Liberare provizorie pe cautiune

      Prin cererea inregistrata la data de 17 octombrie 2011, sub nr.10223/63/2011 inculpatul S. D. C. a formulat, prin aparatorul ales, cerere de liberare provizorie pe cautiune, aratand in motivele scrise ca sunt indeplinite conditiile prevazute pentru admiterea cererii.
     In fapt, inculpatul   in motivarea cererii, a solicitat liberarea provizorie pe cautiune de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 58 emis de Tribunalul Dolj la data de 16 iunie .2011, la propunerea de arestare preventiva formulata de DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova in dosarul nr.65 /D/P/2011 pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.;  art.24 alin.2 teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp, art.27 alin.2 din Legea 365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cp si art.42 alin.1 si 3 din Legea nr.161/2003, titlul III cu aplic. art.41 alin.2 Cp, constand in aceea ca impreuna cu alti inculpati a constituit in toamna - iarna anului 2010 un grup infractional organizat, iar incepand cu luna martie a anului curent au inceput activitatea infractionala ce consta in producerea, sortarea, prelucrarea datelor de identificare a mijloacelor de plata electronica si clonarea cardurilor in vederea extragerii frauduloase de sume de bani...
     De asemenea, a precizat totodata ca are cunostinta de obligatiile pe care instanta de judecata i le poate impune si ca are cunostinta de situatiile in care poate fi revocata liberarea provizorie in cazul in care ar incalca cu rea credinta obligatiile impuse, motiv pentru care apreciaza ca indeplineste conditiile prevazute de textul de lege pe care isi intemeiaza cererea, atat din punctul de vedere al cuantumului pedepselor prevazute, cat si cu privire la faptul ca nu exista elemente care sa poata conduce la concluzia ca poate influenta solutionarea cauzei in sens negativ si, de asemenea, ca exista riscul de a savarsi alte infractiuni.
     Examinand actele si lucrarile dosarului de urmarire penala, tribunalul  retine urmatoarele:
     Prin incheierea din data de 16 iunie 2011 a Tribunalului Dolj s-a admis propunerea de arestare preventiva si s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului S.D.C. pe o durata de 29 zile, incepand de la 16 iunie.2011 pana la 14.07.2011, inclusiv, perioada ce a fost prelungita ulterior de instanta de judecata.
      In propunerea de arestare preventiva s-a retinut, in fapt, in sarcina inculpatului ca, impreuna cu alti inculpati   au constituit in perioada toamna - iarna anului  2010 un  grup infractional organizat, iar incepand cu luna martie 2010 au inceput activitatea infractionala ce consta  in producerea, sortarea  prelucrarea  datelor de identificare  a mijloacelor de plata electronice si clonarea  cardurilor  in vederea  extrageri frauduloase de sume de bani.
Aceste fapte retinute in sarcina inculpatului prezinta elementele constitutive ale infractiunilor prevazute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.;  art.24 alin.2 teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp, art.27 alin.2 din Legea 365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cp si art.42 alin.1 si 3 din Legea nr.161/2003, titlul III cu aplic. art.41 alin.2 Cp pedepsite cu inchisoarea mai mare de 4 ani.
          Analizand cererea de liberare provizorie pe cautiune, in raport de actele si lucrarile dosarului si in raport de dispozitiile art. 1602 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1604 C.pr.pen. tribunalul constata urmatoarele:
     In conformitate cu dispoz. art. 1602 alin. 1 C.pr.pen inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertate provizorie pe cautiune, liberare provizorie care se poate acorda in cursul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care sa nu depaseasca 18 ani si nu exista date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
     Indeplinirea acestor conditii nu creeaza pentru inculpat un drept la acordarea liberarii provizorii pe cautiune, ci doar o vocatie, instanta avand posibilitatea sa decida, raportat la probele existente la dosar, care contureaza pericolul social reprezentat de inculpat, daca scopurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive pot fi indeplinite prin lasarea inculpatului in libertate cu impunerea unor obligatii fixate de lege sau este necesara mentinerea starii de arest, ca efect al subzistarii temeiurilor ce au determinat luarea acesteia.
     Avand in vedere natura faptelor, modalitatile de savarsire a infractiunilor, urmarile produse, amploarea scandalului creat, faptul ca cercetarea judecatoreasca se afla in faza de inceput, de datele ce particularizeaza persoana inculpatului, atitudinea manifestata de catre inculpat pe parcursul procesului penal, gradul de pericol social concret al faptelor, astfel cum acestea se contureaza in prezent, pentru o buna infaptuire a justitiei se impune in continuare privarea de libertate a inculpatului.
     In ceea ce priveste sustinerea apararii ca nu s-a facut dovada ca lasarea in libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publica, deoarece a trecut mult timp de data savarsirii infractiunilor, instanta considera ca temeiurile ce pot sta la baza privarii de libertate a unei persoane, conform art.5 parag. l lit. c din Conventie, sunt acelea ca o persoana poate fi privata de libertate "atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a se crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia".
     Asadar, in temeiul acestui text al conventiei, se interzice orice lipsire de libertate in mod preventiv, in afara unei proceduri penale, aducerea celui lipsit de libertate inaintea persoanei care exercita functiuni judiciare trebuie sa aiba loc repede si in mod efectiv, trebuie sa existe anumite motive plauzibile, iar autoritatile care dispun masura sa ofere un minim de date si informatii care sa convinga instantele de existenta motivelor plauzibile.
     Instanta europeana a cercetat permanent respectarea conditiei existentei unor banuieli legitime plauzibile, verosimile care sa justifice arestarea unei persoane. Plauzibilitatea banuielilor pe care trebuie sa se intemeieze o arestare este elementul esential al protectiei cuprinse in text impotriva unei privari arbitrare de libertate, astfel incat, banuielile presupun existenta unor fapte sau informatii de natura a convinge un observator obiectiv ca persoana a putut comite infractiunea pentru care se solicita arestarea.
     In privinta pericolului concret pentru ordinea publica, trebuie precizat ca in dreptul national este prevazut ca pedeapsa pentru infractiunea de care este acuzat inculpatul sa fie mai mare de 4 ani, deci prin gravitatea deosebita si prin reactia particulara a opiniei publice, faptele de care natura celor retinute in sarcina inculpatului sunt considerate ca suscita o tulburare a societatii, astfel incat sub acest aspect justifica o detentie preventiva.
     Cat priveste pericolul concret, este real ca acesta are o existenta legata de timp, de regula trecerea timpului poate duce la limitarea pericolului pana la disparitie, iar lipsa lezarii ordinii publice un timp rezonabil echivaleaza cu lipsa pericolului. Ori, in jurisprudenta Curtii s-a statuat in mod constant ca un criteriu foarte important in aprecierea pericolului concret il reprezinta modul in care cazul a fost instrumentat de autoritatile judiciare.
     Legea nationala nu prevede un termen limita de efectuare a activitatilor de urmarire penala, iar pentru opinia publica lezarea ordinii de drept apare ca actuala in momentul in care se afla despre aceste fapte.
     Totodata potrivit art 1604 alin 1 C.pr.pen. raportat la art. 1602 alin. 2 C.pr.pen ,,liberarea provizorie pe cautiune nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori, experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte."
     Ori, dupa cum se constata in cauza temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive a inculpatului a fost art. 148 lit. f C.pr.pen, respectiv pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea pentru care este cercetat este mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
     Jurisprudenta CEDO in materie admite ca prin gravitatea deosebita a acuzatiilor si prin reactia publicului la acestea se justifica o detentie provizorie cel putin o perioada de timp, astfel ca pe parcursul desfasurarii procesului penal trebuie avute in vedere o categorie de riscuri care ar afecta ordinea publica, fie prin trezirea unui sentiment de ingrijorare in randul publicului, posibil in cazul de fata, mentinerea sau amplificarea unei stari de tensiune in randul colectivitatii precum si incurajarea comiterii de infractiuni de catre alte persoane.
  In concluzie, asa cum s-a aratat mai sus, dispozitiile art. 1602 alin. 2 C.pr.pen. instituie o vocatie cu privire la liberarea provizorie si nu o obligatie pentru instanta care poate sa cenzureze posibilitatea liberarii, daca persoana inculpatului  nu ofera  suficiente  garantii personale pentru buna desfasurare a procesului penal. In concluzie, asa cum s-a aratat mai sus, dispozitiile art. 1602 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 1604 C.pr.pen. instituie o vocatie cu privire la liberarea provizorie si nu o obligatie pentru instanta care poate sa cenzureze posibilitatea liberarii, daca persoana invinuitului sau inculpatului  nu ofera  suficiente  garantii personale  pentru buna desfasurare a procesului penal.
     In cauza, raportat la genul de infractiuni pentru care este cercetat inculpatul, infractiuni la care a participat un grup mai mare de persoane prin astfel de fapte  fiind puse in pericol grav siguranta financiara a cetatenilor si chiar a persoanelor juridice, avand in vedere si amploarea infractiunilor de genul celor pentru care este cercetat inculpatul, existand indicii ca activitatea infractionala a fost savarsita si in afara tarii, instanta constata ca subzista in continuare motivele care au impus  arestarea preventiva a inculpatului si, lasarea inculpatului in libertate continua sa prezinte pericol pentru ordinea publica.
     Ca atare, avand in vedere ca liberarea provizorie pe cautiune si masura arestarii preventive sunt oarecum strans legate, nu se poate conchide ca in cazul in care motivele care au determinat  luarea arestarii preventive se mentin la aceeasi intensitate, inculpatul ar putea fi totusi liberat sub control judiciar.
In consecinta, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal si a nu se zadarnici aflarea adevarului, avand in vedere subzistenta motivelor care au impus luarea arestarii preventive, instanta constata ca nu se impune  liberarea inculpatului sub control judiciar, astfel incat cererea formulata urmeaza a fi respinsa .