Liberare provizorie

    Deliberand  asupra recursului penal   dedus judecatii, constata urmatoarele :
    A fost inregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. _. recursul declarat de Parchetul de pe Langa Judecatoria S., impotriva incheierii   pronuntata de Judecatoria S. . Prin incheierea mentionata instanta de fond a dispus admiterea  cererii  inculpatului   de liberare provizorie sub control judiciar, retinand ca pana la acest termen de judecata au fost audiati un numar  mare de martori .
    Nu  au fost retinute sustinerile aparatorului cum ca, martorii  audiati  sunt principali si in consecinta ceilalti ar avea o pondere mai mica in economia procesului, dar, se poate retine ca din martorii audiati , 6 sunt angajati ai institutiei, au fost implicati  in mod direct in activitatile desfasurate de catre inculpat  cu  atribuirea contractelor  de achizitie publica, fie prin primirea de dispozitii de la acesta , fie prin semnarea unor inscrisuri, referitor la contractele incheiate . In consecinta, nu  se mai poate sustine in mod rezonabil ca, existenta  motivului prevazut de art 148 lit b Cpp., in sensul ca inculpatul poate influenta martorii , ar impune  mentinerea  acestuia in continuare in stare de arest .
      Sustinerea faptului ca exista pericolul  ca inculpatul sa influenteze  martorii  , nu poate fi primita  in lipsa unor argumente  veridice . Aceiasi situatie,  exista  si in cazul expertilor, faptul ca in cauza  s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile si  s-a  prorogat discutia cu privire la  utilitatea si concludenta  acestei expertize , nu poate duce  la tragerea unei concluzii  ca inculpatul  ar putea influenta acest expert.
    De altfel,  din obiectivele  solicitate  a fi analizate   de catre experta contabila, reiese ca,  acestea   se refera  in mare parte  la aspecte ce tin  de legalitatea s-au nelegalitatea  procedurii de achizitii si  a depasirii   consumului de carburanti, aspecte ce ar urma sa fie cercetate pe baza inscrisurilor  existente  la dosarul cauzei, sau , fie in evidentele partii vatamate ( contracte , foi de parcurs, etc.)
    Este adevarat ca, inculpatul in calitatea detinuta se bucura de notorietate in comunitate si impactul social  la data luarii masurii arestarii acestuia a existat , dar odata cu trecerea timpului perceptia comunitatii asupra presupuselor fapte savarsite se estompeaza . Mai mult, in speta, sunt cercetate fapte care  au fost savarsite in urma cu circa 3 ani de zile , astfel ca pericolul social  la aceasta data  trebuie sa fie unul concret  si in acest sens organului de  urmarire penala ii revine obligatia  de a aduce argumente in sensul mai sus aratat.
    S-a  avut in vedere, potrivit jurisprudentei CEDO (cauza Jiga versus Romania), ca durata arestarii preventive nu trebuie sa aiba o durata excesiva , in speta mentinerea unui inculpat pentru o fapta de coruptie si un prejudiciu de 190.000 Dolari , o perioada de 11 luni, fiind apreciata exagerata.
     In esenta, instanta apreciaza ca la aceasta data( faza procesuala), nu este obligatoriu  ca in cauza sa fie audiati toti martorii, ci este nevoie  sa se constate  si sa se argumenteze  pe de o parte, ca pericolul social  mai este unul concret , iar pe de alta parte  sa existe date si  nu indicii  ca s-ar incerca influentarea unor martori sau experti.
     Instanta a retinut ca inculpatul a fost arestat preventiv  pe o durata, de  (aproximativ) 4 luni, pentru fapte (a unora dintre ele) a caror pedeapsa maxima prevazuta de lege  este de 5 ani de zile. Cu toate ca,  nu se impune  de plano , concluzia ca  pedeapsa  relativ redusa ar trebui  sa duca automat la concluzia ca,  arestarea este exagerata, instanta urmeaza sa observe ca nu se poate face abstractie de finalitatea cauzei,  respectiv  de ponderea  probatoriului administrat pana la aceasta data si a celui care  urmeaza a fi administra.
    Toate  acestea sunt subsumate  principiului aflarii adevarului si a principiului ca  arestarea preventiva constituie o masura exceptionala limitata strict la conditiile  existente la un moment dat , conditii ce trebuie sa persiste  si ulterior, pentru a fi mentinuta.
    Impotriva aceste incheieri a declarat recurs Parchetul criticand solutia pronuntata pentru nelegalitate si netemeinicie . Toate probele indica un grad ridicat de pericol social  al faptei si de periculozitate a  inculpatului,  actiunile ce reprezinta elementul material al infractiunilor reprezinta incalcari cu stiinta ale atributiilor de serviciu,  exista  pericolul ca inculpatul sa contacteze martorii atat in mod direct cat si indirect,sau chiar si expertii, dovada fiind  corespondenta purtata cu  expertul  . Nu are relevanta data comiterii faptelor, ci  momentul cand acestea au fost descoperite si au ajuns la cunostinta publicului. Starea de libertate nu este oportuna,  si nu este apta sa  asigure  scopul  masurii preventive.
     Verificand cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, atat prin prisma dispozitiilor art. 3856 alin. 3 C.p.p, cat si a criticilor formulate, Tribunalul apreciaza recursul ca fiind fondat, pentru urmatoarele considerente:
    Liberarea provizorie este o masura procesuala de individualizare a masurii arestarii preventive, de soarta careia este strans legata si pe care o complineste. Liberarea provizorie presupune intotdeauna mentinerea  conditiilor de legalitate si temeinicie a  masura privarii de libertate, insa prin intermediul acestei institutii procesuale se  apreciaza asupra necesitatii  arestarii, organul judiciar fiind chemat sa  verifice  daca  mentinerea starii de arest  mai apare sau nu ca fiind absolut  necesara.
    In timpul liberarii provizorii  continua sa subziste temeiurile  care au determinat  luarea masurii arestarii preventive.  Schimbarea temeiurilor atrage inlocuirea  masurii privative de libertate, conform art 139 alin 1 C.pr.pen., iar  incetarea temeiurilor  determina revocarea arestarii preventive , conform art 139 alin  2 C.pr.pen. Institutiile revocarii, inlocuirii arestarii preventive si respectiv liberarea provizorie sub control judiciar  sunt institutii diferite, care nu trebuie confundate, intrucat  presupun conditii legale diferite; nu se suprapun si nu se identifica, intrucat   regulile  privind desfasurarea procesului penal sunt de stricta interpretare si aplicare. In cazul liberarii provizorii,  se mentin temeiurile care au determinat arestarea preventiva, si in nici un caz nu inceteaza sau se schimba,   deoarece in acest caz ar interveni  revocarea sau inlocuirea arestarii preventive, si nu liberare provizorie. Aceasta  institutie este  o masura procesuala de individualizare a masurii arestarii preventive, iar temeinicia si legalitatea arestarii preventive reprezinta fundamentul legal,  situatia premisa a liberarii provizorii sub control judiciar.
    Temeinicia cererii de liberare provizorie trebuie analizata  prin prisma  temeiurilor care au determinat arestarea  preventiva  sau care au intervenit  dupa arestare .
    Potrivit art 160/1 si art 160/2 C.pr.pen, pentru a se dispune liberarea provizorie  trebuie indeplinite anumite conditii: sa existe o stare de arest  legala si temeinica a inculpatului; suspiciunea rezonabila , retinuta ca temei al arestarii preventive  sa vizeze savarsirea  unor infractiuni  din culpa sau a unor infractiuni intentionate  pentru care legea prevede  pedeapsa inchisorii care sa nu depaseasca  18 ani ; sa nu existe date  din care sa rezulte  necesitatea  de a-l impiedica pe invinuitul sau inculpatul arestat  sa savarseasca alte infractiuni,  sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unor parti,  martori  sau experti , alterarea sau distrugerea  mijloacelor de proba  sau prin alte asemenea fapte.
    Scopul controlului judiciar  este sa lase invinuitului sau inculpatului arestat preventiv  maximum de libertate compatibila cu necesitatea  de aflare a adevarului si mentinerea ordinii publice .
    Instanta are in vedere  imprejurarea ca prin  decizia  penala 492/2011 a Tribunalului Dolj  s-a dispus mentinerea starii de arest preventiv a inculpatului, ca fiind legala si temeinica. De la acea data si pana in prezent, cand s-a discutat o  noua cerere de liberare provizorie , care a si fost admisa , nu s-a mai indeplinit nici un act  de procedura, nu s-a mai luat nicio masura in  scopul  desfasurarii procesului penal.
    In domeniul masurilor  preventive, hotararile judecatoresti nu au autoritate de  lucru judecat,  existand posibilitatea rediscutarii legalitatii,  temeiniciei , necesitatii si proportionalitatii masurii preventive  in viitor, ori de cate  ori se schimba imprejurarile avute in vedere la  data statuarii asupra lor .
    Tribunalul constata ca de la data pronuntarii deciziei   Tribunalului Dolj nu s-a modificat  nimic in ceea ce priveste legalitatea  si  proportionalitatea masurii arestarii preventive, intrucat nu  a existat nici  cel putin un termen de judecata   la care sa se fi administrat probe,  sa se fi indeplinit acte de procedura , astfel ca nu s-a schimbat nimic  in ceea ce priveste situatia juridica a inculpatului. Numai trecerea timpului  nu  reprezinta o imprejurare de natura a determina reaprecierea necesitatii si proportionalitatii masurii arestarii preventive.
    Hotararea judecatoreasca prin care s-a dispus mentinerea starii de arest  reprezint un act jurisdictional  a  realizat o calificare juridica a faptelor, care isi pastreaza actualitatea si in acest moment , neschimbandu-se  nici un element de fapt  pana in prezent, neaparand nicio situatie  care sa determine reasezarea  temeiurilor  avute in vedere la   mentinerea  starii de arest preventiv.
    In cauza este incidenta conditia negativa prev. de art. 160/2 alin 2 C.pr.pen. constand in inexistenta unor  date  din care sa rezulte ca inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unor parti,  martori  sau experti ,    sau prin alte asemenea fapte,   care in fapt  se identifica  cu  cazul de arestare prev. de art. 148 lit. b C.pr pen. Chiar daca acest temei al arestarii preventive a inculpatului nu reprezinta  un motiv de respingere de plano a  cererii de liberare provizorie, nu se poate face abstractie de  neschimbarea temeiurilor de fapt si de drept care au stat la baza mentinerii arestarii preventive, avand in vedere ca  nu s-a  desfasurat nicio sedinta de judecata in care sa se fi administrat probe, sau sa se  fi indeplinit vreun alt act de procedura care sa semnifice o  evolutie  procesuala.
    In fapt , nici prima instanta  de judecata nu a aratat  care sunt  temeiurile si imprejurarile care au stat la baza  reaprecierii necesitatii si proportionalitatii  masurii preventive si  admiterii cererii de liberare provizorie, ci numai a  indicat  contrariul  celor retinute de instanta de recurs atunci cand a dispus mentinerea starii de arest, conform art. 300/2 C.pr.pen.  Se creeaza astfel o divergenta  de ordin juridic, la care trebuie raportat caracterul   definitiv si obligatoriu al deciziei instantei de recurs si  inexistenta oricaror situatii sau imprejurari noi care ar fi putut schima situatia juridica avuta in vedere .
Consecventa actualei solutii a instantei de fond, in raport cu solutia anterioara a aceleiasi instante, pe fondul lipsei in perioada de timp amintita,  a elementelor de fapt sau de drept care sa justifice concluzia ca s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii, impune, deopotriva, consecventa actualei solutii a instantei de recurs in raport cu solutia anterioara a aceleiasi instante . In conditiile neintervenirii unor elemente noi, fata de cele existente la data de  30.09.2011 , elemente care sa justifice o solutie contrara, nu se poate face abstractie de autoritatea deciziei  din 30.09.2011 a Tribunalului Dolj, astfel ca solutia care se impune este admiterea recursului Parchetului   impotriva incheierii   pronuntata de Judecatoria S.   si,  pe fond, respingerea  cererii  de liberare provizorie formulata in baza art 1602 C.pr.pen.