DREPT PROCESUAL PENAL

Asupra recursului penal de fata constata  urmatoarele: prin incheierea din data de 12.09.2012, pronuntata de Judecatoria Filiasi in dosarul cu nr. 221/230/2012, in baza art. 160 ind. 8a alin. 6 din Codul de procedura penala, s-a respins ca nefondata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul S.C.N   si a  fost obligat inculpatul la plata sumei de 20 lei, cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Filiasi la data de 20.08.2012, inculpatul S.C.N aflat in stare de arest preventiv, a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar.
In motivarea cererii, inculpatul, a aratat ca, prin Incheierea din Camera de Consiliu din data de 31 decembrie 2011 a Judecatoriei Filiasi, pronuntata in dosarul numarul 1691/230/2011 s-a dispus arestarea sa preventiva pe o durata de 15 zile, apreciindu-se ca exista indicii temeinice ca a savarsit fapta pentru care era cercetat si pentru care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale.
A mai aratat inculpatul in cerere ca, de la data luarii masurii arestarii preventive, in mai multe randuri s-a dispus mentinerea starii de arest in ceea ce il priveste, apreciindu-se ca exista temeiurile prevazute de lege pentru cercetarea sa in stare de arest preventiv.
Inculpatul a invederat in cerere ca, intelege sa respecte conditiile prevazute de dispozitiile art. 1602 din Codul de procedura penala.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1602 si urmatoarele din Codul de procedura penala.
Instanta de fond a retinut  ca, in conformitate cu dispozitiile art. 160 ind. 1 din Codul de procedura penala, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune in tot cursul procesului penal.
Liberarea provizorie se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa precum si al infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care sa nu depaseasca 18 ani si nu exista date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea in principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse in art. 160  indice 6 din Codul de procedura penala si care fac parte din dispozitiile comune ale sectiunii mentionate a Codului de procedura penala. De regula, o cerere poate fi inadmisibila ori de cate ori nu este obiectiv incuviintata de lege, cand lipseste legitimitatea subiectiva a celui care o foloseste sau atunci cand din datele cauzei rezulta inutilitatea ei functionala in sensul ca nu poate produce efectele pe care legea a inteles sa i le atribuie in cazul respectiv.
In speta, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost incuviintata, persoana care a folosit-o este una din persoanele carora legea le confera beneficiul acesteia (articolul 160 indice 6 din Codul de procedura penala), instanta de fond a apreciat ca cererea are pertinenta functionala intrucat poate conduce la satisfacerea intereselor partii, aceasta neputand fi inadmisibila, deoarece toate cerintele legale care creeaza limitele admisibilitatii sunt satisfacute.
Analizand  conditiile de admisibilitate pe fond a acestei cereri, conform dispozitiilor procedurale incidente, instanta de fond a apreciat ca avand in vedere natura si gravitatea faptei intentionate pentru care inculpatul Slodoneanu Catalin Nicolae este judecat, dedusa  nu numai  din limitele de pedeapsa  fixate de legiuitor (infractiunea de viol in forma prevazuta de art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal, pedeapsa prevazuta de lege fiind inchisoarea de la 5 ani la 18 ani), dar si din  modul in care inculpatul a actionat,  la aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie, instanta trebuie sa tina cont de circumstantele reale ale comiterii faptei si de rezultatul acesteia, de lezarea grava a relatiilor sociale ocrotite prin reglementarea infractiunii savarsite.
In considerarea acestor aspecte, instanta de fond a apreciat ca in raport cu situatia de fapt ce rezulta din probele administrate in tot cursul procesului penal, nu se poate conchide in sensul ca lasarea in libertate a inculpatului nu ar impieta asupra bunei desfasurari a procesului penal in raport cu  pericolul concret pentru ordinea publica,  tinandu-se seama in principal de  gravitatea faptei comise.
Prin urmare, instanta apreciaza ca fata de imprejurarile concrete ale comiterii faptei, modul de savarsire, urmarile produse si tinand seama de valorile sociale ocrotite de o importanta deosebita, fapta inculpatului a produs o rezonanta negativa in randul colectivitatii din care face parte, iar lasarea acestuia in libertate este de natura a induce un sentiment de insecuritate si teama in randul membrilor societatii civile.
Pentru aceste motive, instanta a respins ca neintemeiata, conform dispozitiilor articolului 1608a alin. 6 din Codul de procedura penala, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul S.C.N inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs S.C.N, aratand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art 160 Cpp, in ceea ce priveste admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, a recunoscut fapta si regreta, mai arata ca prin lasarea sa in libertate nu s-ar impiedica buna desfasurare a procesului penal.
A mai aratat ca s-au schimbat temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive, din declaratiile partii vatamate rezultand mai multe neconcordante, privitor la probele administrate pana in acest moment in cauza, aceasta declarand chiar ca nu isi mai aminteste ce s-a intamplat.
Verificand cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, atat prin prisma dispozitiilor art.385/6 alin.3 C.p.p, cat si a criticilor formulate, Tribunalul apreciaza recursul ca fiind fondat, pentru urmatoarele considerente:
Liberarea provizorie este o masura procesuala de individualizare a masurii arestarii preventive, de soarta careia este strans legata si pe care o complineste.  Liberarea provizorie presupune intotdeauna mentinerea  conditiilor de legalitate si temeinicie a  masura privarii de libertate, insa prin intermediul acestei institutii procesuale se  apreciaza asupra necesitatii  arestarii, organul judiciar fiind chemat sa  verifice  daca  mentinerea starii de arest  mai apare sau nu ca fiind absolut  necesara.
Analiza prevederilor art. 1602 C. proc. pen.  evidentiaza categoria de  conditii pentru  ca liberarea provizorie sub control judiciar  sa fie acordata : infractiunile sa fie  savarsite din culpa, sau cu intentie  dar  pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani , si nu exista probe din care sa rezulte ca inculpatul ar mai putea comite alte infractiuni sau ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului.
Instanta va face aplicarea deciziei in interesul legii nr. 17/2011  Inaltei Curti de Casatie si justitiei,, prin care s-a constatat ca  analiza temeiniciei cererii de liberare presupune,  atat verificarea indeplinirii conditiilor prevazute la art. 1602 din Codul de procedura penala, cat si a aptitudinii pe care aceasta masura o va avea de a asigura realizarea efectiva a scopului masurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de dispozitiile art. 136 alin. 1 cu trimitere la alin. 2 din Codul de procedura penala, respectiv oportunitatea acestei masuri
      In absenta unor criterii legale care ar trebui sa stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, instanta trebuie sa se raporteze atat la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, cat si la datele care circumstantiaza persoana inculpatului.
         Pentru punerea in libertate provizorie trebuie sa fie retinute nu numai aspecte referitoare la gravitatea faptei de care este acuzat un invinuit sau inculpat, ci trebuie cercetate toate circumstantele apte a conduce la concluzia ca, intr-o cauza concreta, exista ori nu temeiuri care sa justifice o derogare de la regula judecarii in stare de libertate. 
         Astfel, gravitatea unei acuzatii nu este prin sine insasi un motiv pertinent si suficient pentru a justifica privarea de libertate, decat daca se bazeaza pe date concrete, de natura sa demonstreze ca eliberarea persoanei detinute preventiv ar crea un pericol real pentru ordinea publica, iar dupa trecerea unei perioade de timp de la data luarii masurii respective detentia provizorie nu mai poate fi mentinuta exclusiv in considerarea naturii infractiunilor si a impactului lor asupra ordinii publice.
          Reactia opiniei publice nu poate sa justifice, in mod singular, privarea de libertate, acceptarea concluziei contrare echivaland cu a considera ca o persoana acuzata de fapte de o anumita gravitate ar trebui mentinuta in stare de arest pana la pronuntarea unei hotarari pe fond de catre instanta de judecata, fara posibilitatea liberarii acesteia in cursul procedurii.
        In concluzie, analizand temeinicia cererii de liberare provizorie atat prin prisma textelor de lege incidente din dreptul intern, cat si a jurisprudentei instantei europene, judecatorul poate constata ca masura liberarii provizorii este suficienta pentru buna desfasurare a procesului penal, fiind o masura restrictiva de drepturi si libertati care, prin seria de obligatii ce pot fi stabilite de instanta in sarcina inculpatului si prin posibilitatea revocarii ei, in cazul savarsirii de noi infractiuni sau incalcarii obligatiilor fixate, asigura garantiile respectarii acestora si a realizarii finalitatii avute in vedere de legiuitor.
     Rezulta, asadar, ca liberarea provizorie poate fi dispusa indiferent de temeiul care a stat la baza arestarii preventive, dupa constatarea indeplinirii conditiilor formale de admisibilitate, precum si indeplinirea cerintelor de legalitate, temeinicie si oportunitate .
         Astfel, dupa constatarea indeplinirii cerintelor de admisibilitate prevazute la art. 1606 din Codul de procedura penala, a conditiei pozitive prevazute la alin. 1 al art. 1602 din Codul de procedura penala, precum si a subzistentei temeiurilor care au stat la baza luarii masurii preventive, judecatorul va verifica, in cadrul examenului de temeinicie a cererii, in functie de imprejurarile concrete ale cauzei in discutie, daca exista sau nu date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni ori ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte, respectiv in ce masura buna desfasurare a procesului penal este ori nu impiedicata de punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune a invinuitului ori inculpatului.
 In dosarul cauzei nu exista nicio  proba care sa   sustina necesitatea privarii in continuare  de libertate a inculpatului Slodoneanu  Catalin Nicolae , intrucat , pana in acest moment  procesual, nu au fost relevate date  care sa sustina  temerea ca inculpatul este predestinat la savarsirea  infractiunilor,  el neavand antecedente penale,  si nici nu exista  probe  in sensul ca  va impiedica aflarea adevarului si  normala desfasurare a procesului penal, in conditiile in care nu el a fost cel care a determinat, prin conduita procesuala adoptata,  tergiversarea judecatii  si  ingreunarea  cercetarii judecatoresti. Nu exista probe care sa sustina   ipoteza ca inculpatul va  influenta  partea vatamata sau martorii, intrucat partea vatamata a  formulat in cursul urmaririi penale, deci  cat timp inculpatul era arestat preventiv, declaratii contradictorii,  dar  in sensul agravarii raspunderii inculpatului,  iar in cursul cercetarii judecatoresti a fost deja audiata.
 Din jurisprudenta C.E.D.O, se constata ca instanta europeana a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cautiune: riscul ca acuzatul sa nu se prezinte la proces,  posibilitatea ca in cazul eliberarii, acesta sa incerce sa impiedice desfasurarea procesului, sa comita alte infractiune, ori sa tulbure ordinea publica (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov. 1969 si Letellier contra Frantei-26 iunie 1991).
Din coroborarea textelor de drept intern in materia liberarii provizorii( art. 160/8a alin 6 Cpp)  rezulta asadar ca pentru a fi admisa o asemenea cerere, pe langa indeplinirea conditiilor prevazute de lege (si care evident in aceasta speta sunt indeplinite), mai trebuie si ca aceasta cerere sa fie intemeiata.
Revenind la masura arestarii preventive a inculpatului, instanta de recurs   constata ca, la inceputul procesului penal, aceasta masura a fost luata cu respectarea dispozitiilor legale in materie si a fost necesara pentru buna desfasurare a procesului penal. Avand in vedere infractiunea  dedusa judecatii -  art. 197 alin 1,2 lit. a Cp,  fapta presupus  comisa  in  decembrie 2011, presupusele modalitati de comitere a acesteia, pedeapsa stabilita de lege pentru aceasta infractiune, s-a considerat ca in cauza erau incidente fata de inculpat dispozitiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., justificandu-se luarea si  mentinerea acestei masuri.
In speta, chiar daca infractiunea dedusa judecatii este  o infractiune grava , din punct de vedere al  gradului abstract de pericol soci abstract, generic ,     numai acest unic  criteriu nu poate determina , de unul singur,  continuarea  starii de arest preventiv, in conditiile in care  inculpatul se afla in stare de arest  de  mai mult de 9 luni .
Trebuie avut in vedere ca  acest criteriu al gravitatii  faptei , precum si cel al imprejurarilor in care se presupune ca a fost savarsita,  au fost avute in vedere de toate instantele de judecata ori de cate ori au   prelungit sau mentinut starea de arest a inculpatului, astfel ca  dupa o detentie de  mai mult de 9 luni  ,  elementele  enuntate nu mai pot determina  , in mod singular si exclusiv,  respingerea cererii de liberare a inculpatului.
 Persistenta motivelor plauzibile de a banui ca o persoana privata de libertate ar fi comis o infractiune este o conditie sine qua non a regularitatii mentinerii in detentie. O banuiala puternica privind comiterea de catre inculpat a unor infractiuni grave poate justifica initial detentia. Totusi, dupa o anumita perioada de timp, ea nu mai este suficienta, fiind necesar ca instantele sa aduca alte motive care sa justifice continuarea privarii de libertate.
In situatia in care motivele de mentinere a starii de arest se mentin o perioada mai mare de timp si se dovedesc suficiente si pertinente, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca se impune si verificarea diligentelor depuse de instantele nationale pentru solutionarea cu celeritate a cauzei (cauzele Naus c. Poloniei, hotararea din 16 septembrie 2008; Hesse c. Austriei, hotararea din 25 ianuarie 2007; Hass c. Poloniei, hotararea din 7 noiembrie 2006; Kalay c. Turciei, hotararea din 22 septembrie 2005).
Sub aspectul stabilirii caracterului rezonabil al masurii arestarii preventive, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat incalcarea art. 5 din Conventie si in situatia in care instantele nationale nu au analizat posibilitatea aplicarii unor masuri alternative, pentru a asigura prezentarea inculpatului la proces, cum ar fi eliberarea pe cautiune, interdictia de a parasi tara sau orasul (cauzele Khudoyorov c. Rusiei, hotararea din 8 noiembrie 2005; Vrencev c. Serbiei, hotararea din 23 septembrie 2008; Lelievre c. Belgiei, hotararea din 8 noiembrie 2007; Kankowski c. Poloniei, hotararea din 4 octombrie 2005 ).
In cauza de fata se constata ca  inculpatul  se afla in stare de  arest incepand cu data de 30.12.2011, iar  pana la aceasta data  stadiul cercetarii judecatoresti este doar putin avansat, si nu din cauza  atitudinii inculpatului arestat, ci dimpotriva, urmare a  atitudinii inculpatului   F.M.D, si a partii vatamate A.M,  care nu au inteles ca drepturile procesuale trebuie exercitate  cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost  reglementate.
Astfel, se constata ca  instanta de judecata , Judecatoria Filiasi , a fost sesizata  la data de 23.02.2012, iar pana in acest moment doar au fost audiati inculpatii,  partea vatamata , si  trei  martori, insa si aceste probe au fost administrate dupa  nenumarate demersuri procesuale intreprinse de  instanta de judecata. Partea vatamata A.Ms-a prezentat  la judecarea cauzei de abia in luna iulie 2012, deci dupa cinci luni de la data sesizarii instantei de judecata,  si atunci  dupa ce instanta a dispus  conform art. 184 Cpp emiterea unui mandat de aducere  pe  numele sau.
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prevede, in art. 5 paragraf 3 ca "Orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere."
Termenul rezonabil prevazut de norma mai sus mentionata se calculeaza de la data la care persoana acuzata este retinuta sau arestata (dies a quo) si se sfarseste la momentul pronuntarii unei hotarari de condamnare in prima instanta, chiar nedefinitiva (dies ad quem).
Durata rezonabila a detentiei conform art. 5 paragraf 3 se apreciaza in concret, instantele nationale avand obligatia sa prezinte argumentele prelungirii masurii prin raportare la probe si, intrucat persistenta motivelor plauzibile cu privire la savarsirea unei infractiuni dupa trecerea unei anumite perioade de timp nu mai este suficienta in motivarea masurii, acestea trebuie sa evidentieze existenta, fie a pericolului de fuga, fie a riscului savarsirii unor noi infractiuni, fie protejarea ordinii publice sau sa prezinte modul in care a fost instrumentata cauza de catre autoritati, prin sublinierea complexitatii (restituiri, perioadele de stagnare ale anchetei).
La art. 6 paragraf 1 din Conventia Europeana se stipuleaza ca "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa (...)."
Termenul rezonabil in cazul acestei din urma prevederi are ca moment de inceput (dies a quo) "formularea unei acuzatii in materie penala" a carei semnificatie a fost stabilita pe calea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauza Eckle c. R.F.G., hotararea din 15 iulie 1982, in § 73, si anume "notificarea oficiala provenita de la o autoritate competenta a invinuirii de a fi savarsit o fapta penala, ceea ce corespunde ideii de consecinte importante cu privire la situatia persoanei suspectate", iar ca moment final (dies ad quem) tot pe cale jurisprudentiala s-a stabilit ca termenul se raporteaza la pronuntarea unei hotarari definitive de condamnare sau de achitare, respectiv incetare a procesului penal.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Allenet de Ribemont c. Frantei, hotararea din 10 februarie 1995, in § 47 a stabilit ca durata rezonabila a procedurii se apreciaza in fiecare cauza in parte, in functie de circumstantele sale, dupa urmatoarele criterii: complexitatea cauzei in fapt si in drept, comportamentul partilor, comportamentul autoritatilor si importanta pentru cel interesat a obiectului procedurii.
Astfel, in ceea ce priveste masura arestarii preventive a invinuitului sau inculpatului, atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, in prima instanta, in apel sau in recurs, Codul de procedura penala,   reglementeaza prin dispozitii concrete, previzibile si accesibile luarea, revocarea, inlocuirea, incetarea masurii arestarii preventive, liberarea provizorie , continand numeroase garantii procesuale, printre care si cele referitoare la durata masurii cu distinctiile specifice fazelor procesuale.
In lipsa unei reglementari exprese a legiuitorului referitoare la sanctiunea privind incalcarea duratei rezonabile a arestarii preventive, fiind insa indeplinita cerinta prevazuta in art. 143 C. proc. pen., respectiv existenta probelor sau indiciilor temeinice ca  inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala,   instanta constata ca depasirea limitelor rezonabile ale duratei arestarii preventive  poate  echivala cu lipsa conditiei necesitatii si oportunitatii  continuarii privarii de libertate a inculpatului, si  constatarea temeiniciei masurii liberarii provizorii sub control judiciar .
Efectuand un examen riguros asupra masurii arestarii preventive dispusa in cauza fata de inculpat  , sub aspectul masurii in care, prin  lasarea in libertate s-ar aduce atingere  normalei desfasurari a procesului penal, tinand cont de stadiul procesual in care se afla,  neexistand probe de sustragere de la judecata, nici ca inculpatul ar putea comite alte infractiuni, ca ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unei parti din proces sau a unui martor sau ca va exercita presiuni asupra partii vatamate, care a si fost audiata , si care a dovedit o completa  si surprinzatoare  lipsa de interes fata de  prezenta cauza , desi  reprezinta un participant important  la procesul penal -  instanta    considera ca , prin prisma dispozitiilor Codul de procedura penala , in mod just  va considera ca se impune a conferiri incalcarii termenului rezonabil al masurii arestarii  acceptiunea indeplinirii  conditiilor de temeinicie a cererii de liberare provizorie, prin raportare la prevederile art 160/8a  alin 2 Cpp rap la  Decizia in interesul legii nr. 17/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
 Fata de aceste considerente, Tribunalul , in baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite  recursul declarat de inculpat .
 Se va casa  incheierea din data de 12.09.2012,  pronuntata de Judecatoria Filiasi si  rejudecand,
In baza art. 1608a alin.2 C.proc.pen. se va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de catre inculpatul  S.C.N  
In temeiul art. 1602 alin. 3, 3/1 C.p.p. se va dispune obligarea   inculpatului  S.C.N ca pe timpul liberarii provizorii sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa nu depaseasca limita teritoriala a localitatii Filiasi , jud.Dolj( locul de domiciliu)  fara incuviintarea instantei de judecata;
- sa se prezinte la instanta de judecata  la toate termenele de judecata si ori de cate ori este chemat; orice  incercare de afectare a bunului mers al procesului penal, de tergiversare cu rea credinta a procesului  va atrage in conditiile legii sanctiuni procesule,  inclusiv  dispunerea arestarii preventive daca  sunt indeplinite conditiile art 160/10 lit b Cpp.
- sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea ,  conform programului de supraveghere intocmit de politie sau ori de cate ori este chemat;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei de judecata ;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;
- sa nu se apropie de locuinta partii vatamate A.M, de locuinta coinculpatului F.M.D, si de  locuinta  martorilor  M.C.G,  P.I.C,  M.I,  M.C.M, P.I.D, P.M,  S.N, M.I,  J.F,  F.V, S.G.D, T.C.I,  de membrii  familiilor  acestora,  si sa nu comunice  cu acestia direct sau indirect;
- sa nu se afle in locuinta partii vatamate A.M, a  coinculpatului F.M.D,  a martorilor  M.C.G,  P.I.C,  M.I,  M.C.M, P.I.D, P.M,  S.N, M.I,  J.F,  F.V, S.G.D, T.C.I, a membrilor  familiilor  acestora.
In temeiul art 160/2 Cpp se va atrage atentia inculpatului asupra disp. art. 16010  C.p.p. privind  revocarea  liberarii provizorii si  dispunerea  arestarii preventive in cazul incalcarii cu rea credinta  a obligatiilor care ii revin .
In temeiul art 160/2b Cpp se va  dispune comunicarea prezentei hotarari organelor de politie , jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera, precum si altor institutii, in vederea asigurarii respectarii obligatiilor care le revin.
 Se va dispune punerea de indata in libertate a inculpatului  de sub puterea mandatului de arestare nr.24 /31.12.2011   emis de  Judecatoria  Filiasi , daca nu este retinut  sau arestat in alta cauza.
In temeiul art 192 alin 3 Cpp   cheltuielile judiciare vor   ramane in sarcina statului .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE

In baza art. 385 ind.15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite  recursul declarat de recurentul-inculpat S.C.N, fiul lui si O, nascut la data de in orasulF  judD, domiciliat in orasul F bulevardul R, impotriva incheierii  din data de 12.09.2012,  pronuntata de Judecatoria Filiasi , in dosarul nr. 221/230/2012.
Caseaza  incheierea din data de 12.09.2012,  pronuntata de Judecatoria Filiasi si  rejudecand,
In baza art. 1608a alin.2 C.proc.pen. admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de catre inculpatul  S.C.N  
In temeiul art. 1602 alin. 3, 3/1 C.p.p. obliga pe inculpatul S.C.N ca pe timpul liberarii provizorii sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa nu depaseasca limita teritoriala a localitatii Filiasi , jud.Dolj, fara incuviintarea instantei de judecata;
- sa se prezinte la instanta de judecata  la toate termenele de judecata si ori de cate ori este chemat;
- sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea ,  conform programului de supraveghere intocmit de politie sau ori de cate ori este chemat;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei de judecata ;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;
- sa nu se apropie de locuinta partii vatamate A.M, de locuinta coinculpatului F.M.D, si de  locuinta  martorilor  M.C.G,  P.I.C,  M.I,  M.C.M, P.I.D, P.M,  S.N, M.I,  J.F,  F.V, S.G.D, T.C.I,  de membrii  familiilor  acestora,  si sa nu comunice  cu acestia direct sau indirect;
- sa nu se afle in locuinta partii vatamate A.M, a  coinculpatului F.M.D,  a martorilor  M.C.G,  P.I.C,  M.I,  M.C.M, P.I.D, P.M,  S.N, M.I,  J.F,  F.V, S.G.D, T.C.I, a membrilor  familiilor  acestora.
In temeiul art 160/2 Cpp atrage atentia inculpatului asupra disp. art. 16010  C.p.p. privind  revocarea  liberarii provizorii si  dispunerea  arestarii preventive in cazul incalcarii cu rea credinta  a obligatiilor care ii revin .
In temeiul art 160/2b Cpp dispune comunicarea prezentei hotarari organelor de politie , jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera, precum si altor institutii, in vederea asigurarii respectarii obligatiilor care le revin.
Dispune punerea de indata in libertate a inculpatului  de sub puterea mandatului de arestare nr.24 /31.12.2011   emis de  Judecatoria  Filiasi , daca nu este retinut  sau arestat in alta cauza.
In temeiul art 192 alin 3 Cpp   cheltuielile judiciare  raman in sarcina statului .
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica de la  17.09.2012.
 
         Presedinte                              Judecator                                     Judecator
M E M            DG G               G C