Uzucapiune. Conditii.

Cod operator nr. 11276
Dosar nr. 3972/296/2008
R O M A N I A
TRIBUNALUL SATU MARE
SECTIA CIVILA DECIZIA CIVILA Nr. 17/R
Sedinta publica de la 18 Ianuarie 2010 Uzucapiune. Conditii.

       (_)
Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:

Prin Sentinta civila nr. 7719/17.12.2008 pronuntata de Judecatoria Satu Mare in dosar nr. unic de mai sus a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamanta H impotriva paratilor (_) toti cu domiciliul necunoscut, pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca potrivit extrasului CF 245 Satmarel cu nr. top.274, caruia ii corespunde in natura curte intravilan in suprafata de 399 mp si nr. top. 275, caruia ii corespunde in natura arator intravilan in suprafata de 2546 mp, figureaza ca proprietar tabular K si sotia D in cote de 1/1 parte cu titlul juridic cumparare.
Conform extraselor CF 246 Satu Mare cu nr. top. 271/1, 272/2 si 273 carora le  corespunde in natura arator cu casa si curte in suprafata totala de 1751 mp figureaza ca proprietar tabular P asupra cotei de 2/15 parte, K asupra cotei de 3/15 parte, iar conform  extrasului CF  247 Satmarel cu nr. top. 271/2, arator intravilan de 1345 mp, nr. top. 271/1 - casa in intravilan in suprafata de 32 mp si curte intravilan in suprafata de 374 mp pe nr. top. 273 figureaza ca proprietar KG casatorit cu TR asupra cotei de 3/18 parte, KF casatorita cu VG asupra cotei de 3/18 parte, KA asupra cotei de 3/18 parte, KJ asupra cotei de 3/18 parte, PM, PL, PM minori asupra cotei de 1/18 parte fiecare, K si sotia D asupra cotei de 3/18 parte.
Reclamanta a depus in probatiune un plan de situatie cu privire la imobilul teren din litigiu avizat in 2001 si apoi un plan de amplasament al imobilului careia ii corespunde in natura casa  si teren situate pe raza localitatii Satamarel.
In dovedirea actiunii sale reclamanta s-a obligat sa prezinte doi martori astfel ca a fost audiati S si R, care au aratat ca reclamanta detine imobilul casa si teren, precum si gradina aferenta in suprafata de 60 ari si ca aceste imobile au fost detinute de antecesorii ei, respectiv parintii si bunicii reclamantei, fiind transmise ulterior in posesia reclamantei. Au mai aratat ca bunicii reclamantei au stapanit aceste imobile inaintea anilor 1940.
Raportat la faptul ca reclamanta nu a facut dovada cu acte de stare civila ca este mostenitoarea antecesorilor inscrisi in cartea funciara, iar pe de alta parte din schita de parcelare depusa la fila 6 figureaza ca proprietar tabular si ZV asupra imobilelor care fac obiectul litigiului, terenul aferent casei facand obiectul Legii nr. 18/91 si nu a depus in acest sens titlul de proprietate cu privire la aceste imobile, instanta de fond a apreciat ca in speta nu sunt incidente dispozitiile art. 1846-1890 Cod civil, respingand actiunea promovata.
      Impotriva sentintei civile reclamanta H a declarat recurs, solicitand in baza art. 312 C.proc.civ. admiterea acestuia, modificarea hotararii instantei de fond in sensul admiterii actiunii asa cum a fost ea formulata, pentru urmatoarele motive:
      1. Recurenta apreciaza ca din depozitia martorilor audiati in cauza a rezultat destul de clar relatia de rudenie dintre reclamanta, pe de o parte si ZaV, K si sotia D - ultimii doi fiind bunicii materni ai recurentei-reclamante, in acest sens depunand actele de stare civila si schita arborelui genealogic.
      2. Recurenta arata ca instanta de fond retine in mod gresit ca numitul ZV este proprietar tabular, facand afirmatia ca aceasta calitate rezulta "din schita de parcelare depusa la fila 6". In primul rand, calitatea de proprietar tabular rezulta dintr-un extras de CF si nu dintr-o schita de parcelare. Cand s-a intocmit acea schita, tatal reclamantei - ZV - era in viata si schita s-a intocmit in favoarea acestuia, cu scopul de a dobandi el proprietatea. Ulterior, dupa deces, schita a fost modificata in favoarea reclamantei. Din extrasele de CF depuse nu exista nici o inscriere in favoarea tatalui recurentei.
      3. Recurenta mai arata ca nu intelege de unde instanta de fond a tras concluzia ca terenul aferent casei a facut obiectul Legii nr. 18/1991. Daca ar fi fost asa, atunci era evident ca avand titlul de proprietate, promovarea acestei actiuni ar fi fost nu numai inutila, dar si lipsita de interes.
      Apreciaza ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 1846 -1890 Cod civil  avand in vedere faptul ca prescriptiilor achizitive incepute in perioada 15 septembrie 1943 -12 iulie 1947 li se aplica, urmand regulile dreptului comun in materie, dispozitiile Codului civil roman extins, din dispozitiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 241/1947 (care prevad ca prescriptiile incepute inaintea punerii in aplicare a acestei legi sunt carmuite, in ce priveste natura, durata si efectele lor, de dispozitiile legii sub care au inceput) rezultand cu claritate ca dispozitiile art. 27 si art. 28 din Decretul -Lege nr. 115/1938 nu pot fi extinse deoarece ar insemna sa li se dea efect retroactiv.
      De asemenea, apreciaza ca in cauza a facut dovada, prin jonctiunea posesiilor, a faptului ca posesia a inceput in anul 1946 si ca ea a fost pe intreaga ei durata continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, fiind indeplinita cerinta art. 1847 Cod civil.
           Recursul este fondat si va fi admis conform art.312 C.proc.civ., cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare in fond.
           Judecatoria nu a intrat in cercetarea fondului cauzei, limitandu-se sa constate ca nu s-a facut dovada calitatii de mostenitor dupa proprietarii tabulari, ca proprietar tabular al terenurilor, in baza mentiunilor inserate pe o schita, este ZV si ca terenul a facut obiectul legii fondului funciar.
           Se impune asadar rejudecarea cauzei de catre instanta de fond, fiind necesara suplimentarea probatoriului cu probe inclusiv testimoniale, a caror administrare in faza recursului este prohibita prin art.305 C.proc.civ., pornind de la urmatoarele argumente de drept:
           Nu se poate invoca jonctiunea posesiei unui neproprietar cu cea a adevaratului proprietar, intrucat prescriptia achizitiva opereaza ca o sanctiune tocmai ca urmare a pasivitatii acestuia din urma.
          Jonctiune posesiilor este posibila doar daca autorul avea el insusi calitatea de posesor si nu de simplu detentor precar. In cazul coproprietarilor asupra unui imobil, pentru a retine posesia utila, este necesara dovada intervertirii precaritatii, conform art.1858 Cod civil.
            Astfel, vazand inscrierile din cartile funciare depuse in extras la dosar, respectiv inscrierea ca proprietari tabulari a antecesorilor reclamantei, ca dobanditori ai drepturilor reale exclusiv sau in cota parte, fie prin mostenire, fie prin cumparare, se impune a se clarifica in ce masura dreptul de proprietate a trecut asupra reclamatei prin mosteniri succesive si daca antecesorii sai, in calitate de coproprietari, au intervertit detentia precara in posesie exclusiva, momentul in care a inceput astfel posesia apta sa produca efect achizitiv, pentru a se stabili atat legea aplicabila, cat si aplicabilitatea institutiei jonctiunii posesiei.

3