Liberare provizorie sub control judiciar.

      Liberare provizorie sub control judiciar.
      
      Prin incheierea nr. 80 din data de 22 iunie 2010 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 19222/215/2010, in baza art. 1608a alin. 6 C.p.p. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul L.A. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 20 lei, cheltuieli judiciare catre stat.
      Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a constatat ca la data de 21.06.2010 a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova sub nr. 19222/215/2010 cererea prin care inculpatul L.A. solicitat, in conformitate cu art. 1602 C.p.p. liberarea sa provizorie sub control judiciar, motivand ca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de lege pentru dispunerea acestei masuri. Inculpatul a aratat ca din ratiuni straine de orice proba administrata in dosar si in baza unor temeiuri de drept care nu au nicio legatura cu starea de fapt rezultand de probele administrate, reprezentantul Parchetului a apreciat ca se impune prelungirea celei mai aspre masuri preventive iar Tribunalul Dolj a confirmat aceasta masura. Inculpatul a precizat ca la baza propunerii au stat trei motive care nici separat nici coroborate nu justifica prelungirea acestei masuri in baza art. 155 alin. 1 C.p.p., nefiind intrunite conditiile acestui text de lege. Astfel, invocarea savarsirii unei noi infractiuni la data de 17.05.2010 nu este un element nou, ci a fost avut in vedere la data propunerii de arestare preventiva iar prelungirea arestarii apare in aceste conditii ca lipsita de logica juridica, in conditiile in care nu au intervenit elemente noi care sa il incrimineze pe inculpat, iar starea de fapt a fost clarificata in ceea ce priveste participatia inculpatului la incidentul din noaptea de 16/17.04.2010. Mai mult, argumentul savarsirii unei noi infractiuni impotriva numitului C.I. este doar o supozitie, intrucat dosarul se afla in curs de cercetare iar inculpatul a formulat personal o plangere penala impotriva acestuia pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 180, 193, 205, 206 C.p., iar procurorul a dispus atasarea acestui dosar. Inculpatul a mai aratat ca este lipsita de logica simpla argumentare ce constituie fundamentul propunerii de prelungire a arestarii preventive, in sensul ca stabilirea unei stari de fapt invocate de catre o parte vatamata ar presupune mentinerea acesteia in stare de arest, completarea probatoriului s-ar face in acest caz prin privarea de libertate a partii vatamate din acest dosar, fara ca aceste chestiuni deduse judecatii sa aiba legatura cu persoana sa. Inculpatul a mai sustinut ca potrivit art. 136 alin. 2 C.p.p. scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar. A mai aratat ca nici un argument de fapt sau de drept nu justifica retinerea sa in continuare in arestul politiei, solicitand liberarea sa provizorie sub control judiciar, pana la finalizarea acestei cercetari care nu se contureaza ca o activitate judiciara corecta, bazata pe fapte si texte de lege, ci s-a transformat intr-un circ judiciar si mediatic. Inculpatul a mai invederat ca infractori care au savarsit fapte de o violenta extrema in fata Curtii de Apel Craiova au fost cercetati in stare de libertate, indicand doua exemple concrete in acest sens, pe numitii C.M. si C.U. In continuarea argumentelor aduse in sprijinul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul arata ca CEDO a statuat cu valoare de principiu  ca in cursul desfasurarii procesului penal inculpatul trebuie sa se afle in stare de libertate si numai in cazuri deosebite, ca de exemplu atunci cand persoana faptuitorului prezinta un pericol social grav, acuzatul sa se afle in stare de detinere, fara ca privarea de libertate sa apara ca o anticipare a pedepsei inchisorii. In considerentele deciziilor sale, Curtea a aratat ca persistenta motivelor plauzibile de a banui ca o persoana privata de libertate ar fi comis o infractiune este o conditie sine qua non a regularitatii mentinerii in detentie. O banuiala puternica privind comiterea de catre inculpat a unor infractiuni grave poate justifica initial detentia. Totusi, dupa o anumita perioada de timp de la inceputul anchetei, ea nu mai este justificata, fiind necesar ca instantele sa aduca alte motive care sa justifice privarea de libertate. In concluzie, inculpatul a precizat ca valorile sociale nu pot fi aparate prin injustitie fata de o persoana care beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, iar mentinerea masurii arestului nu poate decat sa altereze si sa modifice intelesul juridic al normelor penale in vigoare.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a  retinut ca prin incheierea nr. 64 din data de 19.05.2010 pronuntata de Judecatoria Craiova in dos. nr. 15548/215/2010, astfel cum a fost modificata prin d.p. nr. 95/21.05.2010 a Tribunalului Dolj s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului L.A.pe o durata de 29 zile, incepand cu data de 21.05.2010 si pana la data de 18.06.2010, inclusiv pentru faptul ca acesta, impreuna cu inculpatul N.I.L., in noaptea de 16/17.04.2010, au provocat scandal in barul Coktail de pe strada Bibescu din municipiul Craiova, unde fiind inarmati cu cutite s-au manifestat prin acte care au tulburat linistea si au produs scandal public, in urma carora mai multe persoane au fost ranite. S-a aratat ca raportat la intreg materialul probator administrat in cauza pana la acel moment, declaratiile persoanelor prezente la petrecerea organizata cu ocazia  majoratului fiicei partii vatamate N.C.D., sunt intrunite conditiile  prevazute de art. 143 C.p.p. in sensul in care exista  probe si indicii  temeinice conf. art. 68 C.p.p., concluzie bazata pe analiza si interpretarea  probatoriilor administrate pana  in prezent, existand  motive  verosimile de a banui  ca au fost  savarsite  fapte prevazute  de legea penala, conform  art. 5 paragraf 1 lit. c din  Conventia pentru  Apararea Drepturilor Omului si a  Libertatilor  Fundamentale. Tribunalul a apreciat ca este  indeplinita  si conditia  prev. de art. 148 lit. f C.p.p. referitoare la pedeapsa  prevazuta de lege  pentru  infractiunile  retinute in sarcina  inculpatilor, pedeapsa  prevazuta de lege  pentru art. 321 Cod procedura penala fiind  mai mare de 4 ani inchisoare. Tribunalul a mai aratat de asemenea ca lasarea in libertate a inculpatului L.A. prezinta  pericol concret  pentru ordinea publica, avand in vedere pe de o parte implicarea sa in conflictul din data de 17/18.04.2010, atitudinea sa din momentele imediat urmatoare incetarii conflictului, dar mai ales din faptul ca la aproximativ 1 luna se presupune a fi implicat intr-un alt conflict, fapta fiind savarsita tot in strada, urmarile constand tot in vatamarea  corporala  a unei  persoane. Prin urmare, raportat la cele  aratate, la aspectele  ce caracterizeaza  strict  persoana  acestui inculpat pe de o parte si la necesitatea  reala si de  interes public de a apara ordinea de drept si securitatea individuala si colectiva pe de alta parte,  tribunalul a constatat ca luarea fata de acest inculpat a masurii arestarii preventive, cea  mai aspra dintre masurile preventive, este pe deplin justificata.
      Prin decizia penala nr. 110/17.06.2010 a Tribunalului Dolj, a fost admisa propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Dolj, s-a dispus prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatului L.A. pe o durata de 15 zile incepand cu data de 19.06.2010 pana la data de 03.07.2010 inclusiv.
      Argumentele aduse de inculpat in sustinerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar  s-au referit in primul rand la faptul ca prelungirea arestarii preventive a inculpatului s-a facut in mod nelegal, pe baza unor "ratiuni straine de orice proba administrata in dosar" si a unor motive care nici separat, nici coroborate nu justifica prelungirea acestei masuri. Instanta a constatat ca prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatului L.A. a fost dispusa de Tribunalul Dolj printr-o decizie definitiva, astfel incat in prezenta cauza nu mai pot fi contestate motivele care au stat la baza luarii acestei decizii si nici invocata nelegalitatea acestei decizii. In al doilea rand, nu pot fi retinute argumentele inculpatului privind practica judiciara in sensul ca anumite persoane implicate in fapte de o violenta extrema  au fost cercetate si judecate in stare de libertate, iar cercetarea judecatoreasca nu este bazata pe fapte si texte de lege si este un "circ judiciar si mediatic". Instanta retine ca arestarea inculpatului s-a facut in baza unor texte legale, (art. 1491  C.p.p. rap. la art. 143, art. 148 lit. f C.p.p.), retinandu-se anumite fapte in sarcina inculpatului si anumite imprejurari si elemente de masura a justifica masura preventiva. Restul motivelor aduse de inculpat in sustinerea cererii s-au referit la o anumita practica a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat cu valoare de principiu  ca in cursul desfasurarii procesului penal inculpatul trebuie sa se afle in stare de libertate si numai in cazuri deosebite, ca de exemplu atunci cand persoana faptuitorului prezinta un pericol social grav, acuzatul sa se afle in stare de detinere, fara ca privarea de libertate sa apara ca o anticipare a pedepsei inchisorii.
      Instanta a constatat ca in conformitate cu art. 1601 C.p.p., inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune in tot cursul procesului penal. Liberarea provizorie se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa precum si al infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care sa nu depaseasca 18 ani, daca nu exista date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte. Indeplinirea acestor conditii nu creeaza pentru inculpat un drept la acordarea liberarii provizorii sub control judiciar ci doar o vocatie, instanta avand posibilitatea sa decida, raportat la probele existente la dosar, care contureaza pericolul social reprezentat de inculpat, daca scopurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive pot fi indeplinite prin lasarea inculpatului in libertate cu impunerea unor obligatii fixate de lege sau este necesara mentinerea starii de arest, ca efect al subzistarii temeiurilor ce au determinat luarea acesteia. Avand in vedere natura faptelor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, amploarea deosebita a conflictului, modalitatile si imprejurarile savarsirii infractiunilor, noaptea, in loc public, avand asupra sa un cutit, urmarile produse, ranirea mai multor persoane, tulburarea grava a ordinii si linistii publice, de datele ce particularizeaza persoana inculpatului, atitudinea acestuia de negare totala a vinovatiei, gradul de pericol social concret, astfel cum acestea se contureaza in prezent, pentru o buna infaptuire a justitiei se impune in continuare privarea de libertate a inculpatului, termenul de o luna trecut de la instituirea arestarii preventive, fiind rezonabil, in concordanta cu particularitatile cauzei.
      Pentru aceste considerente, instanta  a respins, ca neintemeiata, conform art. 1608a alin. 6 C.p.p. cererea inculpatului L.A. de liberare provizorie sub control judiciar si s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
      Impotriva acestei sentinte penale a declarat recurs inculpatul L.A., sustinand in principal ca probele administrate ulterior in cauza tind sa demonstreze neimplicarea sa in conflict, ca nu s-a dovedit ca ar fi avut asupra sa un cutit si ca instanta nu a tinut seama de aspectele ce caracterizeaza persoana sa si care demonstreaza ca lasarea sa in libertate nu ar reprezenta un pericol pentru societate.
      Analizand actele dosarului, tribunalul constata ca recursul este nefondat. Asa cum s-a precizat mai sus, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 21.05.2010, apreciindu-se ca in cauza exista indicii temeinice cu privire la invinuirea ce i se aduce privind participarea sa intr-un conflict in noaptea de 16/17.04.2010 si, raportat la modul in care s-ar fi comis faptele, respectiv in loc public, prin implicarea mai multor persoane, inculpatul fiind acuzat ca ar fi folosit un cutit pentru a rani o persoana si ar fi incercat sa mai loveasca o alta parte vatamata cu cutitul, fata de urmarile produse prin aceste fapte, respectiv ranirea grava a unei persoane de catre un alt inculpat dar si tulburarea deosebita a ordinii si linistii publice, crearea unei stari de temere si indignare adolescentilor participanti la petrecerea de majorat, precum si tinand cont de imprejurarea ca la aproximativ o luna dupa acest scandal inculpatul ar mai fi fost implicat intr-un conflict. Masura arestarii preventive a fost prelungita cu inca 15 zile, pana la 3 iulie 2010 inclusiv. Temeiurile ce au dus la prelungirea masurii nu mai pot fi contestate de catre inculpat prin aparatori in prezenta cauza, masura de prelungire fiind solutionata definitiv prin decizia tribunalului. S-a mai invocat de catre inculpat ca martorii si-au schimbat depozitiile, declarand ca au fost influentati de catre organele de ancheta la darea declaratiilor initiale, in sensul de a-l incrimina pe recurentul inculpat. Reiese intr-adevar din interceptarile telefonice din dosarul de urmarire penala ca inculpatii incearca o intelegere cu partile vatamate din conflictul din noaptea de 16/17.04.2010, insa, chiar daca acestea isi vor retrage plangerile pentru infractiunile de lovire, inculpatului ii ramane acuzatia de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, pentru care exista indiciile temeinice prevazute de lege, acuzatie ce a atras, de altfel, luarea masurii privative de libertate.
      S-a mai invocat de catre recurent ca instanta de fond nu a tinut seama de persoana inculpatului, respectiv de faptul ca este bine integrat social, absolvent al unei facultati si student la a doua, ca este olimpic la matematica si  medaliat in concursurile de atletism la care a participat. La dosar nu exista depuse de catre inculpat acte din care sa rezulte sustinerile acestuia, dar tribunalul nu le contesta, cu atat mai mult cu cat instantele, la analizarea masurii preventive, au facut referire la aceste date si imprejurari. Chiar daca inculpatul ar fi fost un tanar exceptional, cu rezultate deosebite in diferite domenii, este cert ca anturajul in care a intrat in ultima perioada este unul daunator, cu tendinte de manifestare violente si in dispretul legilor, astfel ca nu se pot retine nici aceste aspecte in favoarea admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
      In fine, asa cum a precizat instanta de fond, indeplinirea conditiilor prevazute de catre art. 1602 C.p.p. nu creeaza pentru un inculpat un drept la acordarea liberarii provizorii sub control judiciar ci doar o vocatie, instanta trebuind sa decida, raportat la probele existente la dosar, care contureaza pericolul social reprezentat de inculpat, daca scopurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive pot fi indeplinite prin lasarea acestuia in libertate cu impunerea unor obligatii fixate de lege sau este necesara mentinerea starii de arest, ca efect al subzistarii temeiurilor ce au determinat luarea acesteia. Cum temeiurile initiale, mentionate mai sus nu s-au schimbat iar perioada scurta de timp ce a trecut de la arestarea si prelungirea arestarii preventive a inculpatului nu permite a se vorbi de o estompare a efectelor acestuia, in mod justificat instanta de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
      Pentru cele expuse, tribunalul a respins recursul declarat impotriva incheierii nr. 80/2010 a Judecatoriei Craiova si, in temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p., a obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare catre stat.