actiune in constatare

      6. decizie civila - actiune in constatare
      
      Dosar nr. 283/201/2011
R O M A N I A

TRIBUNALUL DOLJ
SECTIA I CIVILA

DECIZIE CIVILA Nr. 2177/2011
Sedinta publica de la 16 Noiembrie 2011

Asupra recursurilor civile de fata:
      Reclamantul I. P. a chemat in judecata pe paratii I. F., I. I., S. C. si C. D., solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate valabilitatea conventiei incheiata de reclamant cu paratul I. F. intitulata "Chitanta" si sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare.
      In fapt, s-a motivat ca la 1.10.2003 paratul I. F. a vandut reclamantului o casa cu 4 camere, bucatarie, hol, beci si anexe gospodaresti construita din chirpici, acoperita cu tigla, terenul aferent in suprafata de 1750 mp situat in T 24, P 6 si P 6/1  si suprafata de 5750 mp teren extravilan cu pretul de 5200 lei care a fost achitat in totalitate. Desi paratul a fost somat sa se prezinte in vederea incheierii actelor in forma autentica, acesta a refuzat.
      Actiunea nu a fost motivata in drept.
      S-a depus la dosar actul sub semnatura privata intitulat "Chitanta" titlul de proprietate nr.2857-48368, acte de filiatie, adeverinta 3893/2008 eliberata de Primaria Piscu Vechi, certificat de atestare fiscala, schita de amplasare.
      La 6.10.2008 paratul I. F. a depus intampinare prin care a solicitat admiterea actiunii, mentionand ca dupa intrarea in posesia bunurilor reclamantul nu a mai staruit in incheierea actelor in forma autentica si ca este de acord sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare.
       La aceeasi data a formulat intampinare I. I., S. C. si C. D., solicitand admiterea actiunii.
      Judecatoria Calafat, prin sentinta civila nr.2088/15.10.2008 a admis actiunea, a constatat valabilitatea conventiei de vanzare-cumparare, dispunand ca hotararea sa tina loc de act autentic.
      Tribunalul Dolj, prin decizia civila 2111/24.11.2010 a admis recursul declarat de parata I. F., a casat sentinta Judecatoriei Calafat si a trimis cauza pentru rejudecare aceleiasi instante. Tribunalul a retinut ca la unicul termen de judecata din data de 15.10.2008 cand cauza a fost solutionata pe fond, paratul I. F., autorul recurentei I. F. nu a fost prezent, fiind citat la o alta adresa, respectiv la domiciliul reclamantului I. P., citatia fiind primita de acesta din urma.
       Intampinarea depusa la 6.10.2008 in numele paratului I. F. nu este de natura  sa acopere lipsa de procedura cu acesta,  dispozitiile 89 alin.2 c.p.civ. fiind de stricta interpretare.
      Procedand la judecata in absenta paratului I. F., instanta de fond a incalcat disp. art. 85 si 107 c.p.civ., ceea ce atrage nulitatea
      In rejudecare, la 17.03.2011, parata I. F. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si obligarea reclamantului la cheltuieli de judecata.
      In motivarea intampinarii s-a sustinut ca in temeiul art. 139 c.p.civ., se solicita obligarea reclamantului de a depune originalul inscrisului sub semnatura privata iar in situatia in care reclamantul nu va prezenta un astfel de inscris, se solicita sa se dispuna verificarea actului, in caz contrar considerandu-se ca inscrisul nu exista.
      Inscrisul nu este valabil intrucat nu s-a facut in atatea exemplare originale cate parti cu interese contrare sunt, iar pe fiecare exemplar nu s-a facut mentiunea de numarul originalelor iar pretinsul act are valoare ce depaseste suma de 250 lei.
      Imobilul casa despre care se sustine ca ar fi fost instrainat a fost dobandit de I. F. cu parata I. F. Se mai invoca faptul ca a intervenit prescriptia de 3 ani, astfel incat reclamantul nu mai poate cere realizarea dreptului sau.
      S-a depus la dosar certificatul de deces al lui I F., certificatul de casatorie al paratei I. F.. In cauza s-a luat interogatoriu din oficiu reclamantului I. P..
      S-au audiat martorii P. A.l si M. M.. S-a audiat martorul D. M. si s-a luat interogatoriu paratei  S. C..
      Prin sentinta civila nr.1001 din 16.06.2011 pronuntata de Judecatoria Calafat a fost  admisa in parte actiunea formulata de reclamantul I. P. impotriva paratilor impotriva  paratilor I. F., S. C. si C. D. si I. F.,  decedat in timpul procesului.
      S-a constatat valabila promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare incheiata de reclamantul I. P.   in calitate de promitent cumparator cu defunctul I. F. - promitent vanzator, prin care acesta din urma s-a  obligat sa instraineze reclamantului o casa cu 4 camere, bucatarie, hol, beci si anexe gospodaresti, construite din chirpici , acoperite cu tigla, terenul intravilan aferent constructiei in suprafata de 17,7 ari, terenul extravilan in suprafata de 57,5 ari conform titlului de proprietate  nr. 2857-48378 din 25. 03.2002 , situate in Piscu Vechi,  cu pretul de  5.200 lei  ( 52.000.000 lei vechi) care a fost achitat in intregime. A fost respins capatul de cerere privind pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare cumparare. Au fost compensate cheltuielile de judecata.
      Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca la 1.10.2003 intre I. F., in calitate de promitent vanzator si I. P., in calitate de promitent cumparator, s-a incheiat o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare intitulata de parti "chitanta" prin care I. F. se obliga sa instraineze reclamantului o casa cu 4 camere, bucatarie, hol, beci si anexe gospodaresti construita din chirpici acoperita cu tigla, terenul intravilan aferent constructiei in suprafata de 17,5 ari si terenul extravilan in suprafata de 57,5 ari,  conform titlului de proprietate nr. 2857-48378 situate in Piscu Vechi, Dolj. Pretul vanzarii a fost de 5200 lei si a fost achitat in totalitate la data incheierii promisiunii de vanzare-cumparare. In acelasi act se mentioneaza ca partile se obliga sa incheie acte in forma autentica pana la 25.11.2003.
      Din titlul de proprietate aflat la fila 5 din dosarul 2544/201/2008  a rezultat ca in urma aplicarii Lg. 18/1991 s-a reconstituit drept de proprietate numitilor I. F.F., I. F.I. si P. F V., ca mostenitori ai defunctului I. I.F. pentru suprafata de 3 ha si 4600 mp teren pe teritoriul localitatii Pisicu Vechi, Intre titularii dreptului nu s-a realizat iesirea din indiviziune.
      I. F. a decedat la 22.11.2008. Plavit Victoria a decedat la 7.10.2004, avand ca mostenitori pe C. D. si S. C..
      Din  intampinarile aflate la filele 21-24 din dosarul 2544/201/2008 a rezultat ca reclamantul a intrat in posesia bunurilor care au format obiectul promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare de la data incheierii conventiei.
      Reclamantul, in interogatoriu de la fila 30 din dosar, a sustinut ca nu poate depune actul sub semnatura privata in original pentru ca dupa pronuntarea hotararii care tine loc de act nu l-a mai pastrat.
      Martorii P. A. si M. M. au sustinut in fata instantei ca imobilul casa si celelalte constructii au fost dobandite de defunctul I. F.  cu sotia supravietuitoare parata I. F.. Imobilul casa ce a apartinut tatalui defunctului este locuit in prezent de paratul I. I. si nu are legatura cu imobilul care a facut obiectul promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare.
      Din ansamblul probelor administrate in cauza, a rezultat ca defunctul I. F. a incheia actul sub semnatura privata  fara consimtamantul expres al sotiei sale parata I. F..
      Conform art.35 alin.2 din codul familiei, "oricare dintre soti exercitand singur administrarea, folosinta si dispozitia bunurilor care fac parte din comunitatea de bunuri, este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot. Cu toate acestea, niciunul dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot".
      In raport de starea de fapt retinuta, instanta avand in vedere imprejurarea ca promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare nu este un act de vanzare-cumparare  intrucat vanzatorul nu a vandut iar cumparatorul nu a cumparat ci ambii s-au obligat sa incheie contractul, desi s-au inteles asupra lucrului si asupra pretului, ca vanzatorul  nu arfe proprietatea exclusiva asupra bunurilor, el stapanind in indiviziune la data incheierii promisiunii terenul cu fratii sai I. I. si P. V., iar constructiile in devalmasie cu sotia sa, a admis in parte actiunea in sensul ca in conformitate cu art. 111 Cod proc. civ. ., a constatat valabilitatea conventiei de vanzare-cumparare si a respins capatul de cerere privind pronuntarea unui hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare.
      Instanta nu a primit apararea paratei I. F. potrivit careia dreptul la actiune al reclamantului ar fi prescris intrucat in intampinarile lor paratii sustin ca reclamantul ar fi intrat in posesia bunurilor de la data incheierii promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare.
      Nu s-a  retinut  nici sanctiunea prevazuta de art. 139 C.p.civ. atata timp cat intre parti s-a solutionat un litigiu prin s.civ. 1657/8.09.2008 a Judecatoriei Calafat, definitiva prin neapelare la 29.10.2009, sentinta depusa de parti in recurs.
      Impotriva sentintei civile nr.1001/16.06.2011 a formulat recurs reclamantul I. P. si parata I. F.
       Recurentul I. P. a solicitat modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul pronuntarii unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare. A considerat ca instanta de fond s-a aflat in eroare cu privire la ansamblul elementelor probatorii, retinand o alta stare de fapt decat cea care a rezultat din dezbateri. Din probele administrate in cauza a rezultat ca imobilele ce au facut obiectul conventiei de vanzare-cumparare  nu au fost bunuri comune care sa apartina sotilor, deoarece I. F.F. a fost unul dintre mostenitorii autorului I. I.F. iar imobilul instrainat l-a detinut in coproprietate cu ceilalti doi mostenitori, I. I. si P. V., nerealizandu-se iesirea din indiviziune. Instanta greseste atunci cand separa proprietatea imobilelor cladiri si anexe de cea a imobilelor terenuri, in sensul ca niciunul dintre acestea nu au fost detinute de I. F.F. impreuna cu sotia supravietuitoare. Casa de locuit a apartinut lui I. I.F., tatal lui I. F.F., care impreuna cu sotia acestuia au fost tolerati in imobil, conform intelegerii dintre tata si fiu, anterioara casatoriei cu parata I. F..
       Recurentul a aratat, de asemenea, ca parata a avut o atitudine procesuala inconsecventa si oscilatorie, intrucat pe de o parte, a ridicat exceptii nefondate si a formulat cerere reconventionala la care ulterior a renuntat, iar pe de alta parte a formulat aparari care nu au legatura cu actiunea in constatare, ci doar cu un partaj de bunuri comune.
      In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art.3041 C.pr.civ, coroborate cu art.304 pct.8 si 9 C.pr.civ.
      Recursul a fost timbrat cu taxa de timbru in cuantum de 213 lei, achitata prin chitanta nr.566-284-0123/11.10.2011 si timbru judiciar de 1,5 lei.
      Recurenta I. F. a formulat de asemenea recurs, prin care a solicitat respingerea actiunii pe fond iar in subsidiar, casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare.
      Recurenta a aratat ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiei invocate prin nota de sedinta din 26.05.2011 privind lipsa calitatii procesuale pasive a paratilor I. I., S.r C. si C. D.; intampinarea atribuita sotului sau este falsa sub aspectul semnaturii iar instanta nu a verificat acest aspect; instanta a incalcat prevederile art.139 potrivit carora nu se va tine seama de inscrisul pretins daca nu se depune in original, a retinut existenta acestuia desi s-a invocat inscrierea in fals si atunci ar fi trebuit sesizat Parchetul.
      In continuare, recurenta a aratat ca instanta de fond a avut in vedere declaratiile extrajudiciare ale unor martori si declaratiile date la notar de catre paratii I. I.,  S. C.,  C. D., care nici nu aveau calitate procesuala pasiva; instanta nu a facut nicio cercetare cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, retinand ca paratii au sustinut prin intampinare ca reclamantul ar fi intrat in posesia bunurilor, fapt neadevarat; instanta nu s-a pronuntat asupra exceptiilor privind prevederile art.1079 si art.1091 C.civil si asupra aspectului privind calitatea de bun comun al sotilor si lipsa acordului la instrainarea pretinsa.
      In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7, 8, 9, 10, art.312 pct.5 C.pr.civ.
      Recursul a fost timbrat cu taxa de timbru in cuantum de 213 lei, achitata prin chitanta nr.1075304-285-0003/12.10.2011 si timbru judiciar de 1,5 lei.
      Fata de recursul formulat de recurentul reclamant, intimata I. F. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea sa si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate.
      A aratat ca in mod corect instanta de fond a retinut faptul ca imobilul casa a fost dobandit de catre cei doi soti fiind bun comun, iar imobilul de care face vorbire recurentul mostenit de la tatal lui I. F.F., respectiv I. I.F., este locuita in prezent de I. I. si nu are legatura cu imobilul casa care a facut obiectul promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare.
      A invocat, de asemenea, faptul intervenirii prescriptiei de 3 ani, promisiunea bilaterala fiind incheiata in anul 2003 iar recurentul cerand realizarea dreptului in anul 2008, fara a intra in posesia imobilului.
      In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art.115-119 C.pr.civ.
      Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor recurentilor si in raport cu prevederile legale incidente, incluzand art.3041 C.pr.civ, Tribunalul retine urmatoarele aspecte:
      Inscrisul sub semnatura privata este inscrisul intocmit si semnat de parti fara  interventia functionarului public, incheiat pentru a constata unul sau mai multe raporturi juridice, cu scopul de a fi utilizat, la nevoie, ca mijloc de dovada.
      Desi inscrisul sub semnatura privata isi atrage puterea doveditoare din semnatura partilor, el prezinta mai putine garantii cu privire la originea sa fata de inscrisul autentic. Pana la momentul in care semnatura nu este recunoscuta voluntar sau nu este valorificata in justitie, nu se poate sti daca ea apartine  sau nu celui care figureaza in inscris ca semnatar.
      Astfel, o caracteristica a inscrisului sub semnatura privata izvoraste din dreptul pe care-l  are  partea caruia i se  opune, de a-i  contesta continutul sau semnatura; mostenitorii sau urmasii in drepturi ai aceluia de la care se pretinde ca emana inscrisul pot declara ca nu recunosc inscrisul sau semnatura intrucat prin vointa legiuitorului, potrivit art.1177 alin.2 Cod civil si art.177 C.pr.civ, nu pot fi siliti sa recunoasca sau sa tagaduiasca semnatura.
      Este suficient ca semnatura privata sa fie tagaduita de parte sau declarata ca necunoscuta de mostenitori sau urmasii in drepturi ai partii, ori de terte persoane, pentru ca inscrisul ce li se opune sa fie lipsit de orice putere doveditoare, in mod  provizoriu, pana la verificarea autenticitatii sale in justitie si sub rezerva acestei verificari. Intr-o atare situatie, sarcina probei  se deplaseaza asupra celui care  foloseste inscrisul sub semnatura privata, urmand sa dovedeasca realitatea semnaturii partii, fata de cel care o tagaduieste sau nu o recunoaste.
      In aceste cazuri, instanta de judecata este obligata sa dispuna verificarea inscrisului respectiv. In temeiul rolului activ, instanta poate recurge la procedura verificarii de scripte si din oficiu, daca se indoieste de sinceritatea partii sau cand are motive sa aprecieze ca partile doresc sa obtina  o hotarare neintemeiata pe realitate.
      Verificarea de scripte este reglementata de art. 177 - 179 Cod proc. civ. si intervine asadar, in cazul in care se contesta un inscris sub semnatura privata.
      In speta, instanta de fond nu a procedat la verificarea de scripte desi recurenta-parata I. F., in calitate de mostenitoare a defunctului I. .F, pretins autor al inscrisului sub semnatura privata incheiat cu reclamantul I. P. la data de 01.10.2003, a contestat in mod expres semnatura autorului sau de pe  acest antecontract.
      Renuntarea la cererea sa  privind verificarea de scripte avea caracter subsidiar; asa cum rezulta din notele scrise depuse in rejudecare, in al II-lea ciclu procesual aceasta renunta la verificarea de scripte in ipoteza lipsei prezentarii inscrisului in original, prezumand  ca in acest caz, instanta ar aplica sanctiunea prevazuta de art.139 alin.1 C.pr.civ si ar respinge  actiunea.
      Cum in cauza insa, instanta nu a inlaturat inscrisul sub semnatura privata, se impunea sa recurga la procedura verificarii de scripte, pentru ca a-i atribui  aceeasi putere probatorie  ca si inscrisului autentic, atat in privinta continutului cat si a semnaturii, ar fi  presupus ca acesta sa nu fie contestat de partea caruia i se opune, ceea ce nu este cazul in speta.
      Se are in vedere de asemenea, faptul ca instanta de fond a concluzionat in sensul ca imobilul casa si celelalte constructii ce au format  obiectul promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare din 01.10.2003, constituie bun comun al defunctului I. F. si paratei I. F., fara a avea la baza acestei convingeri un probatoriu amplu, apt  sa conduca la aceasta concluzie in mod indubitabil. Au fost audiati martori ale caror declaratii sunt evazive si contradictorii.
      Se retine ca s-a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantului invocat de recurenta-parata cu motivarea ca prin  intampinari, paratii au sustinut ca motivarea ca paratii au sustinut ca reclamantii ar fi intrat in posesia bunurilor de la data incheierii promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare,  fara ca instanta de fond sa faca vreo referire la probele  administrate care sa  o fi condus la o asemenea concluzie si in conditiile in care  recurenta-parata contestase  in primul ciclu procesual continutul si semnatura intampinarii formulate de autorul sau.
      Rolul activ al judecatorului este un principiu fundamental care se realizeaza in tot cursul procesului civil si care conduce la aflarea adevarului si in consecinta, la pronuntarea unor  hotarari temeinice si legale, ceea ce presupune ca judecatorul  este in drept sa staruie prin toate mijloacele legale in vederea lamuririi imprejurarilor de fapt si de drept.
      Reglementat prin dispozitiile art.129 C.pr.civ, rolul activ al judecatorilor se manifesta  sub diferite forme, una dintre acestea fiind si dreptul si obligatia instantei de judecata de a ordona dovezile pe care le considera utile pentru aflarea adevarului, in afara probelor propuse  de parti.
      In speta, instanta de fond ar fi trebuit sa insiste in sensul  administrarii si suplimentarii probei testimoniale, a  probei cu interogatoriu si inscrisuri,  sa verifice  aspectele invocate de parata I. F. privind tagaduirea semnaturii autorului sau de pe inscrisul sub semnatura privata in litigiu, sa stabileasca bazat pe probe si nu pe sustinerile partilor daca imobilul constructie ce a format obiectul promisiunii de vanzare-cumparare este sau nu bun comun al sotilor I. F. si F., sa stabileasca daca reclamantul I. P. a intrat in posesia acestui  imobil iar in caz afirmativ, momentul intrarii in posesie pentru a putea aprecia asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata I. F..
      Cum starea de fapt nu este suficient determinata pentru a permite instantei de recurs sa faca aplicarea legii, apreciind  drept fondate criticile recurentei-parate I. F. si in raport de dispozitiile art.312 C.pr.civ, Tribunalul urmeaza sa admita  recursul  si, fata de faptul ca verificarile ce  trebuie facute, presupun administrarea de noi probatorii, urmeaza sa caseze sentinta recurata, sa trimita cauza spre rejudecare instantei de fond pentru lamurirea  aspectelor referitoare la inscrisul sub semnatura privata privind  prin prisma contestarii sale, calitatii de bun comun sau  nu a  casei  ce a format obiectul chitantei in litigiu, data intrarii in posesie a reclamantului daca se dovedeste  aceasta imprejurare; in rejudecare, instanta va pune in discutia partilor si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor I. I., S. C. si C. D. invocata de parata I. F. prin nota de sedinta din 26.05.2011 in vederea garantarii dreptului la aparare al partilor si tinand cont de obligatia instantei de a se pronunta asupra tuturor cererilor formulate in cadrul unui proces.
       Pentru  a asigura caracterul unitar al solutionarii cauzei in ansamblul sau, se va admite si recursul formulat de reclamantul I. P., urmand ca in rejudecare, in raport de  dispozitiile art.315 C.pr.civ, instanta sa aiba  in vedere necesitatea stabilirii cu exactitate a situatiei de fapt, suplimentand  probele conform indrumarilor mai sus mentionate.