Exceptie de neconstitutionalitate. Invocare. Obligatia instantei

4. Exceptie de neconstitutionalitate. Invocare. Obligatia instantei
        Potrivit art. 29  alin.1 din Legea nr. 47/1992 Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor de judecata privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante, ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei.
        Conform art.29 alin.3 din Lg.47/1992 nu pot face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.
        Rezulta asadar, ca in situatia in care este invocata exceptia de neconstitutionalitate a unor dispozitii prevazute intr-o lege sau ordonanta de care depinde solutionarea cauzei , instanta este obligata sa sesizeze Curtea Constitutionala, chiar si in situatia in care aceste texte de lege au mai facut obiectul sesizarii Curtii  in alte cauze, iar Curtea Constitutionala s-a pronuntat in sensul respingerii lor.
        Instanta de fond nu poate aprecia ca inadmisibila cererea de sesizare a Curtii Constitutionale decat in situatia in care obiectul exceptiei il constituie dispozitii din alte acte normative decat legi sau ordonante, in situatia in care aceste dispozitii criticate ca neconstitutionale nu au legatura cu solutionarea cauzei cu care a fost investita instanta sau in situatia in care Curtea Constitutionala a admis o atare exceptie.
              (Trib. Dolj Sectia comerciala - Dec. nr. 16/18.01.2010).
     
              Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova la data de 03.03.2009, reclamanta SC R.C. SRL a chemat in judecata pe paratele SC A SA si Sucursala  A Craiova, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratelor in solidar la plata sumei ce reprezinta daune cu aplicarea indicelui de inflatie de la data platii cand trebuia sa fie efectuata pana la data platii efective, suma ce reprezinta contravaloare plata indemnizatie ca urmare a daunei produse in urma furtului de marfa dintr-un magazin ce apartine societatii, situat in cartier Craiovita Noua, daune ce trebuie sa fie achitate conform contractului de asigurare incheiat cu parata.
        In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca in data de 24.11.2006 i s-a spart prin efractie magazinul situat in Craiova, cartier Craiovita Noua si, conform inventarului, dauna produsa in urma furtului se ridica la acea data la suma de 18.000 RON.
        Reclamanta a mai aratat ca a sesizat organele de politie si Sucursala Craiova, deschizandu-se un dosar de dauna cu nr. INC 28/2006/25.11.2006.
        A mentionat reclamanta ca a primit nenumarate asigurari din partea paratei ca i se va plati indemnizatia pentru riscuri, respectiv furtul prevazut in contractul de asigurare si ca a achitat la zi primele de asigurare, in conformitate cu dispozitiile art. 2, art. 4, art. 5 si art. 5.2, art. 5.3 si art. 10 din contract.
        Cererea nu a fost motivata in drept.
        In sustinerea cererii a fost depusa, in copie, polita de asigurare nr. 988410.
        Cererea de chemare in judecata a fost legal timbrata.
        Parata a depus intampinare prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune in raport cu termenul special de 2 ani in materie de asigurari prevazut de art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958. A aratat ca obligatia de plata a asiguratorului este una care izvoraste din contractul de asigurare si singura conditie pentru nasterea acestei obligatii, daca asiguratul a platit ratele, este producerea evenimentului asigurat. In speta de fata, riscul asigurat    s-a produs la data de 24.11.2006, iar actiunea a fost introdusa de catre reclamanta la data de 03.03.2009.
        La data de 05.05.2009, parata a formulat precizari la intampinare prin care a invederat ca, pe langa exceptia prescriptiei dreptului la actiune in raport de termenul special de 2 ani in materie de asigurari prevazut de art. 3 alin. 2 din Decretul nr. Decretul nr. 167/1958, invoca si exceptia prematuritatii introducerii actiunii raportat la art. 720 ind. 1 C.proc.civ.
        In sedinta publica din 15.05.2009, reclamanta a depus raspuns la intampinare prin care a invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 167/1958.
        La termenul din 26.06.2009 instanta a acordat cuvantul partilor asupra exceptiei lipsei procedurii prealabile prevazute de art. 720 ind. 1 C.p.c.
        La acelasi termen reclamanta, prin aparator, a invocat exceptia de neconstitutionalitate a art. 720 ind. 1 C.proc.civ.
        In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 720 ind. 1 C.p.c., reclamanta a aratat ca textul de lege instituie o procedura administrativa si trebuie interpretat conform art. 21 alin. 4 din Constitutie.
        In ceea ce priveste dispozitiile art. 3 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 167/1958, reclamanta  apreciaza ca acest act normativ este in contradictie cu art. 16 din Constitutie si ca reprezinta o restrangere a exercitiului unor drepturi care astfel vine in contradictie cu art. 53 din Constitutie.
        Parata si-a exprimat punctul de vedere asupra exceptiilor invocate de reclamanta, in sensul respingerii sesizarii Curtii Constitutionale cu privire la acestea.
        Prin incheierea de sedinta din data de 16 octombrie 2009 instanta a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale.
        Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
        Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, aceasta decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor de judecata privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante, ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta in vigoare de care depinde solutionarea cauzei.
        Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. dispozitiile art. 3 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 167/1958 si dispozitiile art. 720 ind. 1 C.proc.civ.
        Autorul exceptiei de neconstitutionalitate a sustinut ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 16 si 53  din Constitutie.
        Examinand cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, instanta a constatat ca dispozitiile art. 3 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva reglementeaza in mod expres si neechivoc faptul ca "in raporturile ce izvorasc din asigurare, termenul de prescriptie este de 2 ani."
        Prescriptia extinctiva reprezinta un mijloc de stingere a dreptului la actiune in sens material, prin neexercitarea dreptului la actiune de catre titularul acestuia in termenul prevazut de lege si constituie o sanctiune juridica pentru neglijenta creditorului. Legiuitorul a prevazut in mod limitativ cazurile de intrerupere si suspendare a prescriptiei.
         A apreciat instanta de fond ca invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate a prevederilor Decretului-Lege nr. 167/1958 nu se justifica atat timp cat institutia prescriptiei fiinteaza de peste 50 de ani.
        Ca, aceste dispozitii legale criticate nu ingradesc dreptul partilor de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor, asa cum s-a pronuntat in mod constant Curtea Constitutionala.
        Fata de aceste considerente apreciind ca  nu au aparut imprejurari noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie, instanta de fond a respins ca inadmisibila cererea reclamantei pentru sesizarea Curtii Constitutionale privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. art. 3 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 167/1958 si art. 720 ind. 1 C.proc.civ.
        Impotriva aceste incheieri a formulat recurs reclamanta aratand ca in mod nelegal instanta de fond s-a pronuntat asupra acestor exceptii , depasindu-si competentele de judecata, intrucat numai Curtea Constitutionala putea sa solutioneze cererea privind exceptia de neconstitutionalitate.
        Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul apreciaza ca recursul este fondat, urmand a fi admis pentru urmatoarele considerente:
         Recurenta- reclamanta a invocat in fata instantei de fond exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 167/1958 si art. 720 ind. 1 C.proc.civ., iar instanta de fond a apreciat ca inadmisibila cererea de sesizarea Curtii Constitutionale intrucat Decretul -Lege nr.167/1958 fiinteaza de peste 50 de ani iar Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat cu privire la constitutionalitatea acestor acte normative  si nu au aparut imprejurari noi care sa duca la schimbarea jurisprudentei sale.
        Este de observat ca potrivit art. 29  alin.1 din Legea nr. 47/1992 Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor de judecata privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante, ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei.
        Potrivit art.29 alin.3 din Lg.47/1992 nu pot face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.
        Rezulta asadar, ca in situatia in care este invocata exceptia de neconstitutionalitate a unor dispozitii prevazute intr-o lege sau ordonanta de care depinde solutionarea cauzei , instanta este obligata sa sesizeze Curtea Constitutionala, chiar si in situatia in care aceste texte de lege au mai facut obiectul sesizarii Curtii  in alte cauze, iar Curtea constitutionala s-a pronuntat in sensul respingerii lor.
        Instanta de fond nu poate aprecia ca inadmisibila cererea de sesizare a Curtii Constitutionale decat in situatia in care obiectul exceptiei il constituie dispozitii din alte acte normative decat legi sau ordonante, in situatia in care aceste dispozitii criticate ca neconstitutionale nu au legatura cu solutionarea cauzei cu care a fost investita instanta sau in situatia in care Curtea Constitutionala a admis o atare exceptie.
Ca atare, in mod nelegal instanta a respins ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate invocata de recurenta, astfel ca in temeiul art. 312 alin.1 si 3 C. proc. civ. va fi admis recursul, va fi casata incheierea din data de 16 octombrie 2009 a Judecatoriei Craiova si va fi trimisa cauza la aceeasi instanta in vederea sesizarii Curtii Constitutionale cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a art. 3 alin.2 din Dec. Lege nr.167/1958 si a disp. art.720 ind. 1 C. proc. civ.