Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a
Drepturilor Omului, temei de drept ce a fost dispus in discutia contradictorie a partilor
prin incheierea sedintei publice din 19.12.2008, partile fiind invitate sa depuna
concluzii scrise cu privire la acest temei.
Din perspectiva acestui Protocol aditional la Conventie, tribunalul arata
urmatoarele:
Conform art.1  alin.1 din Protocolul nr.1 "Orice persoana fizica sau juridica are
dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa
decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de
principiile generale ale dreptului international"
Alin.2 prevede ca "Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor
de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta
bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor
contributii sau a amenzilor".
Din perspectiva alin.1 al art.1 din Protocolul nr.1, prin suspendarea
reclamantului din functia de executor judecatoresc in baza Avizului Ministrului
Justitiei nr.27651/5.10.2004, acesta a pierdut dreptul de proprietate asupra clientelei
careia CEDO in jurisprudenta sa a recunoscut o valoare economica avand in vedere
ca rezulta din exercitiul unei activitati profesionale. In acest context, reclamantul prin
biroul sau de executor judecatoresc a dispus de o clientela din care si-a asigurat
venituri, fiind chiar singura sursa de a obtine astfel de venituri necesar pentru a-si
asigura un nivel de trai normal atat pentru sine, cat si pentru familia sa.
Suspendarea a fost dispusa in baza disp.art.47 alin.1 din Lg.nr.188/2000
privind executorii judecatoresti, care a prevazut ca "in cazul in care impotriva
executorului judecatoresc s-a luat masura retinerii, arestarii preventive sau trimiterii
in judecata penala, Ministrul Justitiei din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii
Nationale a Executorilor Judecatoresti va lua masura suspendarii din functie a
acestuia pana la solutionarea procesului penal potrivit legii".
Acest text de lege a fost modificat prin Lg.nr.332/2006 privind aprobarea OUG
nr.190/2005 pentru realizarea unor masuri necesare in procesul de integrare
europeana, in sensul ca suspendarea se va putea dispune "in cazul in care impotriva
executorului judecatoresc s-a luat masura arestarii preventive sau in cazul in care s-
a pronuntat o hotarare judecatoreasca de condamnare la o pedeapsa privativa de
libertate in prima instanta_".
In urma acestei modificari a fost eliminata dispozitia de lege in baza careia se 
putea dispune suspendarea  executorului judecatoresc in cazul trimiterii acestuia in
judecata.
Prin suspendarea reclamantului din functia sa de executor judecatoresc, care
a avut ca consecinta privarea sa de dreptul de proprietate asupra clientelei, tribunalul
considera ca a avut loc o ingerinta in dreptul reclamantului la respectarea bunurilor
sale. In spiritul textului de lege al art.1 din Protocolul nr.1 o astfel de ingerinta trebuie
sa mentina un just echilibru intre interesul general si cerintele cu privire la
respectarea drepturilor individuale.
Cu privire la scopul ingerintei, tribunalul retine ca aceasta urmarea un scop
legitim, in acest sens Curtea Constitutionala prin decizia nr.266/2005 verificand
constitutionalitatea textului de lege din art.47 a Lg.nr.188/2000 raportat la textul
constitutional din art.16 a mentionat ca luarea masurii suspendarii din functie a
executorului judecatoresc in cazul in care acesta a fost retinut, arestat preventiv sau
trimis in judecata penala este justificata de necesitatea preintampinarii prejudicierii
imaginii si prestigiul profesiei de executor judecatoresc.
Cu privire la proportionalitatea ingerintei tribunalul retine ca desi suspendarea
a fost legala, fiind dispusa in baza Lg.nr.188/2000, cu toate acestea, Curtea
Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa a stabilit "ca trebuie sa existe o
relatie rezonabila de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopurile urmarite
(cauza Buzescu c/a Romaniei, cerere nr.61302/2000, Hot.din 29.05.2005).
In opinia tribunalului, o astfel de proportionalitate nu a fost respectata,
intervenind achitarea inculpatului cu privire la savarsirea infractiunilor pentru care s-a
dispus trimiterea in judecata a acestuia, conform hotararilor judecatoresti expuse mai
sus.
Aceasta ingerinta a fost una grava determinand privarea reclamantului de
dreptul de proprietate asupra clientelei pe o perioada cuprinsa intre 05.10.2004 -
06.10.2006, cand a fost repus in functie prin emiterea Ordinului nr.229/06.10.2006,
repunere ce a reprezentat o consecinta a modificarii textului art.47 din
Lg.nr.188/2000 prin Lg.nr.332/2006, astfel cum au fost expuse mai sus.
Fata de circumstantele cauzei, privarea de proprietate a reclamantului nu
poate fi calificata proportionala, datorita acestor incertitudini legislative in materia
suspendarii executorilor judecatoresti. Modificarea textului de lege reprezinta un
argument in opinia tribunalului cu privire la caracterul excesiv al masurii suspendarii
in situatia in care executorul judecatoresc este trimis in judecata.
Pentru aceste considerente, tribunalul considera ca a avut loc o violare a art.1
din Protocolul nr.1 la Conventia  Europeana a Drepturilor Omului.
Cu privire la prejudiciile materiale si morale determinate de aceasta ingerinta
in dreptul de proprietate al reclamantului, tribunalul arata ca, asa cum s-a stabilit
jurisprudential de CEDO trebuie sa existe o legatura clara de cauzalitate intre
despagubirile pretinse si privarea de proprietate (cauza Boc c/a Romaniei, Hot.din
17.12.2008). O astfel de legatura clara de cauzalitate poate fi stabilita in privinta
pierderii castigurilor pe perioada suspendarii, al caror cuantum a fost stabilit in baza
expertizei realizate de exp.contabil Esztinka Paul la suma de 199.161 lei conform
concluziilor stabilite in sensul ca reclamantul este in drept sa beneficieze de castigul
mediu anual net pe perioada suspendarii 2005-2006, aceasta cale fiind singura
posibilitate pentru reclamant de a-si recupera veniturile de care a fost privat pe
perioada suspendarii.
In privinta prejudiciilor materiale determinate de vanzarea unor imobile  la un
pret mult inferior valorii de piata in baza contractului de vanzare-cumparare din
18.02.2005, precum si plata sumei de 60.000 Euro de catre reclamant cu titlu de
arvuna in baza antecontractului de vanzare-cumparare din 15.03.2006 (fila 60 din
dosar), tribunalul retine ca aceste prejudicii au un caracter incert in legatura cu
incalcarea art.1 din Protocolul nr.1, avand in vedere ca, pe de o parte, valoarea de
circulatie a unui imobil depinde de mai multi factori, printre care si de  raportul dintre
cerere si oferta existenta la momentul dat pe piata imobiliara, iar, pe de alta parte,
nerespectarea unui raport contractual nu poate fi imputat statului in conditiile in care
riscul contractului a fost asumat de catre reclamant.
Cu privire la cuantumul daunelor morale, tribunalul va statua in echitate,
tinand cont de urmatoarele criterii: perioada de suspendare de 2 ani, consecintele
suspendarii cu privire la imaginea profesionala a reclamantului, care a fost lezata in
urma denigrarii morale si profesionale a acestuia, de asemenea se va avea in vedere
consecintele asupra vietii de familie a reclamantului, care nu a avut posibilitatea pe
perioada suspendarii sa asigure conditii normale de crestere si educare copilului sau
minor, neavand surse de venituri, fiind lezata si imaginea de parinte a acestuia in
urma mediatizarii cauzei penale si a cercetarilor la care a fost supus reclamantul,
aspecte ce au fost retinute de instanta din depozitiile martorilor audiati in cauza. La
aprecierea cuantumului prejudiciului moral tribunalul va avea in vedere si aspectele
invocate in formularea pierderilor materiale, considerate incerte pentru a fi cuprinse
in categoria prejudiciilor materiale, retinand aceste criterii tribunalul va obliga statul
sa plateasca reclamantului, cu titlu de daune morale, suma de 100.000 lei RON.
Ca si temei de drept al actiunii au mai fost invocate de catre reclamant,
disp.art.3 si 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cu privire la care se
retine urmatoarele:
Art.5 nu este aplicabil reclamantului, avand in vedere ca nu a fost privat de
libertate, iar in privinta art.6 din Conventie privind dreptul reclamantului la un proces
echitabil, tribunalul apreciaza ca reclamantul nu  a avut o durata excesiva a duratei
procedurii procesului penal, avand in vedere ca in materia penala aceasta durata a
procedurii trebuia analizata in lumina imprejurarilor particulare ale cazurilor, tinand
cont de criteriile stabilite in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului,
respectiv complexitatea cauzei, comportamentul reclamantilor si al autoritatilor,
criterii ce au fost retinute de catre Curte in cauza Ianosevic c/a Suediei si Vastberga
Taxi Aktiebolag si Vulic c/a Suediei, Hot.nr.23/2002).
Raportat la aceste criterii, tribunalul considera ca nu a avut loc o incalcare a
disp.art.6 pct.1 din Conventie, din jurisprudenta Curtii se desprinde concluzia ca in
materie penala durata procedurii se socoteste de la acel moment la care exista un
act oficial al statului care sa contina o acuzatie formala indreptata impotriva
reclamantului, ca de exemplu punerea in miscare a actiunii penale, act ce a fost luat
in considerare de exemplu in cauza Tudorache c/a Romaniei, cererea nr.7048/2001.
In cadrul desfasurarii procesului penal in acest interval nu s-a putut constata o
pasivitate a autoritatilor, dilatarea procedurii s-a datorat comportamentului
reclamantului prin formularea unei cereri de stramutare a cauzei penale, formularea
exceptiei de neconstitutionalitate, atacarea incheierii de  respingere a suspendarii
ordinului ministrului.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale a statului invocata de DGFP
Satu Mare, tribunalul considera ca aceasta exceptie este nefondata, raportat la
temeiul de drept retinut de catre instanta, respectiv disp.art.1 din Protocolul nr.1 la
Conventie. In art.33 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului se precizeaza ca
cererile statale vizeaza "orice incalcare a dispozitiilor Conventiei si Protocoalelor
sale", care este considerata de catre reclamant "imputabila unei alte parti
contractante". Art.34 din Conventie  se refera la o incalcare de catre una din inaltele
parti contractante a drepturilor recunoscute in Conventie si Protocoalele sale.  In
acest context, calitate procesuala pasiva are statul, care a comis incalcarea
drepturilor prevazute de Conventie si de Protocoalele sale sau caruia incalcarea ii
este imputabila.

 
 
 
  1