DAUNE MORALE . TEMEI DE DREPT. LIPSA UNUI PROBATORIU ADECVAT. CONSECINTE

DAUNE MORALE . TEMEI DE DREPT. LIPSA UNUI       PROBATORIU ADECVAT. CONSECINTE

  Acordarea daunelor morale este apreciata exclusiv de instanta, in urma administrarii unui probatoriu adecvat care sa dovedeasca prejudiciul moral  suferit de salariat.

Prin sentinta civila nr. 256/2005 a Tribunalului Brasov a fost admisa in parte contestatia formulata si precizata de contestatoare ,  in contradictoriu cu intimata  si in consecinta,   a constatat nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. 1072/19.04.2005.
A dispus repunerea partiala in situatia anterioara emiterii deciziei contestate si reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior.
A obligat intimata sa plateasca contestatoarei drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate  si alte drepturi de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei si pana la data pronuntarii hotararii , respectiv , 17.08.2005 .
A respins restul pretentiilor referitoare la constatarea nulitatii absolute a deciziilor nr. 79/11.03.2005 si 126/30.03.2005 , la plata daunelor cominatorii si a daunelor morale si a obligat intimata sa plateasca contestatoarei suma de 500 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut urmatoarele:
Contestatoarea a fost salariata intimatei incepand cu data de 06.08.1997 indeplinind functia de secretar dactilograf conform mentiunilor  din contractul individual de munca .
Instanta apreciaza ca ambele comunicari , nr. 79/13.03.2005 si nr. 126/30.03.2005 nu au caracterul unei decizii de concediere , ci reprezinta in fapt , doar o instiintare , o informare a contestatoarei  cu privire la intentia intimatei de a proceda la concediere , in temeiul art. 65 alin. 1 Codul Muncii, initial cu data de 1.04.2005 si ulterior , cu data de 21.04.2005.
In aceste conditii , cele doua comunicari nu trebuie analizate sub aspectul intrunirii conditiilor de forma si procedura , obligatorii pentru deciziile de concediere , acestora fiind asa cum s-a aratat mai sus , simple informari ale angajatorului cu privire la intentia de concediere, materializata de altfel prin decizia nr. 1072/19.04.2005 astfel incat instanta urmeaza a respins petitele 1 si 2 ca neintemeiate.
In ceea ce priveste decizia de concediere mai susmentionata , aceasta nu este motivata , in sensul ca nu cuprinde motivele care au determinat intimata sa desfiinteze locul de munca al contestatoarei , in ce constau deficientele economice , transformarile tehnologice de reorganizare a activitatii acesteia si nici nu se face trimiterea la actele care sa ateste dificultatile economice.
De asemenea se va face vorbire despre actele in baza carora intimata a procedat la desfiintarea postului.
Nefacandu-se nici o mentiune cu privire la motivul concedierii , intimata a emis decizia atacata cu nerespectarea dispozitiilor art. 74. lit a Codul Muncii.
De asemenea , in cuprinsul deciziei nu a fost mentionata durata preavizului , facandu-se trimitere la Nota nr. 126/30.03.2005 , care reprezinta o instiintare a contestatoarei cu privire la intentia intimatei de concediere si nu  comunicarea preavizului , care trebuie sa constituie o componenta  a deciziei de concediere.
In aceste conditii instanta apreciaza ca intimata nu a respectat dispozitiile art. 74 lit. b Codul Muncii , in conformitate cu art. 76 din acelasi cod " Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta."
Constatand nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. 1072/19.04.2005 in raport de nerespectarea conditiilor imperative  ale art. 74 lit. a si b Codul Muncii coroborat cu art. 76 Codul Muncii , instanta a admis in parte petitul 3 al actiunii avand ca obiect repunerea contestatoarei in situatia anterioara emiterii actului de concediere , respectiv a obligat intimata sa o reintegreze pe contestatoare in postul  detinut anterior emiterii deciziei atacate si totodata  a respins  pretentiile constand in plata daunelor cominatorii  de 1.000.000 lei fiecare zi de intarziere de la data pronuntarii si pana la data reintegrarii efective , in caz de refuz , avand  in vedere ca plata daunelor cominatorii vizeaza faza executarii  silite , cand debitorul refuza executarea in natura a obligatiei.
La petitul 5 contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la plata daunelor morale in cuantum de 40.000.000 lei pentru  prejudiciul suferit ca urmare a concedierii.
Instanta a respins pretentiile de mai sus avand in vedere ca prin repunerea contestatoarei in situatia anterioara emiterii actului de concediere,  imaginea publica si prestigiul acesteia i-au fost reabilitate  in colectivul si respectiv comunitatea din care face parte.
Impotriva acestei  sentinte s-a declarat recurs de recurenta  , criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs se rata ca : instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca nu s-a depus nici o dovada de comunicare in scris , catre salariat a deciziei de concediere .
Se mai arata ca au fost avute in vedere cu titlu de probe in dosarul cauzei , declaratiile olografe ale unor salariate ale intimatei , in conditiile in care la un termen anterior cand a fost pusa in discutia partilor admisibilitatea probei cu martori , aceasta a fost respinsa , desi era vorba de audierea acelorasi persoane.
In continuarea criticilor din recurs se arata ca masura concedierii a produs recurentei suferinte fizice si psihice , stari de stres , nesiguranta si o insecuritate financiara care i-au lezat demnitatea  si capacitatea profesionala si aceasta cu atat mai mult cu cat era intretinatoarea parintilor  sai bolnavi  si a sotului bolnav.
Examinand sentinta atacata in raport de criticile invocate instanta apreciaza ca recurentul este neintemeiat , in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila pentru urmatoarele considerente:
Prima critica  din recurs se axeaza in principal pe faptul ca instanta de fond nu a constatat nulitatea comunicarilor , cu care i se aduce la cunostinta recurentei masura concedierii acesteia
Principalul efect al comunicarii deciziei de concediere este acela al incunostiintarii persoanei in cauza despre incetarea contractului individual de munca pentru ca aceasta masura sa poata fi contestata in instanta , in temenul legal de 30 de zile. Practic decizia de concediere isi produce  efectele numai de la data comunicarii. In dezacord cu dispozitiile art. 73 lit. a din legea 168/1999 , potrivit careia termenul curge de la data la care cel interesat a luat cunostinta de masura dispusa, codul muncii, care a aparut ulterior, prevede in mod expres la dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. b ca " termenul  de 30 zile calendaristice curge de la data la care s-a comunicat decizia de sanctionare. Prin urmare lipsa oricarei comunicari  nu face altceva decat sa conduca instanta la ideea  ca partea contestatoare a atacat decizia in termen. De altfel instanta de fond a mentionat in cuprinsul motivelor de recurs , faptul ca " lipsa comunicarii deciziei nu conduce la nulitatea acesteia , ci produce efecte numai de la data comunicarii."
Cat timp instanta nu a adoptat masura declararii tardivitatii contestatiei si a considerat contestatia ca fiind formulata in termenul legal, procedand ulterior la analiza temeiniciei si legalitatii concedierii, aceasta prima critica este lipsita de interes.
Tocmai pentru ca a considerat ca nu se pune problema tardivitatii , instanta nu a incuviintat proba cu martorii solicitati , nefiind necesara administrarea acesteia si fiind  concludente declaratiile  olografe ale persoanelor respective.
In ceea ce priveste acordarea daunelor morale, instanta apreciaza ca nici aceasta critica nu este intemeiata si in consecinta va fi respinsa.
Pentru acordarea daunelor morale, practica judiciara a statuat o serie de criterii obiective , majore , pentru care cel in cauza dovedeste ca prestigiul , onoarea, reputatia sau demnitatea sa au fost afectate prin masura ilegala a unitatii.
Prin urmare acordarea daunelor morale , actiune admisibila in principiu pe dispozitiile art. 998 Cod civil , ca urmare a clasificarii dihotomice a prejudiciului , trebuie sa-si gaseasca  suportul in prejudiciul moral suferit de salariat  pe planul aprecierii sociale a conduitei sau priceperii profesionale a acestuia. 
Aceasta presupune in primul rand un probatoriu adecvat din care sa rezulte existenta prejudiciului moral , intinderea  sa si gravitatea masurii abuzive, sau cel putin toate acestea sa poata fi prezumate , lucru care in cauza nu s-a realizat.
Pentru toate aceste considerente instanta urmeaza a respinge recursul ca nefondat si a mentine sentinta de fond ca legala si temeinica.