Exclusivitatea recunoscuta de catre recurenta parata privind posibilitatea reclamantului de a-si inmormanta membrii familiei sale in capela in litigiu. are o natura conventionala, reglementata din perspectiva art.969 si urm. Cod civil, avand un carac...

      Superficie
      
      
      Exclusivitatea recunoscuta de catre recurenta parata privind posibilitatea
reclamantului de a-si inmormanta membrii familiei sale in capela in litigiu. are o natura
conventionala, reglementata din perspectiva art.969 si urm. Cod civil, avand un caracter
intuitu personae fiind practic un drept personal  avand caracterul juridic al unui drept
de creanta, si nu are caracterul unui  drept real de folosinta.
      
      
      
      
      Dosar nr.4059/218/2009
      Decizia civila nr.494/R/20.09.2010
      
      
      
      Prin sentinta civila nr.1027/10.05.2010 pronuntata de Judecatoria Carei in dosar
nr.4059/218/2009, a fost admisa actiunea civila inaintata de reclamantul O. G. impotriva
paratei PAROHIA ROMANA ORTODOXA  si in consecinta s-a constatat dreptul de
folosinta gratuita a reclamantului asupra capelei ortodoxe amplasata pe nr.top.2333 din CF
nr.760 nedef. dispunandu-se inscrierea in cartea funciara a dreptului real principal in cauza in
favoarea reclamantului, fara cheltuieli de judecata.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca prin Hotararea
nr.17/04.08.1990 emisa de parata s-a decis acordarea de spatiu liber din cimitirul mare al
comunei pentru construirea unei capele. S-a mai retinut ca reclamantul s-a angajat sa suporte
financiar si material edificarea acestei capele, iar in schimb reclamantul si familia acestuia sa
aiba un drept de folosinta gratuita asupra capelei, ulterior edificarii sale.
      Prima instanta a constatat totodata ca cimitirul si implicit terenul pe care s-a construit
capela in litigiu constituie proprietatea tabulara a paratei, insa aceasta din urma a recunoscut
la randul sau edificarea constructiei in mod exclusiv de catre reclamant si prin efortul propriu
al acestuia, retinandu-se totodata si incheierea unui proces verbal de conciliere intre parti.
      Fata de aceasta stare de fapt si retinand pozitia procesuala a paratei instanta de fond a
admis actiunea reclamantului conform celor de mai sus.
      Impotriva acestei sentinte a promovat recurs in termenul legal parata .
       Criticile recurentei  fiind fondate .
      Sub aspectul starii de fapt prima instanta a retinut in mod corect ca edificarea
constructiei capela s-a realizat in mod exclusiv de catre intimatul reclamant, prin efortul
propriu al acestuia, insa pe terenul proprietatea tabulara a recurentei parate. Din ansamblul
materialului probator administrat in cauza, retinandu-se si aspectul ca intreaga lucrare de
constructie a capelei pe  terenul recurentei parate s-a realizat strict cu ingaduinta si acceptul
acesteia, rezulta ca dreptul de folosinta dobandit de catre intimatul reclamant si recunoscut
prin procesul verbal incheiat intre parti are un continut si natura juridica distincta de dreptul
real principal de folosinta solicitat in petitul actiunii si constatat de catre prima instanta, care a
si dispus de altfel inscrierea acestuia in cartea funciara.
      Astfel, din conventia incheiata rezulta ca dreptul reclamantului  de a-si inmormanta
familia si de a fi si acesta personal inmormantat in capela, inclusiv posibilitatea de a desfasura
ritualul funerar precum si slujbele ulterioare de comemorare a membrilor familiei sale care au
fost inmormantati in capela, are o natura conventionala, reglementata din perspectiva art.969
si urm. Cod civil, avand un caracter intuitu personae fiind practic un drept personal si avand
caracterul juridic a unui drept de creanta, in raporturile juridice dintre reclamant si parata. Mai
mult, fata de continutul acestui drept, ar rezulta apartenenta sa la categoria drepturilor
subiective nepatrimoniale.
      In schimb dreptul de folosinta invocat ca atare si solicitat de catre reclamant prin
petitul cererii introductive in instanta are caracterul juridic al unui drept real principal
dezmembramant al dreptului de proprietate, susceptibil de a fi inscris in cartea funciara si care
apartine categoriei drepturilor subiective patrimoniale, imobiliare. Practic, dreptul dobandit de
catre reclamant a fost calificat impropriu de catre acesta ca fiind un drept de "folosinta"
(acesta avand un continut mai larg decat o simpla detinere a capelei), neavand caracterul unui
drept real si in nici un caz un drept exclusiv in privinta utilizarii capelei si de catre alte
persoane. Eventuala exclusivitate care poate fi adusa in discutie este strict cea recunoscuta de
catre recurenta parata privind posibilitatea reclamantului de a-si inmormanta membrii familiei
sale in capela in litigiu. Un asemenea drept astfel recunoscut nu este insa susceptibil de a fi
operat in evidentele de carte funciara, asa cum a solicitat reclamantul si cum a dispus instanta
de fond. Starea de fapt rezultata in cauza nu atrage nici incidenta institutiei juridice a
accesiunii imobiliare si constituirea unui eventual drept de superficie in favoarea
reclamantului, atata vreme cat intregul edificiu s-a realizat pe terenul proprietatea recurentei
parate cu acceptul si prin ingaduinta acesteia din urma.
      Din aceasta perspectiva hotararea primei instante se prezinta a fi nelegala, relevand o
gresita aplicare a legii in intelesul art.304 pct.9 Cod de procedura civila,  tribunalul va admite
recursul si va modifica in tot sentinta atacata in sensul respingerii actiunii reclamantului,
urmand totodata a-l obliga pe acesta din urma la plata cheltuielilor de judecata ocazionate
recurentei parate