Recurs . Obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata

Dosar nr. 8537/215/2012
37. Decizie civila. Recurs . Obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata

R O M A N I A

TRIBUNALUL DOLJ
SECTIA I CIVILA

DECIZIE Nr. 440/2013
Sedinta publica de la 13 Martie 2013 Asupra recursurilor civile de fata;
La data de 10.04.2012 reclamanta A. M. E. a chemat in judecata pe paratii V. M. si V. A., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea certificatului de mostenitor nr. 42/22.05.2001 eliberat de BNP Defta Emil.
In motivare, a aratat ca la data de 27.05.2011, s-a prezentat la BNP P. A. D., in vederea deschiderii procedurii succesorale dupa defunctii V. I. (tatal sau, decedat la data de 13.11.1997) si B. (V.) M., (mama sa, decedata la data de 21.01.2011), unde a fost informata ca dupa tatal sau, fusese dezbatuta succesiunea si eliberat certificatul de mostenitor nr. 42/22.05.2001.
Reclamanta a mai aratat ca, dupa decesul tatalui sau, doi dintre cei opt frati ai lui, V. St. si V. M., s-au prezentat la notarul public si au deschis succesiunea dupa defunct, bazandu-se pe declaratia mincinoasa a martorului S. D., care a declarat ca defunctul nu are alti mostenitori, decat pe cei doi frati.
A mai precizat reclamanta ca, defunctul a fost casatorit cu B. M., din casatorie rezultand doua fiice, reclamanta si V. N., in prezent decedata. La data de 01.08.1988, parintii sai au divortat, cele doua fiice rezultate din casatorie, ramanand in ingrijirea mamei. In timpul casatoriei, parintii sai au dobandit un apartament, pe care ulterior decesului surorii sale, l-au schimbat cu o garsoniera, dupa divortul lor neefectuandu-se niciodata partajul bunurilor comune.
Reclamanta a mai aratat ca tatal sau a dobandit, ulterior divortului, un loc de veci in cimitirul Sineasca, bun despre care nu a avut cunostinta si care face parte din masa succesorala. Dupa decesul tatalui sau nu a dezbatut succesiunea, stiind ca este unica fiica a acestuia, insa a contribuit la sustinerea cheltuielilor firesti ale garsonierei, bun comun, in care a locuit mama sa pana in momentul decesului, iar dupa a hotarat sa deschida succesiunea stiind ca este unica mostenitoare, iar cota ce trebuie sa-i revina, este de 1/1 din singurul lor bun comun, garsoniera.
In drept s-au invocat, dispozitiile art. 88 din Legea nr. 36/1995 si dispozitiile art. 1134 NCCiv.
A depus la dosar, imputernicire avocatiala, sentinta civila nr. 9699/06.06.1997 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 10970/1997, contractul de schimb, autentificat sub nr. 30755/21.12.1993, Sentinta civila nr. 6821/01.08.1988 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 13459/1987, certificat de calitate de mostenitor nr. 20/27.05.2011, certificat de mostenitor nr. 42/22.05.2001 autentificat sub nr. 742/22.05.2001, declaratia martorului S. D., acte de stare civila.
Paratul V. M., desi legal citat, nu a depus la dosar intampinare.
La data de 26.06.2012, parata V. A., a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii.
A invocat exceptia neacceptarii succesiunii in termenul legal de optiune succesorala, motivand ca dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de sase luni, de la data deschiderii succesiunii, ori reclamanta a inteles sa demareze procedura deschiderii succesiunii dupa defunct, abia dupa paisprezece ani. A mai precizat ca reclamanta a inteles sa faca acte de acceptare a succesiunii, doar in ceea ce priveste cota mamei sale, nu si a tatalui sau. De asemenea a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, intrucat actul atacat a fost eliberat la data de 22.05.2001, in cauza fiind aplicabile dispozitiile art. 9 alin 2 din Decretul nr. 167/1958.
La data de 28.06.2012, prin Serviciul registratura paratul V. M. a depus la dosar un inscris prin care a aratat ca nu a avut cunostinta de cele reclamate de reclamanta in ceea ce il priveste pe fratele acestuia V. St..
A mai precizat ca reclamanta a stat in pasivitate aproximativ 15 ani in ceea ce priveste locul de veci din Cimitirul Sirineasa si o gharsoniera.
La data de 18.09.2012, reclamanta a depus la dosar raspuns la intampinare, prin care a solicitat respingerea exceptiei neacceptarii succesiunii, motivand ca  a acceptat succesiunea si  s-a comportat ca o buna mostenitoare, a platit impozitul pentru imobil, a efectuat lucrari de reparatii, iar dupa decesul mamei sale s-a prezentat la notar pentru a accepta expres mostenirea. A mai precizat ca si-a insusit o parte din bunurile detinute exclusiv de defunct.
Instanta a dispus emiterea unei adrese catre BNP Defta Emil, pentru a inainta actele care au stat la baza emiterii certificatului de mostenitor nr. 42/22.05.2001, raspunsul fiind inaintat la dosar, la data de 09.05.2012.
Prin sentinta civila nr.16322/13.11.2012 pronuntata de Judecatoria Craiova a fost respinsa exceptia neacceptarii in termen a succesiunii invocata de parata prin intampinare, ca neintemeiata.
A fost admisa actiunea formulata de reclamanta A. M. E., impotriva paratilor V. M. si V. A..
A fost anulat certificatul de mostenitor nr. 42/22.05.2001 emis de Biroul Notarului Public Defta Emil.
Au fost obligati paratii la plata catre reclamanta a sumei de 800 lei, reprezentand cheltuieli de judecata, respectiv onorariu avocat.
A fost respinsa cererea formulata de parata V. A. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.
S-a luat act ca paratul V. M. nu solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca la data de 13.11.1997 a decedat autorul V. I., conform certificatului de deces seria DZ nr. 250981 (fila nr. 33 din dosar), in urma decesului acestuia fiind dezbatuta  succesiunea  si emis un certificat de mostenitor nr. 42/22.05.2001. Potrivit acestui certificat de mostenitor, mostenitorii legali ai defunctului V. I. sunt V. St., in calitate de frate si strain de mostenire, prin renuntare paratul V. M., in calitate de frate.
Numitul V. St. a decedat la data de 30.08.2007, parata V. A. fiind singura mostenitoare asa cum reiese din adresa nr. 129456/05.06.2012 emisa de Serviciul Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor Craiova si a precizarilor orale de la termenul din data de 26.06.2012.
Din analiza actelor de stare civila depuse la dosar, instanta a retinut ca autorul V. I. a avut doua fiice: V. N., decedata si ea la data de 08.01.1993 (fila 15) si reclamanta A. (V.) M. E., nascuta la data de 22.08.1970 (fila 14).
Prin sentinta civila nr. 6821/01.08.1988 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 13459/1987 s-a admis actiunea de divort intentata de numita V. M. si s-a dispus desfacerea casatoriei inregistrata la data de 03.09.1969 la starea civila din Craiova dintre V. M. si V. I..
La eliberarea certificatului de mostenitor contestat in cauza, nu au fost citati insa toti mostenitorii cu vocatie succesorala legala generala la mostenirea lui V. I., respectiv reclamanta A. (V.) M. E., in calitate de descendent de gradul I.
Potrivit art. 651 C.civ., succesiunile se deschid prin moarte. Succesiunea de pe urma defunctului Vaduva Ion s-a deschis, prin urmare, pe data de 13.11.1997. In lipsa unui testament, prin prisma dispozitiilor din Codul civil privitoare la devolutiunea legala, persoane cu vocatie legala generala la mostenirea lasata de V. I. au ramas rudele in linie dreapta descendenta si ascendenta, in mod nelimitat in grad, iar in linie colaterala pana la gradul al IV-lea inclusiv. Aceasta nu inseamna ca toate aceste rude, impreuna si deodata, vor culege mostenirile lasate de defuncti, caci vocatia lor este numai generala, potentiala, vizand posibilitatea de principiu a acestor persoane de a mosteni, prin efectul legii, patrimoniul persoanei decedate. Vocatia lor concreta de a culege efectiv aceste mosteniri este determinata prin devolutiunea succesorala legala, legea instituind o anumita ordine de chemare legala la mostenire.
Cum, ca principiu de ordine publica, legea precizeaza ca nimeni nu este obligat a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine (art.686 C.civ.), chiar in cadrul aceleiasi clase de mostenitori vocatia generala se transforma in vocatie concreta prin manifestarea expresa sau tacita a succesibilului de a culege mostenirea.
Pentru a stabili cadrul procesual, instanta a analizat si modalitatea in care se deruleaza procedura succesorala in fata notarului public.
Legea nr. 36/1995, Legea notarilor publici si a activitatii notariale reglementeaza in Capitolul V, Sectiunea a III-a, articolele 69-85(in forma in vigoare la data eliberarii certificatului de mostenitor a carui anulare se solicita), procedura succesorala.
Articolul 69 alineatul 1 stipuleaza ca procedura succesorala notariala se deschide, dupa caz, la cererea oricarei persoane interesate, a procurorului, precum si a secretarului consiliului local al localitatii in raza careia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, atunci cand are cunostinta ca mostenirea cuprinde bunuri imobile, iar potrivit articolului 72, dupa ce constata ca este legal sesizat, notarul public inregistreaza cauza si dispune citarea celor care au vocatie la mostenire, iar daca exista testament, citeaza si pe legatari si executorul testamentar instituit.
Desi in acest text legal nu se precizeaza ce fel de vocatie ar trebui sa aiba mostenitorii ce urmeaza a fi citati, din interpretarea sistematica a tuturor textelor legale din capitolul rezervat procedurii notariale, instanta a retinut ca se refera la toti mostenitorii cu vocatie succesorala generala la mostenirea lui de cuius, adica la toate rudele in linie dreapta, nelimitat in grad, si la colaterali, pana la gradul patru.
Articolul 73 alineatul 1 dispune ca, in cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileste calitatea mostenitorilor si legatarilor, intinderea drepturilor acestora, precum si compunerea masei succesorale, urmand ca pe baza de declaratie sau probe administrate in cauza se va stabili daca succesorii au acceptat succesiunea in termenul legal.
  Articolul 88 alineatul 1 arata ca cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii.
In cauza de fata, reclamanta a solicitat anularea certificatului de mostenitor eliberat de Biroul Notarului Public Defta Emil pentru nesocotirea prevederilor art. 88 din Legea nr. 36/1995, privind citarea partilor.
Legea nu instituie o sanctiune expresa pentru eliberarea certificatului de mostenitor cu nesocotirea normelor privind citarea tuturor mostenitorilor cu vocatie succesorala. Nu s-ar putea sustine insa ca incalcarea acestor prevederi legale ar ramane fara sanctiune. In acest caz, devine aplicabil regimul nulitatilor virtuale, in sensul ca actul se va declara nul numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea sa.
In acest caz, vatamarea consta in privarea persoanelor respective de drepturile lor asupra mostenirii respective. Cum, in lumina celor analizate anterior, reclamanta nu a fost citata la emiterea certificatului de mostenitor de pe urma autorului V. I., acesta justifica o vatamare prin emiterea certificatului de mostenitor a carui nulitate se solicita.
Pe cale de consecinta, reclamanta care si-a dovedit, prin actele de stare civila depuse la dosar, calitatea de succesor cu vocatie legala generala la mostenirea autorului Vaduva Ion, este una din persoanele vatamate prin emiterea certificatului de mostenitor contestat, atat timp cat ea nu a fost chemata la dezbaterea succesorala in urma careia a fost emis eliberat acest certificat de mostenitor.
Acesta este si motivul pentru care instanta a retinut la acest termen de judecata cauza spre solutionare, gasind ca inutila administrarea probei cu interogatoriu si a probei testimoniale in ceea ce priveste exceptia neacceptarii in termen a succesiunii defunctului Vaduva Ion.
Or, atat timp cat in cauza a fost probata existenta cel putin a unui mostenitor cu vocatie legala succesorala generala la mostenirea autorului, anume reclamanta, mostenitor ce nu a fost chemat la dezbaterea succesorala notariala a mostenirii defunctului V. I., fiind astfel vatamat in drepturile sale, potrivit art. 88, alin. 1 din Legea nr. 36/1995, instanta va dispune anularea certificatului de mostenitor nr. 42/22.05.2001 emis de BNP Defta Emil, urmand ca in temeiul art. 88 alin. 2 din acelasi act normativ, notarul public sa emita un nou certificat, la care sa participe toti mostenitorii legali ai defunctului V. I., inclusiv reclamanta A. (V.) M. E..
Totodata, instanta a apreciat ca neintemeiate sustinerile paratei V. A., in calitate de mostenitor al numitului V. St. in sensul ca reclamanta nu a acceptat in termenul legal succesiunea autorului V. I., avand in vedere faptul ca, chiar reale fiind aceste din urma sustineri, acest fapt nu exonereaza notarul public in fata caruia se desfasoara procedura succesorala notariala de a chema la dezbateri toti mostenitorii cu vocatie legala generala, urmand ca in cadrul acestei proceduri sa se stabileasca care dintre acestia a acceptat succesiunea autorului, ori dupa caz, a renuntat expres la aceasta mostenire.
In plus, aceasta solutie a instantei de anulare a certificatului de Mostenire nr. 42/22.05.2001 nu este de natura a provoca nicio vatamare paratilor, atat timp cat in cadrul procedurii dezbaterii succesorale au posibilitatea de a invoca exceptia neacceptarii in termen a succesiunii autorului V. I. de catre reclamanta  A. (V.) M. E., urmand a fi administrate probe in acest sens.
Mai mult, instanta a retinut si recunoasterea pretentiilor de catre parati, prin intampinarile depuse la dosar.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parata V. A. prin intampinare, instanta retine ca acesta a renuntat la exceptie, in urma raspunsului la intampinare depusa de catre reclamanta A. (V.) M. E. la termenul din 18.09.2012.
Pe cale de consecinta, instanta a admis actiunea dedusa judecatii, dispunand anularea certificatului de mostenitor nr. 42/22.05.2001 emis de BNP Defta Emil.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, aceasta obligatie avandu-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul.
Potrivit art. 275 din C.proc.civ. " paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va mai putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, , afara numai daca a fost pus in intarziere inainte de chemarea in judecata".
Pentru ca paratul sa evite obligarea la plata cheltuielilor de judecata se cer a fi indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: paratul trebuia sa recunoasca pretentiile reclamantului, recunoasterea trebuie sa fie facuta la prima zi de infatisare in fata primei instante, recunoasterea sa aiba loc in acele litigii in care paratul poate sa recunoasca pretentiile reclamantului, paratul ca nu fi fost pus in intarziere inainte de sesizarea instantei sau sa nu fie de drept in intarziere.
Analizand prima conditie, aceea privind recunoasterea pretentiilor reclamantului, instanta retine ca aceasta nu este indeplinita. Astfel, nu intereseaza modalitatea in care se realizeaza aceasta recunoastere, respectiv prin marturisire, achiesare, intampinare sau interogatoriu, insa manifestarea de vointa in sensul recunoasterii trebuia sa fie neindoielnica.
Instanta a retinut in ceea ce o priveste pe parata V. A. ca a precizat in cuprinsul intampinarii depuse la data de 26.06.2012 ca in situatia in care instanta va trece peste exceptiile invocate sa se ia act ca nu a avut cunostinta de demersurile intreprinse de tatal sau si ca recunoaste procedura pretentiile solicitate pentru a nu fi obligata la cheltuielile de judecata, raportat la dispozitiile art. 275 din Cod proc civ.
Aceleasi sustineri au fost formulate si de paratul V. M. prin notele de inscrisul depus la data de 28.06.2012 prin serviciul registratura.
Instanta a retinut ca aceste recunoasteri ale paratilor nu indeplinesc conditiile prevazute de dispozitiile art. 275 din Cod proc civ, in sensul ca recunoasterea nu este neindoielnica. In aceste conditii este inutila analiza celorlalte conditii pentru evitarea obligarii paratilor la plata cheltuieli de judecata.
Instanta a constatat culpa procesuala a paratilor, dovedita prin aceea ca au pierdut procesul, si avand in vedere cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecata dovedite prin plata onorariului avocat (chitantele nr. 21 din 05.06.2012 si nr. 17 din 10.04.2012, in temeiul art. 274 C.proc.civ., instanta a obligat  paratii la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In ceea ce priveste solicitarea paratei V. A. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, fata de solutia de admitere a cererii de chemare in judecata, instanta a respins-o ca neintemeiata.
In temeiul art. 274 din Cod proc civ, instanta a luat act ca paratul V. M. nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii V. A. si V. M., criticand-o sub aspectul solutiei de obligare a lor la plata cheltuielilor de judecata.
In recursul declarat de parata V. A. se arata ca instanta a incalcat dispozitiile art.275 C.proc.civ atunci cand  a obligat-o la plata  cheltuielilor de judecata catre reclamanta; prin intampinare, parata a aratat ca e de acord cu pretentiile reclamantei, fapt mentionat si in considerentele sentintei; instanta a interpretat in mod gresit art.275 C.proc.civ, retinand ca recunoasterea  nu este neindoielnica, incalcand astfel principiul "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".
In recursul declarat de paratul V. M. se arata, de asemenea, ca instanta a incalcat dispozitiile art.275 C.proc.civ, fata de intampinarea depusa la dosar.
Recursurile sunt nefondate.
Instanta de fond a interpretat si aplicare in mod corect dispozitiile art. 275 C.proc.civ, avand in vedere actele de procedura scrise depuse de cei doi parati la dosar si pozitia procesuala exprimata prin intermediul acestora.
Intr-adevar, in speta nu poate fi vorba despre vreo recunoastere neindoielnica a pretentiei deduse judecatii de reclamanta, intrucat o asemenea recunoastere ar fi echivalat cu o achiesare la starea de fapt si de drept afirmata de aceasta prin cererea de chemare in judecata formulata in conditiile art.112 C.proc.civ. Dimpotriva, prin intampinarea formulata de parata la data de 26.06.2012 s-au ridicat exceptia neacceptarii succesiunii de catre reclamanta si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, s-a ridicat  o problema de calificare a actiunii si doar intr-o teza subsidiara, ce viza  fondul cauzei, s-a invocat o recunoastere a pretentiilor, cu scopul vadit de a atrage beneficiul conferit de art. 275 C.proc.civ.
Nici pozitia procesuala a recurentului parat V. M. nu poate fi calificata drept o recunoastere neindoielnica si explicita a pretentiilor reclamantei, intrucat prin notele scrise din 28.06.2012 paratul a sustinut ca reclamanta a dat dovada de pasivitate si ca avea posibilitatea sa verifice evidentele notariale, pentru ca, mai apoi, sa  invoce art..275 C.proc.civ, aratand ca, pe fondul cauzei, recunoaste pretentiile reclamantei.
Or, finalitatea art..275 C.proc.civ. rezida intr-o exonerare legala a paratului de plata cheltuielilor de judecata, in situatia in care acesta recunoaste neconditionat sustinerile reclamantei, dreptul subiectiv afirmat de  acesta; recunoasterea facuta de acest parat in acest context este un veritabil act procesual de dispozitie, pentru ca el este apt sa puna capat litigiului, iar ratiunea pentru care legiuitorul a  instituit aceasta iertare de plata cheltuielilor de judecata  consta tocmai in  incurajarea formularii unei pozitii procesuale sincere, apte sa faciliteze stingerea litigiului.
Asa fiind, in speta nu se pune problema aplicarii principiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", ci a principiului "ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex",  iar cum ratiunea textului de lege analizat nu mai subzista in situatia unei recunoasteri prin care nu se tinde spre stingerea litigiului (ci doar spre evitarea cheltuielilor de judecata), el nu devine incident.
Fata de cele expuse, in temeiul art.312, alin.1 raportat la art.3041 C.proc.civ, recursul va fi respins ca nefondat.
In temeiul art.274 C.proc.civ, fiecare din cei doi recurenti va fi obligat la plata a jumatate din cheltuielile efectuate de intimata in aceasta faza a procesului, in considerarea faptului ca fiecare a formulat o cerere de recurs separata, prin care a tins spre apararea propriei pozitii procesuale.