Contract de imprumut incheiat intre o societate comerciala si administratorul acesteia - asociat unic.

            Anulare act administrativ-fiscal
            Contract de imprumut incheiat intre o societate comerciala si administratorul acesteia - asociat unic.              In intervalul 01.07-07.06.2010, inspectori fiscali din cadrul D.G.F.P. D_ au efectuat verificarea activitatii societatii reclamante SC K_ cu privire la modul de determinare si inregistrare in evidenta contabila, declarare si virare a obligatiilor catre bugetul general consolidat.
      In urma verificarilor efectuate s-a intocmit Raportul de inspectie fiscala nr. __care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. ___., prin s-au stabilit in sarcina reclamantei urmatoarele obligatii fiscale suplimentare de plata:
      --TVA 406 lei
      -majorari de intarziere aferente TVA 80 lei
      -impozit pe veniturile din dividende 59 877  lei
      -majorari de intarziere aferente impozitului pe dividente 30 291 lei
      In ceea ce priveste impozitul pe dividende, s-a retinut ca in perioda 2008-2010 a fost retrasa din societate suma de 333 000 lei in baza contractului de imprumut nr _ incheiat intre societatea reclamanta si administratorul acesteia care este totodata si asociat unic. S-a apreciat ca acest contract este lovit de nulitate in baza art. 11 alin 1 din Legea nr 571/2003, apreciindu-se ca retragerile de numerar sunt in fapt dividende nete, care au fost retrase din societate fara sa fie fiscalizate, din punct de vedere al impozitului pe dividende conform prevederilor art. 67 alin 1 din Legea nr. 571/2003.
      Impotriva acestor acte administrativ-fiscale, reclamanta a formulat contestatie, numai in ceea ce priveste impozitul pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice si majorarile de intarziere aferente.
      In motivare, s-a aratat ca pana la data incheierii controlului, respectiv 08.06.2010, nu a fost luata o hotarare de catre asociatul si administratorul M. M privind repartizarea profitului net realizat in perioada 2007-2009 pe destinatii. De asemenea in balanta de verificare nu a fost regasit contul 457 dividende de plata, ci in contul 461 debitori, dobanzile vor fi inregistrate in evidenta contabila prin trecerea acestora in conturile bilantiere atunci cand clauzele contractuale vor produce efecte, dispozitiile art. 1444 din  Legea nr. 31/1990 se refera numai si numai la administratori si asociati.
      Prin Decizia nr_ a fost respinsa ca neintemeiata contestatia formulata de reclamanta.
      In motivare, s-a retinut incidenta art. 1444 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990, art. 7 alin 12 si 67 alin 1 din Legea nr. 571/2003, art. 120 din OG 92/2003.
      Analizand contestatia formulata instanta o apreciaza ca neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
      Prin contractul de imprumut nr ___ reclamanta S.C. K - prin administrator si asociat unic M. M -, in calitate de imprumutator,  a acordat un imprumut in limita maxima de 400 000 lei imprumutatului M. M, urmand ca suma mentionata sa fie pusa la dispozitia imprumutatului pe masura aparitiei nevoilor suplimentare de finantare ale acestuia.
      S-a mai convenit ca rambursarea sa se faca incepand cu 01.01.2011, rata anuala a dobanzii este in limita dobanzii de finantare a Bancii Nationale a Romaniei, respectiv taxei oficiale a scontului, daca in intervalul de punere la dispozitie a sumelor imprumutatorul nu solicita restituire de sume si dobanzi aferente, atunci dobanda se calculeaza si se plateste o singura data la sfarsitul restituirii imprumutului, partile au fost de acord sa nu intocmeasca un grafic de rambursare a ratelor de capital si a dobanzilor, iar durata contractului s-a stabilit pana la indeplinirea integrala a tuturor obligatiilor asumate de parti
      Din raportul de expertiza nr. __. intocmit de expertii V.G. si R.F. se retine  ca, in baza acestui contract au fost platite urmatoarele sume catre administratorul societatii:
      -in anul 2008 - 190.000 lei, echivalent 51 496 euro la cursul de la data platii;
      -in anul 2009 -115.000 lei, echivalent 27.147 euro la cursul de la data platii;
      -in anul 2010 - 28 000 lei, echivalent 6.784 euro la cursul de la data platii.
      Din acelasi raport de expertiza intocmit in cauza rezulta ca aceste sume platite din casieria societatii au fost inregistrate in casieria societatii in contul 461 "Debitori diversi", prin creditarea contului casa 5311" Casa in lei" cu mentiunea cheltuieli gospodaresti, in temeiul contractului de imprumut  nr ___.
      Potrivit art. 11 alin 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unei tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei.
      Potrivit art. 7 alin.1 pct. 12 din acelasi act normativ, prin dividend se intelege o distribuire in bani sau in natura, efectuata de o persoana juridica unui participant la persoana juridica, drept consecinta a detinerii unor titluri de participare la acea persoana juridica.
      Fata de aceste dispozitii legale, in mod corect organele fiscale au stabilit nelegalitatea contractului de imprumut mentionat si au reincadrat operatiunea sub forma unei tranzactii pentru a reflecta continutul economic al acesteia.
      In primul rand, contractul de imprumut nu respecta principiul specialitatii capacitatii de folosinta reglementat de Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice, aptitudinea societatilor comerciale de a acorda imprumuturi este circumscrisa scopului pentru care ele s-au infiintat. Astfel, potrivit art. 34 alin 2 din acest act normativ, orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul. Asadar, din punctul de vedere al scopului concret al fiecarei persoane juridice (scop stabilit prin actul constitutiv) o societate comerciala poate acorda imprumuturi numai daca are trecut in obiectul de activitate si efectuarea de activitati de creditare.
      De asemenea, potrivit art. 70 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale administratorii pot face toate operatiunile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile aratate in actul constitutiv. Or, societatea nu are ca obiect de activitate acordarea de imprumuturi, iar contractul mentionat nu poate fi calificat ca avand scopul de a obtine profit. Astfel, in primul rand nu este prevazut cuantumul dobanzii, fiind prevazuta doar o limita maxima, respectiv limita dobanzii de finantare a BNR, respectiv taxa oficiala a scontului, partile au convenit expres sa nu intocmeasca un grafic de rambursare a ratelor de capital si a dobanzilor, este fixata doar data de incepere a restituirii imprumutului  fara a fi precizata si o data finala, astfel ca obligatia imprumutatului este sine die.
      Fata de aceste considerente, in mod corect organul fiscal a apreciat in baza art. 11 alin 1 din Legea nr. 571/2003 ca  retragerile de numerar sunt in fapt dividende nete, care au fost retrase din societate fara sa fie fiscalizate, din punct de vedere al impozitului pe dividende conform prevederilor art. 67 alin 1 din Legea nr. 571/2003. De asemenea, se are in vedere faptul ca, asa cum rezulta din raportul de expertiza intocmit in cauza,  societatea reclamanta a inregistrat profit net in perioada 2007-2009 in cuantum de 374.994 lei, care a ramas nerepartizat, fiind evidentiat in contabilitate in contul 117 - Rezultatul reportat
      Potrivit art.  1444  din Legea nr. 31/1990:
    (1) Este interzisa creditarea de catre societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor operatiuni precum:
    a) acordarea de imprumuturi administratorilor;
    b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior incheierii de catre societate cu acestia de operatiuni de livrare de bunuri, prestari de servicii sau executare de lucrari;
    c) garantarea directa ori indirecta, in tot sau in parte, a oricaror imprumuturi acordate administratorilor, concomitenta ori ulterioara acordarii imprumutului;
    d) garantarea directa ori indirecta, in tot sau in parte, a executarii de catre administratori a oricaror alte obligatii personale ale acestora fata de terte persoane;
    e) dobandirea cu titlu oneros ori plata, in tot sau in parte, a unei creante ce are drept obiect un imprumut acordat de o terta persoana administratorilor ori o alta prestatie personala a acestora.
    (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si operatiunilor in care sunt interesati sotul sau sotia, rudele ori afinii pana la gradul al IV-lea inclusiv ai administratorului; de asemenea, daca operatiunea priveste o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator ori detine, singura sau impreuna cu una dintre persoanele sus-mentionate, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris.
    (3) Prevederile alin. (1) nu se aplica:
    a) in cazul operatiunilor a caror valoare exigibila cumulata este inferioara echivalentului in lei al sumei de 5.000 de euro;
    b) in cazul in care operatiunea este incheiata de societate in conditiile exercitarii curente a activitatii sale, iar clauzele operatiunii nu sunt mai favorabile persoanelor prevazute la alin. (1) si (2) decat cele pe care, in mod obisnuit, societatea le practica fata de terte persoane.
      Desi aceasta dispozitie legala, invocata de parata, este prevazuta pentru societatile pe actiuni, interzicerea imprumuturilor in favoarea asociatilor in cazul celorlalte tipuri de societati comerciale rezulta din alte dispozitii legale care prevad, printre altele, atragerea raspunderii materiale a actionarului vinovat pentru daunele produse societatii si din toate dispozitiile legale anterior mentionate.

1